Relația dintre personalitate și performanța la locul de muncă
Acest modelul de studiu analizează relatia dintre personalitate si performanta la locul
de munca, iar ca factor mediator este angajamentul organizational, relația șefi cu subordonaţii și invers. Trăsăturile, comportamentele şi valorile individului sunt considerate ca un proces prin care acesta influenţează atitudinile, precepţiile şi comportamentele la locul de muncă. Cel mai simplu model al performanţei contextuale a fost oferit de Williams şi Anderson (2002) care au diferenţiat între comportamentul îndreptat spre organizaţie şi cel îndreptat spre angajat. Borman şi Motowildo (2001) au prezentat o taxonomie cu cinci dimensiuni: a persista cu entuziasm şi efort pentru a realiza cu succes propriile sarcini, a te oferi voluntar să preiei anumite sarcini care nu sunt formal parte a fişei postului, a-i ajuta pe ceilalţi şi a coopera cu aceştia, a urma regulile şi procedurile organizaţiei, a-şi asuma şi a sprijinii obiectivele instituţiei. Pornind de la constatarea că cercetătorii au utilizat aproape 30 de dimensiuni ale performanţei contextuale. onform aceluiaşi autor performanţa contextuală are legătură cu succesul unei organizaţii deoarece: sporeşte productivitatea angajaţilor şi a managerilor, favorizează accesul la resurse în vederea unei mai bune utilizări, facilitează lucrul în echipă prin optimizarea comunicării, coordonării şi relaţiilor dintre angajaţi, crează un mediu de lucru mai stabil şi permite o mai bună traversare a periodelor de tranziţie şi schimbare. Având în vedere importanța performanței angajaților și angajamentul lor față de organizație, aceasta este inițiat un studiu pentru a investiga impactul personalității indivizilor asupra nivelului de angajament al angajaților și performanța angajaților în organizație. Rolul de mediere al angajamentului organizațional este investigat în relație de personalitate și performanță. Angajamentul organizațional se referă la contactul psihologic care guvernează atitudinea și comportamentul unui angajat și se caracterizează ca fiind gradul de loialitate, obligație și atașament față de o organizație și de obiectivele acesteia. În analiza datelor, extraversia, agreabilitatea și conștiința sunt considerate semnificative și pozitive predictori ai angajamentului angajatului față de organizație, în timp ce angajamentul organizațional este unul semnificativ predictor al sarcinii și performanței contextuale a angajaților. Scopul metaanalizei este de a analiza relația dintre personalitate și performanța la locul de muncă, factorul mediator este angajamentul organizational. Prima etapă Au fost utilizate două ctegorii de subiecți 122 de angajați la o firmă multinațională, respectiv 150 de angajați de la o fabrică de confecții. În această fază s-a calculat frecvenţa caracteristicilor enunţate, iar în a doua fază s-au grupat elemente prezentate pe categorii. Pentru a verifica în continuare efectul colectiv al variabilelor independente asupra variabilelor de rezultat, este efectuată o analiză de regresie multiplă. Rezultatele regresiei privind relația trăsăturilor de personalitate pe ambele clase de performanță la locul de muncă. Extraversia, Agreabilitatea, Conștiința și Deschiderea către experiență au un efect pozitiv semnificativ asupra performanței sarcinii la un nivel de semnificație de 10%. În timp ce rezultatele privind relația dintre nevrotism și performanța sarcinii arată că nevroticismul are un efect pozitiv, dar nesemnificativ asupra performanței sarcinii. În mod similar, Extraversia, Acordabilitatea, Conștiința și Deschiderea de a experimenta în mod pozitiv și semnificativ • prezice performanța contextuală, în timp ce nevrotismul are un impact pozitiv, dar nesemnificativ asupra performanței contextuale. Odată cu adăugarea angajamentului organizațional, puterea de predicție a trăsăturilor de personalitate este redusă. Coeficienții de regresie ai trăsăturilor de personalitate sunt reduse în comparație cu în cazul ambelor clase de performanță la locul de muncă. Valoarea beta a extraversiei pentru a prezice performanța sarcinii a devenit nesemnificativă, astfel încât medierea deplină a angajamentului organizațional există în extraversie și performanța sarcinii. Mai mult, testul SOBEL este aplicat pentru a verifica semnificația medierii. Medierea angajamentului organizațional este considerată semnificativă în raport cu Extraversia și Performanța sarcinilor; Extraversie și performanță contextuală; Acordabilitatea și îndeplinirea sarcinilor; Acordabilitatea și performanța contextuală; Conștiință și sarcină. La locul de muncă, personalitatea oamenilor le influențează comportamentul în cadrul grupurilor din care parte, participarea la viața de grup, atitudinea și modul în care iau și/sau participă la luarea deciziilor. Cercetările în domeniu pun în evidență influența trăsăturilor de personalitate ale individului asupra motivației, performanț ei și potențialului său de a dezvolta și rezolva conflicte la locul de muncă. Utilizând modelul „Big Five” al personalității, cercetările realizate de Barrick și Munte și Judge (2001) au pus în evidență existența unei relații semnificative între performanța la locul de muncă și anumite trăsături ale personalității Conștiinciozitatea este un predictor semnificativ al performanței la locul de muncă indiferent de criteriile de performanță ale organizațiilor și de tipul de activitate lucrativă desfășurată. . Stabilitatea emoțională prezice performanța generală la locul de muncă, însă mai slab decât conștiinciozitatea. Extraversiunea și acceptabilitatea, alte două caracteristici de personalitate, prezic performanța atunci când există muncă în echipă, activități lucrative în care relațiile interpersonale sunt importante. Dacă munca de echipa se bazează pe curiozitate intelectuală, deschiderea va fi caracteristica de personalitate ce prezice performanța. În a doua etapă avut loc testarea relaţiilor dintre variabile şi a modelelor explicative personalitatea angajaților respectiv performața la lcoul de muncă. În a treia etapă s-a făcut verificarea relaṭiei congruenṭei angajat-organizaţie în ceea ce priveşte gradul de implicare în muncă cu variabila personlaitatea angajaṭilor ṣi influenṭa asupra organizaṭiei.