Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de înțelegere a ceea ce se întâmplă între părinți, sunt de asemenea predispuși la frustrare și pot
resimții o lipsă de putere pentru restabilirea situației și adesea se implică în consum de alcool,
droguri, activitatea sexuală prematură, comportamente agresive și delicvente ca formă de exprimare
a supărării (Kirby, 2002). Granițele dintre vârste se estompează și deseori adolescentul devine
confidentul părintelui rezident și adesea este nevoit să asculte criticile și blamările părintelui plecat,
dar și o parte din responsabilitățile casei pot fi preluate de copilul adolescent ceea ce face ca viața
acestuia să sufere un dezechilibru semnificativ. Dezvăluirile materne sunt adesea asociate cu relația
mamă-fiică, dar Koerner și echipa sa (2004) au descoperit corelații semnificative între auto-
dezvăluirea maternă și distresul psihologic atât la băieți cât și la fete. Alte studii clinice au arătat o
descreștere la nivelul stimei de sine a adolescenților, lipsa de încredere și conflicte mai frecvente la
nivelul relațiilor romantice și o mai mare probabilitatea a divorțului la vârsta adultă (Ross &
Mirowsky, 1999).
Astfel sănătatea mintală a părintelui rezident este în mod particular importantă pentru copil.
Dacă părintele rezident se confruntă cu diferite probleme de sănătate mintală copilul este
expus la riscuri și complicații viitoare (Cowen et. al., 2008). Problemele de sănătate mintală
pot exacerba conflictul cu părintele non-rezident (Whiteside & Becker, 2000).
Unii părinți pot să coopereze de dragul copiilor chiar dacă au viziuni și valori diferite. Astfel
de colaborări facilitează adaptarea copiilor la divorțul părinților, mai ales atunci când vorbim
despre efectuarea tranziție între locuințe sau activități. Aceste colaborări sunt extrem de
importante pentru implicarea parentală pozitivă chiar dacă mama este de obicei îngrijitorul
principal al copilului după divorț (Pruett et al. 2007).
Concluzii
Indiferent de nivelul de normalitate a divorțului în societatea zilelor noastre, decizia
părinților pentru separare și divorț plasează copilul și familia la risc pentru suferință atât pe
termen scurt cât și pe termen îndelungat. Știința psihologică a făcut progrese semnificativ
pentru înțelegerea factorilor care îngreunează viața copilului, cu părinți divorțați, la vârste
diferite și identificarea strategiilor de colaborare parentală post-divorț care minimalizează
efectul factorilor de risc.