EDUCATIA FIZICA

Educatia fizica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare "corporala" necesara pentru asigurarea sanatatii
omului, respectiv "a starii de echilibru si functionare a organismului" ( Hubert, Rene, , . ).

Definirea educatiei fizice evidentiaza "baza fiziologica si psihologica" a activitatii de formare-dezvoltare a

personalitatii umane aflata intr-un proces de "reasezare" in functie de solicitarile tot mai intense ale societatii
moderne (intelectuale, etice, filosofice, politice, religioase, tehnologice, ecologice, estetice, igienice etc).
Interventia sa vizeaza intretinerea sanatatii organismului dar si provocarea "efectelor mintale si morale" care
sunt mai putin remarcabile in plan imediat, generand insa efecte sociale multiple, raportabile la universul valoric
propriu culturii fizice si sportului (idem, . -).

Educatia fizica reprezinta astfel activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane proiectata si realizata
prin valorificarea deplina a potentialului fizic, fiziologic si psihologic al organismului in conditiile specifice
societatii moderne, contemporane.

Principiile educatiei fizice indica regularitatea normativa a activitatii de formare-dezvoltare "corporala" a

personalitatii umane:

A) Principiul corespondentei pedagogice dintre dezvoltarea psihica si dezvoltarea fizica a personalitatii umane
( "maxima latina": "mens sana in corpore sana" - "minte sanatoasa in corp sanatos").

B) Principiul interdependentei pedagogice dintre cultivarea permanenta a deprinderilor igienico-sanitare si

dezvoltarea deplina a potentialului biologic al personalitatii umane.

C) Principiul deschiderii educatiei fizice spre activitatea sportiva de masa si de performanta.

Obiectivele educatiei fizice pot fi prezentate in cadrul unui model pedagogic centrat pe continuitatea general-
particular, exprimata la nivel informativ-formativ:

A) Obiectivele generale ale educatiei fizice:

a) consolidarea dezvoltarii biologice a personalitatii umane;
b) stimularea dezvoltarii psihice a personalitatii umane.

B) Obiectivele specifice ale educatiei fizice particularizeaza cele doua obiective generale, evocate anterior.
a) Consolidarea dezvoltarii biologice a personalitatii umane angajeaza urmatoarele obiective specifice: formarea
deprinderilor si a capacitatilor motrice; definitivarea conduitei igienico-sanitare in conditii de normalitate si
pentru corectarea unor deficiente fizice; valorificarea capacitatilor speciale la nivelul activitatilor sportive.
b) Stimularea dezvoltarii psihice a personalitatii umane angajeaza urmatoarele o-biective specifice: corelarea
sarcinilor privind dezvoltarea biologica echilibrata cu sarcinile privind dezvoltarea psihica echilibrata
(cognitiva-afectiva-volitiva; temperamen-tala-aptirudinala-caracteriala); dezvoltarea atentiei concentrate,
spiritului de observatie, gandirii flexibile, prin exercitii si actiuni care stimuleaza independenta si creativitatea in
activitate; dezvoltarea starilor afective pozitive provocate de mobilizarea energetica generala si speciala, proprie
activitatilor proiectate si realizate; educarea vointei in conditii de competivitate, cu numeroase obstacole interne
si externe; valorificarea potentialului temperamental, aptitudinal si caracterial, la nivelul activitatilor sportive
orientate spre (auto)perfectionarea resurselor fizice si psihice ale personalitatii umane.

Continutul si metodologia educatiei fizice sustin modelul pedagogic al obiectivelor generale si specifice,
prezentat anterior.

Continutul educatiei fizice include un ansamblu de deprinderi si capacitati specifice domeniului care vizeaza
dezvoltarea armonioasa a personalitatii umane printr-un echilibru functional realizat practic intre "calitatile
fizice" si "calitatile psihice".
Proiectarea acestui tip de echilibru functional stimuleaza direct sau indirect orientarea vocationala a
personalitatii prin valorificarea deplina a insusirilor fizice, fiziologice si psihice, in perspectiva integrarii sociale
- scolare si profesionale - continue, progresive, in anumite conditii ele evolueaza chiar in directia realizarii lor
"sportive", la nivel de varf sau de masa, dar mai ales in sensul general-uman al "pedagogiei olimpis-mului"
( Poenaru, Romeo, ).

Metodologia educatiei fizice raspunde cerintelor pedagogice legate de:

a)dezvoltarea armonioasa a personalitatii in cadrul unui echilibru functional "fizic-psihic";
b) orientarea integral-vocationala a personalitatii in cadrul actiunii de valorificare deplina a insusirilor fizice,
fiziologice, aplicata in mod progresiv.

Strategiile educatiei fizice evolueaaza in jurul metodelor bazate pe actiune - exercitiul, jocul, jocul cu roluri etc.
- contribuind la: a) proiectarea educatiei fizice in sens pedagogic general, ca activitate psihosociala complexa,
"nu doar ca un mijloc" de re-creere dupa o activitate intelectuala mai intensa (Nicola, Ioan, , .); b) realizarea
educatiei fizice in stransa corelatie cu toate celelalte dimensiuni ale educatiei, valorificate in mod specific (cu
educatia intelectuala, pentru dezvoltarea functionala a sistemului nervos, premisa in desfasurarea oricarei
activitati de invatare eficienta; cu educatia morala, pentru formarea trasaturilor superioare de vointa si caracter,
integrate in structura personalitatii; cu educatia tehnologica, pentru perfectionarea deprinderilor psihomotrice si
a calitatilor acestora - forta, viteza, mobilitate, indemanare etc. - necesare in diferite activitati productive; cu
educatia estetica, pentru stimularea miscarilor ritmice, individuale si colective, in concordanta cu "criteriile
frumosului". - Continutul educatiei, Dimensiunile educatiei.