BALTAGUL

Evoluția unui personaj secundar – Gheorghiță Lipan

Gheorghiţă Lipan, personaj secundar al romanului Baltagul, este la vârsta
adolescenţei și are trăiri zdruncinătoare, misterioase și pline de tâlc. Călătoria parcursă de
tânăr, împreună cu mama lui, Vitoria Lipan, are un caracter iniţiatic, schimbându-i acestuia
atitudinea şi marcând simbolic despărţirea de copilărie. La început el este sfios, nesigur şi
reţinut, drumul alături de mama sa având rolul de a-l maturiza. Băiatul învaţă să descopere
lumea, observă, analizează, îşi învinge temerile (veghea din râpă) şi îşi răzbună tatăl (lovitura
dată lui Bogza).
Tânărul îşi admiră mama, ea reprezentând centrul lumii sale şi fiind aceea care îl
ocroteşte și îl protejează indirect. Cu toate acestea, Vitoria este conştientă de determinarea şi
cunoştinţele numeroase ale fiului ei. Nefiind încă desprins de lumea basmelor şi a copilăriei,
Gheorghiţă îi judecă pe cei din jur ca făcând parte dintr-o lume fantastică, distinctă de a
lui. De aceea, văzând că mama îi intuieşte gândurile, băiatul rămâne confuz şi uimit: Mama
asta trebuie să fie fermecătoare; cunoaşte gândul omului. Învăţând permanent din reacţiile
mamei: femeile îs mai viclene şi mai iscusite la vorbe, iar bărbaţii îs mai proşti, dar mai tari
în virtute, băiatul depăşeşte treptat obstacolele necesare în maturizare. Mai mult decât atât, ca
instrument magic, Gheorghiţă primeşte de la mama sa baltagul, elementul de referință pe care
cititorul în regăsește și în cadrul titlului, reprezentând obiectul care face dreptate pentru eroină
și care răzbună moartea soțului ei.
Drumul, fiind lung şi anevoios, asemenea unui labirint, reprezintă pentru tânăr o
adevărată încercare. Mergând dinspre iarnă spre primăvară, dinspre întuneric spre lumină,
spre adevăr, Gheorgiţă învaţă să se supună mamei, să cunoască cu adevărat lumea şi să-şi
înfrângă propriile limite.