EDUCAŢIA PENTRU O SOCIETATE DEMOCRATICĂ

Ce inseamnă să educi pentru democraţie? Următoarele principii directoare

furnizează un răspuns parţial la această întrebare.

1. Oportunitatea si iniţiativa personală – In societăţile democratice abundă

oportunităţile pentru oameni de a îmbunătăţi viaţa personală, a familiilor lor şi a
societăţii. Oportunitatea trebuie balansată atent, astfel incât să nu se concretizeze în
avantaj personal în detrimentul altora sau al comunităţii. Pentru a profita de
oportunităţi este nevoie de iniţiativa personală, deoarece aceste oportunităţi nu sunt
oferite gratuit şi nu se găsesc uşor. Iniţiativa personală este deci, un alt principiu strâns
legat de democraţie. Aceasta inseamnă dorinţa de a munci, de a acorda timp si
energie, uneori cu câştig puţin şi nu imediat, pentru a scoate in evidenţă oportunităţi
pentru sine şi pentru ceilalţi.
Încă de la clasa pregătitoare, învăţătorii pot sa modeleze aceste lucruri si să
creeze un mediu care să implice oportunitate şi iniţiativă personală. Cand copiilor li se
oferă diferite activităţi din care sa aleagă unde vor să participe, li se ofera o
oportunitate. Cand copiii sunt ajutati să găsească soluţii şi să se implice intr-o
activitate, le este arătată importanta iniţiativei personale. Satisfacţia de a selecta o
activitate, de a invăţa, crea sau exprima ceva ca rezultat, subliniază valorile
oportunităţii iniţiativei personale.

2. Autoeficienţa si Investirea cu autoritate- Autoeficienţa este abilitatea de a

fi eficient în lume, să rezolvi necesităţile apărute în mod pozitiv şi să stii cum să ai
acces la resursele cuiva (atât interne, cât şi externe). Unul dintre obiectivele primare
ale învăţătorilor ar trebui să fie şi acela de a forma aceste competenţe. Acestea pot fi
obţinute doar în medii în care copiii interacţionează unii cu alţii, practică negocierea şi
rezolvarea de probleme, medii care ajută copiii să reflecteze asupra acţiunilor lor şi în
care cadrele didactice facilitează mai mult invăţarea prin experienţă a copilului în aria
lui de interes, decât direcţionarea activităţii.
În plus, învăţătorii pot realiza medii şi pot interacţiona cu copiii, astfel încât să
le dea posibilitatea de a deveni autoeficienţi. Investirea cu autoritate este maximizată
când elevii au mai multe oportunităţi de a fi pusi în roluri de conducători, să ia decizii
care îi afectează pe ei si pe ceilalti, de a lua decizii eficient şi de a-si asuma
responsabilităţi – toate realizate, desigur, în moduri potrivite pentru vârsta şi
capacităţile lor de înţelegere.
Comportamentul pozitiv este mai bine promovat atunci când valorile vin din
interior decât atunci când sunt impuse din exterior prin ameninţări sau promiterea unei
recompense. ,, Disciplina este fermă şi consistentă, dar nu implică forţă, constrângere
sau ameninţare. Multi copii cred că regulile vin din autoritate şi că a fi bun înseamnă
a urma ordine, de aceea copiii trebuie să participe în trasarea şi respectarea
regulilor si să înceapă lungul proces de a fi apţi să separe intenţia de
acţiune’’(Seefeld).
 3. Controlul colectiv – În democraţie fiecare familie şi fiecare grup este unic,
deoarece cultura sa este dezvoltată prin propria construire a regulilor, valorilor si
practicilor. ‘’ Învăţătorii nu dau ordine asteptând ca acestea să fie urmate orbeşte de
către copii. În locul atenţiei date obiectivelor şi aptitudinilor ce trebuie învăţate,
învăţătorii trebuie să se concentreze mai mult asupra felului în care copiii simt,
reacţionează şi interacţionează unii cu altii.’’(Seefeldt). Programa şi activităţile
trebuie realizate prin efortul conjugat al adulţilor şi copiilor şi bazate pe punctele
bune, interesele si nevoile exprimate de copii, precum şi pe analiza atentă a
învăţătorilor asupra nevoilor şi intereselor copilului.

4. Libertatea în gândire şi exprimare – Acest principiu stă la baza unei

societăti deschise şi primul lucru care este înlăturat atunci când o societate începe să
se închidă. Computerele, reţeaua Internet, faxul, copiatoarele şi alte tehnici de
comunicare furnizează oportunităţi fără precedent pentru dezvoltarea libertăţii de
gândire si exprimare. Pentru copiii mici este mai puţin important să aibă acces la
tehnologie şi mult mai important să aibă posibilitatea de a experimenta direct, faţă în
faţă, această libertate. În şcoli, ‘’se aşteaptă de la copii să aibă opţiuni şi să şi le
exprime. În loc să daţi copiilor desene gata făcute pentru a le colora, este mai bine să
lăsăm copiii să îşi exprime propriile idei, gânduri şi sentimente în desene, picturi sau
construcţii. Pentru activităţile literare, trebuie să li se ceară să discute, să exprime şi
chiar să scrie (la nivelul la care pot) ceea ce ştiu şi ceea ce simt. Trebuie să li se dea
posibilitatea să aleagă cum vor învăţa matematica, ştiinţa, şi alte aptitudini
ştiinţifice’’(Seefeldt).

5. Puterea este ţinută sub control, respectul este impus – Educatorii împart
controlul, deoarece acest lucru modelează un sistem în care niciun individ sau grup
mic de indivizi nu deţine prea multă putere asupra unui grup mare. Învăţătorii trebuie
să se asigure că un copil sau un grup mic de copii nu exercită prea multă putere asupra
altor copii. Respectul pentru fiecare persoană este modelat şi promovat. Nu trebuie ca
toată lumea să placă tuturor, dar toţi trebuie să respecte umanitatea, demnitatea si
drepturile de bază ale celorlalţi. Cuvintele respectuoase trebuie să fie folosite în toate
interacţiunile, chiar şi în situaţii tensionate. Trebuie luat în considerare impactul
acţiunilor unui individ asupra celorlalţi înainte de a acţiona. Deşi multi copii mici nu
pot face aceste lucruri bine (autocontrolul lor dezvoltându-se mai greu), învăţătorii pot
ajuta copiii să înceapă să practice respectul faţă de semenul lor.