Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Introducere.............................................................................................................................3
Concluzie.............................................................................................................................13
Bibliografie..........................................................................................................................14
2
Introducere
Drojdiile se găsesc în mod natural în aer și pe suprafața plantelor, purtate de vânt și
de insecte, chiar din locuri îndepărtate .
3
Cap. 1 Noțiuni de bază vis-a-vis de drojdii
Drojdiile sunt microorganisme formate dintr-o singură celulă, clasificate drept
ciuperci. Cercetările efectuate asupra acestor organisme au permis identificarea și catalogarea
a peste o mie de specii diferite, fiecare cu propriile caracteristici, dar împărtășind aceleași
principii biologice.
Au fost cercetate până în prezent peste 1.500 de specii de drojdie, fiecare având
diferite mărimi, variind între 3 și 7 micrometri în diametru. Cu toate acestea, se presupune că
doar 1% din toate speciile de drojdie ar fi fost descoperite.
Drojdia nu necesită lumină pentru a crește. Pentru acest scop ea utilizează resurse
organice ca surse de energie. Unele specii necesită oxigen pentru “respirație”, altele, deși
anaerobe, necesită oxigen pentru înmulțire.
Drojdia a fost cel mai mult folosită în biotehnologie. Fermentarea zahărului este cea
mai veche și largă aplicație a acestei tehnologii. Multe specii de drojdie au fost folosite în
producerea unor alimente: drojdia de pâine pentru producerea pâinii; drojdia de bere pentru
producerea berii; drojdia de vin pentru producerea vinului.
drojdii aerobe;
drojdii anaerobe.
Prima categorie folosește respirația aerobă – adică au nevoie de aer și oxigen pentru
menținerea vieții – în timp ce a doua categorie, în absența oxigenului, poate adopta un proces
de respirație anaerobă, cunoscut în mod obișnuit ca fermentație.
Cu toate acestea, acest proces este „periculos” pentru drojdii, deoarece odată cu
creșterea gradului de alcool, devine un ambient nociv în care drojdiile nu pot supraviețui.
4
Fiecare tip de drojdie are propria sa sensibilitate și rezistență la concentrațiile de
alcool: o caracteristică care vă permite să alegeți tipuri de drojdii potrivite pentru volumul
alcoolic care urmează să fie obținut pentru producția de vin.
Saccharomyces Cerevisiae;
Saccharomyces Bayanus.
Dintre toate speciile de drojdie, Saccharomyces Cerevisiae este cu siguranță cea mai
studiată datorită calităților sale pentru producția de băuturi și alimente.
Acest tip de drojdie este cunoscut în mod obișnuit ca drojdie de bere sau drojdie de
brutar, deoarece este utilizat pe scară largă pentru fermentarea berii și dospirea produselor
coapte, inclusiv a pâinii.
Dintre aceste drojdii, Kloechera Apiculata este cea care are cea mai mică rezistență
la efectul alcoolului: cu doar 3-4% concentrație de alcool etilic, aceste drojdii își încetează
activitatea. Unele specii de Saccharomyces Cerevisiae pot rezista la concentrații până la 16-
17% alcool etilic, în timp ce speciile de Saccharomyces Bayanus pot rezista la concentrații
chiar mai mari.
5
Specia Kloechera Apiculata are nevoie de o concentrație de 21-22 grame pe litru de
zahăr pentru a produce alcool etilic 1%, Saccharomyces Bayanus necesită 20 de grame pe
litru pentru a produce aceeași cantitate, în timp ce 17 grame sunt suficiente pentru
Saccharomyces Cerevisiae. Cantitatea de alcool produsă prin fermentarea mustului va varia,
așadar, în funcție de speciile de drojdie: din acest motiv, este important să faceți o selecție
adecvată înainte de a începe fermentarea.
Utilizarea dioxidului de sulf este, prin urmare, utilă și pentru a face o selecție
adecvată de drojdii, făcând drojdiile mai puțin eficiente sau inactive – cum ar fi Kloechera
Apiculata – permițând Saccharomyces Cerevisiae, mai rezistente la dioxidul de sulf și mai
eficiente în procesul de fermentare. [1]
6
vinurile spumante, la tirajul vinului se utilizează cultura de producție obținută din cultura
starter de Saccharomyces oviformis. [2]
7
Cap. 2. Rolul drojdiilor în vinificație
Drojdiile Kloechera Apiculata produc cantități mari de aciditate volatilă, iar unele
tulpini de Saccharomyces
Concentrațiile excesive de zahăr, deși acest lucru este esențial pentru drojdiile
anaerobe pentru activitatea lor biologică, pot îngreuna fermentația, împiedicând uneori
pornirea acesteia sau prelungind considerabil timpul de finalizare.
În cele din urmă, printre factorii care modifică activitatea drojdiilor, este foarte
importantă temperatura. Valorile minime și maxime tolerabile de drojdii depind în principal
de specie, cu toate acestea, la temperaturi mai scăzute, activitatea va fi încetinită sau blocată
considerabil, în timp ce la temperaturi mai ridicate, activitatea va fi mai rapidă.
8
Drojdiile active uscate sunt, de asemenea, preferate altor forme, mai ales pentru
simplitatea și ușurința de utilizare. Înainte de a putea fi adăugate mustului, drojdiile uscate
active necesită o operațiune de reactivare adecvată și delicată. Dozele tipice de adăugat la
must, întotdeauna și, în orice caz, înainte de începerea fermentației, sunt în general între 10 și
20 de grame pe hectolitru. [3]
9
Cap. 3. Utilizarea drojdiilor de selecționate în vinificație
Drojdiile sunt răspunzătoare pentru fermentația alcoolică a musturilor, ele
transformă zaharurile în alcool, dioxid de carbon și alți produși secundari.
Drojdiile selecționate mai poartă și numele de drojdii de cultură, ele fiind obținute
prin metode de selecție, izolare și constituie în linii cu proprietăți speciale de fermentație,
scopul folosirii acestora fiind realizarea unui vin de calitate superioară.
10
Vinurile obținute cu drojdii selecționate sunt mai rezistente la boli și defecte.
Drojdiile selecționate influențează favorabil perioada de maturare a vinurilor prin
obținerea unor caractere organoleptice (gust și aromă) deosebite.
Vinurile produse cu drojdii selecționate se limpezesc mai repede.
Drojdiile selecționate se prezintă sub formă de granule de culoare cafenie, iar pentru
însămânțarea musturilor este important ca drojdiile să fie rehidratate. Dupa rehidratare
se obține o maia care trebuie acomodată treptat cu mustul pentru a evita șocul termic
în urma căruia se poate compromite activitatea drojdiei.
11
Cap. 4. Drojdiile destinate vinificației regăsite în comerț
AGROVIN are la dispoziţia sa o mare varietate de tulpini alese după aptitudini şi
caracteristici fermentative, adaptându-se la posibile stiluri de vinuri spre elaborare,
respectând profilul aromatic şi gustativ, temperaturile de lucru, necesităţile de azot, influenţa
culorii şi randamentul alcoolic, printre altele.
Fig. 4.1 Fermentarea vinurilor de soi Fig. 4.2 Fermentații rapide și sigure
în butoaie și/sau îmbătrânirea pe drojdii
Sursa Sursa
https://www.agrovin.com/ro/categoria-producto/droj https://www.agrovin.com/ro/categoria-producto/droj
dii-pentru-vinuri-albe/ dii-pentru-vinuri-albe/
12
Concluzie
13
Bibliografie
https://somelierultau.ro/drojdie-vin/
https://www.qdidactic.com/bani-cariera/agricultura/viticultura/microflora-
implicata-in-productia-vinicola-drojdiile531.php
https://www.utilvinificatie.ro/blog/vinificatie/folosirea-drojdiilor-selectionate-in-
vinificatie
https://www.agrovin.com/ro/categoria-producto/drojdii-pentru-vinuri-albe/
14