Comunicarea

Comunicarea este procesul de trimitere, receptare și interpretare a mesajelor prin care

noi relaționăm unii cu ceilalți și ne adaptăm la mediul înconjurător.

Mesajul este ceea ce transmitem.

Emițătorul este persoana care transmite o informație.

Receptorul este persoana care primește mesajul.

Dialogul este comunicarea nemijlocită a doi sau mai mulți oameni. El se desfășoară sub
formă de convorbire alcătuită din replici.
Adrian: Ce este comunicarea?
Învățătoarea: ... este un proces de trimitere și receptare a mesajelor.
Adrian: Ce este un mesaj?
Învățătoarea: Mesajul este ceea ce transmitem.
Adrian: Cum se ... persoana care transmite un mesaj?
Învățătoarea: Persoana care transmite un mesaj se numește emițător.
Adrian: ... se numește persoana care primește mesajul?
Învățătoarea: Persoana ... primește mesajul se numește receptor.
Adrian: Iar noi ce facem acum?
Învățătoarea: Noi purtăm un ... despre comunicare.
care, comunicarea, dialog, numește, cum
 Copiii de mai jos preferă câte un sport. Citiţi ce le place (fragmentele de
la 1 la 5), apoi alegeţi sportul potrivit pentru ei (a-g). Atenţie, două sunt în plus!
Scrieţi şi numele sporturilor în casete, vă ajută lista de la sfârşitul exerciţiului!
Fișă de lucru
 Ce este un colecționar? Tu ai vreo colecție? Care dintre următoarele colecții ți se par mai
neobișnuite? Ce colecție din exemplele de mai jos ai alege să continui? De ce?
Ghiciți sportul!

a. Este un sport foarte răspândit, se caracterizează prin fineţea, precizia şi

fantezia exerciţiilor tehnice şi tactice. Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii
(ochire) prin coş de sus. Echipa care acumulează mai multe puncte la sfârşitul
jocului, câştigă. Mingea se poate atinge pe teren numai cu mâna.
b. Este un sport exclusiv feminin, care a devenit probă olimpică din 1984.
Programele ei se desfăşoară pe muzică, durează între 60 şi 120 de secunde şi se
notează de 3 echipe de arbitri. Practicanţii folosesc cinci articole de echipament
în programul lor: o pereche de măciuci, o panglică, o coardă, o minge şi un cerc.
c. Este un sport care se bazează pe deplasarea pe sol folosind mijloace de
transport, cu roţi, puse în mişcare de muşchii omului. Este împărţit în mai multe
genuri: pe şosea, pe teren accidentat. Concurenţii poartă câte un număr de concurs
şi culorile echipei lor. Câştigătorul cursei este cel care trece primul linia de
sosire.
d. Este un sport de echipă care se joacă între două echipe alcătuite din 11
jucători fiecare. La începutul secolului XXI era jucat de peste 250 de milioane
de jucători în peste 200 de ţări, ceea ce îl face cel mai popular sport din lume. Se
joacă cu o minge sferică pe un teren dreptunghiular, acoperit cu iarbă, cu câte
o poartă la fiecare capăt. În afară de portar, ceilalţi jucători nu se pot folosi de
mâini pentru a manevra mingea. Câştigătorul meciului este echipa care a înscris
mai multe goluri la sfârşitul partidei.
e. Este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante pe zăpadă,
prin anumite puncte de trecere obligatorii, numite „porţi”. În acest sport câştigi
încredere atunci când cobori pe o pârtie mai abruptă, mai lungă şi mai rapidă.
În Europa, dificultatea pârtiilor se marchează prin culori: verde pentru cele mai
uşoare, urmate de albastre, roşii, iar cele negre sunt cele mai dificile.
f. Este un sport de iarnă care constă în executarea de piruete şi acrobaţii
pe o suprafaţă acoperită de gheaţă. Competiţiile sunt atât individuale, cât şi pe
perechi. Are mai multe probe: probele individuale, masculine şi feminine, proba
de perechi, proba de dans.
g. Este un sport de echipă care se joacă cu o minge. Meciul are loc între două
echipe cu 7 jucători (6 jucători de câmp şi un portar) pe durata a două reprize de
câte 30 de minute. Echipa care a marcat mai multe goluri câştigă meciul. Mingea
este sferică şi trebuie să fie din piele sau din material sintetic. În general este
manevrată cu o singură mână, mărimile ei oficiale variază în funcţie de vârstă şi
de sexul echipelor.