Curs 7

Clasificarea şi structura ştanţelor

În funcţie de operaţiile executate, ştanţele se clasifică astfel:
- Ştanţa simplă este destinată executării unei operaţii simple de forfecare (tăiere) cum ar fi:
decupare, perforare, retezare, crestare etc., fig. 1
- Ştanţă combinată se execută simultan, succesiv sau simultan-succesiv o operaţie
combinată de tăiere;
De exemplu:
- decupare şi perforare simultană, la un post de lucru (ştanţă simultană), fig. 2;
- perforare la postul I şi apoi decupare la postul II (ştanţă succesivă), fig. 3;
- perforare simultană la primul post de lucru şi apoi decupare la următorul post de lucru.
(ştanţă simultan-succesivă);
Fig. 1 ştanţă simplă: 1-poanson; 2-placa activă; 3-cep de prindere; 4-placa de asamblare cep; 5-
placa de presiune; 6-placa port- poanson; 7-coloane de ghidare; 8-placa de baza; 9-placa de
ghidare; 10- semifabricat; 11-suruburi de prindere.

Fig. 1 Ştanţă simplă

Fig. 2 ştanţă simultană: 1-poansoane (a-de perforare, b-de decupare;) 2-placa taietoare la
decupare; 3-placa taietoare la perforare; 4-cep de prindere; 5-placa de asamblare cep; 6-placa
de presiune; 7-placa port-poansoane; 8-coloane de ghidare; 9-placa de baza;10-placa de
ghidare; 11-materialul supus stantarii; 12-arc; 13-suruburi de prindere.

1
Fig. 2 Ştanţă simultană

Fig. 3 Ştanţă succesivă

2
1-poansoane (a-de perforare, b-de decupare; 2-placa taietoare; 3-cepul de prindere; 4-placa de
asamblare cep; 5-placa de presiune; 6-placa port- poansoane; 7-coloane de ghidare; 8-placa de
baza; 9-placa de ghidare; 10-materialul supus stantarii; 11-suruburi de prindere.

Elemente constructive ale stantelor sunt:

- Subansamblul inferior, de regulă fix, montat pe masa presei de acţionare;
- Subansamblul superior, de regulă mobil, montat pe berbecul, culisorul presei.
Elementele componente aparţinând acestor două subansamble pot fi grupate, în funcţie de rolul
lor funcţional, în mai multe categorii.
a)Elementele active – poansonul şi placa activă sunt elementele care intră în contact direct cu
materialul realizând efectiv prelucrarea. Ele constituie cele mai importante elemente ale ştanţei.
Construcţia, forma şi precizia lor de execuţie şi montaj determină în mod direct calitatea şi precizia
piesei.
b) Elementele de ghidare – plăci de ghidare şi coloane de ghidare – sunt elemente care conduc
şi asigură poziţia relativă a elementelor active în timpul deplasării lor relative executată pentru
desfăşurarea prelucrării de tăiere respectivă.
Plăcile de ghidare sunt plăci care aparţin subansamblului opus poansonului, prevăzute cu orificiu
de trecere a poansonului. Plăcile de ghidare asigură o ghidare suficient de bună a poansonului în
placa activă, piesele prelucrate având o precizie satisfăcătoare.
Coloanele de ghidare asigură o precizie ridicată de poziționare şi o ghidare superioară a
poansonului în placa activă. În funcţie de gabaritul ştanţei (şi deci implicit de dimensiunile piesei
de executat), acestea pot fi prevăzute cu două sau patru coloane de ghidare.
c)Elementele de conducere – opritori ficşi şi opritori mobili, cuţit lateral de pas, ştifturi de
poziţie, rigle de ghidare, jgheaburi de conducere etc. – sunt elemente care au rolul de a conduce
semifabricatul fâşie sau bandă la postul de lucru şi de a asigura poziţia sa relativă corectă faţă de
elementele active ale ştanţei.
Riglele de ghidare care au rolul de a ghida semifabricatul in ştanţă astfel încât sa nu se permita
deplasarea lui laterala
d)Elementele de fixare (strângere) a semifabricatului – inele de strângere, tije de fixare, plăci
de strângere etc. – care strâng, fixează sau imobilizează semifabricatul în timpul prelucrării,
contracarând tendinţa sa de deplasare laterală şi duc astfel la creşterea preciziei de execuţie.
e)Elementele extractoare (de evacuare) a piesei sau a deşeului – plăci extractoare, tije
extractoare, inele extractoare, pastile de cauciuc etc. – care au rolul de a evacua din ştanţă piesa
sau deşeul, care prin arcuire elastică tind să rămână fixate pe poanson sau în orificiul plăcii active.
Aceste elemente fac posibilă derularea în continuare a prelucrărilor în vederea realizării piesei
următoare.
Desprinzătorul (placa de scoatere) este utilizat în cazul tăierii după un contur închis; el are rolul
de a desprinde materialul de pe poanson la cursa de ridicare a culisorului presei.
Aruncătorul (placa de împingere) este utilizat în construcţia stanţelor de retezat, decupat sau
perforat, cu scopul de a îndepărta piesa executată de pe unul din elementele active.
Opritorul are rolul de a limita avansul materialului corespunzător cu forma şi dimensiunile piesei.
Opritorul fix este un element de forma unui ştift cilindric (standardizat sau nu) montat cu strângere
(sau în alt mod) în placa activă şi care, prin forma şi poziţia sa, asigură avansul semifabricatului

3
fâşie sau bandă cu un pas “p”. Opritorul mobil este un element care asigură avansul cu un pas a
semifabricatului bandă sau fâşie pentru prelucrarea piesei următoare.
f)Elemente de sprijin – placă de bază (inferioară), placă de sprijin, placă de cap (superioară),
placă port – poanson, placă de presiune– care servesc la montarea şi fixarea pe (de) ele a tuturor
celorlalte elemente componente ale ştanţei.
Placă de bază (inferioară) este cea care se aşează şi fixează pe masa presei de acţionare. Pe ea sunt
montate toate celelalte elemente componente aparţinând subansamblului inferior.
Placa de bază are rolul de a fixa pe masa presei ansamblul inferior al stanţei şi de a susţine placa
de tăiere, preluând, în timpul lucrului, eforturile la care este solicitată stanţa. Se execută din oţel
sau fontă turnate sau din tablă de oţel cu grosimea mai mare de 120 mm. Suprafeţele orizontale
ale plăcii de bază nu trebuie să prezinte abateri de la paralelism
Placa de cap (superioară) este cea de care se montează toate elementele componente ale
subansamblului superior şi care, prin intermediul cepului de centrare, se va monta la berbecul
presei. Placa superioară are rolul de a mări suprafața de sprijin a poansonului pe culisorul presei şi
de a face legătura împreună cu placa portpoanson între cepul de prindere şi poanson. Suprafeţele
orizontale ale ambelor plăci trebuie să fie riguros paralele între ele.
Placa de ghidare are rolul de a ghida poansonul în placa tăietoare. Ea poate fi prevăzută cu bucşe
de ghidare interschimbabile, pentru a putea fi înlocuite după uzură.
Placa portpoanson serveşte la fixarea poansoanelor de placa superioară.
Placa de presiune poate intra sau nu în construcţia ştanţei. Utilizarea ei evită strivirea plăcii de
cap de către suprafaţa frontală superioară a poansonului în timpul cursei de coborâre, când pe
poansoane acţionează cu forţa de tăiere. Placa de presiune se montează între poanson şi placa
superioară sau între placa de tăiere şi placa de bază, cu scopul de a împiedica imprimarea
elementelor active în plăcile respective, datorită diferenţei de duritate dintre acestea. În acest sens,
duritatea plăcii de presiune trebuie să fie apropiată sau egală cu duritatea elementelor active.
g) Elemente de asamblare şi auxiliare – şuruburi, ştifturi, şaibe, arcuri, cepul de centrare etc. –
au rol în asamblarea, centrarea şi asigurarea celorlalte elemente constructive ale ştanţei între ele
sau de montare a ştanţei respective pe presa de acţionare.
Cepul de centrare asigură legătura dintre culisorul presei şi partea superioară a stanţei. Cepul de
prindere poate fi fix sau oscilant. Fixarea cepului de placa de cap se face, în funcţie de gabaritul
ştanţei, prin ajustaj cu strângere, prin asamblare filetată sau cu şuruburi. Coloanele şi bucşele de
ghidare au rolul de a asigura o poziţionare precisă a poansonului faţă de placa de tăiere. În
majoritatea cazurilor, coloanele se fixează în plăcile de bază prin presare.
Elementele elastice utilizate în construcţia stanţelor sunt arcurile elicoidale sau tip taler, precum
şi tampoanele de cauciuc. Elementele elastice au rolul de a acţiona aruncătorul, opritorul sau placa
de ghidare. Forţele dezvoltate de elementele elastice variază între 5 şi 8 000 N, în funcţie de
construcţia stanţei.
Şuruburile şi ştifturile sunt elemente de asamblare a stanţelor.

În figura 4 se prezintă secţiunea axială în plan vertical a unei ştanţe combinate de decupare -
perforare cu acţiune simultană. Ştanţa se compune din cele două subansambluri, unul inferior A,
fix, care se montează pe masa presei cu bride şi şuruburi şi unul superior B, mobil, care se fixează
în culisorul presei prin intermediul cepului 17. Poziţia relativă corectă a celor două subansambluri
se asigură prin sistemul de ghidare alcătuit din coloanele de ghidare 19 şi 20, asamblate presat în
4
placa de bază 1, şi bucşele de ghidare 22 şi 23, asamblate presat în placa superioară 15. Bucşele
de ghidare formează un ajustaj alunecător cu coloanele de ghidare. Coloanele de ghidare sunt
asigurate, în timpul funcţionării dispozitivului, prin intermediul inelelor de siguranţă 30 şi 31. Una
dintre coloanele de ghidare are diametrul diferit faţă de cealaltă (de obicei cu 1 sau 2 mm) pentru
a preveni montarea subansamblului mobil rotit cu 180° faţă de poziţia corectă.

Fig. 4 Ştanţă de perforat şi decupat

Pastilele de pâslă 18 au rolul de a înmagazina lubrifiantul necesar ungerii sistemului de ghidare.

Acesta se scurge treptat printr-un orificiu care străpunge diametral coloanele de ghidare şi ajunge
în zona de contact cu bucşele de ghidare.
Canalele circulare executate la partea superioară a coloanelor de ghidare au rolul de a reţine
lubrifiantul, împiedicând scurgerea rapidă a acestuia din zona de ghidare. Totodată, aici se
depozitează şi impurităţile care pătrund în zona de ghidare, prevenindu-se astfel uzura rapidă a
elementelor de ghidare.
Prin canalul C, practicat în placa superioară se completează, din când în când, cu ajutorul unei
pompe de mână, rezerva de lubrifiant din pastilele de pâslă. De asemenea, prin canalul C este
eliminat aerul din alezajul bucşelor de ghidare, pentru a preveni formarea unei “perne de aer” în

5
timpul funcţionării presei. Semifabricatul S, sub formă de bandă, se introduce în dispozitiv peste
placa 6, fiind ghidat prin intermediul a două cepuri de ghidare 8. Limitarea avansului benzii
se realizează prin intermediul opritorului mobil 7, acţionat de către arcul elicoidal 5.
La coborârea culisorului presei se realizează simultan cele două faze ale operaţiei combinate:
decuparea semifabricatului din bandă, între placa activă 11 şi scula combinată 3, care, în acest caz,
are rol de poanson de decupare şi perforarea unei găuri în zona centrală a piesei, între poansonul
9 şi scula combinată 3, care are rol de placă activă.
După prelucrare, atât piesa cât şi deşeurile rămân blocate pe sculele ştanţei, din cauza deformaţiilor
elastice ale materialului. Eliminarea acestora se realizează la cursa de retragere a culisorului
presei. Piesa, blocată între poansonul 9 şi placa activă 11, este eliminată de către eliminatorul
10, acţionat prin intermediul tijelor 12, plăcuţei 14 şi tijei centrale 16, de la traversa mobilă din
culisorul presei.
Deşeul din bandă, rezultat în urma operaţiei de decupare, este eliminat de către placa 6, acţionată,
prin intermediul tijelor 29, de un sistem elastic cu arcuri. Arcurile 28 au rolul de a menţine placa
6, împreună cu tijele 29, în poziţia lor superioară, după ce ştanţa este demontată de pe presă,
pentru a preveni deteriorarea tijelor în timpul transportului şi depozitării.
Deşeul obţinut la operaţia de perforare se elimină prin cădere liberă, prin alezajele sculei combinate
3 şi al plăcii de bază 1, şi ajunge pe placa 2. De aici, din când în când, operatorul împinge aceste
deşeuri, cu ajutorul unei tije, prin canalul D, în partea din spate a presei.
Placa de sprijin 21 are rolul de a preveni imprimarea poansonului în materialul plăcii superioare
15, care este confecţionată dintr-un material cu rezistenţă scăzută (fontă, oţel laminat sau oţel
turnat).