Modul 32 Neurologie și nursing specific

Total ore 120

40 ore teorie (20 Dr+20 AM)
80 ore practica

Competențele cheie

 Competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă

 Prezentarea etapelor procesului de nursing utilizând vocabularul de specialitate
 Explicarea modalităților de formulare a diagnosticului de nursing în conformitate cu terminologia standard și cu taxonomia
internațională
 Utilizarea vocabularului de specialitate pentru descrierea manifestărilor de independență, dependență și a surselor de dificultate
pentru fiecare nevoie fundamental
• Competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie
 Prezentarea diagnosticelor de nursing, validate de NANDA, pentru fiecare nevoie fundamentală, a obiectivelor și intervențiilor
specifice
 Argumentarea realistă și științifică a modului de concepere a planului de intervenții în funcție de caz
 Aplicarea criteriilor și a standardelor în vigoare pentru evaluarea finală a intervențiilor aplicate
• Competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi cunoaştere
 Manifestarea unei atitudini pozitive față de sănătatea personală și a celorlalți
 Asumarea responsabilității privind formularea diagnosticului de nursing pentru o îngrijire individualizată și eficientă
 Manifestarea gândirii critice și a capacității de analiză și sinteză în realizarea sarcinilor în cadrul grupului de lucru
• Competenţe sociale şi civice competenţe antreprenoriale
 Conceperea planului de intervenții în funcție de caz
 Asumarea responsabilității pentru înregistrarea și transmiterea rezultatelor evaluării către ceilalți membri ai echipei de îngrijire
• Competența de a învăța să înveți
 Corelarea nevoilor fundamentale cu diagnosticele de nursing și intervențiile specifice pe baza datelor din diferite cazuri clinice
• Cunoștințe și competențe profesionale /Directiva UE/55/2013
 Experiență clinică adecvată
 Capacitatea de a participa la formarea practică
• Competențe din Directivă UE/55/2013
 Manifestarea responsabilității pentru a asigura, în mod independent, calitatea îngrijirii medicale și evaluarea acesteia
 Analizarea calităţii asistenţei acordate pentru a-şi îmbunătăţi practica profesională de asistent medical generalist

Conținuturi
 Aprecierea starii neurologice
 Metode de investigare folosite în neurologie: Rolul asistentului medical în pregătirea bolnavului și in
participarea la realizarea unor investigații
Recoltarea sangelui,urinei
Puncția rahidiană și analiza lichidului cefalorahidian
Metode radiologice: radiografia craniană, CT cerebral și vertebro-medular, RMN cerebral și vertebro-
medular, tomografia cu emisie de pozitroni (PET-SCAN)
Angiografia cerebrală și ecografia Doppler de carotidă
Electroencefalograma (E.E.G) și electromiografia (E.M.G.)
 Aplicarea procesului de nursing în bolile neurologice
 Recuperarea funcționala și motorie a pacienţilor cu afecțiuni neurologice.
 Rolul asistentului medical în sfătuirea pacientului/ familiei să adopte un stil de viață adaptat bolii și
recomandărilor medicale

1
FORMAREA EXPERIENȚEI CLINICE ADECVATE
Cunoștințe și aptitudini necesare formării experienței clinice:
Organizarea activităţilor de îngrijire a bolnavilor cu afecțiuni neurologice:
Îngrijiri de bază: igienă, alimentație, mobilizare, eliminare, supravegherea pacientului
Îngrijiri educative și de relaționare: comunicarea cu pacientul/ aparținătorii și construirea unei relații terapeutice
în contextul îngrijirii, îndrumarea pacienților în realizarea activităților cotidiene
Îngrijiri tehnice: supravegherea funcțiilor vitale și vegetative, recoltarea produselor biopatologice, administrarea
medicamentelor pe diferite căi, controlul sfincterelor, stabilirea diagnosticelor de nursing și conceperea planului de
îngrijire, analiza calității îngrijirilor și ameliorarea practicii profesionale, înscrierea și transmiterea informațiilor
despre pacient
Specificul muncii în grup în serviciul de neurologie, integrarea în echipă
Colaborarea între membrii echipei de îngrijire, repartizarea sarcinilor în funcție de competențele profesionale

Sistemul nervos central este alcatuit din encefal, care este format din cele doua emisfere
cerebrale, formatiunile de pe baza creierului, trunchiului cerebral, cerebel si din maduva
spinarii.
Emisferele cerebrale prezinta partea cea mai dezvoltata a sistemului nervos. Fiecare dintre ele
cuprinde cate patru lobi: frontal, parietal, temporal si occipital.

 Lobul frontal, care corespunde circumvolutiei frontale ascendente, este sediul neuronului

motor central, deci sediul miscarilor voluntare. Leziunile lobului frontal se insotesc de tulburari
motorii (paralizii), tulburari in articulatia vorbirii (disartrie sau anartrie), tulburari de
comportament;
 Lobul parietal este sediul cortical al analizorului sensibilitatii generale. La acest nivel se
realizeaza sinteza tuturor tipurilor de sensibilitate. Leziunile lobului parietal se vor insoti deci de
tulburari privind aprecierea volumului si a formei obiectelor (stereognozie), privind
discriminarea tactila (aprecierea distantei dintre doua atingeri ale pielii) etc. Distrugerea totala
duce la agnozie tactila, adica la nerecunoasterea prin pipait a obiectului respectiv;
 Lobul temporal cuprinde sediul cortical al analizorului auditiv. Leziunea sa se poate
insoti de surditate verbala (bolnavul aude, dar nu intelege), halucinatii auditive, tulburari de
echilibru, imposibilitatea de a intelege scrisul (cecitate verbala), incapacitate de utilizare uzuala a
obiectelor si de efectuare a gesturilor obisnuite (apraxie); uneori este pierduta intelegerea
semnificatiei cuvantului vorbit sau scris (afazie senzoriala);
 Lobul occipital este sediul capatului corticalal analizorului vizual. Leziunea sa duce la
tulburari de orientare in spatiu, tulburari de vedere (halucinatii vizuale) etc.;
Formatiunile de la baza creierului sunt diencefalul si corpii striati. Diencefalul este
alcatuit in principal din: talamus, statia cea mai importanta de releu pentru toate fibrele senzitive
care merg spre scoarta cerebrala (leziunile talamusului producand grave tulburari de
sensibilitate), si hipotalamus, coordonatorul sistemului vegetativ si al sistemului endocrin. Corpii

2
striati, formati dintr-un numar de nuclei de substanta cenusie, cu un rol deosebit in realizarea
miscarilor automate si a tonusului muscular, fiind segmentul cel mai important al sistemului
extrapiramidal. Leziunile acestora duc la aparitia unor tulburari incadrate in notiunea generica
de sindrom extrapiramidal.
Trunchiul cerebral este prima portiune cuprinsa in cutia craniana, in prelungirea maduvei
spinarii. Are un rol deosebit de important, aflandu-se la raspantia dintre emisferele cerebrale si
cerebel. Este alcatuit de sus in jos din pedunculii cerebrali, protuberanta inelara si bulbul
rahidian, care face legatura cu maduva spinarii. Tinand seama de importanta centrilor nervosi
(respiratorii, circulatorii, deglutitie) a cailor si a conexiunilor de la nivelul trunchiului cerebral,
leziunile acestora produc manifestari complexe, grave si adesea mortale. De la acest nivel
pornesc cele 12 perechi de nervi cranieni care indeplinesc importante functii motorii si senzitive.
In afara nucleilor nervilor cranieni si ai centrilor reflexelor vegetative, in trunchiul cerebral se
gasesc o serie de nuclei nespecifici, care alcatuiesc formatiunea reticulara, care joaca rol in
transmiterea spre scoarta cerebrala a diferitelor stimulari extero- si mteroreceptive, contribuind la
edificarea starii de veghe (de constienta).
Cerebelul, asezat in fosa posterioara a cutiei craniene, a alcatuit din doua emisfere
laterale, cu rol in coordonarea motorie, si o regiune mediana, care contribuie in mod deosebit la
mentinerea echilibrului, numita vermis.Este legat de nevrax prin pedunculii cere-belosi. Functia
sa principala consta in reglarea tonusului muscular si in coordonarea miscarilor.
Maduva spinarii: ultima portiune a sistemului nervos central este adapostita in canalul
rahidian si se prezinta sub forma unui cilindru de substanta nervoasa, care incepe de la bulb si se
intinde pana la L2. Este impartita in doua jumatati simetrice, fiind formata din substanta alba si
substanta cenusie.Substanta cenusie este situata central si imbraca aspectul literei "H". Coarnele
anterioare ale substantei cenusii sunt motorii, cele posterioare senzitive, iar cele laterale au
functii vegetative. Substanta alba este alcatuita din: cai motorii descendente si cai senzitive
ascendente, in fiecare jumatate de maduva se disting trei cordoane de substanta alba, separate de
emergentele radacinilor anterioare (motorii) si posterioare (senzitive).
 Cordonul anterior contine fasciculul piramidal direct;
 Cordonul posterior contine fascicule Goli si Burdach, care conduc spre centrii superiori
sensibilitatea tactila si profunda constienta;
 Cordonul lateral contine o serie de fascicule ascendente care conduc spre centrii
superiori informatii legate de sensibilitatea termica, dureroasa si profunda inconstienta. Tot la
nivelul cordonului lateral coboara fasciculul piramidal incrucisat si caile extrapiramidale, spre
celula neuronului periferic, aflata in coarnele anterioare, de unde porneste calea motorie finala.
Leziunile maduvei provoaca grave tulburari senzitive, motorii si vegetative;
La nivelul maduvei, din cele doua radacini- anterioara (motorii) si posterioara
(senzitiva)- se formeaza nervii rahidieni. Pe traiectul radacinii posterioare exista o
umflatura,ganglionul spinal, care contine corpul celular al primului neuron senzitiv periferic.
Nervii rahidieni dau nastere nervilor periferici.
Sistemul nervos central (encefalul si maduva spinarii) este acoperit si protejat de cele trei
foite meningiene: dura mater, o membrana fibroasa in contact cu osul, arahnoida, o foita subtire
3
care captuseste fata interna, a durei mater, si pia mater, un tesut celular bogat vascularizat care
acopera tesutul nervos. Spatiul subarahnoidian cuprins intre pia mater si arahnoida contine
lichidul cefalorahidian. Acesta este secretat in ventriculi de catre plexurile coroide.

APRECIEREA STARII NEUROLOGICE

Culegerea datelor,
Interogatoriul trebuie sa cerceteze sistematic simptomele de care se plange bolnavul
(durere, tulburari de mers), tulburari sfincteriene, de limbaj si psihice (afectivitate, atentie,
rationament, vointa, memorie, orientare in timp si spatiu, comportament);
Probleme si manifestari de dependenta
Tulburari ale motilitatii
- diminuarea fortei musculare/absenta fortei musculare
- Pareza
- Paralizia
- Monoplegia
- Diplegia
- Hemiplegia
- Paraplegia
- Tetraplegia
- modificari de tonus muscular
‾ hipotonie
‾ hipertonie
Hipertonie+paralizie=paralizie spastica
Hipotonie +paralizie=paralizie flasca

Tulburari de ortostatism si mers

- In tabes, mersul este necoordonat, bolnavul aruncand picioarele si lovind pamantul cu calcaiele
("mers talonat");
- in leziunile cerebeloase- mers ebrios, oscilant, instabil;
- in hemiplegie, la stadiul de recuperare gamba este rigida, membrul inferior este intins, aspectul
fiind de mers cosind;
- in leziunile neuronului motor periferic, bolnavul stepeaza, gamba fiind ridicata sus, pentru a nu
lovi pamantul cu varful piciorului;
-Mersul legănat, de raţă – apare în miopatiile grave
Miscari involuntare. 
- tremuraturi -boala Parkinson, 
- miscari coreice (miscari involuntare dezordonate, bruste si rapide- coree, hemi-
balism),
- miscari atetozice (miscari involuntare, lente, care se schimba fara incetare-
leziuni extrapiramidale),
- convulsii tonico-clonice (crizele epileptice);

4
Tulburari de sensibilitate
- anestezie pierderea sensibilitatii,
- hipoestezie diminuarea acesteia
- hiperestezie, accentuarea anormala a sensibilitatii, mergand pana la senzatie
dureroasa, adesea cu caracter de arsura;
Tulburari ale reflexelor
Reflexele osteotendinoase se examineaza prin percutia cu ciocanul de reflexe a tendonului,
muschiului care provoaca la omul normal contractia muschiului respectiv.
- reflexe ahilian- care consta in flexia plantara a piciorului prin percutia tendonului ahilian;
- reflexul rotulian- care consta in extensia gambei pe coapsa prin percutia tendonului
cvadricepsului;
- reflexul bicipital- se examineaza percutand tendonul bicepsului la plica cotului si provoaca
flexia usoara a antebratului;
- reflexul tricipital- in care prin percutia tricepsului in vecinatatea olecranului se produce
extensia usoara a antebratului etc. 
In timpul cercetarii reflexelor, bolnavul trebuie sa fie in relaxare musculara completa.
Reflexele osteotendinoase in situatii patologice pot fi exagerate, ceea ce traduce o lezare a caii
piramidale, diminuate sau abolite (coma, leziuni de neuron motor periferic, atrofii mari, tabes).

Reflexele cutanate cele mai importante sunt:

- reflexul cutanat abdominal (contractia muschilor abdomenului prin atingerea peretelui
abdominal cu partea neascutita a unui ac) si
- refluxul cutanat plantar  la excitarea marginii externe a plantei cu un ac apare flexia degetelor;

Reflexe vegetative

5
Reflex pupilar la lumina- proiectia unui fascicul luminos pe pupila provoaca mioza
Reflexe mucoase
-r. cornean-atingerea corneei cu vata-este absent-coma
-r.palatin-atingerea mucoasei palatine
-r. faringian-atingerea mucoasei faringiene

Tulburari trofice
-atrofie musculara
-anchiloza
- escare
Tulburari sfincteriene
-retentie urinara
- Incontinenta urinara
Tulburari de praxie
-apraxie  incapacitatea de a executa la comanda sau prin imitatie o activitate motorie 
Comunicare ineficienta la nivel intelectual si afectiv
-dezorientare in timp si spatiu
-amnezie
- logoree, mutism
-depresie, euforie,anxietate
-labilitate emotionala
Tulburarile de vorbire
- afazie (care se caracterizeaza prin imposibilitatea exprimarii si intelegerii cuvintelor),
- articularea cuvintelor  (disartrie) si pronuntarea acestora  disfazia (balbaiala), 
- disladia (imposibilitatea de a pronunta anumite sunete);
Tulburari de constienta
-somnolenta,
-obnubilare -bolnavul isi pastreaz a partial starea de constienta, sesizeaza numai partial
evenimentele din jurul sau
-confuzie,
-stare de spoor-hiprsomnie profunda, bolnavul poate fi trezit numai cu excitanti foarte puternici,
-stupoare - bolnavul sta in stare de imobilitate si insensibilitate poate fi trezit dar nu raspunde la
intrebari,
- coma

6
Nervi afectati-manifestari de dependenta
Nervul I. olfactiv

Manifestari de dependenta :
- Hiposmia sau diminuarea mirosului;
- Anosmia sau pierderea mirosului;
- Hiperosmia sau creşterea senzaţiei olfactive;
- Parosmia - confundarea mirosurilor;
- Cacosmia - pereperea mirosurilor drept mirosuri neplăcute;
- Halucinaţii olfactive - percepera unor mirosuri fără obiect.
Nervul optic (II)
-amauroză sau cecitate- pierderea vederii
- acromatopsia-abolirea perceperii culorilor
-daltonism
-scotoamele- puncte luminoase sau pete în câmpul vizual
-hemianopsia reprezintă deficitul vizual în jumătate de câmp viuzal;
-nictalopie-vedere mai buna seara decat ziua

Nervul (III), (IV) (VI) oculomotor comun ,nervul trohelar şi oculomotor extern
-ptoza palpebrala
-diplopie- vedere dubla
-midriaza
-strabism devierea globului ocular în sens opus faţă de nervul lezat.
-anizocorie

N. trigemen V (nerv mixt- motor si senzitiv)

• nevralgie faciala
• trismus ,anestezia fetei, mucoasei bucale,nazale
Nervul facial VII- leziuni la nivelul nervului facial vor determina instalarea paraliziei de nerv
facial ce se caracterizează din punct de vedere clinic prin:
Asimetrie facială, la nivelul hemifaciesul afectat având loc dispariţia şanţului nazogenian, a
pliurilor frontale, a şanţului nazolabial;
- Coborârea comisurii bucale;
- Gura este deviată de partea sănătoasă;
- Narina de partea afectată este colabată;

7
- Fanta palpebrală este lărgită -lagoftalmie
- Căderea pleoapei inferioare cu apariţia ectropionului;

- Epifora;
- Absenţa clipitului de partea afectată;
- La scoatera limbii, aceasta este deviată spre partea sănătoasă;
- Deficit în pronunţarea literelor m, b, p;
- Pacientul nu poate sufla sau fluiera, încreţi funtea sau încrunta

Nervul VIII acustio-vestibular

-vertij
-tulburari de echilibru
-acufene (senzaţie de ţiuit, de pocnit în urechi);
-halucinaţii auditive;
-surditate
-nistagmus- miscari oscilatorii ritmice ale globilor oculari
Nervul(IX X. XI) glosofaringian ,vag, spinal
- tulburări de gust , tulburari de deglutitie pentru solide(IX)
-refluarea lichidelor pe nas(X,XI)
-disfonie până la afonie X;
-paralizia laringelui, val palatin(X XI
Nervul hipoglos sau nervul XII

hemipareza si hemiatrofia limbii cu tulburări de masticaţie şi deglutiţie însoţite de dizartrie în

pronunţarea consoanelor

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN PREGĂTIREA BOLNAVULUI ȘI IN

PARTICIPAREA LA REALIZAREA UNOR INVESTIGAȚII

8
Investigatii specifice

-Recoltari de sange si urina:

- Punctie lombara si recoltare lcr
- Radiografie de craniu
- TC,RMN
- Pet-Scan-Tomografiecu emisie de pozitroni
- Punctie lombara si recoltare lcr
- Electroencefalografia EEG
- Electromiograma EMG
- Examenul fundului de ochi-oftalmoscopia poate pune in evident o staza pupilara(semn de
HTIC si atrofie optica)
- Masurarea tensiunii in artera central(TACR)
- Echo-encefalografia-examinare cu ajutorul ultrasunetelor

PUNCTIA RAHIDIANA
Punctia rahidiană = pătrunderea cu ajutorul unui ac special printre vertrebe în spaţiul
subarahnoidian, la nivel lombar (puncţie lombară) sau suboccipital (puncţie suboccipitală)
Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu ajutorul unui ac special în spaţiul subarahnoidian la
nivel:
- lombar (puncţia lombară);
- toracal (puncţia toracală);
- suboccipital (puncţia suboccipitală).

Scop
explorator
• Măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian.
• Recoltarea lichidului pentru examen macroscopic şi de laborator.
• Injectarea substanţelor radioopace pentru examenul măduvei.
terapeutic

 decomprimare in caz de HIC

 introducerea medicamentelor citostatice, antibioticelor sau serurilor imune in spatiul
subarahnoidian
anestezic
9
  introducerea substantelor anestezice = rahianestezia
Indicaţii
• Boli inflamatorii ale sistemului nervos central – meningita, encefalită
• Scleroză multiplă
• Hemoragie subarahnoidiană
• Tumori cerebrale
• Intervenţii chirurgicale – cu scop anestezic
Contraindicaţiile puncţiei rahidiene
 infecţii ale tegumentului sau ale spaţiului peridural în vecinătatea locului de puncţie;
 tratamentul cu anticoagulante sau existenţa unei coagulopatii;
 hipertensiunea intracraniană prin formaţiuni expansive intracraniene (hematom subdural,
abces cerebral, tumori de fosă posterioară) cu edem papilar la examenul fundului de ochi
sau semne neurologice de focar;
 come de etiologie neprecizată;
 convulsii tonico-clonice;
 refuzul bolnavului.
Locul punctiei
 Punctie lombara - D12- L1; L4- L5
 Punctie dorsala D6- D7
 Punctie suboccipitala intre protuberanta occipitala externa si apofiza axisului, pe linia
mediana
Materiale necesare
- cărucior rulant pentru materiale sau tavă medicală;
- mănuşi sterile, câmpuri sterile, comprese sterile;
- ace sterile pentru puncţie, lungi de 8-10cm, subţiri, cu bizou scurt, prevăzute cu mandren şi
uneori cu „introducer”;
- soluţii dezinfectante (betadină sau alcool iodat);
- seringi sterile de 2-5ml;
- eprubete sterile;
- tăviţe renale;
- manometru Claude pentru măsurarea presiunii L.C.R.;
- soluţii de injectat când este cazul.
-paravan
- medicamente:anestezice, antibiotic, substante de contrast
- material pentru recoltari(eprubete. Medii de cultura, etichete)
Pregătirea pacientului
- se informează pacientul cu privire la efectuarea procedurii: necesitatea, importanţa, durata
procedurii;
- se obţine consimţământul informat scris al pacientului;

10
- se recomandă ca vezica şi rectul să fie goale;
- se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea sa, cu scopul şi locul puncţiei;
- în decubit lateral la marginea mesei de operaţie sau a patului, cu coapsele flectate pe abdomen
şi gambele flectate pe coapse, capul în flexie maximă-barbia in piept- pozitie cocos de pusca
- şezând cu capul flectat, barbia in piept,brate incrucisate pe umar, spate arcuit- pozitia spate de
pisica
- se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în
timpul procedurii să nu se mişte;
- asistentul exercita o presiune moderata cu pumnul la nivelui
regiunii epigastrice, concomitant
cu apasarea regiunii occipital pentru aducerea barbiei in piept
-se dezinfecteaza regiunea si se acopera cu camp steril, lasand
descoperit locul punctiei
- se asigură intimitatea pacientului cu paravan, dacă procedura se execută la salon.
Participarea asistentului medical la procedură
Procedura este de competenţa medicului.
- se identifică pacientul;
- se verifică recomandarea medicală;
- se aşază pacientul într-una din poziţiile amintite în funcţie de starea şi recomandarea medicului;
- se recomandă pacientului să respire adânc;
- se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative;
- se controlează ca temperatura camerei să fie de circa 20o Celsius;
- medicul fixează locul puncţiei între L4-L5;
- se dezinfectează locul puncţiei cu betadină;
- se oferă medicului mănuşi sterile;
- se oferă medicului acul de puncţie steril;
- se supraveghează pacientul tot timpul puncţiei;
- se oferă medicului manometrul Claude pentru măsurarea presiunii L.C.R.;
- se oferă medicului pe rând eprubetele pentru recoltarea L.C.R. în vederea diferitelor examene
de laborator;
- se recoltează 5-10 ml L.C.R. în cele 3 eprubete,
- se etichetează eprubetele şi se trimit imediat la laborator;
- se oferă medicului seringile cu soluţii medicamentoase dacă puncţia se face în scop terapeutic;
- se extrage brusc acul puncţiei de către medic la sfârşitul procedurii;
- se masează locul puncţiei;
- se aplică o compresă sterilă pe locul puncţiei şi se fixează cu romplast;
- testeaza sensibilitatea la anestezic in scop anestezic
-noteaza punctia in fo

11
Îngrijirea pacientului după puncție
- se aşază pacientul atent pe cărucior în poziţie orizontală, la fel şi în pat;
- se menţine pacientul fără pernă şi nemişcat cel puţin 6 ore până la 24 ore;
- se alimentează pacientul la pat numai după 6 ore; ;
- se observă cu atenţie mişcările extremităţilor, se anunţă medicul dacă apar furnicături sau
amorțeli în picioare;
- se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului;
- se monitorizează permanent pacientul;
- se recomandă să consume multe lichide
-se informeaza medical in caz de varsaturi, cefalee
- in caz de recoltari cantitati mai mari,bolnavul se aseaza in Trendelenburg
Incidente şi accidente
• Sindrom postpuncţional – ameţeli, cefalee, vărsături,
rahialgii – datorat hipotensiunii lichidiene provocate de
puncţie.
• Hemoragii pe ac în timpul puncţiei
• Dureri violente în membrele inferioare, determinate de
atingerea ramificaţiilor cozii de cal sau măduvei spinării, cu
vârful acului
• Contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin atingerea
măduvei cervicale când s-a executat puncţia sub occipital.
• Şoc reflex – poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar.
Complicații
 sincopa vagală – la pacienţii anxioşi, datorată reflexelor vagale inhibitorii declanşate de
emoţie sau durere, lipsei sedării ori a anesteziei incorect efectuate; impune decubitul
dorsal, măsuri de reechilibrare volemică;
 cefaleea – poate fi prevenită prin folosirea de ace subţiri şi respectarea decubitului dorsal
după puncţie;
 contaminarea L.C.R. cu apariţia meningitei sau empiemului subdural sau peridural –
foarte rară, datorită nerespectării asepsiei;
 hematomul compresiv subarahnoidian – apare în cazul efectuării puncţiei rahidiene la
pacienţii cu tulburări de coagulare sau aflaţi sub tratament anticoagulant (prin înţeparea
unui vas) şi poate duce la paraplegie;
 sindromul de angajare – complicaţie foarte gravă, letală, apare în urma efectuării
puncţiei la un pacient cu hipertensiune intracraniană;
 supuraţia la locul de puncţie.

Lichidul cefalorahidian (LCR) este incolor, transparent si secretat activ de epiteliul plexurilor

coroide de la nivelul creierului. 

12
-Examinarea macroscopică se face imediat , apreciindu-se culoarea , aspectul , presiunea
lichidului (normal lichidul este limpede, clar ca apa de stâncă, se scurge picătură cu picătură);
-în stări patologice, LCR poate fi hemoragic, purulent, xantocrom, iar viteza sa de scurgere poate
creşte.
Se fac examinari:
- citologice (masurarea elementelor celulare/mm3: limfocite, polinucleare, eozinofile, atipii
celulare)
- bacteriologice - BK si alti germeni
- serologice - sifilisul SNC
Rezultatele normale la analiza LCR variaza, in general, dupa cum urmeaza:
• volum: 100-150 ml; D=1005-1009; pH=7,4-7,5
• presiune: 70 – 180 mm H₂O;
• aspect: lichidul cefalorahidian normal are un aspect clar și este incolor;
• proteine: 15-45 mg / dl;
• gamma-globulină: 3-12% din totalul proteinelor;
• glucoză: 50-80 mg / dl;
• cloruri (sub formă de Cl¯): 118 to 130 mEq/L;
• compoziție celulară L.C.R.: lichidul cefalorahidian normal nu conține celule roșii din
sânge (globule roșii) iar numărul de globule albe (globule albe) este de 0-5 globule pe
microlitru (toate mononucleare);
• pata Gram: nu este prezent niciun microorganism (bacterii, ciuperci sau virusuri).

Radiografia craniana
Este o metodă radiografică de examinare a craniului. Se examinează poziţia, deplasarea,
forma, conturul, structura osoasă al craniului.Radiografia craniului cel mai adesea se efectuează
în două proiecţii: frontal şi lateral.

constă în explorarea radiografică a conţinutului rahidian prin

injectarea în spaţiul subarahnoidian a unei substanţe de contrast iodate hidrosolubile.
Acest examen permite să se vizualizeze cu precizie structurile vertebrale şi paravertebrale lombare
(vertebre, discuri intervertebrale, ligamente musculare, măduva spinării). După introducerea scanner-
ului şi apoi a rezonanţei magnetice, această tehnică este mai puţin utilizată.

13
 CT -Tomografia computerizată
Această metodă de investigare presupune utilizarea unui fascicul îngust de raze X, cu ajutorul
căruia se produce imaginea unei secţiuni transversale în regiunea de interes a organismului
pacientului.
Exista doua tipuri de procedure:
-investigatii native (fara administrare de substanta de contrast)
-investigatii cu administrare de substanta de contrast.
Pregatirea psihica a bolnavului:
-se explica bolnavului necesitatea efectuarii examenului recomandat de medic
-se informeaza bolnavul asupra duratei examenului
-se obine comsintamantul
-pacientilor cu insuficienta renala (acesta este motivul pentru care in cazul CT-ului cu substanta
de contrast, pacientii trebuie sa prezinte valorile ureei si a creatininei. 
Pregatire fizica:
-se apreciaza starea bolnavului pentru a stabili modul de transport la serviciul radiologic
-se indeparteaza obiectele metalice,bijuteriile
-se administreaza antihistaminice la recomandarea medicului
Rolul asistentei medicale:
-se identifica bolnavul
-se verifica F.O.
-pregateste materialele care vor fi transportate la radiologie pentru administrarea substantei de
contrast
-se insoteste pacientul si se ajuta sa se dezbrace(daca este cazul)
-se preda bolnavul cadrelor specializate
-se informraza asupra efectelor secundare a substantei de contrast
Pentru administrarea substantei de contrast intravenos este necesara efectuarea unei punctii
venoase si inserarea in lumenul venos a unei branule.In timpul investigatiei se administreaza
substanta de contrast cu ajutorul seringii automate, un anumit volum cu un anumit flux. Din
cauza injectarii de volume mari si cu viteza de injectare mare pot aparea senzatii de caldura, gust
metalic in gura, usoara senzatie de greata.
Ingrijirea bolnavului dupa examinare:
-bolnavul va fi condus la salon
-se va ajuta sa se aseze pe pat
-se vor observa aspectul tegumentelor pentru a depista manifestarile alergice(eventual)
-se monitorizeaza T°;P;T.A.;R;eliminarile
-se asigura repausul,se administreza lichide pentru a elimina substanta de contrast

14
Complicații.
Administrarea substanţei de contrast poate determina senzaţia de căldură şi apariţia unui gust
metalic în gură. Unii pacienţi pot avea senzaţia de greaţă sau dureri de cap. Indiferent de senzaţii
pacientul va trebui să i le comunice medicului sau tehnicianului.
Contraindicații.
Sarcină, alergie cunoscută la substanţele iodate, insuficienţă renală ,afecţiunile tiroidiene. În
toate aceste cazuri trebuie evaluat care este raportul risc/beneficiu, şi luată decizia corectă pentru
a putea stabili un diagnostic corec

RMN-Rezonanta magnetica nucleara

Imagistica prin Rezonanta Magnetica) este o tehnică non-
invazivă de imagistică medicală utilizată pentru a investiga structurile si organele corpului
uman. RMN este singura metoda neinvaziva de detectare a patologiei subsantei albe cerebrale:
boli demielinizante, degenerative, inflamatorii / infectioase, epilepsie .
Materiale necesare
- substanţa de contrast dacă este cazul;
-materialele pentru administrarea substanţei de contrast: seringi, ace, cateter de vena periferica,
comprese, solutii dezinfectante;
- trusa de urgenta.
Pregătirea pacientului pentru RMN
a) pregătirea psihică: informare, consimtămant.
b) pregătirea fizică: îmbrăcarea/dezbrăcarea pacientului, poziţionarea adecvată, respectarea
intimităţii, asigurarea confortului fizic.
-pacientul este informat despre intreruperea alimentatiei cu 4-6 ore inaintea examenului.
-se administrează antihistaminice la recomandarea medicului;
- pacientul(a) este rugat(a) să-şi îndepărteze obiectele metalice (cercei, lantisoare, etc).
Pacientul se afla in interiorul tubului magnetic în timpul investigatiei IRM, din acest motiv
poate sa apară senzatia de claustrofobie.
Dacă pacienții au antecedente de claustrofobie, li se administrează sedative înaintea
investigației.
Inainte de examinarea RMN pacientul se va prezenta o fisa de informare referitoare la riscuri,
antecedente medicale si recomandari in ceea ce priveste eventualele tratamente medicale in
curs.
Tehnica 
Tehnica este efectuata de medicul specialist in RMN; examenul RMN va fi interpretat de catre
un medic;
Rolul asistentului medical

15
– identifica pacientul; verifica recomandarea medicala si fisa speciala ;
– verifica dacă pacientul a respectat recomandările;
– spală mainile si imbracă mănusi;
– pregăteste materialele necesare;
– ajuta pacientul să se dezbrace (dacă este cazul),sa imbrace halatul;
– aseaza pacientul in decubit dorsal pe masa mobila: capul, toracele si membrele pot fi fixate cu
niste curele;
– efectueaza testarea sensibilitatii  la substanta de contrast ; daca apar reactii de sensibilizare
anunta imediat medicul si urmeaza protocolul terapeutic. In caz contrar procedura isi urmeaza
cursul;
– fixeaza un cateterde vena periferica;
– ii inmaneaza pacientului o sonerie pentru a apela in caz de nevoie;
– supravegheaza pacientul permanent ;
– administreaza substanta de contrast la indicatia medicului, observă reactia
pacientului, functiile vitale, comportamentul.
Ingrijirea pacientului 
– ajută pacientul să coboare de de masa;
– monitorizează:T,P,R,TA eliminările;
– recomanda pacientului sa consume multe lichide pentru a elimina mai repede substanţa de
contrast;
Reorganizarea locului de muncă
– se curăţă materialele refolosibile;
– se colectează materialele folosite conform PU
– se aşează materialele curate în dulapuri;
– se indeparteaza manusile si spala mainile
Notarea procedurii:
– se va nota data efectuării examenului şi comportamentul pacientului in registru si in planul de
ingrijire.
Accidente/incidente
– pacientul prezintă fenomene de hipersensibilitate : prurit intens, roşeaţă şi edem al
feţei, cefalee,dispnee, cu greţuri şi vărsături. -> Se anunţă medicul (dacă nu este prezent). Se
actioneaza conform protocolului;
– pacientul poate simti furnicaturi lsa nivelul cavitatii bucale in cazul in care are dentitie de
metal;
– pacientul se misca, imaginile radiologice sunt neconcludente. -> Pregatirea psihica este foarte
importanta;
– claustrofobia. -> În acest caz se recomanda, administrarea preparatelor sedative.
Rezultate
Rezultat normal:
• structurile anatomice (vase de sange, oase) si organele prezinta un aspect si o pozitionare
normala.
16
• nu se descopera tumori, excrecente, anomalii structurale, inflamatii sau infectii;
• nu se gasesc hemoragii sau colectii de fluide in cavitati.
Rezultat patologic:
• organele inspectate nu au aspect normal, prezentand semne ale infectiei, inflamatiei, tumori,
etc.
Contraindicatii
Examinarea RMN este contraindicata:
– la persoanele care poseda un pacemaker implantat, o valva artificiala, un stimulator cerebral
profund, un implant cohlear, proteza articulara;
– la persoanele purtătoare de proteze osoase metalice;
– la persoanele care au suportat recent interventie chirurgicala la vasele cerebrale sau alte vase
care au necesitat clipare;
– dupa un traumatism cu obiecte metalice sau la persoanele cu istoric de rani prin arme de foc,
în special daca pacientul mentioneaza prezenta alicei;
– in sarcina;
– la paciente care prezinta dispozitiv intrauterin;
– la pacientul care este alergic la substanta de contrast. Se poate efectua examinarea fara a
administra substanta de contrast, dar calitatea informatiilor obtinute scade.

Angiografia prin rezonanta magnetica cerebrala este o metoda non-invaziva si

neiradianta de evaluare a vaselor mari (artere si vene) din interiorul neurocraniului, similara
angiografiei clasice sau angiografiei CT, dar fara expunere la radiatiile ionizante (razele X).
Angiografia prin rezonanta magnetica cerebrala poate fi efectuata cu sau fara substanta de
contrast.
Principalele indicatii ale angiografiei RM cerebrale sunt:
 Anevrisme arteriale cerebrale
 Malformatii arteriovenoase cerebrale
 Alte anomalii ale arterelor cerebrale (stenoze, ocluzii, disectii)
 Tromboza venoasa cerebrala (vene cerebrale majore si sinusuri venoase durale)
 Metoda imagistica de prima alegere in cazul screeningul persoanelor apartinand unor
grupe de risc: migrena, anamneza familiala pozitiva pentru anevrisme si hemoragie
subarahnoidiana

Diferenta dintre IRM cerebral si angiografia IRM cerebrala

 Examenul IRM (RMN) cerebral permite aprecieri asupra anatomiei creierului si
structurilor craniene, cat si evaluarea unor leziuni cerebrale.
 Angiografia IRM cerebrala permite vizualizarea separata a arterelor si venelor cerebral

17
 PET-SCAN-Tomografiecu emisie de pozitroni

Este o metodă de imagistică medicală, considerată modalitatea cea mai modernă de diagnostic.
PET-scan implica folosirea unor substante radioactive care eit electroni
pozitivi(pozitroni).Pacientul fie inhaleaza un gaz radioactive fie I se injecteaza o substanta
radioactive.

Ecografia Doppler a arterelor cervicale este o metodă simplă, lipsită

de pericole pentru pacient, care poate da foarte multe informații despre arterele cerebrale ale
pacientului și despre modul cum circulă sângele prin aceste artere, evidențiind riscul de accident
vascular cerebral sau cauza unui accident vascular cerebral.Această metodă este foarte utilă
pentru stabilirea tratamentului adecvat, medicamentos, uneori chirurgical sau
intervenționist. Dopplerul cervico-cerebral, este o procedură sigură, nedureroasă, care folosește
ultrasunetele pentru a examina vasele care duc sânge către creier. Se recomandă efectuarea
ecografie doppler la nivelul arterelor carotide și vertebrale, cât și a ecografiei doppler
transcranian pentru vizualizarea fluxului cerebral și evidențierea îngustării vaselor cerebrale.
Diagnosticarea ateromatozei vaselor cerebrale și tratarea acesteia în faza incipientă, reduce
semnificativ riscul de apariție a unui accident vascular cerebral. Ecografia doppler cervico-
cerebrală, este o procedură neinvazivă, care folosește ultrasunetele pentru a examina vasele care
duc sângele către creier.

Electroencefalograma

18
 Electroencefalografia (E.E.G) Este o metodă de explorare funcţională bazată pe detectarea,
amplificarea şi înscrierea grafică a activităţii bioelectrice cerebrale cu ajutorul unor electrozi
amplasaţi pe scalp şi conectaţi la aparate electronice speciale, numite electroencefalografe.
Pregătirea pacientului
- se explică procedura, importanţa acesteia pentru diagnostic;
- se obţine consimţământul informat;
- se întrerupe cu 24 h înainte medicaţia care influenţează activitatea cerebrală;
- se solicită pacientului să-şi spele părul capului pentru a înlătura excesul de sebum ce poate
parazita aparatul;
- se instruieşte pacientul să rămână relaxat în timpul înregistrării şi să înveţe pe cât posibil
mişcările corpului şi ale ochilor.
Efectuarea procedurii
- se fixează electrozii metalici pe pielea capului cu ajutorul unor benzi elastice, după o degresare
prealabilă a acesteia (dacă este cazul);
- se aşează la distanţă egală (3-5 cm) simetric în regiunile frontale, parietale, occipitale,
temporale, precum şi pe ureche pentru derivaţiile referenţiale;
- biocurenţii captaţi şi amplificaţi de dispozitivul electronic de amplificare sunt înregistraţi pe o
hârtie specială, cu un oscilograf magnetic prevăzut cu o peniţă inscriptoare.
Îngrijirea pacientului dupa tehnică
 Se face toaleta locala a pielii
 Se schimba cearsaful
 Ajuta pacientul sa se imbrace
Notarea tehnicii in foaia de observatii
 Se noteaza tehnica si rezultatul ei
 Se ataseaza rezultatul EEG
 Se noteaza numele persoanei care a efectuat tehnica
Rezultate
- Pe o EEG pot fi înregistrate 3 unde normale (alfa, beta şi theta) şi o undă patologică în stare de
veghe, dar normală pentru anumite faze de somn – unda delta;
- Undele α au o frecvenţă de 8-12 Hz şi se înscriu la subiectul cu ochii închişi;
- Undele β se caracterizează printr-o frecvenţă de 14-30 Hz; se înscriu când subiectul este treaz şi
atent;
- Undele theta au o frecvenţă dr 4-7 Hz. Incidenţa undelor theta creşte progresiv pe măsura
instalării fazelor de somn profund;
- În caz de tulburări circulatorii majore, EEG arată o scădere globală a activităţii corticale. Se
produce o scădere a frecvenţei şi amplitudinii undelor alfa în principal;
Metode de activare EEG

19
 Traseul EEG trebuie înregistrat atât în conditii de repaus, cât si în conditii de activare
activitate electrică corticală evocată. Metodele de activare corticală prin diver si stimuli au ca
scop declansarea manifestărilor electrice patologice, absente pe un traseu EEG spontan.
Hiperpneea. Efectuarea voluntară a 25-30 de respira ii/min timp de 3 minute,
Stimularea luminoasă intermitentă (SLI). Este efectuată cu ajutorul stroboscopului care
generează stimuli luminosi intermitenti
Activări suplimentare
– activare prin sunet – pentru diagnosticul epilepsiei reflexe audiogene;
– activare medicamentoasă 
– activare prin somn medicamentos 

Electromiografia EMG
Electromiografia (EMG) este o procedură care evaluează funcția nervilor și a mușchilor.
Scop stabilirea unui diagnostic exact în patologia sistemului nervos periferic.
Sunt folosiți electrozi de suprafață (mici discuri metalice care se lipesc de piele), sau ace-electrod
(acestea sunt ace speciale, foarte fine).
Pregatirea materialelor necesare
 Electrozi ac
 Tampoane sterile
 Solutie alcoolica pentru dezinfectie
 Aleza
 Tavita renala
 Manusi de unica folosinta
 Gel
Pregatirea mediului
 Camera de examinare trebuie sa aiba un climat corespunzator
 Temperatura camerei în care se face explorarea sa fie constanta de 21-24 grade C
 Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac) sau hartie de unica folosinta
Pregatirea pacientului
• Pregatirea psihica:
-Abordarea si identificarea pacientului
-Verificarea istoricului pacientului referitor la medicatie
-Asistenta medicala trebuie sa explice pacientului scopul acestei investigatii. Explicaţiile oferite
de catre asistenta medicala trebuie sa fie in concordanta cu cele oferite de catre medic.
Pregatirea fizica:
-Inainte de efectuarea testului pacientul trebuie sa-si indeparteze toate bijuteriile si hainele de pe
acea parte a corpului care este investigata
-Vor fi curatate si eventual rase zonele unde vor fi plasati electrozii
-Pacientul va fi intins comod pe patul de consultatii.
Pregatirea asistentei medicale

20
 Sa pregateasca electromiograful
 Sa pregateasca pacientul fizic si psihic
 Sa cunoasca antecedentele medicale ale pacientului si tratamentele prescrise
 Sa posede cunostinte minime de interpretare ale EMG – ului
 Sa pregateasca registrul de EMG
 Sa introduca datele personale ale pacientului (nume prenume, sex, varsta, sectia , nr. F.O,
nr. din registrul de EMG)
Executia tehnicii propriu-zise – etapele de executie
• Se degreseaza tegumentele cu o solutie alcoolica si apoi se fixeaza electrozii de suprafata cu
ajutorul unor benzi elastice sau se introduc electrozii ac în masa musculara. Pentru a realiza un
bun contact cu tegumentul este indicata folosirea unui gel de contact (electrolitic).
• Electrozii de suprafata se amplaseaza între punctul motor al muschiului si insertia tendinoasa,
astfel încât axa ce intersecteaza ambii electrozi de detectie sa fie paralela cu fibrele musculare;
• Electrozii de tip ac se introduc în muschi, fara anestezie prealabila, de preferat în paralel cu
dispozitia fibrelor musculare. Electrodul de referinta se plaseaza cât mai departe de electrodul
de culegere, pe tesut electric neutru, de obicei la nivelul unei proeminente osoase.
Examenul electromiografic este compus din două părți.
Prima parte a procedurii este electroneurografia, adică studiul conducerii nervoase și
presupune stimularea nervilor printr-o mică descărcare electrică în diferite puncte de pe traseul
lor. Medicul aplică pe piele mici electrozi (mici discuri metalice care se lipesc pe piele) sau ace-
electrod (ace speciale, foarte fine) pentru înregistrare, de obicei la nivelul mâinii și al piciorului,
și aplică un mic șoc electric pe piele în altă zonă a membrului la care se face înregistrarea.
Senzația poate fi sau nu dureroasă.
Deoarece fiecare membru are mai mulți nervi care necesită evaluare, procedura se va repeta de 3,
4 sau mai multe ori. Pe parcurs, testul se va întrerupe de câteva ori pentru a-i permite medicului
să facă măsurători și calcule.
A doua parte a procedurii este electromiografia propriu-zisă, adică examinarea musculară
cu ac, se efectuează prin introducerea unui ac foarte subțire, de unică folosință, în anumiți
mușchi. Deși examinarea este considerată invazivă, disconfortul creat prin înțepare este minim.
Acul conține un electrod microscopic care înregistrează activitatea electrică normală sau
anormală a fibrelor musculare. Acul este introdus în mușchiul relaxat și mișcat puțin pentru a
înregistra activitatea musculară în repaus, apoi medicul cere încordarea mușchiului studiat pentru
a evalua mușchiul în activitate. Acul are doar rol de înregistrare, prin intermediul său nu se
administrează șocuri electrice sau injecții intramusculare. Deoarece există risc minim de
sângerare, examinarea cu ac se poate face numai la pacienții care NU sunt sub tratament
anticoagulant și care NU prezintă risc hemoragic semnificati
Îngrijirea pacientului dupa tehnica
 Se face toaleta locala a pielii
 Se schimba cearsaful de pe pat daca este umed
 Ajuta pacientul sa se imbrace
Notarea tehnicii in foaia de observatii:

21
 Se noteaza tehnica si rezultatul ei
 Se ataseaza EMG
 Se noteaza numele persoanei care a efectuat tehnica
Accidente / Incidente
 Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei electromigrafii
 Defecte ale electromiografului sau interferente electrice
 Plasarea gresita a electrozilor
Reorganizarea locului de munca:
 Electrozii si gelul sunt indepartati
 Se colecteaza deseurile conform P.U. in recipiente speciale
 Se indeparteaza manusile,se spala mainile
Observatii
 Examenul se desfasoara intr-un cabinet medical sau in regim de consultatie spitaliceasca,
fara o pregatire deosebita a pacientului, si dureaza intre 20 si 30 minute.
 Interpretarea electromiogramei se face de catre medic.
Contraindicații pentru electromiografie
În cazul electromiografiei vorbim și despre contraindicații, dar în special despre precauții, în
cazul anumitor categorii de pacienți.
Tratament cu anticoagulante
Pacienții care folosesc aspirină nu necesită măsuri adiționale. Pacienții care folosesc
antiagregante plachetare sau anticoagulante au un risc mai mare de sângerare, iar în acest caz se
evită examinarea anumitor mușchi.
Implant de pacemaker
Pacienții purtători de pacemaker (stimulator cardiac) sau defibrilatoare nu primesc impulsuri în
zona implantului. 
Infecții ale pielii
Pacienții care au infecții cutanate sau unedem sever nu vor fi examinați în acea zonă cu electrozii
sau cu acul special.
Aparat Holter
Efectuarea unei electromiografii la un pacient purtător de aparat Holter poate determina
disfuncția acestuia și modificarea rezultatelor.

22