1.

Date generale
Psihologia - este știința comportamentului uman. Astfel, psihologia este studiul
funcțiilor și proceselor mentale, a experiențelor interioare și subiective - precum
gândurile, emoțiile, conștiința, motivarea, percepția și personalitatea.

2. Senzația și Percepția
Senzațiile sunt procese psihice senzoriale elementare de cunoaștere a însușirilor
concrete, luate separat, ale obiectelor, când acestea stimulează receptorul unul singur
organ de simț.
Exemplu: Zăpada are însușirile concrete “albă”, “rece”, “moale”. Ochiul ne dă doar
senzația de alb.

Percepția este procesul psihic senzorial prin care cunoaștem obiectul, în totalitatea
însușirilor concrete, când acestea acționează asupra organelor de simț
Fazele procesului perceptiv
• Detecția. Se sesizează prezența obiectului în câmpul perceptiv. Pentru a fi detectat
obiectul, este necesar să se depășească pragul minim absolut.
• Discriminarea. Obiectul este diferențiat de altele din câmpul perceptiv. Pentru
discriminarea obiectului, condiția este de a fi depășit pragul diferențial minim. •
Identificarea consta în recunoașterea obiectului. În această fază, au importanță mare
experiența trecută de cunoaștere și limbajul.
• Interpretarea. Se dă semnificație obiectului.
• Percepția ne oferă cunoștințe verificabile, iar noile experiențe perceptive se
integrează în cele trecute. Ea trebuie sa fie adevărată, dar nu este o reflectare ca în
oglindă, ci răspunde trebuințelor fiecărui individ.

3. Memoria
Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și
reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut.
Memoria definește dimensiunea temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei
pe cele trei segmente ale orizontului temporal – trecut, prezent, viitor. 
După un prim criteriu, factorul timp, avem formele temporale ale memoriei:
 Memoria imediată (senzorială)
 Memoria de scurtă durată (MSD)
 Memoria de lungă durată (MLD)

Dacă aplicăm un al doilea criteriu, cel legat de prezența sau absența intenției și
a controlului voluntar, vorbim despre:
 Memoria involuntară sau neintenționată și
 Memoria voluntară sau intenționată

După prezența sau absența desprinderii și înțelegerii legăturilor specifice între

elementele și secvențele materialului, ca un al treilea criteriu, distingem:
 Memoria mecanică și
 Memoria logică

Cel de-al patrulea criteriu, cel al aferentatiei dominante, care permite delimitarea
formelor de memorie dupa modalitatea de receptie pe care o implica preponderent. Se
evidentiaza astfel:
 Memoria vizuală,
 Memoria auditivă,
 Memoria kinestezică,
 Memoria mixtă

Memoria senzorială, retine fluxul informațional consecutiv stimulării externe pentru

un interval foarte scurt, aproximativ 5 secunde.
Memoria de scurtă durată, fiind numită și memorie de lucru, primește informația din
registrul senzorial, are capacitate limitata: pâna la 7 itemi și durata de până la doar
câteva minute.
Memoria de lungă durată, primește informația menținută în MSD, are capacitate
practic nelimitată, durată mare și mai multe componente: memoria semantică,
episodică, procedural.
Memorarea voluntară se include ca verigă esențială în structura activității de învățare,
unde funcționalitatea ei va fi subordonată și integrată motivelor și scopurilor acestei
activități. Tocmai in contextul dat, ea se va elabora și structura din punct de vedere
operațional.
Metode pentru a memora mai uşor. Ascultarea înregistrărilor
O bună metodă este ascultarea continuă a lecţiilor înregistrate, în timp ce facem alte
activităţi zilnice: gătim, spălăm rufe, mergem cu maşina. Prin această tehnică
informaţiile se vor fixa mai bine în memoria pe termen scurt.

4. Gândirea
Gândirea se defineşte ca procesul psihic cognitiv care reflectă în mod abstract şi
general esenţa lucrurilor şi a relaţiilor dintre ele, utilizând limba sau alt sistem de
semne ca instrument, şi are drept produse noţiuni, judecăţi, raţionamente.
Tipul meu dominant de gândire cred că ar fi - gândirea intuitiv-acţională este gândirea
ce operează cu scheme de acţiuni, iar rezolvarea problemelor se face prin coordonarea
schemelor de acţiuni.

5. Afectivitatea
In viata psihica a omului distingem trei domenii: activitatea, inteligenta si
afectivitatea. Cele trei elemente sunt indisociabile.
Afectivitatea este partea absolut fundamentala a vietii metale, nu numai baza pe baza
careia se construiesc relatiile umane, ci toate legaturile care il ataseaza pe individ de
mediul sau.
Cred ca cea mai eficienta modalitate de a gestiona emotiile este comunicarea.
O persoana care este macinata de emotii poate sa nu depaseasca singura conditia.
Comunicarea cu un prieten sau cu un membru al familiei poate ajuta la descarcarea
emotiilor negative. Incurajarile din partea altor persoane pot fi extrem de utile pentru
a depasi starile nedorite.