Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Articulatiile Coloanei Vertebrale - Compress
Articulatiile Coloanei Vertebrale - Compress
VERTEBRALE
Piesele componente ale coloanei vertebrale (vertebrele) se pot articula unele cu altele si atunci
se numesc articulatii intrinseci ale coloanei vertebrale si se pot articula cu oase care nu apartin
coloanei vertebrale: oasele craniului(occiputul), coastele, oasele coxale formand articulatiile
extrinseci ale coloanei vertebrale.
Dupa Papilian cele 24 de vertebre adevarate se articuleaza intre ele prin intermediul a doua
tipuri de articulatii: articulatii adevarate si articulatii false. Doua vertebre adevarate se pot
articula direct prin intermediul apofizelor (proceselor) articulare si corpurilor vertebrale – numite
si articulatii adevarate sau la distanta prin intermediul ligamentelor la nivelul apofizelor
(proceselor) spinoase, transverse sau lamelor vertebrale – numite si articulatii false.
MIJLOACE DE UNIRE
Inelul fibros, format din lame concentrice de fibre de colagen, asezate spiralat, oblic la
60 0. Inelul este mai gros anterior unde are mai multe lame concentrice. Posterior,
numarul de lame este mai mic, inelul este mai subtire, explicand vulnerabilitatea aceste
zone in hernia de disc.
Nucleul pulpos, constituit dintr-o masa de tesut gelatinos situata intr-o cavitate. Celulele
nucleului sunt de tip condrocitar, cuprinse intr-o retea de proteoglicani care inglobeaza o
mare cantitate de apa avand rolul unei perne pneumatice intre corpii vertebrali.
3. LIGAMENTUL LONGITUDINAL
POSTERIOR leaga fetele posterioare
ale corpurilor si discurilor
intervertebrale.
Articulatiile dintre corpii vertebrali participa la toate miscarile posibile la nivelul coloanei
vertebrale si anume:
SUPRAFETE ARTICULARE
MIJLOACE DE UNIRE
MIJLOACE DE UNIRE
limitarea flexiei exagerate sau bruste a coloanei vertebrale. In acest fel discurile
vertebrale sunt protejate contra leziunilor;
limiteaza miscarea de flexie a coloanei vertebrale, precum si cea de rotatie axiala si inclinare
laterala de partea opusa.
ligamente interspinoase leaga intre ele procesele spinoase alaturate, de la baza pana la
varf. Se continua anterior cu ligamentele galbene, iar posterior, cu ligamentele
supraspinoase. Grosimea si rezistenta lor creste progresiv, de sus in jos. Limiteaza
miscarea de flexie si rotatie a coloanei vertebrale.
ligamentele supraspinoase sunt benzi de tesut fibros care conecteaza varfurile
proceselor spinoase de la C7 la sacru. Unele sunt superficiale, mai lungi si leaga 3-4
vertebre, altele sunt mai scurte si profunde, conectand vertebrele alaturate. Limiteaza
miscarea de flexie si rotatie a coloanei vertebrale.
Ligamentul nucal este situat la nivelul coloanei cervicale fiind omologul ligamentelor
inter si supraspinoase de la nivelele inferioare. Se intinde de la protuberanta si creasta occipitala
externa, pana la procesul spinos al vertebrei C7. Constituie un suport pentru insertia muschilor
extensori ai coloanei cervicale. Ligamentul nucal limiteaza miscarea de flexie si rotatie a
coloanei vertebrale cervicale.
Sunt urmatoarele:
Fiecare articulatie intervertebrala are miscarile ei proprii care sunt reduse. Miscarile
coloanei, in intregime, sunt rezultanta miscarilor ei partiale.
Flexia este aplecarea inainte. Discurile vertebrale sufera o apasare mai mare in partea lor
anterioara in timp ce ele se inalta posterior. Ligamentul vertebral longitudinal anterior este
relaxat, celelalte, dimpotriva sunt intinse, solicitate.
Extensia este aplecarea inapoi. Ligamentul vertebral longitudinal anterior este intins, iar
celelalte, relaxate.
Inclinarea laterala, in partea dreapta sau stanga, turteste discul de aceeasi parte.
Rotatia spre dreapta sau spre stanga se executa in jurul unui ax vertical care trece prin
centrul discurilor.