Limbă vorbită / Limbă scrisă

Limba vorbită și limba scrisă se află într-o relație de interdependență. Nu

pot exista una fără cealaltă.

Limba vorbită este subiectivă – implică afectivitate, participanții își

exprimă direct sentimentele prin mimică, gestică, intonație, etc.

Limba scrisă este obiectivă – exprimă trăirile participanților prin

intermediul cuvântului scris, îngrijit și corect gramatical.

Naratorul obiectiv – narează la persoana a III-a, este detașat, neimplicat

afectiv

Naratorul subiectiv – narează la persoana I, se implică afectiv

3/45 Apartenența fragmentului la limba vorbită: folosirea unui limbaj

familiar, a unei intonații specifice, a unei mimici, gesture, accentul cuvintelor,
articularea

4/45

Diferențe: folosirea limbii literare, a aspectului îngrijit, limba scrisă

corectă gramatical, cuvinte articulate corect, scrierea îngrijită, etc.

Vocabularul (lexical); Cuvântul

Vocabularul sau lexicul cuprinde totalitatea cuvintelor unei limbi.

Cuvântul este unitatea fundamentală de comunicare (unitatea de bază a

vocabularului).

Vocabularul unei limbi este într-o continuă mișcare. El se modifică în funcție de

câte cuvinte sunt introduse sau scoase din limbă. Există cuvinte care își
modifică forma și cuvinte care nu se mai folosesc, dar care își păstrează sensul.
 FORMĂ ȘI SENS

M-am lovit la picior.

Piciorul mesei este șubred.

Forma unui cuvânt este dată de alcătuirea acestuia din sunete și litere.

Sensul unui cuvânt este dat de înțelesul acestuia.

Un cuvânt poate avea mai multe înțelesuri.

Ex. Toc, broască, gură, cer, poartă, păr, sare, port, etc.

Temă: manual, pagina 51, Observăm, ex 1, 2, 3.

Culegere, pagina 45, ex 1.