PUNCŢIA RAHIDIANĂ

Puncţia spaţiului subarahnoidian (ocupat de l.c.r. - lichidul cefalorahidian) este indicată în

scop:
- diagnostic:
 recoltarea de l.c.r. în vederea examinării acestuia (citologic, biochimic, bacteriologic şi
macroscopic);
 măsurarea presiunii l.c.r;
 introducerea de aer pentru efectuarea pneumoencefalogramei
- terapeutic, prin administrarea de:
 medicamente (antibiotice, corticoizi, citostatice etc.);
 anestezice (xilină, novocaină) în scopul anesteziei rahidiene necesară intervenţiilor
chirurgicale de mai mică anvergură şi durată la nivelul jumătăţii caudale a corpului.

Tehnica
1. Pacientul poate fi aşezat în poziţie şezândă cu planul regiunii dorso-lombare vertical sau în
decubitus lateral cu planul regiunii dorsolombare perpendicular pe planul patului; în ambele
poziţii capul şi genunchii sunt flectaţi pentru a lărgi spaţiile interspinoase.
2. După badijonaj cu alcool iodat (tinctură de iod) a regiunii dorso-lombare (şi anestezia
facultativă a punctului de abord) se alege spaţiul interspinos între apofiza spinoasă a
vertebrei L2 şi a vertebrei L5 funcţie de scopul puncţiei.
Pentru orientare, linia imaginară care uneşte crestele iliace intersectează apofiza spinoasă a
vertebri L4.
3. Medicul care execută puncţia este echipat steril.
Acul va puncţiona exact în mijlocul spaţiului interspinos iar după depăşirea tegumentelor va
fi direcţionat în plan sagital uşor ascendent (urmând o direcţie paralelă cu a apofizelor
spinoase); perforarea atât a ligamentului galben cât şi a durei mater sunt simţite prin senzaţia
de penetrare a unei formaţiuni fibroase percepute tactil, caracteristic.
Scoaterea mandrenului permite exteriorizarea l.c.r. care obiectivează poziţia vârfului acului
în spaţiul subarahnoidian.
Dacă în timpul progresiei acul întâmpină o rezistenţă osoasă, se retrage şi se recomandă
schimbarea acului şi a spaţiului (sau a direcţiei de puncţionare în acelaşi spaţiu) pentru a
repeta puncţia.
După atingerea scopului pentru care a fost efectuată puncţia rahidiană, se scoate brusc acul,
se aplică local un pansament steril, iar bolnavul va fi invitat să rămână în plan orizontal, fără
să-şi mobilizeze (activ) capul timp de cel puţin 4-6 ore.
Observaţii:
- înaintea efectuării rahianesteziei se administrează 1 fiolă de efedrină care preîntâmpină
scăderea tensiunii arteriale;
- după efectuarea rahianesteziei se montează o perfuzie cu glucoză 5% sau ser fiziologic.
Contraindicaţii
- infecţii ale pielii regiunilor dorsală şi lombară;
- diateza hemoragică sau tratament cu anticoagulante;
- hipertensiunea intracraniană - HIC (edem papilar etc.);
- bolnavul nu este de acord.
Observaţie: În suspiciunea existenţei unei meningite aceste contraindicaţii sunt relative.
Incidente. Accidente.
- cefaleea (datorată modificării presiunii l.c.r.);
- complicaţii neurologice minore (parestezii, slăbiciune musculară etc.);
- sângerare locală (gravă în prezenţa diatezelor hemoragice ce contraindică puncţia);
- infecţia (meningita, empiemul epidural sau subdural) datorată nerespectării asepsiei şi
antisepsiei;
- hernierea encefalului (letală) când se ignoră existenţa HIC care contraindică puncţia
rahidiană.