Forme clinice

In functie de predominanta unor anumite semne si simptome se descriu mai multe forme clinice de
schizofrenie:
1. Forma hebefrenica (schizofrenia dezorganizata) se caracterizeaza prin discurs si comportament
dezorganizat, afecte tocite sau neadecvate, absenta comportamentului catatonic. Ideile delirante si
halucinatiile, daca sunt prezente, sunt fragmentare, spre deosebire de forma paranoida. Tipic,
hebefrenia are un debut in adolescenta, cu dezvoltarea insidioasa a unei abulii, tocire afectiva,
deteriorarea habitudinilor, afectare cognitiva, delir si halucinatii. Aspectul clinic al acestor pacienti
este de copil natang.

2. Forma catatonica este tipul de schizofrenie in care domina cel putin doua fenomene: fie imobilitate
motorie de tip stupuros (sau cataleptic), fie agitatie extrema. In viziunea ICD 10 schizofrenia
catatonica se caracterizeaza prin predominanta tulburarilor psihomotorii care pot alterna intre
extreme: de la stupor si negativism la hiperkinezie si agresivitate. Flexibilitatea ceroasa este o
caracteristica a acestei forme clinice de schizofrenie (mentinerea membrelor si a corpului in pozitii
impuse din exterior). Atitudinile si posturile impuse pot fi mentinute pentru lungi perioade.

3. Forma paranoida a schizofreniei se caracterizeaza prin predominanta in tabloul clinic a elementelor

halucinator-delirante. Existenta preocuparilor si convingerilor delirante si/sau halucinatiilor auditive
domina intregul aspect clinic. Comportamentul si discursul dezorganizat precum si tocirea afectiva sunt
mai putin pregnante. Spre deosebire de alte forme, pacientii cu schizofrenie paranoida au o varsta mai
avansata la debut, o functionare mai buna premorbida si un prognostic mai favorabil. Au sanse mai
mari sa se casatoreasca si sa se integreze socio-ocupational in comparatie cu ceilalti schizofreni.

4. Forma nediferentiata a schizofreniei include starile ce intrunesc criteriile diagnosticului general

pentru schizofrenie dar nu sunt conforme cu nici unul dintre subtipurile de mai sus sau manifesta
trasaturi comune mai multor tipuri, fara o clara predominanta a unui set particular de caracteristici
diagnostice.

5. Forma simpla a schizofreniei este o tulburare rara, in care exista o dezvoltare insidioasa si
progresiva a unor bizarerii comportamentale, incapacitatea de a indeplini cerintele societatii si
diminuarea globala a performantelor. Ideile delirante si halucinatiile nu sunt evidentiabile si tulburarea
nu este atat de evident psihotica ca subtipurile hebefrenic, paranoid si cataton de schizofrenie.
Deteriorarea sociala devine manifesta, si poate urma apoi vagabondajul iar pacientul devine treptat
absorbit in sine, inactiv si lipsit de tel.

6. Forma reziduala a schizofreniei se intalneste la pacientii care nu mai prezinta simptome psihotice
proeminente dar care au fost diagnosticati in trecut cu una din formele hebefrenice, catatonice sau
paranoide de schizofrenie. Sunt prezente in continuare manifestarile caracteristice bolii, insa mult
atenuate.