Izvorul inspirației romanului Pădurea spânzuraților îl constituie

tragedia condamnării la moarte a propriului frate, Emil, devenit

prototipul lui Apostol Bologa – personajul principal al cărții,
portretizat ca un erou de proporții mitice, însumând drama
atâtor români obligați să lupte împotriva fraților de sânge, a
conaționalilor, prin încălcarea voinței și a legilor intime ale vieții
și conviețuirii, într-un război murdar, nedrept, ca orice război
bazat pe cotropire.

„Pădurea spânzuraților s-a născut, va scrie Liviu Rebreanu mai

târziu, dintr-o fotografie pe care mi-a arătat-o un prieten, la
sfârșitul anului 1918. Fotografia reprezenta o pădure plină de
cehi spânzurați în dosul frontului austriac dinspre Italia.
Prietenul pleca la conferința păcii, unde fotografia avea să
demonstreze cum au fost tratați cehii de către conducătorii
monarhiei austriece.

Fotografia m-a impresionat puternic și m-a urmărit multă

vreme. Auzisem că execuții similare ar fi suferit și mulți români.
Mi se povestise că chiar la Bistrița, deci în țara mea, au fost
spânzurați mai mulți preoți și țărani români bucovineni.