3.

ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA
A. ASEPSIA
Definită ca totalitatea mijloacelor prin care se previne contactul microbilor cu plaga
(operatorie), este o metodă profilactică şi se realizează prin sterilizare.

Sterilizarea prin căldură se poate realiza prin:

1. căldura umedă (autoclavarea şi fierberea);
2. căldura uscată (pupinel, flambarea).
1.STERILIZAREA PRIN CĂLDURĂ UMEDĂ
a) Autoclavarea
Este o metodă de sterilizare în mediu de vapori supraîncălziţi prin presiune la 2,5
atmosfere, la o temperatură de 140°C, timp de 30 minute (din momentul atingerii
parametrilor privind temperatura şi presiunea).
Este metoda de elecţie privind sterilizarea materialului moale (câmpuri, comprese,
vată, meşe, halate, bonete, măşti), materialele de sutură (aţă chirurgicală), precum şi periile,
lufele şi apa necesare antiseptizării mâinilor chirurgului. Toate aceste materiale sunt pregătite
în prealabil (marginile scămoase ale compreselor, meşelor sunt ascunse în tiv etc) şi aşezate
în recipiente speciale numite casolete cu diferite mărimi .Acestea sunt cutii metalice
confecţionate din alamă nichelată sau cromată pe ambele suprafeţe; pereţii laterali sunt
perforaţi şi dublaţi de un sistem ce permite închiderea sau deschiderea comunicării casoletei
cu mediul în care se află.
Materialul moale (textil) după împăturire se aşează pe categorii în casolete (cu
dimensiuni adecvate) iar după închiderea capacului se deschide sistemul de comunicare al
conţinutului casoletei (lame metalice care culisează lăsând ferestrele perforate deschise) şi
astfel se introduc în autoclav; vaporii de apă supraîncălziţi, sub presiune, vor pătrunde prin
orificiile laterale (există casolete care prezintă orificii şi la nivelul capacului prevăzut de
asemenea cu sistem de închidere/deschidere) realizând sterilizarea.
După terminarea sterilizării (şi răcirea autoclavului) casoletele se scot, manevrate cu
atenţie cu ajutorul mânerelor şi imediat se închid orificiile de comunicare cu ajutorul
dispozitivului special (lamele metalice culizează invers şi obstruează ferestrele perforate)
astfel încît materialele sterilizate să poată fi păstrate sterile (24 de ore).
Pe fiecare casoletă se va aplica o etichetă pe care se va consemna data, ora şi numele
celui care a făcut sterilizarea precum şi menţiunea “STERIL”.
Controlul sterilizării prin autoclavare se poate realiza prin teste chimice (virajul culorii
la anumite temperaturi), biologice (însămânţarea unor tulpini supuse sterilizării), sau grafice
(se înregistrează grafic curba temperaturii, presiunii şi timpului sterilizării).
Tot prin autoclavare, dar folosind alţi parametri se sterilizează mănuşile din cauciuc;
Pentru sterilizare fiecare mănuşă se pudrează cu talc şi se introduce în interiorul ei o
altă mănuşă din bumbac de asemeni pudrată cu talc; după pudrare şi pe faţa exterioară se
învelesc într-o compresă şi se împerechează pe mărimi; se aşează în casolete speciale
dreptunghiulare (sau cilindrice) prevăzute cu orificii şi sisteme de deschidere/închidere ca şi
casoletele folosite pentru sterilizarea materialului moale (acestea pot de altfel fi folosite şi
pentru sterilizarea mănuşilor cu condiţia ca să nu fie aşezate cudate).
Astfel pregătite casoletele cu orificiile deschise vor fi introduse în autoclav unde vor fi
sterilizate la o temperatură de 120°C şi o presiune de 1 atmosferă timp de 30 minute din
momentul atingerii parametrilor privind temperatura şi presiunea.
 După sterilizare şi răcirea autoclavului, casoletele vor fi scoase, se vor închide
orificiile de comunicare şi vor fi etichetate ca şi casoletele cu material moale.
b) Pasteurizarea (înaltă la 90°C sau joasă la 60°C
c) Fierberea

2. STERILIZAREA PRIN CĂLDURĂ USCATĂ

Se realizează cu ajutorul unui aparat numit “Poupinel” ,la o temperatură de 180°C
timp de 60 minute şi este valabilă 24 ore.
Reprezintă metoda de elecţie privind sterilizarea instrumentarului metalic, obiecte din
porţelan, sticlă, Jena; instrumentarul pregătit în prealabil (curăţat, degresat) se aşează în cutii
metalice , alcătuind truse cu destinaţie specială (truse pentru operaţii mari, cervicale, toracice
sau abdominale, truse pentru urgenţă sau truse pentru sălile de pansamente).
O altă metodă de sterilizare prin căldură uscată a instrumentarului metalic o constituie
flambarea; folosită excepţional, în condiţii de urgenţă (când este epuizat instrumentarul
sterilizat la poupinel în totalitate), are dezavantajul că degradează major instrumentarul.
Flambarea este folosită deasemenea pentru sterilizarea gâtului fiolelor imediat după
deschidere pentru a nu contamina conţinutul preluat într-o seringă spre a fi injectat.
B. ANTISEPSIA
Este definită ca totalitatea mijloacelor de distrugere a florei microbiene dintr-o soluţie
de continuitate Este o metodă curativă care foloseşte în special mijloace chimice.

O substanţă antiseptică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie bactericidă (nu numai bacteriostatică) ;
- să aibă un spectru bacterian larg;
- să aibă o acţiune rapidă;
- să nu fie iritantă sau toxică pentru ţesuturi;
- să - şi păstreze acţiunea antimicrobiană şi în prezenţa soluţiilor organice (sânge, albumină,
puroi ..);
- să fie solubilă în apă şi în soluţii organice şi să-şi păstreze proprietăţile antimicrobiene în
soluţii diluate şi în timp (să fie stabilă).
Cele mai folosite antiseptice sunt:
a. Alcoolii
Alcoolul etilic 70-90% cu acţiune bactericidă, este folosit pentru antiseptizarea
tegumentelor (inclusiv cele subţiri - axilă, scrot).
Este contraindicată utilizarea alcoolului în plagă datorită proprietăţii de a precipita
proteinele, distrugând apărarea locală şi formând o crustă sub care se poate dezvolta flora
microbiană.
Cu aceleaşi proprietăţi este folosit alcoolul sanitar (spirt) care conţine alcool etilic
70%, alcool metilic 10% şi un colorant (albastru de metil) pentru a fi uşor de identificat.
b. Iodul
Tinctura de iod (iod metaloid 10 g + iodura de potasiu 4g + alcool etilic 90% 136g /
iod metaloid 2g + iodura de potasiu (sodiu) 3g +alcool etilic 50% 100ml); soluţia proaspătă
este cel mai puternic antiseptic, distruge bacteriile, fungii, protozoarele, moderat viruşii.
Este folosit pentru dezinfecţia tegumentelor (pregătirea câmpului operator se obţine
badijonând tegumentele cu tinctura de iod de 3 ori la intervale de 3 minute).
Dezavantajele utilizării sale sunt:
- iritaţia tegumentelor subţiri, acoperite de păr (axila, scrot), motiv pentru care nu se
foloseşte în aceste regiuni; soluţiile vechi prin formarea acidului iodhidric sunt iritante în
orice zonă, motiv pentru care nu se folosesc decât soluţii proaspete şi nu se aplică sub forma
pansamentului umed (comprese îmbibate în iod, aplicate pe tegumente);
- riscul alergic care impune testarea prealabilă a bolnavului la iod;
- nu se aplică în plagă datorită neutralizării apărării locale a ţesuturilor şi precipitării
proteinelor care formează o crustă sub care se pot dezvolta microbii.
Se prezintă ca o soluţie de culoare brună cu miros caracteristic de iod.
Iodul solubilizat în substanţe tensioactive neionice de tipul polietilenglicolilor, este
neiritant şi netoxic şi produsele rezultate sunt cunoscute sub numele de iodofori (Wescadine,
Povidone-Jodine, Josa, Betadine etc.); au proprietăţi de detergenţi (prin substanţa
tensioactivă) şi germicide (prin iod).
c. Clorul activ: Cloraminele
Derivaţi cloruraţi la nivelul azotului aminelor, ai căror proprietăţi germicide rezultă prin
eliberarea clorului activ prin hidroliză şi descompunere rapidă sau lentă, funcţie de pH:
Cloramina B - în soluţie 0,1-0,3% (conţinând 25% clor activ) este folosită pentru
antiseptizarea plăgilor; pe lângă proprietăţile germicide, clorul activ elimină şi ţesuturile
necrozate, sfacelurile jucând rolul unui microbisturiu chimic; nu este toxic pentru ţesutul viu
în concentraţia precizată mai sus.
În concentraţie de 5-6% este folosită pentru dezinfecţia lenjeriei care se obţine după 2 ore.
Se prezintă sub formă de tablete de 500 mg sau pulbere care dizolvată se prezintă ca o soluţie
uşor tulbure cu miros caracteristic de clor.
Cloramina T (mianina, actinina - conţine 30% clor activ) - are aceleaşi proprietăţi ca şi
cloramina B, dar prezintă avantajul că nu sedimentează, putând fi folosită pentru dezinfecţia
unor cavităţi profunde, septice (piotorax inchistat, după evacuarea puroiului etc).
Soluţia Dakin (hipocloritul de sodiu), 0,5% clor activ, cu proprietăţi antiseptice puternice şi
de dezagregare a ţesuturilor moarte (considerat „bisturiul chimic” al ţesuturilor), este
eficientă doar în irigaţii continue sau intermitente.
Apa de Javelle (hipocloritul de potasiu) are aceleaşi proprietăţi şi indicaţii ca şi cloramina.
Clorhexidina (spray sau soluţie de alcool izopropilic şi clor organic) este folosită pentru
pregătirea câmpului operator (Plurexid, Hibisol) sau in combinaţie cu antibiotice şi
hidrocortizon (Bioxiteracor) în tratamentul arsurilor şi al plăgilor suprainfectate. Preparatul
cunoscut sub denumirea de Septivon (un preparat de triclorcarbon) este utilizat pentru
aseptizarea tegumentelor.
d. Oxigenul în stare născândă:
Apa oxigenată (H2O2) - este folosită în concentraţie de 3% (preparată dintr-o soluţie de
perhidrol cu o concentatie de 30%) sau din tablete de perogen (2 tb la 200 ml apă sterilă)
pentru aseptizarea plăgilor, soluţiilor de continuitate din cavitatea bucală (în stomatologie);
se prezintă sub formă de soluţie incoloră în care se degajă bule de O2 prin agitare, cu miros
caracteristic.
Are efect bacteriostatic (în special asupra germenilor anaerobi inducând un mediu puternic
oxigenat), hemostatic şi dezodorizant; produce liza ţesuturilor devitalizate şi eliminarea lor.
Prezintă dezavantaje ca: lizează catgutul, induce congestia ţesuturilor întârziind cicatrizarea,
produce arsuri chimice ale seroaselor.
Nu se foloseşte în arsuri şi în cavităţi închise.
Acidul boric - folosit sub formă de pulbere (albă) sau în soluţie 3% pentru antiseptizarea
plăgilor - dezvoltă oxigen născând pe o durată mai lungă, dar de mai mică intensitate faţă de
apa oxigenată; se poate folosi şi pentru mucoase; este eficient în special în plăgile infectate
cu bacil piocianic (secreţii verzui cu miros dulceag carateristic).
e. Coloranţi azoici
Rivanolul: se prezintă sub forma unui praf galben sau soluţie 10; este folosit frecvent
pentru antiseptizarea plăgilor, sub formă de irigaţie sau pansamente umede, fiind bine tolerat
de ţesuturi.
Permanganatul de potasiu sub formă de cristale violet sau soluţie 3% de culoare roz, este
folosit în special pentru antiseptizarea mucoaselor, în urologie (irigaţii uretrovezicale).
Metaseptul (pansterina) este folosit pentru pregătirea câmpului operator la persoanele
alergice la iod; colorează în verde tegumentele şi mucoasele;
Albastru de metil este folosit ca antiseptic în dermatologie, ORL; colorează în albastru
tegumentele şi mucoasele; în chirurgie este folosit pentru colorarea (şi marcarea ) traiectelor
fistuloase (pentru a fi uşor identificate).
Administrat per os (în soluţie diluată 1/10) se elimină prin urină (antiseptic urinar) sau, în
suspiciune de fistulă digestivă, se elimină pe traiectul fistulos modificând culoarea drenajului
şi indicând astfel prezenţa fistulei.
Violetul de genţiană - 0,5-1% folosit în special în dermatologie, colorează tegumentele în
violet
Iodoformul - pulbere galbenă cu miros caracteristic, este folosit pentru antiseptizarea
plăgilor nesecretante (având şi un efect cicatrizant) şi în stomatologie.
f. Derivaţi ai metalelor grele (Hg, Ag)
g. Preparate pe bază de formalină
h. Dextranomerii
i. Detergenţii