Subiecte propuse pentru examenul la disciplina FUNDAMENTELE COMUNICĂRII

ÎN ECONOMIE- sesiunea IUNIE 2022

1. Ce reprezintă comunicarea ca proces liniar?

Comunicarea ca proces liniar cu transmitere într-un singur sens sau circular şi interactiv.
Mai poate fi o sursă de uniune sau o cauză de schimbare.

2. Ce reprezintă comunicarea ca opţiune activă?

Comunicarea ca opţiune activă, atunci când încercăm să îi influenţăm pe alţii sau reactivă
atunci când acceptăm influenţa altora şi ne adaptăm la mediul înconjurător.

3. Prezentați două elemente ale comunicării.

Elementele comunicării sunt:

a. emiţătorul
b. codificarea
c. mesajul – este ideea, informaţia ce trebuie transmisă, care a fost codificată într-un
simbol ce poate fi transmis. În general, mesajul este o combinaţie de imagini, sunete şi
cuvinte;
d. canalul de comunicare – desemnează calea, drumul pe care circulă mesajul.
e. mijlocul de transmitere
f. decodificarea
g. receptorul – este destinatarul mesajului. Cel ce primeşte mesajul este auditorul format
din persoanele ce recepţionează mesajul (fie manageri, fie executanţi);
– h. răspunsul
i. reacţia inversă (feedback-ul)
j. zgomotul de fond

4. Prezentați permanenţa şi continuitatea ca trăsătura caracteristică a comunicării.

Permanenţa şi continuitatea ar fi o primă trăsătură caracteristică.

Comunicarea umană se efectuează în sisteme şi limbaje complexe, prin gesturi, expresii
afective standardizate, prin efectuarea de acţiuni, comportamente, atitudini, etc. Prin
urmare, comunicarea se realizează prin coduri care au un caracter simbolic, convenţional.
Fără îndoială, codul trebuie să fie învăţat de fiecare persoană în parte printr-un proces de
asimilare activă, dar şi de selecţie, ducând la constituirea unui sistem individual, prin
reţinerea a ceea ce este esenţial, astfel încât procesul de comunicare să aibă o bandă
comună pentru toţi interlocutorii.

5. Prezentați caracterul simbolic al comunicării.

Altă trăsătură a comunicării umane este caracterul simbolic, tot din definirea
 comunicării reiese că întregul proces nu poste fi conceput decât avându-se în vedere cei
doi poli: emiţătorul - receptorul.

6. Prezentați bipolaritatea ca trăsătura caracteristică a comunicării .

Bipolaritatea poate fi considerată ca o altă caracteristică esenţială a comunicării. Limbajul este un

sistem de simboluri - asemănător unei pârghii sociale care „ca şi pârghia fizică, destinată să
modifice starea unui obiect, aceasta constituie pentru vorbitor un mijloc de acţiune direct prin
semnale, asupra celorlalte persoane. Extremităţile acesteia sunt emiţătorul şi receptorul". In
continuare, trebuie evidenţiat că „în organizarea expresiei sale, emiţătorul este obligat a se adapta
la receptor, alegând semnale din sistemul lingvistic/para-lingvistic cunoscut de partener,preferând
valori semnificative cunoscute ca fiind înţelese de acesta; in demersul său se foloseşte de o
apartenenţă reciprocă la un anumit moment istoric, la un anumit tip de colectivitate, profesiune,
etc.

7. Prezentați adaptabilitatea ca trăsătura caracteristică a comunicării.

Trebuie remarcat că, făcând acest efort de adaptare, emiţătorul se lasă de fapt influenţat
de receptor. La rândul său, şi receptorul este obligat să se adapteze emiterii, făcând
efortul să cunoască, prin sistemul de coordonate reprezentat de emiţător, valorile
atribuite, în mod subiectiv, semnelor de către acesta. Adaptarea partenerilor este
conştient reciprocă în interesul comunicării eficiente. Astfel, adaptabilitatea
funcţionează ca o cerinţă a comunicării implicând reciprocitate în atitudine.

8. Prezentați bilateralitatea / reversibilitatea ca trăsătura caracteristică a comunicării.

Importanţa acestei caracteristici este relevată de caracterul interactiv pe care orice act de
comunicare îl presupune, chiar dacă în unele cazuri (comunicarea în grup, la distanţă)
această caracteristică apare ca fiind mai puţin pregnantă.

9. Prezentați necesitatea flexibilităţii în procesul de comunicare.

Stabilirea unui caracter permanent şi continuu al comunicării are rezultate benefice

asupra modului de manifestare a interlocutorilor şi asupra comunicării însăşi. „Prelungită
în timp, comunica rea duce la instalarea uniformităţii pe plan cognitiv, pe planul
atitudinilor şi comportamentelor manifestate, indivizii continuând apoi, să se influenţeze
unii pe alţii pentru a menţine această uniformitate.

10.Identificați trei axiome ale comunicării din cele cunoscute.

- Comunicarea este inevitabilă;

- Comunicarea se dezvoltă în planul conţinutului şi cel al relaţiei;
- Comunicarea este un proces continuu şi nu poate fi abordat în termeni de cauză-efect sau
stimul-reacţie;
- Comunicarea are la bază transmiterea unei informaţii de tip digital şi analogic;
- Comunicarea este un proces ireversibil;
- Comunicarea presupune raporturi de putere între participanţi;
 -Comunicarea implică necesitatea acomodării şi ajustării comportamentelor.

10. Descrieți Teoria ţintei în procesul de comunicare.

Teoria ţintei - Se înscrie pe linia tradiţională a retoricii şi pune accentul pe abilitatea

emiţătorului de a-şi construi discursul pentru a convinge orice destinatar. În acest caz,
receptorului i se atribuie un rol pasiv, acela de a primi şi de a-şi însuşi ideile emiţătorului
cu condiţia ca acestea să fi fost corect formulate. Se ignoră în acest caz faptul că
semnificaţia mesajului diferă de la individ la individ, producând imagini mentale diferite,
deseori fiind o sursă de neînţelegeri greu de depăşit.

11. Identificați etapele parcurse în procesul de comunicare.

- codificarea mesajului;
- transmiterea mesajului de către emiţător spre receptor;
- receptarea mesajului, de către receptor;
- decodificarea mesajului de către receptor

12. Prezentați elementele constitutive necesare codificării mesajului.

- existenţa unui obiect/eveniment/situaţie;

- perceperea unui obiect/eveniment/situaţie de către emiţător;
- construirea unui concept de către emiţător, pornind însă de la
opiniile/cunoştinţele/experienţele
sale anterioare, care îl influenţează în realizarea conceptului;
- transpunerea conceptului în simboluri/semnale, practic realizarea codificării.

13. Prezentați elementele constitutive necesare transmiterii mesajului de către emiţător spre
receptor.

- existenţa prealabilă a unui aparat de transmisie

- transmiterea ca atare a simbolurilor prin canalul de transmisie

14. Prezentați elementele constitutive necesare receptării mesajului

- existenţa prealabilă a unui aparat de recepţie,

- acceptarea, de către receptor, a simbolurilor ca stare.

16. Prezentați elementele constitutive necesare decodificării mesajului.

- interpretarea simbolurilor percepute de către receptor;

- construirea unui concept de către receptor pornind însă de la
opiniile/cunoştinţele/experienţele anterioare care îl influenţează în realizarea concepţiilor,
- realizarea decodificării prin realizarea unei imagini a receptorului asupra
obiectului/evenimentelor/situaţiilor existente.
 17.Prezentați Funcţia expresivă/emotivă a comunicării.

Funcţia expresivă/emotivă, evidenţiind stările afective ale emiţătorului, reacţiile sale la o

anumită realitate exprimată prin diferite mijloace stilistice, interjecţii, forme verbale,
expresii specifice;

18. Prezentați Funcţia poetică a comunicării.

Funcţia poetică, având în vedere mesajul, şi anume felul cum este exprimat acesta, atenţia
receptorului fiind concentrată asupra semnificantului cu aspectul său poetic sau grafic, în
acest caz acesta este cel privilegiat, şi nu situaţia reală vizată de comunicare;

19. Definiți comunicarea economică.

Comunicarea economică se referă la folosirea din ce în ce mai vizibilă şi mai bine organizată
a mijloacelor publicitare şi a relaţiilor publice de către firme, instituţii financiar-bancare,
administraţii de stat şi private, gospodării etc.

20. Care sunt elementele comunicării interne?

- comunicare bipolară
- comunicare în reţea
- comunicare lineară

21. Prezentați Ştirea ca formă a mesajului.

Ştirea ce poate lua o formă mai puţin prelucrată, precum vestea, informaţia, noutatea (ce
este utilă/interesantă pentru alţii), sau o varianta complexă, şi anume ştirea de presă.

22. Prezentați Informaţia ca formă a mesajului.

Informaţia este o comunicare, o ştire ce pune pe cineva la curent cu o situaţie, reprezintă

întreg materialul de informare şi documentare despre o persoană sau despre un lucru, fiecare
dintre elementele noi, în raport cu cunoştinţele prealabil dobândite, cuprinse în semnificaţia unui
simbol sau a unui grup de simboluri – text scris, mesaj vorbit, imagini plastice etc.

23. Prezentați Zvonul ca formă a mesajului.

Zvonul este o ştire sau o veste care circulă de la om la om; informaţie neîntemeiată, uneori
tendenţioasă şi care nu a fost verificată, dar care pare extrem de credibilă. Astfel, unele
zvonuri sunt hazlii (de pildă, în Polonia, în preajma aderării la Uniunea Europeană, circula zvonul
că pescarii vor fi obligaţi să-şi prindă părul în plasă, pentru că altfel exista riscul să le cadă vreun
fir de păr în apă şi să strice echilibrul ecologic), iar altele sunt generatoare de spaime şi panică
(bunăoară, în România, după inundaţiile din 2005, printre cei năpăstuiţi circula zvonul că va urma
un ciclon extrem de puternic).
 24. Ce reprezintă codurile în procesul de comunicare?

Codurile reprezintă un ansamblu de semnale perceptibile care permit avertizarea celuilalt în

legătură cu fapte pe care nu le poate percepe direct.

25.Descrieți forma de caz particular al comportamentului economic: Comportamentul

oportunist

Ipotezele comportamentale constituie o parte importantă a noii microeconomii dezvoltată ca

urmare a influenţei puternice asupra economiştilor a teoriei costurilor de tranzacţionare57
. În principiu, se pot deduce două tipuri de ipoteze comportamentale:
a) primul tip, presupune că oamenii sunt raţionali în mod intenţionat, dar numai într-o
măsură limitată ( există atât o limită psihologică a comportamentului economic rezultată din
satisfacţii şi nivele de aspiraţii, cât şi o limită economică a acestuia, rezultată din contractele
incomplete),
b) al doilea tip, presupune că oamenii sunt supuşi oportunismului, adică ei urmăresc cu
perseverenţă propriile interese, astfel încât pot ajunge la desconsiderarea legii şi la înşelătorie

26. Prezentați tactica de negociere ”Comportarea arbitrară” și precizați ce tip de tactică este
aceasta.
Această tactică este specifică negociatorului îngâmfat, care se sprijină pe marile posibilităţi
ale firmei pe care o reprezintă, date de poziţia de dominare deţinută pe piaţa externă. Cel care
aplică comportarea arbitrară, mizează pe faptul că oponentul său se va comporta în mod raţional.

27. Prezentați tactica de negociere „DA, DAR" și precizați ce tip de tactică este aceasta.

Este o tactică ce îşi propune să producă obscuritate şi ambiguitate, deoarece „DA, DAR"
poate să însemne „DA", „POATE" sau „NU".
Se utilizează de negociatorul şiret, de o prudenţă exagerată, nedispus să facă decât concesii
minore sau deloc, sau dacă este somat să dea răspunsuri imediate şi are nevoie de timp pentru
examinarea problemelor complexe ivite.

28. Prezentați Tactica problemelor de „paie" și precizați ce tip de tactică este aceasta.

Tactica clădită pe această bază urmăreşte introducerea în negocieri a unor pretenţii exagerate,
uneori chiar absurde - numite „pretenţii de paie", fără valoare de sine - care vor fi retrase pe
parcursul negocierilor, cu scopul de a crea echipei oponente impresia că susţinătorul acestei
pretenţii este o persoană elastică, dispusă să facă mari concesii şi de a determina partea
adversă să fie conciliantă şi să accepte compromisuri substanţiale.

29. Caracterizați comunicarea intrapersonală.

Comunicarea intrapersonală este considerată ca fiind acel proces de comunicare la nivelul

sinelui prin care un mesaj este „comentat”, argumentat de persoana care 1-a perceput, care
îi şi răspunde, „vorbind" cu sine însăşi. Ea are loc atunci când o persoană ascultă propria-i voce
interioară. Astfel, se întreabă şi răspunde, gândeşte, analizează, se cunoaşte şi se judecă pe
sine
30. Prezentați la alegere două forme ale comunicării orale.

Discursul – este forma cea mai evaluată a monologului care presupune emiterea şi susţinerea
unor puncte de vedere şi a unor idei inedite care exprimă un moment sau o situaţie crucială
în evoluţia momentului respectiv. De pildă: „Preşedintele companiei a ţinut un discurs în urma
căruia şi-a anunţat intenţia de a disponibiliza 15% din personal în următorii doi ani”.

Toastul – este o rostire angajată de 3-4 minute cu prilejul unor evenimente deosebite. Toastul
face apel la emoţionalitatea celor prezenţi, dar cu măsură. De exemplu, „Cu ocazia
pensionării celui mai vechi muncitor din secţie, managerul de resurse umane a ţinut un toast
amuzant în care a povestit instalarea primului calculator din fabrică”.