CONSERVA DE TON

Cuprins

Cap. 1 Prezentarea produsului...........................................................................................3

Cap. 2 Aspecte privind caracteristicile fizico-mecanice ale produsului............................7

Cap. 3 Metode de dozare/porționare.................................................................................9

3.1 Stabilirea cantității de produs..................................................................................9

3.2 Principiul de dozare.................................................................................................9

3.3 Echipamente...........................................................................................................10

Cap. 4 Ambalajul.............................................................................................................12

4.1 Tipul de ambalaj folosit.........................................................................................12

4.2 Funcționalitatea ambalajului folosit.......................................................................12

Cap. 5 Etichetare.............................................................................................................14

5.1 Aspecte legislative pentru produs..........................................................................14

5.2 Aspecte de marketing.............................................................................................16

Cap. 6 Calcule economice...............................................................................................17

Bibliografie......................................................................................................................18

2
 Cap. 1 Prezentarea produsului

Tonul este un pește prădător care face parte din familia macroului. Tonul se regăsește în
apele oceanelor Pacific, Indian dar și Atlantic. Acest tip de pește, cu o puternică orientare
comercială, în anumite perioade ale ciclului de viață, poate fi pescuit inclusiv din apele Mării
Mediterane și Mării Negre.

Introducerea tonului în alimentația umană aduce beneficii pentru sănătate care pot fi
atribuite aportului de vitamine, minerale și compuși organici regăsiți în compoziția chimică a
acestui tip de pește. De asemenea, compoziția chimică prezintă antioxidanți, proteine, seleniu,
fosfor, fier, magneziu și potasiu, vitamina B12.

Impactul semnificativ al tonului asupra sănătății inimii este considerat cel mai frecvent
beneficiu atribuit acestei cărni. Conținutul ridicat de acizi grași Omega-3 contribuie la reducerea
nivelului de colesterol nociv.

Tonul prezintă un conținut redus de calorii și grăsimi dar un aport ridicat de vitamina C,
zinc și mangan. Complexul de vitamine B din ton are rolul de a stimula metabolismul, de a
proteja pielea și de a crește nivelul de energie din organism. [1]

Tonul proaspăt, gătit, conţine (în funcţie de sortimentul de ton) între 130 – 184
calorii/100 g din care 29 – 30 g de proteine şi între 0,59 g – 6,3 g lipide.

Tonul la conservă (în apă), scurs, are între 86 (varianta light) şi 128 calorii / 100g,
respectiv 19,5 g – 23,6 g proteine şi între 0,96 g – 2,97 g lipide.

Tonul la conservă (în ulei), scurs, are între 186 şi 198 calorii/ 100 g, respectiv 26,53 –
29 g proteine, 8 – 8,2 g lipide.

Proprietățile nocive includ următoarele aspecte:

 Carnea indivizilor de dimensiuni mari acumulează cantități ridicate de mercur și

histamină;
 Nu este recomandat persoanelor care suferă de insuficiență renală;
 Nu este recomandat copiilor cu vârsta mai mică de 3 ani [2]

Adevăratul ton, genul Thunnus, este un pește foarte puternic, cu forme perfect
hidrodinamice. Caracteristicile care-i deosebesc de alte sortimente de ton sunt mărimea
considerabilă, arealul extins, mișcările eficiente de înot, corpurile cu sânge cald, branhiile mari,
termoreglarea de precizie, absorbția rapidă de oxigen, concentrația mare de hemoglobină și

3
fiziologia ingenioasă a inimii. Toate ating apogeul în cazul tonului-de Atlantic, numit și tonul-
roșu, după culoarea cărnii sale.

În Europa, este preferat tonul galben, care are un gust mai puternic si este mai colorat
decat tonul albacore, des intilnit in SUA. În plus, în America se folosește tonul conservat în apă
și nu în ulei, ca în țările europene.

Cele mai comune trei tipuri de ton sunt tonul albastru, tonul cu coada galbenă și tonul
ahi. Tonul albastru este cel mai mare din întreaga familie, doar un pește uriaș. Acest ton are
carne roșie și corpul gri-argintiu cu aripioare gri-albastru, de la care își trage numele. Dar cel mai
important este carnea, gustoasă, suculentă și fragedă, ca untul. Dacă greutatea medie a tonului
roșu este de 150 kg, atunci coada galbenă cântărește aproximativ 15. Pielea sa este mai deschisă,
iar carnea este galben-maro. Gustul tonului cu coada galbenă nu este la fel de bogat și intens ca
cel al omologul său, s-ar putea spune, mai puțin proeminent, mai puțin distinct, mai ușor,
aproape transparent. Tonul roșu preferă apele Oceanului Atlantic, în timp ce coada galbenă
preferă apele Oceanului Pacific.

În ceea ce privește tonul ahi, are mai mult gust de ton roșu (deși, desigur, este inferior
acestuia), iar din punct de vedere al greutății – ca și coada galbenă. Acesta este un pește mic,
carnea lui este roșie, dar nu închisă la culoare. Trăiește în Oceanele Atlantic și Pacific și există,
de asemenea, multe dintre ele în Marea Mediterană.

Industria modernă de prelucrare a tonului s-a dezvoltat la mijlocul anilor cincizeci

ai secolului XX , coincizând cu începutul pescuitului industrial în mările tropicale. Creșterea
bruscă a cererii de conserve de ton la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980 a dus la o
creștere semnificativă a navelor cu plasă - pungă și, în consecință, la dezvoltarea industriei
conservei necesare procesării cantităților mari de materie primă brusc disponibile. [3]

Datorită versatilității sale, conservele de ton sunt folosite la prepararea multor feluri de
mâncare diferite: de la aperitive și garnituri (salată de ton și fasole, salată de ton) până la feluri
întâi ( salată de pește , risotto de ton) și feluri de mâncare simple.

Conservele de pește sunt produse alimentare obţinute prin ambalarea peştelui împreună
cu alte componente în recipiente rezistente și impermeabile închise ermetic și sterilizate, frecvent
prin tehnica clasică de sterilizare la temperaturi cuprinse între 115-130°C care își păstrează
calitățile nutritive și senzoriale pentru un timp mai îndelungat(24-36 luni).

Conservele continuă să fie o formă extrem de importantă de conservare a alimentelor

destinate comerțului și care reprezintă o sursă de hrană relativ ieftină, hrănitoare și sănătoasă.

4
Conservele păstrate la temperatura corespunzatoare au termen de valabiliate destul de lung (de la
unu la cinci ani) și, în consecință sunt potrivite pentru pentru distribuția la nivel mondial.

Pentru ca alimentul comercializat sub formă de conservă să fie optim pentru consum,
este extrem de important ca toate operațiunile de conservare să fie întreprinse în conformitate cu
aplicarea riguroasă a bunelor practici de fabricație, inclusiv cerințele de bază pentru integritatea
containerului și efectuarea sterilizării în condiții de siguranță.

Conservele de pește sunt produse obținute din pește proaspăt, cu sau fără adaos de ulei,
legume, condimente, ambalate în recipiente de tablă cositorită și vernisată, închise ermetic și
sterilizate.

Sortimentul de conserve de pește este format din următoarele grupe:

 conserve de pește în suc propriu și dietetice;

 conserve de pește în sos tomat;
 conserve de pește în ulei (simplu, condimentat, aromatizat cu lichid de fum);
 conserve de pește speciale (haseu, pateu din ficat, lapți în ulei etc.).

Întrucât oferta de conserve este largă și variată, iată ce criterii selective trebuie să
aplicăm când dorim să cumpărăm conserve de pește:

 metoda de pescuit folosită;

 locul pescuirii;
 tipul de pește;
 pește proaspăt sau congelat;
 cantitatea minimă de pește. [4]

5
 Avantajele utilizării conservelor:

 prin conservare, peştele nu-şi pierde din proprietăţile sale pe care le are în stare
proaspătă şi astfel devine superior calitativ procedeului de îngheţare-dezgheţare, la care sunt
supuse de exemplu pungile de la congelatoarele din supermarket;
 sunt indicate conservele în suc propriu sau ulei şi mai puţin recomandate cele în
sos tomat sau diverse sosuri de maioneze datorită adaosului de conservanţi, aditivi şi “E”-uri;
 se pot folosi ca o modalitate facilă şi foarte versatilă în variate reţete, dacă nu
există timp pentru preparare a celui proaspăt (salata de ton de exemplu);
 sunt un aliat de nădejde în dietele de slăbire deoarece sunt o sursă bogată de
proteine, cu un aport caloric mic spre mediu şi maximum de nutrienţi.

Dezavantajele utilizării conservelor:

 există un impediment în ceea ce priveşte preţul, care de obicei este ridicat, ca

indicator al calităţii peştelui din care a fost preparată conserva respectivă;
 subiectivismul gustului în ceea ce priveşte calităţile organoleptice modificate ale
unei conserve VS peştele proaspăt;
 capcana botulinică, pe care o întinde însă orice fel de conservă şi de aceea se
indică verificarea termenului de valabilitate, verificarea etichetei nutriţionale a conservei şi a
aspectului exterior şi interior al acesteia. [5]

Fig. 1.1 Ton Roșu

Sursa: (https://www.google.com/search?
q=ton+rosu&sxsrf=ALiCzsbPWC9pPOHZpF289MUBB07J5pkkEw:1653314059871&source=lnms&tbm=isch&
sa=X&ved=2ahUKEwj5kPbp4vX3AhXKomoFHb2qA5wQ_AUoAXoECAIQAw&biw=1920&bih=951#imgrc=
zcT4IVXvgPjh8M)

6
 Cap. 2 Aspecte privind caracteristicile fizico-mecanice ale produsului

Prospețimea peștelui se apreciază prin examen senzorial care se referă la starea

corpului, mucus, culoare, starea anumitor părți ale corpului (ochi, gură, branhii, solzi). Examenul
senzorial se efectuează în încăperi luminoase, fără mirosuri străine, cu temperatura de 20 ºC.

Mirosul se apreciază la temperatura camerei, atât la suprafață cât și în straturile

profunde. Mirosul impropriu sau neplacut al cărnii de pește se identifică prin proba fierberii:
150g carne de pește tăiată în bucăți se fierb cu 3 părti apa într-un vas acoperit. În momentul în
care apa începe să fiarbă, se descoperă vasul și se miros vaporii.

Bulionul cărnii de pește se apreciază după fierberea bucăților de pește 30 minute și

sedimentarea părții solide. La bulionul obținut se examinează – apreciază mirosul, transparența,
culoarea, gustul, aspectul grăsimii; transparența bulionului se apreciază într-un cilindru de 25 cm
cu diametrul de 20 mm, volumul de 25 cm³, cilindru în care se toarnă 20 cm³ bulion.

După caracteristicile senzoriale peștele poate fi considerat de primă prospețime, de

prospețime mijlocie și pește necomestibil.

Din punct de vedere al caracteristicilor fizico-chimice se fac urmatoarele precizări

privind starea de prospețime a peștelui:

 pH-ul este diferit în funcție de starea de prospețime (pentru pește proaspăt 6,2-
6,8; iar pentru pește alterat 6,8-7,5);
 identificarea NH3 cu reactiv Nessler: extractul de carne proaspătă nu trebuie să se
tulbure sau să se coloreze în galben, trebuie să rămână limpede;
 raportul aciditate după prindere/aciditate la un moment dat este de asemenea
diferit în funcție de starea peștelui (pește proaspăt 100-130;  pește în fază finală de alterare
<70)4

Conservele de pește sunt produse alimentare obţinute prin ambalarea peştelui împreună
cu alte componente în recipiente rezistente și impermeabile închise ermetic și sterilizate,frecvent
prin tehnica clasică de sterilizare la temperaturi cuprinse între 115-130°C care își păstrează
calitățile nutritive și senzoriale pentru un timp mai îndelungat(24-36 luni). Recipientele de
ambalare sunt ermetic închise, nepermeabile pentru lichide, gaze sau pentru microorganisme,
astfel încat este preîntâmpinată o recontaminare a produsului. Tratamentul termic trebuie aplicat
astfel încât să inactiveze total microorganismele sub forma vegetative sau sporulată, cât şi
enzimele şi toxinele potenţial prezente în aceste produse. Regimul termic este diferenţiat în
funcţie de natura şi compoziţia produsului, în funcţie de numărul şi natura microorganismelor de
7
contaminare pe care le contine produsul inainte de tratament şi în funcţie de tipul şi capacitatea
ambalajului utilizat.

Tabel 2.1
Caracteristici senzoriale și fizico-chimice ale conservelor de pește
Caracteristici Condiții de admisibilitate
Aspectul cutiilor Exterio Ermetic închise, nebombate, nedeformate, nelovite, neruginite
r și fără lipituri suplimentare sau aglomerări de aliaj lipit
Interior Fără pete negre de sulfură de fier. Se admit peste albăstrui-
violacee de sulfură de staniu. În cazul cutiilor lăcuite, lacul
trebuie să fie continuu și aderent. Inelul de etanșare bine fixat
pe toată circumferința lui în șanțul capacului
Aspectul și consistența Bucăți întregi, cât mai egale, fără capete, solzi, aripioare,
cărnii viscere, cheaguri de sânge. Carnea compactă, suculentă, la
scoaterea din cutie nu se sfărâmă. Nu se admite carne puternic
prăjită
Bucăți/cutie Între 4 și 8 bucăți în funcție de gramajul conservei

Așezare peștelui în cutie Regulată, îngrijită

Aspectul și culoarea Omogen
sosului
Aspectul uleiului Se admit mici depuneri
Miros și gust Plăcut, specific peștelui prăjit, fiert în saramură sau aburit,
sosului de tomate, cepei și condimentelor, fără gust și miros
străin
(Sursa: https://www.rasfoiesc.com/sanatate/alimentatie/CALITATEA-PESTELUI-SI-CONSERVE14.php)

Fig. 2.1 Așezare bucăților de ton în conservă

Sursa: https://www.google.com/search?
q=conserva+ton+&tbm=isch&ved=2ahUKEwjmn6nt4vX3AhWkgv0HHSBJD_0Q2-
cCegQIABAA&oq=conserva+ton+&gs_lcp=CgNpbWcQAzIFCAAQgAQyBQgAEIAEMgUIABCABDIFCAAQgAQyBAgAE

8
 Cap. 3 Metode de dozare/porționare

3.1 Stabilirea cantității de produs

Cantitatea minimă de pește în conservele de pește în sos tomat este de 65-75%

(raportată la greutatea netă), iar la conservele de pește in ulei 75-85%.

Conservele de ton conțin fie bucăți semi-ferme, potrivite pentru salată, fie ton mărunțit.
Acesta din urmă este un ton de o calitate mai slabă.

3.2 Principiul de dozare

Recepția peștelui – se face din punct de vedere calitativ și cantitativ, admitându-se la

prelucrare numai pește proaspăt (refrigerat sau congelat).

Desolzirea, decapitarea sau eviscerarea și îndepărtarea aripioarelor sunt operații care

se aplică la toate speciile de pește. Desolzirea se face în mașini speciale iar celelalte operații se
execută mecanizat și manual.

Spălarea peștelui se face manual sau mecanizat și are drept scop îndepărtarea
mucusului, sângelui, resturilor de viscere și a altor impurități precum și reducerea gradului de
infectare cu microorganisme.

Porționarea peștelui -se poate face manual sau mecanic la dimensiuni care să poată
intra în recipientul utilizat.

Sărarea pestelui -se face într-o soluție concentrată de 20% NaCl timp de 2-15 min în
funcție de mărimea bucăților, astfel încât în produsul finit conținutul de NaCl să fie de 1,5-2,5%.
Sărarea se face în scopul de a da conservelor gust, pentru o deshidratare parțială și pentru a
îmbunătăți consistența cărnii.

Aburirea - se realizează de obicei la 95-115 ºC,timp de 5-25 minute în funcție de specie

și mărimea bucăților. Aburirea se poate face în dulapuri cu funcționare discontinuă sau în
instalații de aburire cu funcționare continuă. Umplerea recipientelor se poate face manual sau
mecanic (cu dozatoare) în principal pentru partea lichidă. Pentru a elimina aerul saramura se
toarnă în stare fierbinte sau închiderea conservelor se realizează cu ajutorul mașinilor de înichis
sub vid.

Închiderea recipienților - se execută cu mașina de închis cutii și de buna funcționare a

acestei mașini depinde în mare măsură menținerea sterilizării.

9
 Sterilizarea - este tratamentul termic aplicat conservelor care are scop distrugerea
microorganismelor care ar produce alterarea ulterioară a conținutului.

Maturarea - se realizează timp de 20-60 zile, în depozitele fabricii, perioada în care se

îndepărtează și conservele care s-au bombat. În timpul maturării, sosul sau uleiul din conservă
difuzează în carnea peștelui. Condițiile de maturare-depozitare sunt 4 20 ºC și umiditate 70-75%.

Răcirea conservelor - aceasta se realizează imediat după sterlizare, într-un timp cât mai
scurt atunci când temperatura conservelor scade de la 500 ºC la 200 ºC, interval în care sunt
cuprinse majoritatea temperaturilor optime de dezvoltare a microorganismelor. Operația de răcire
se consideră a fi terminată atunci când temperatura recipienților a ajuns la temperatura mediului
ambiant.

Termostatarea - prin această operație se apreciază dacă sunt sterile conservele.

Recipienții se țin la termostatat la temperatura de 37 ºC timp de 10 zile, verificându-se zilnic
dacă apare bombajul biologic.

Sortarea, ștergerea și ungerea recipientelor - în aceaste faze se urmărește eliminarea

recipientelor bombate, neermetice sau cu alte defecte. Conservele fără defecte trebuie curățate,
șterse și apoi unse cu vaselină neutră pentru a nu rugini.

Depozitarea - se face în încăperi uscate, cu umiditate relativă a aerului de maximum

75% și răcoroase. Depozitarea se face pe loturi, data fabricației și pe sorturi. Depozitarea
conservelor se efectuează în spații uscate, ferite de îngheț, temperatura maximă de depozitare la
conservele fabricate pentru zone cu climat rece sau temperat fiind de 25 ºC. Depozitarea se face
prin stivuirea recipientelor sau cartoanelor cu recipiente pe grătare, pe sortimente și loturi de
fabricație. O stabilitate bună a conservelor se asigură la depozitarea acestora în regim complet
staționar (fără manipulări), pe motiv ca manipulările conduc la agitarea conținutului și eventualii
spori rămași după sterilizare sunt eliberați din grăsimi sau aglomerările de proteine și se
răspandesc în toată masa produsului și, în special, în faza lichidă, dacă aceasta există. [6]

3.3 Echipamente

Elementele constructive ale mașinilor de închis cutii metalice, sunt comune la toate
mașinile, sunt: rolele de închidere, care fac fălțuirea corpului cutiei cu capacul, după
introducerea produsului în cutie, capul de închis, care centrează și presează capacul pe corpul
cutiei în timpul procesului de fălțuire; talerul, pe care este așezată și care o sprijină în timpul
închiderii.

Rolele de închidere au profile standardizate în funcție de tipul cutiilor și capacelor.

10
 În faza I, capul de închidere apasă capacul și pe corpul cutiei și îl centrează, fixandu-l
datorită faptului că are suprafața de contact cu capacul profilată și randalinată.

Rolele din faza I se îndoiesc și rolează bordura capacului introducând-o sub bordura
cutiei. Procesul se desfășoară fie prin rotirea ansamblului cutie – capac, în timp ce rola se
deplasează numai radial, fie numai prin rotirea și deplasarea ansamblului rolelor, în timp ce cutia
și capacul se mențin in poziție fixă.

Faza a II-a a procesului de închidere este faza de presare a falțului rezultat după faza I.

Rolele de închidere sunt, în general, definite prin profilul lor, care este diferit de la faza
I de agrafare la faza II. Celelalte părți constructive ale unei role sunt specifice fiecărei mașini de
închis în funcție de soluția adoptată de fabricant. [7]

11
 Cap. 4 Ambalajul

4.1 Tipul de ambalaj folosit

Cutiile metalice pentru conserve ( STAS 1687/81, SR ISO 3004/92, SR ISO 10653/69)
sunt confecționate din tablă cositorită la cald, lăcuită și nelacuită, special destinată ambalării,
preambalării și conservării produselor alimentare. Sistemul de ambalare, materialul folosit şi
tipul de ambalaj trebuie să asigure stabilitatea alimentului, să nu permită transferul unor
substanţe toxice din materialul de ambalare sau în timpul procesului ambalării către aliment, să
evite schimbul de umiditate cu mediul, impurificarea cu substanţe nedorite din mediu,
contaminarea cu microorganisme şi favorizarea unor reacţii fotochimice sau determinate de
contaminarea microbiologică.

4.2 Funcționalitatea ambalajului folosit

Cutiile metalice pentru conserve pot fi confecționate din două părți sau din trei părți - se
folosesc în cazul cutiilor de înălțime mare. În acest caz corpul cutiei, obținut prin rolare și
închidere longitudinală este îmbinat prin fălțuire cu fund asemănător cu capacul încă de la firma
constructoare. Spiralele de oțel după livrarea de la fabricant sunt tăiate în folii de aproximativ
2
1 m . Foliile tăiate sunt apoi învelite și printate dacă este necesar pentru a proteja și decora
suprafețele. Zonele care vor fi sudate pe recipient sunt lăsate fără a fi învelite sau printate pentru
a asigura calitatea sudurii. Învelișurile și tipurile de cerneală sunt de obicei uscate prin trecerea
foliilor printr-un cuptor termic cu temperaturi între 150-200ºC. Acestea sunt uscate instantaneu
prin trecerea învelișului/ cernelii pe sub o lampă UV. Foliile sunt apoi împărțite pentru fiecare
recipient fiecare parte fiind rulată sub forma unui cilindru cu ambele capete longitudinale mai
mari cu 0,4 mm. Cele două capete sunt sudate prin lipirea lor în timpul trecerii unui impuls
electric de-a lungul părții groase a metalului. Acest lucru încălzește și face materialul destul de
flexibil pentru realizarea unei îmbinări cu ultrasunete. Dacă recipientul are un înveliș intern de
lac este în general necesară aplicarea unui nou strat deasupra sudurii pentru a-i asigura
continuitatea pe întreaga suprafață a recipientului.

Capacele cutiilor cilindrice se bordurează și se rolează, în timp ce capacele cutiilor

nerotunde sunt numai bordurate sau bordurate și rolate pe zonele drepte, în timp ce în zonele de
curbură sunt numai bordurate. Cele mai utilizate sunt capacele rotunde, bordurate și rolate.
Corpul cutiei prezintă zonă de închidere, o bordură simplă.

12
 Forma constructivă a bordurilor cutiei și capacului sunt perfect determinate cu
dimensiuni care se înscriu în câmpuri de toleranță precise. Bordura cutiei trebuie să fie lată de 3-
3,5 mm, iar raza de îndoire să fie de 1,2-1,5 mm, la cutiile pentru conserve.

Pentru asigurarea etanșetății cutiilor de conserve, între capacul și corpul cutiei, în

interiorul falțului, trebuie să existe un material elastic.

În metodele actuale de fabricare a cutiilor de conserve se folosesc soluții de cauciuc, în

solvenți organici.

Procesul tehnologic de obținere a cutiilor metalice din tablă este alcătuit din două părți
care se desfășoară în paralel: fabricarea capacelor; fabricarea corpului cutiei. [8]

Fig. 4.2.1 Conservă de ton

Sursa: https://www.google.com/search?
q=conserva+ton+&tbm=isch&ved=2ahUKEwjmn6nt4vX3AhWkgv0HHSBJD_0Q2-
cCegQIABAA&oq=conserva+ton+&gs_lcp=CgNpbWcQAzIFCAAQgAQyBQgAEIAEMgUIABCABDIFCAAQgAQyBAgAE
B4yBAgAEB4yBAgAEB4yBAgAEB4yBAgAEB4yBAgAEB46BAgjECc6BggAEB4QBzoECAAQGDoECAAQQzoGCAAQHhA
IUMYMWP0nYLM2aABwAHgAgAGFAYgBogySAQQwLjE0mAEAoAEBqgELZ3dzLXdpei1pbWfAAQE&sclient=img&ei
=EpKLYubOPKSF9u8PoJK96A8&bih=951&biw=1920#imgrc=9W-9rLmcg5tzxM

13
 Cap. 5 Etichetare

Produsele alimentare preambalate trebuie să respecte normele de etichetare, de

prezentare şi de publicitate făcute în privinţa lor. Aceste norme sunt armonizate în cadrul Uniunii
Europene pentru a permite consumatorilor europeni să aleagă în cunoştinţă de cauză precum şi
pentru a elimina obstacolele care pot împiedica libera circulaţie a produselor alimentare şi
condiţiile de concurenţă inegale.

Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000

privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea
produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora.

Directiva se aplică produselor alimentare destinate a fi livrate ca atare consumatorului

final sau restaurantelor, spitalelor, cantinelor şi altor colectivităţi similare. Ea nu se aplică
produselor destinate a fi exportate în afara Uniunii Europene.

Etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare nu poate să fie de natură

să:

inducă cumpărătorul în eroare asupra caracteristicilor, proprietăţilor sau efectelor

produsului alimentar;
atribuie unui produs alimentar proprietăţi de prevenire, de tratament şi de
vindecare a unei boli umane (cu excepţia dispoziţiilor comunitare aplicabile apelor minerale
naturale şi produselor alimentare destinate unei alimentaţii speciale).

5.1 Aspecte legislative pentru produs

Etichetarea produselor alimentare trebuie să conţină anumite menţiuni obligatorii.

Aceste menţiuni trebuie să fie uşor de înţeles şi uşor vizibile, lizibile şi să nu poată fi şterse.
Anumite menţiuni trebuie să figureze în acelaşi câmp vizual.

Atunci când produsele alimentare sunt preambalate, menţiunile obligatorii figurează pe

preambalaj sau pe o etichetă ataşată acestuia.

Mențiunile obligatorii cuprind:

 denumirea de comercializare;
lista ingredientelor care sunt enumerate în ordinea descrescătoare a ponderii lor şi
sunt desemnate prin denumirea lor specifică, în conformitate cu anumite derogări prevăzute în
anexele I, II, III şi IIIBis. În cazul ingredientelor care aparţin mai multor categorii, este indicată
categoria care corespunde funcţiei sale principale în cazul produsului alimentar respectiv.
14
  cantitatea ingredientelor sau a categoriilor de ingrediente exprimată în procente.
Această menţiune se aplică atunci când ingredientul sau categoria de
ingrediente:
1. figurează în denumirea de comercializare sau sunt în general asociate cu
denumirea de comercializare de către consumator;
2. sunt puse în evidenţă în etichetarea prin cuvinte, imagini sau o reprezentare
grafică sau;
3. sunt esenţiale pentru a caracteriza un produs alimentar (însă pot fi prevăzute
anumite excepţii);
 cantitatea netă exprimată în unităţi de volum pentru produsele lichide şi în unităţi
de masă pentru celelalte produse. Sunt prevăzute, în acelaşi timp, dispoziţii speciale în cazul
produselor alimentare vândute la bucată şi pentru produsele alimentare prezentate într-un lichid
de acoperire;
 data de valabilitate minimă. Această dată este compusă din indicarea zilei,
lunii şi anului, cu excepţia produselor alimentare a căror valabilitate este mai mică de 3 luni
(indicarea zilei şi a lunii este suficientă), produsele alimentare a căror valabilitate este mai mare
de 3 luni, dar nu depăşeşte 18 luni (indicarea lunii şi a anului este suficientă) sau a căror
valabilitate este mai mare de 18 luni (indicarea anului este suficientă).

Data de valabilitate este precedată de menţiunea „A se consuma de preferinţă înainte de

…”, atunci când data conţine indicarea zilei sau „A se consuma înainte de sfârşitul …”, în
celelalte cazuri.

 condiţiile speciale de conservare şi de utilizare;

denumirea sau firma şi adresa fabricantului sau a celui care ambalează produsul
sau a unui vânzător stabilit în interiorul Comunităţii. În ceea ce priveşte untul produs pe teritoriul
statelor membre, acestea sunt autorizate să nu ceară decât indicarea fabricantului, a celui care
ambalează produsul sau a vânzătorului;
 locul de origine sau de provenienţă, în cazurile în care omiterea acestei menţiuni
ar putea induce consumatorul în eroare;
 modul de folosire trebuie indicat, în cazul în care omiterea sa nu ar permite o
folosire potrivită a produsului alimentar;

Toate menţiunile ce se înscriu pe etichete, prospecte sau, după caz, în documente

insotitoare, în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice, trebuie să fie
redactate în limba română, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi. [9]

15
 5.2 Aspecte de marketing

Promoțiile sunt folosite pentru a obține salturi ale vânzărilor pe termen scurt.
Implementarea lor are o tentă preponderent tactică. Ele sunt utilizate doar pentru creșterea
temporară a vânzărilor, fără a se acorda prea mult interes implicațiilor pe termen lung.

Sistemul de comunicare al întreprinderii are dublu scop și anume, să informeze și să

stimuleze consumatorii în legatură cu vânzarea produselor și serviciilor și să determine totodată
o serie de modificări favorabile în mentalitatea și obiceiurile de consum ale acestora.

Prin promovarea vânzarilor se înțelege, folosirea mijloacelor și tehnicilor de stimulare,

impulsionare și creștere a vânzărilor de bunuri și servicii ce formează oferte întreprinderilor.
Tehnicile de promovare pot sevi și scopului de a completa acțiunile publicitare.

16
 Cap. 6 Calcule economice

Pescuitul și prelucrarea conservelor de ton reprezintă un sector foarte important

în industria alimentară astfel încât anual, la nivel mondial, generează o cifră de afaceri de 42
miliarde de dolari. Tonul este pescuit de către pescarii a mai mult de 80 de țări, iar în 2016
cantitatea de pește capturat a fost de 4,9 milioane de tone în întreaga lume.

Până la sfârșitul anilor 1970, principalele țări producătoare de conservă de ton

erau Statele Unite, Spania, Italia și Japonia . În deceniile următoare, producția de conserve din
țările menționate s-a contractat în favoarea altora - favorizată de costul mai redus al forței de
muncă - precum Thailanda , Ecuador și Filipine , care nu sunt doar cele mai mari țări
producătoare din lume, dar și principalii furnizori de materie primă.

La nivel european, Spania este primul producător: 70% din producția de conservă de ton
din Uniunea Europeană provine din țara iberică. Producția anuală este de 343.000 de tone, ceea
ce generează o valoare de 1,5 miliarde. Piața internă de conservă de ton din Spania valorează 1,3
miliarde de euro, iar 90% din exporturile producției sale se îndreaptă către alte țări din UE. 

Italia este al doilea producător și consumator european de conserve de ton: conform

datelor pentru 2018 ale Asociației Naționale a Conservatorilor de Pește și Ton
(ANCIT), producția sa națională a fost de 74.000 de tone și consumul de 153.251 de tone. Egal
cu aproximativ 2,5 kg pe cap de locuitor , pentru un sector care are aproximativ 1.500 de
angajați.  Piața internă italiană din sector valorează 1,3 miliarde, iar cantitatea de produs exportat
este de 24.000 de tone, în principal în alte țări ale UE. Alimentele sunt consumate de 94% din
populația italiană, din care 43% în fiecare săptămână. [10]

17
 Bibliografie

1. Ton – conservă în ulei. Disponibil pe URL https://dieta.romedic.ro/aliment/ton-

conserva-in-ulei
2. Ton Dispobilil pe URL https://ro.healthy-food-near-me.com/tuna-a-description-
of-the-fish-benefits-and-harm-to-human-health/
3. 10. Conserve de ton. Disponibil pe URL
https://koaha.org/wiki/Tonno_in_scatola
4. Despre conservele de pește. Disponibil pe URL
https://www.petitchef.ro/articole/retete/despre-conservele-de-peste-aid-327
5. Conservele de pește: Avantaje și dezavantaje. Disonibil pe URL
https://www.csid.ro/dieta-sport/dieta-si-nutritie/conservele-de-peste-avantaje-si-dezavantaje-
12869489/
6. 7. 8. Tehnologia de obținere și fabricare a conservelor de pește. Disponibil pe
URL https://www.scribd.com/document/253114018/Tehnologia-de-Obtinere-Si-Fabricare-a-
Conservelor-Din-Peste
9. Etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare. Disponibil pe URL
https://www.producator-etichete.ro/legislatie/

18