Pentru a putea realiza un asemenea rol de ghidare, placa de ghidare trebuie să dispună de o

grosime (adică lungimea de ghidare) satisfăcătoare, de cca 18...3o mm.

În placa activă,la o distanţă egală cu cea a unei puntiţe intermediare se montează
opritorul fix 11 care serveşte realizării avansului semifabricatului cu un pas dat.
Partea superioară a ştanţei este constituită din placa de cap.6 în care este montat cepul
7 în vederea fixării părţii superioare a ştanţei în alezajul din berbecul presei. Fixată pe placa
de cap, apare (eventual) o placă de reazem 8 si apoi montat într-o placă port-poanson 9,apare
poansonul 10.
Poansonul este purtătorul celeilalte muchii tăietoare a sculei.
Fixarea între ele a elementelor constitutive ale pâr ţii inferioare şi superioare se face
prin şuruburi 12, fiind însă pravăzute si cîteva ştifturi 15,în vederea poziţionării relativa
precise a elementelor.
Cursa părţii superioare a stanţei (respectiv a presei)se alege în asa fel,încît
punctul mort inferior al acesteia să corespundă cu o pătrundere mică (o,5...1,5 mm) a
poansonului în orificiul plăcii active,iar punctul mort superior să fie astfel determinat încât
extremitatea poansonului să se găsească în interiorul alezajului din placa de ghidare.In acest
fel asigură atît realizarea procesului de tăiere al semifabricatului introdus în sculâ,cît şi
deplasarea relativă ghidată a părţii superioare a ştanţei,în raport cu partea sa inferioară.
Totodată va fi exclus accesul în zona dintre poanson si placa activă,periculoasă
din punct de vedere al accidentelor de muncă. Semifabricatul,în formă de fîşie sau bandă,se
introduce în ştanţă în sensul săgeţii s.Avansul acestuia se poate face pînă ce capătul
semifabricatului se loveşte de opritorul fix.
Comandând pornirea presei,la coborîrea berbecului,respectiv a părţii
superioare a ştanţei,poansonul atacă semifabricatul, perechea de muchii active ale celor două
elemente active ale ştanţei executînd procesul de decupare a piesei din semifabricat.Piesa
decupată este împinsă în jos,de către poanson şi se eliberează din ştanţă prin cădere prin
orificiile din placa activă,placa de bază şi masa presei.La cursa de ridicare a părţii superioare a
ştanţei,deşeul strîns de poanson,sub acţiunea deformaţiilor elastice ale materialului,se ridică şi
el împreună cu poansonul.Lovindu-se Însă de placa de ghidare fixă,aceasta realizează
desprinderea deşeului de pe poanson,timp de poansonul se retrage în interiorul alezatului din
placa de ghidare.
Capătul benzii fiind ridicat deasupra nivelului opritorului va putea fi împins din nou
înainte,pînă ce opritorul, va opri avansul semifabricatului, lovindu-se de această dată de
marginea conturului decupat (Fig. 3,45) .Avansul obţinut, egal cu suma lungimii piesei din
direcţia avansului (D) şi a unei puntiţe intermediare (p) corespunde pasului impus (A).
A=D+p (3,61)

ln afara construcţiei prezentate în figura 3.44,apar frecvent alte variante

constructive de ştanţe simple de decupat.
1 Deosebirile de esenţă între acestea se referă la :

93
 - modul de ghidare a părţii superioare a ştanţei în raport cu partea inferioară a acesteia
- sistemul de opritor folosit pentru asigurarea avansului semifabricatului cu un pas dat.
In ce priveşte ghidarea părţii superioare a ştanţeis se întîlneşte frecvent soluţia
constructivă cu coloane si bucse de ghidare,în locul plăcii de ghidare indicate în figura
3,44.La aceste construcţii,în componenţa ştanţei mai apare o placă de desprindere fixă sau
mobilă.care asigură desprinderea piesei de pe poanson.
In figura 7.46 se prezintă o asemenea stanţă simplă de decupat cu două coloane
de ghidare (2) presate în placa de bază (1),respectiv două bucşe de ghidare (5)coaxiale cu
coloa- nele de ghidare,si care sînt presate în placa de cap 4.Coloa nele şi cu bucşele de
ghidare formază un ajustaj H7/h6.Stanţa cuprinde şi placa de desprindere (5).Spre deosebire
de placa de ghidare cea de desprindere este o placă mai subţire,avînd doar singurul rol de a
rezista forţelor ce apar la desprinderea materialului de pe poansonul de
decupare.Deasemenea,avînd în vedere că rolul ghidării este preluat de sistemul coloane si
bucşe de ghidare,orificiul din placa de desprindere nu mai necesită o prelucrare
pretenţioasă,acesta cuprinzînd poansonul cu un joc foarte larg.
In ce priveşte sistemul de opritor folosit pentru avansul semifabricatului cu un
pas dat,în deosebi la prelucrarea semifabricatelor mai groase se foloseste deseori solutia cu
opritor mobil,inzidit in placa de ghidare sau placa de desprindere fixa.In figura 3.47 se
prezinta partea de interes din stanta ,cu exemplificarea acestei constructii:

Fig.3.47

94
 Opritorul mobil 1, un stift cu extremitatea inferioara teşită,se introduce printr-un
orificiu al plăcii de ghidare 2. Sub acţiunea unui arc plat slab 3 extremitatea tesită a
opritorului este pusă în contact cu placa activă 4.La împingerea înainte a semifabricatului,In
direcţia săgeţii s,puntita ridică opritorul,actionind asupra suprafeţei teşite a acestuia.După
trecerea puntiţei insă,arcul împinge în jos opritorul, acesta pătrunzînd în golul creat în
semifabricat prin decuparea prealabilă a unei piese Urmează o mişcare de retragere a
semifabricatului pînă la blocarea acestuia de către opritor,asigurîndu-se astfel pasul dorit
Poziţia opritorului mobil se determină ţiînd cont tocmai, de acest pas A (Fig3,47)

3.4.2.1.2 Stante pentru decupat piese de dimensiuni mari.

Decuparea pieselor mari nu este posibilă pe ştanţe construite după soluţia anterior
indicată pentru piese le dimensiuni mici si mijlocii .Aceasta,întrucît mesele preselor nu dispun
de orificii atât de mari încît să permită eliminarea prin cădere a pieselor mari.
Totodată pentru, a să menţine planitatea piesei calitate ce s-ar putea pierde în baza
îndoirii chiar sub acţiunea greutăţii proprii a pieselor mari, trebuie asigurat ca
semifabricatul,respectiv piesa,să dispună de un suport corespunzător în tot decursul
prelucrării.
Tinând seama de cele de mai sus,se va monta poansonul de decupare în partea
inferioară a stanţei,drept element care asigură şi rolul de suport pentru piesă,iar placa de
decupare se va monta în partea superioară a stanţei.
Intrucît piesa se va scoate din orificiul plăcii de decupare în aceeaşi parte pe unde s-a
introdus de către poanson în cursul tăierii semifabricatului (scoatere "inversă"), orificiul plăcii
de decupare se va executa în mod obligatoriu cu pereţi drepţi (pentru a evita blocarea piesei în
orificiu).
Pentru scoaterea piesei din orificiul plăcii active,scula se prevede cu un sistem
extractor
Totodată scula se prevede cu un sistem de desprindere a deşeului de pe poanson,sistem
care în mod necesar va trebui; să fie mobil (pentru a permite deplasarea - deşeului cu planul
fix al piesei, condiţie a tăierii partea inferioară a stanţei, in jurul poansonului.
La asemenea scule, poansonul se construieste în formă de cadru, indeosebi pentru
economie de oţel de scule,si simplificare a tratamentului termic, amplasîndu-se în golul
central un miez de oţel de construcţie. Totodată partea centrală a poansonului se prevede de
nivel inferior în raport cu nivelul muchiilor tăietoare, pentru a reduce suprafaţa ce trebuie
rectificată cu ocazia reascuţirilor.In acest fel se asigură o re ascuţire mai uşoară,cu un consum
mai redus de sculă abrazivă. In figura 3,48 se prezintă o ştanţă pentru decupat piese de
dimensiuni mari, prevăzută cu coloane de ghidare.
Partea inferioară a ştanţei este constituită din placa de bază 1 pe care este fixat
poansonul 2 cu miezul 3 In jurul poansonului este amplasată placa de desprindere 6,pe
suportul elastic al arcurilor 4,fixarea fiind realizată prin intermediul şuruburilor 5.Tot în placa
de bază mai sînt fixate prin strîngere,patru coloane de ghidare 7. Cîteva ştifturi 8 montate în
placa de desprindere,servesc pentru poziţionarea semifabricatului pe sculă.
Partea superioară a ştanţei este constituită din, placa de cap 11,cepul l0,placa de
decupare 13 placa extractoare 12 cu tija 9 a extractorului.
De asemenea, în placa de cap mai sînt montate, prin strîngere patru bucşe de ghidare
14. Bucşele şi cu coloanele de ghidare constituie ajustaje H7/h6.
Semifabricatul se aşează pe partea inferioară a ştanţei. La atacul acestuia de către
partea superioară a ştanţei se realizează şi o fixare a materialului în lungul conturului de

95
tăiere, prin strângerea semifabricatului între suprafaţa inferioară a plăcii de decupare şi placa
de desprindere. Fixarea materialului in proces are drept consecinţă creşterea preciziei
prelucrării în baza reducerii deformaţiilor elastice ale materialului ce se prelucrează.
In cursul procesului de tăiere piesa rămâne imobilă pe poanson, placa extractoare
retrăgându-se în interiorul orificiului din placa de decupare. In acelaşi timp, deşeul lateral este
împins în jos pe poanson, comprimându-se arcurile de susţinere ale plăcii de desprindere.
La ridicarea părţii superioare a ştanţei, capătul tijei extractorului se loveşte de o bară
transversală- fixă care traversează prin berbecul presei şi astfel placa extractoare scoate piesa
din placa de decupare, reaşezând-o pe poanson. In acelaşi timp sub acţiunea arcurilor
comprimate, placa de desprindere ridică în sus deşeul lateral. Astfel devine posibilă eliberarea
ştanţei atât de piesă cât şi de deşeul în vederea alimentării cu un nou semifabricat.

Fig.3.48

Mişcarea părţii superioare a ştanţei în raport cu partea sa inferioară este ghidată prin
intermediul coloanelor şi bucşelor de ghidare, contactul dintre acestea menţinându-se în mod
continuu

3.4.2.1.3 Ştanţă simplă de decupat pentru piese cu flanşă,

În figura 3,49 se prezintă o ştanţă simplă care realizează decuparea pe partea de flanşă
a unei piese ambutisate.
Poansonul l, montat în partea inferioară a stanţei poartă elementul 4 care asigură
poziţionarea semifabricatului în scula. Mişcarea părţii superioare a ştanţei în raport cu partea
sa inferioară este ghidată prin
intermediul coloanelor şi bucşelor de
ghidare, contactul dintre acestea
menţinându-se în mod continuu.
Placa decupare 3 are o înălţime
satisfăcătoare pentru a cuprinde piesa
şi extractorul 5 care serveşte pentru
înlăturarea piesei decupate din
orificiul plăcii active. Particularitatea
deosebita a sculei constă în prezenţa a
două cuţite de retezare 2, poziţie
diametral opus, care realizează
despicarea, în acest fel deşeul se
înlătură automat din sculă, prin.
cădere.Aceasta este desigur,pentru ca-
zul dat, o soluţie cu mult mai
eficientă decît cea cu placă de
desprindere.

96
3.4.2.1.4 Ştanţe simple de perforat piese plane
Stantele simple de perforat orificii pe semifabricate plane au o construcţie care este
asemănătoare ştanţelor simple de decupat prezentate în figura 3.44 sau 3.46.
Deosebirea faţă de aceste constructii apare la pozitionarea semifabricatului.Semifabricatul
supus perforarii,rezultă dintr-o decupare prealabilă,în formă corespunzătoare conturului
exterior al piesei de realizat.De aceea în locul riglelor
de ghidare de la ştanţele de decupat (corespunzătoare
semifabricatelor în farmă de benzi sau fîşii),la ştanţele de perforat apar nişte (fixatoare
care asigură aşezarea semifabricatului decupatîn poziţia precis corelată în raport cu elementele
active de perforare.
Fixatoarele pot fi închise (Fig.3.5o a), semiînchise (Fig.3,50 b) sau deschise (Fig3,5o) ,după
gradul de împrejmuire a semifabricatului

Fixatoarele închise si semiînchise determină poziţie mai precisă însă,în deosebi la fixatorul
închis, alimentarea ştanţei cu semifabricat, iar după prelucrare,scoaterea piesei din sculă este
mai anevoioasă. totodată ştanţele cu asemenea fixatoare,nu pot fi prevăzute cu placă de
ghidare sau desprindere fixă căci aceasta ar împiedica efectuarea alimentării.
F ixatorul deschis permite o alimentare mai uşoară, poziţionarea semifabricatului însă
este de precisie mai redusă.
Fixatoarele pot fi realizate sub formă de plăci fixate pe placa activă sau sub formă de
cepuri (Fig.3.50,d).

97
 3.4.2.1.5. Ştanţă simplă de perforat orificii foarte mici cu poansoane
având ghidare telescopică.

In cazul perforării orificiilor foarte mici,cu diametrul mai mic decît grosimea semifabricatului
supus prelucrării, apar condiţii de lucru deosebit de grele pentru poanson pentru a evita
flambajul poansonului se impune o conducere a acestuia la capătul unde se exercită forţa de
perforare.
In figura 3.51 se prezintă consţrucţia unei asemenea ştanţe, capabile să realizeze orificii foarte
mici de pînă la 0,4 mm respectiv de diametru de pînă la 1/3 din grosimea semifabricatului

Pentru a asigura o asemenea performanta in constructia data ,poansonul 3 este prevazut cu

ghidare telescopica.
.Acesta primeşte o conducere,1a nivelul suprafeţei semifabricatului ce se perforează,prin
intermediul bucşei mobile 4,dar totodată dispune şi de ghidare pe toată lungimea sa,prin
întrepătrundereâ dinţilor bucşei mobile 4 (dinţi prevăzuţi în partea superioară a acestei bucşe)
între golurile bucşei dinţate fixe 5.Bucşa mobilă 4 este înglobată în placa de ghidare mobilă
legată de partea superioară a ştanţei prin intermediul unor suruburi şi arcuri. Placa de
ghidare,primeşte o conducere în raport cu partea inferioară a ştanţei prin coloanele, de ghidare
cu care este prevăzută scula.
Dispunînd atît de placă de ghidare cît si de coloane de ghidare, scula prezentată este un
exemplu de ştantă cu ghidaje combinate.
In figura 3,51.b se prezintă poziţia relativă a elementelor legate de ghidarea telescopică a
poansonului, pentru începutul atacului semifabricatului, respectiv pentru momentul final al
procesului de lucru.
La această construcţie, se recomandă ca jocul dintre poanson şi bucşa mobilă 4 să se ia de
(0,0l...0,3) d, iar dintre muchiile elementelor active, de (0,0l...0,02) d.

98
 Se menţionează că la perforarea orificiilor foarte mici (d < g) forţa necesară în proces
este mai mică decît cea care rezultă din aplicarea relaţiei generale de calcul a forţei de tăiere
(relaţia 3.8) şi se va calcula cu relaţia :
p *d2
F= *p (3.62)
4
în care presiunea p,pentru oţeluri de duritate redusă şi medie,variază înţre 200..300
daN/mm^4 .
3.4.2.1.6 Ştanţă de perforat în consolă
Perforarea orificiilor în pereţii laterali ai pieselor cave,spre exemplu; piese cilindrice
ambutişate ridică probleme legate de modaliţaţea de fixare în sculă a plăcii active, iar ca şi
consecinţă a acesteia, privind direcţia de acţionare a poansonului
Se are în vedere faptul că,partea ce poartă orificiul activ al plăcii de perforare, trebuie să fie
cuprinsă în interiorul semifabricatului cav.

Pot exista următoarele două situaţii:

1. semifabricatul se aşează în sculă, în poziţia orizontală a axei ,proprii.In acest caz (Fig.3.52
a) : placa activă trebuie să se fixeze în consolă ; poansonul acţionează după verticală,adică-
după direcţia în care acţionează şi berbecul presei.

Fig.3.52

Se ajunge în acest caz,la lucrul pe ştanţe de perforat în consolă

2. semifabricatul se asează în sculă în pozitia verticală a

axei proprii. In acest caz (Fig.3.52 b).
- placa activă se sprijină direct pe placa de bază, ceea
ce este o construcţie mai simplă,însă
- poansonul trebuie să acţioneze după orizontală,în care
scop,scula trebuie să dispună de organe capabila să
schimbe direcţia de acţiune a forţei din verticala în care
lucrează berbecul presei.
În acest din urmă caz se va recurge la lucrul pe ştanţe
de perforat cu came (pene laterale).
In cele ce urmează :se prezintă construcţia ştanţei de
perforat în consolă. Soluţia constructivă pentru ştanţe
cu came se va exemplifica mai tîrziu la stanţe
combinate de perforat cu acţiune simultană.
Stanta simplă de perforat cu consolă (Fig.3.53) dispune
de suportul 2 fixat pe placa; de bază 1, in care se fixează placa activă 3,prin intermediul
capătului său de tijă filetată ,respectiv a piuliţelor 4.Pana 5 asigură placa activă împotriva

99
rotiriitdeci determină menţinerea orificiului activ în dreptul, poansonului.Elementul elastic 6
legat de partea superioară a ştanţei,menţine semifabricatul în poziţie corespunzătoare, pentru
lucru, pe placă activă a sculei.

3.4.2.1.7 Ştanţă pentru tundere

Tunderea pieselor cave ambutisate se poate realiza pe stanţe cu miscare planetară a

placii active (Fig.5.54).
Semifabricatul şe aşează în orificiul plăcii active8,deasupra extractorului -7 susţinut de un arc
slab.La coborîrea părţii superioare a stanţei placa alunecătoare - 9 fixează semifabricatul şi îl
împinge în jos în orificiul plăcii active,pînă în poziţia permisă de limitatorul de cursă lo.Placa
alunecătoare 9 poate glisa în plan orizontal,pe suprafaţa frontală a poansonului 1, faţă de care
esţe fixat,cu joc foarte larg, prin şuruburirile 11. {posibilitate de deplasare în toate direcţiile
de 2 - 3 ori grosimea semifabricatului). La coborîrea în continuare
a părţii superioare a ştanţei,prin intermediul limitatorului de cursă lo se împinge în jos şi cama
6 fixată pe placa de susţinere 3. Fiind în contact cu cele- patru plăci profilate fixe 2 (amplasate
după cele patru feţe laterale ale semifabricatului în formă de cutie dreptunghiulară
ambutisată),cama 6 determină deplasarea pe orizontală a plăcii 8 în raport cu poansonul 1,aşa
cum se arată aceasta pentru diverse nivele de contact (I pînă la IV) în figura 3,54b. În cursul
acestei deplasări relative dintre perechea de muchii tăieitoare ale sculei, se realizează procesul
de tundere,mai înainte în colţul I şi după laturile B şi C,apoi în colţul II si după laturile A şi
D,iar în final în colţurile 3 si 4 .

3.4.2.1.8 Stante de calibrare prin tăiere

Stanţele de calibrare prin tăiere sub raportul componentelor principale ale acestor
scule,au o mare aseasemănare cu şţanţele de decupat cu coloana de ghidare.
Plăcile active ale acestora se prevăd însă întotdeaua cu orificiu activ ce poartă o
centură dreaptă iar jocul dintre perechea de muchii tăietoare,de valoare îndependentă de
grosimea semifabricatului supus prelucrării,se ia de o,006,,,0,01mmpentru piesele de
dimensiuni mici si 0,008,,,0,03mm la cele de dimensiuni mijlocii.
Se constată că se obţin rezultate superioare în procesul calibrării prin tăiere,dacă
semifabricatele cu grosimi de peste 3 mm se agează pe placa activă,în acebaşi poziţie după
care acestea au rezultat prin decupare (adică ţinînd seama de forma tronconică a acestora,cu

100
baza mare în jos,iar cele cu grosimi reduse,de sub 3 mm,tocmai în poziţie inversă» Stanţele de
calibrare prin tăiere dispun de diferite tipuri constructive de (dispozitive de alimentare) si
anume :
- dispozitiv cu mişcare de translaţie alternativă ;
-dispozitiv fix ;
-dispozitiv cu mişcare rotativă intermitentă.
Deseori,clasificarea ştanţelor de calibrare prin tăiere se face chiar în funcţie de tipul
dispozitivului de alimentare cu care este prevăzută scula.
In figura 3,55 se prezintă o stantă de calibrare prin tăiere cu dispozitiv de alimentare cu
miscare de translatie alternativă . Dispozitivul de alimentare 1 este prevăzut cu un

Fig.3.55 Fig.3.56
locas-fixator în care se introduce semifabricatul. Pentru alimentare , dispozitivul se
retrage din sculă, translatîndu-se între ghidajele 3. După introducerea semifabricatului în
fixator, dispozitivul de alimentare se împinge din nou înapoi, în asa fel ca semifabricatul să
ajungă chiar în dreptul elementelor active ale sculei. 0 asemenea poziţionare este asigurată de
către ştiftul opritor 4, fixat în placa activă 2 si care limitează, prin fanta cu care este prevăzut
dispozitivul 1,poziţii 1a extreme din miscarea de translaţie a acestuia,
Înlăturarea aşchiilor ce rezultă în procesul calibrării prin tăiere, se realizează prin
suflare cu un jet aer comprimat.
Determinat de mişcările de dute-vino tare trebuiesc efectuate cu dispozitivul de
alimentare pentru introducerea în lucru a fiecărui semifabricat, capacitatea productivă &
acestei scule este relativ scăzută.
In figura 3.56 se prezintă o stanţăde de calibrare prin tăiere, cu dispozitiv de
alimentare fix. Acest diapozitiv 1 este rigid fixat de placa activă 2, dar distanţat faţă de aceasta
la o valoare h mai mieă eu o,l..o,2 mm decît grosimea semifabricatului care se prelucrează. 0
asemenea distanţă determină ca semifabricatul introdus ia sculă, să aibe poziţie ghidată in tot
decursul procesului de prelucrare, găsindu-se in legătură cu pereţii laterali fie ai dispozitivului
de alimentare, fie ai orificiului activ din placa de calibrare.

101
 Sistemul cu dispozitiv de alimentare fix permite sporirea capacităţii productive a
stanţei în raport cu dispozitivul cu mişcare de translaţie alternativă.
Un mare neajuns al acestei construcţii constă însă în faptul că dispune de un spaţiu
neîngrădit între poanson si partea inferioară a sculei, ceea ce sporeşte pericolul apariţiei
accidentelor de muncă.

Fig.3.57.

Stanţele de calibrare prin tăiere avînd dispozitiv de alimentare cu mişcare rotativă

intermitentă, au concepute acest dispozitiv sub forma unui disc care cuprinde n locasuri
fixatoare. Discul realizează, în mod intermitent şi sincronizat cu mişcarea berbecului presei, o
rotaţie cu un pas unghiular de 360 / n grade, la fiecare cursă dublă a presei (Fig. 3.57).
Semifabricatele încărcate în locaşul fixator într-un post, sânt aduse în urma executării,
câtorva paşi unghiulari, în postul în care se prelucrează semifabricatul.
Intrucât încărcarea cu semifabricate se poate face în acelaşi timp cu prelucrarea ( unui
alt semifabricat ), şi nu apar nici pericole de accidentare în muncă, ştanţele cu dispozitiv de
alimentare cu mişcare rotativă intermitentă prezintă superioritate în raport cu construcţiile
anterior indicate.
3.4.2.2 Stante combinate cu acţiune succesivă pentru tăiere
Stanţele cu acţiune succesivă găsesc utilizare la realizarea pieselor de formă
complexă,în fabricaţia de serie (mijlocie sau mare) şi de masă a acestora.
Concentrarea pe o singură sculă a prelucrărilor necesitate la execuţia acestor piese,
conduce în raport cu lucrul pe ştanţe simple la reducerea numărului de operaţii şi micşorarea
numărului necesar de utilaje de presare, respectiv de muncitori. Creşterea de productivitate ce
se realizează pe această cale, este foarte substantială
Stanţele cu acţiune succesivă dispun de mai multe posturi de lucru. Piesa se obţine
prin translatarea succesivă a semifabricatului prin fiecare post, în care se execută prelucrările
specifice acestora.
Translatarea semifabricatului, cerinţă pentru funcţionarea sculei cu acţiune succesivă,
constituie o sursă de abateri ale dimensiunii piesei ce se prelucrează, ca urmări a eventualelor
imprecizii de pas cu care avansează semifabricatul,Derivă de aici, că ştanţele cu acţiune
succesivă nu aduc, de regulă,la piese de mare precizie.
entru sporirea preciziei pieselor executate pe ştanţe cu acţiune succesivă,în
componenţa acestora se introduc căutătari sau poansoane laterale de pas.
Asigurarea translatării semifabricatului,pretinde ca acesta să aibe margini regulatele.
De aceea,semifabricatele utilizate sînt în formă de fîşii sau benzi.
La începerea prelucrării unei fâşii capătul acesteia trebuie să treacă treptat pe măsura
efectuării a cîte unei curse duble a presei (de la primul post de lucru,spre ultimul Astfel apar
pierderi ale capetelor de făşii,prin piese rebut (necuprinzînd totalitatea prelucrărilor impuse de
piesă). Acestui scop îi serveşte prezenţa la ştanţele cu acţiune succesivă a opritorului iniţial.La
ştanţele cu poanson lateral de pas opritorul iniţial nu este necesar,funcţia acestuia fiind pre-

102
luată de poansonul de pas, aşa după cum se va vedea acest lucru în cele ce urmează.La lucrul
din benzi în colaci de mare lungime,se poate admite,pentru simplificare constructivă,lucrul pe
ştanţe cu acţiune succesivă fără opritor iniţial,în- trucît în aceat caz,pierderea prin capătul de
material,devine practic neglijabilă.
De regulă,la aceste scule piesele cît şi deşeurile din perforare se înlătură automat din
sculă,prin cădere prin orificiile din placa activă şi de bază,iar deşeul lateral tot automat, pe
baza avansului semifabricatului Acest lucru uşurează mult lucrul pe ştanţele cu acţiune
succesivă.

3.4.2.2.1. Stanţă cu acţiune succesivă de perforat şi decupat,cu

căutător.

In figura 5.58 se prezintă o ştanţă cu acţiune succesivă de perforat şi decupat,cu

căutător şi opritor iniţial. Ghidarea este asigurată,la această ştanţă,prin placa de ghidare.
Piesa propusă a se realiza, comportă o prelucrare de perforare şi una de decupare.In
mod corespunzător ştanţa este prevăzută cu două posturi de lucru : primul de perforare,al
doilea de decupare.
Semifabricatul în formă de fâşie, se introduce prin jghiabul 1,între riglele de ghidare
2,spre elementele active ale sculei. Oprirea capătului fâşiei, înaintea pătrunderii

acetuia în postul al doilea de lucru, se realizează prin acţionare asupra opritorului

iniţial 3.Acesta este înzidit în rigla de ghidare din stânga şi sub acţiunea arcului de
compresiune 4,în mod normal este retras din spaţiul dintre riglele de ghidare. Prin apăsarea cu
degetul, extremitatea opritorului iniţial 3 pătrunde în spaţiul dintre riglele de ghidare blocând
calea de înaintare a semifabricatului. Cursa opritorului iniţial se limitează prin fanta cu care
acesta este prevăzută, respectiv ştiftul 5 introdus în placa activă 6.Opritorul iniţial se va
acţiona doar o singură dată, la începerea prelucrării fâşiei, - mai pe urmă, in cursul prelucrării
fâşiei date, ne mai îndeplinind nici un rol. In acest fel la aplicarea primei, lovituri a presei.,
poansonul de perforare l0 realizează perforarea semifabricatului, iar poansonul 9 de

103
decupare,bate în gol.La ridicarea berbecului,semifabricatul, se împinge înainte (opritorul ini-
ţial fiind retras din calea de trecere a acestuia) pînă la opritoarele fixe ll.Astfel zona perforată
a semifabricatului, ajunge în dreptul poansonului de decupare.La aplicarea loviturii următoare
a presei rezultă prima piesă,în cel de al doilea post de lucru al ştanţei.
In acelaşi timp,în primul post,se execută o nouă perforare a semifabricatului,la o distanţă de
un pas faţă de prima perforare,în vederea executării celei de a doua piese.Deci, începînd din
cea de a doua lovitură a presei (sau a n-a,la ştanţe cu acţiune succesivă cu n posturi de
lucru),la fiecare lovitură rezultă cîte o piesă complexă,complet executată.
Sistemul conducerii semifabricatului între riglele de ghidare se face, cu joc,iar limitarea
avansului se face prin ciocnire faţă de opritorul fix.De aici rezultă posibilităţi de mici
dereglări ale poziţiei semifabricatului în sculă,respectiv de deplasări,de ordinul zecimilor de
mm,ale poziţiei orificiului în raport cu conturul exterior al piesei.Uneori, asemenea deplasări
depăşesc toleranţele de execuţie impuse piesei,deci rezultă rebut.
Pentru a evita acest lucru în poanaonul de decupare 9,în poziţia precis determinată a
orificiului în raport cu conturul exterior,se introduce un căutător 8.Acesta are forma unui
ştift,de secţiune transversală identică cu a orificiului perforat,cu capătul ieşit puţin în afara
poansonului de decupare şi prezentînd şi o teşire la extremitate.Capătul teşit pătrunde în
orificiul din semifabricat,chiar dacă acesta este uşor deplasat,şi acţionînd asupra pereţilor
orificiului determină o împingere laterală a semifabricatului,adică o ajustare de poziţie a
acestuia.
Soluţia constructivă de căutător,indicată în figura 3.58 pretinde modificări în următoarele
cazuri.
dacă orificiile sînt foarte mici (<2 mm) în deosebi la table mai groase,în acest caz
existînd pericol ridicat de rupere a căutătorului.Se recomandă în acest caz perforarea unui
orificiu:tehnologic de diametru mai mare,preferenţial în zonă de deşeu a semifabricatului,şi
folosirea unui căutător plasat în sculă în poziţie convenabilă,în concordanţă cu poliţia
orificiului tehnologic.
-dacă orificiul are dimensiuni mari,foarte apropiate
de cele ale conturului exterior,pentru a nu slăbi tăişul poan- sonului de
decupare,căutătorul se fixează de acesta prin şu ruburi şi ştifturi (Fig,3,59)
Soluţia cu căutător nu poate fi aplicată la table foarte subţiri,de regulă de sub 0,3
mm,îtrucît în aceste cazuri,din cauza rigidităţii nesatisfăcătoare a semifabricatului,în locul
ajustării de poziţie a acestuia,intervine deformarea plastică de răsfrângere a marginii
orificiului.

Fig.3.59.

3.4.2.2.2. Stanţă cu acţiune succesivă,de perforat şi decupat cu

poanson lateral de pas.

104
 Fig.3.6o
In figura 3.6o se prezintă pentru piesa şi croirea cap la cap indicată,o ştanţă cu acţiune
succesivă,de perforat şi decupat,cu două poansoane laterale de pas,unul (1) la intrarea
semifabricatului în sculă,altul (5) la ieşirea acestuia .Poansonul lateral de pas delimitează o
zonă din faţă, cu distanţă mai mare dintre riglele de ghidare,de o zonă din spate cu distanţă
mai redusă.Acţiunea poansonului se exercită la nivelul distanţei reduse.
Se are în vedere că tăierea tablei în fîşii se realizează,pe foarfeci,cu o toleranţă destul
de largă.Distanţa dintre riglele de ghidare,trebuie să permită angajarea în prelucrare şi a fîşiei
de lăţime maximă,Rezultă că fîşiile de lăţime mai mică dispunînd de un joc larg între riglele
de ghi- dar ,nu au o conducere suficient de fermă,De aici pot proveni imprecizii de poziţionare
a semifabricatului respectiv a bateri considerabile la execuţia piesei,
Un prim rol al poansonului lateral de pas este ca, printr-o acţiune de retezare pe marginea
fîşiei,să o aducă pe aceasta,cu precizie}la lăţime egală cu distanţa redusă dintre riglele de
ghidare.In acest scop,se introduce în sculă capătul fîşiei,lipsit de rigla de ghidare din
stînga,pînă la pragul a (Fig.3.60),care blochează calea de trecere a acestuia şi se aplică prima
lovitură a presei.Se realizează perforarea orificiilor pentru piesă şi totodată retezarea la
marginea fîşiei.La ridicarea părţii superioare a ştanţei,apare de acum posibilitatea realizării
unui avans în continuare al semifabricatului, în mărime egală eu lungimea porţiunii retezate
de poansonul lateral de pas.Intrucît acest avans trebuie să fie egal cu pasul A al croirii,rezultă
că lungimea poansonului lateral de pas trebuie să fie şi ea egală cu A.De aici,cel de al doilea
rol al acestui poanson,de limitare a avansului semifabricatului, la un pas determinat.La a doua
lovitură a presei intră în acţiune şi al doilea post de lucru al ştanţei,de decupare.La a treia
lovitură va lucra în plus, postul treisde perforare pentru semifabricatul cu aşezare
inversată,apoi la a patra lovitură şi al patrulea post,de decupare.Din acest moment la fiecare
lovitură a presei,vor rezultă cîte două piese complet prelucrate.
Poansonul lateral din spate (3),are rolul de a limita
valoarea avansului celuilalt capăt al semifabricatului,după ce extremitatea acestuia a
depăşit nivelul de acţiune al poan- sonului lateral de pas din faţă.
Prin retezările marginii fîşiei,poansonul lateral de pas conduce la sporirea consumului specific
de material.De aceea lăţimea porţiunii retezate trebuie redusă la valoare minimă

105
admisibilă,adică la o valoare necesară pentru a se asigura blocarea avansului la ciocnirea
pragului a,respectiv b. Această valoare,în funcţie de grosimea şi plasticitatea mate-
rialului,reprezintă 1,5...2,5 mm.
Pragul este puternic solicitat la uzură,fiind ciocnit la fiecare acţiune de avans a
semifabricatului.Pentru a nu se uza rapid,si deci spre a se păstra precizia avansului cu un pas
dat,pragul se constituie nu direct în rigla de ghidare,ci într-o placă)(2,4) din oţel de seule
călit,presat într-un locaş creat în riglă.
Tot pentru a se mentine precizia avansului,se va evita înaintarea semifabricatului cu
viteze prea mari,ciocnirea violentă de prag,putînd duce la îndoirea marginii,deci la abateri de
pas.
In ce priveşte amplasarea elementelor active de prelucrare a pieselor,(cu capul în
sus,respectiv în jos, - conform croirii cap la cap),se observă o decalare de un pas dintre
acestea.Acest lucru,conduce la alungirea plăcii active.Totuşi ea este necesară,pentru a evita o
apropiere prea mare dintre orificiile active de decupare (la distanţă de o puntiţă inter-
mediară) .Distanţa mult prea redusă dintre orificiile active, ar conduce la tăiş de rezistenţă
mecanică nesatisfăcătoare, adică la o rupere iminentă şi prematură a plăcii active.
Menţionăm că în scopul eventualei reduceri a consumului specific de material,în unele
cazuri funcţie de forma piesei de decupat se poate folosi cu succes în locul poansonului
lateral de pas de secţiune dreptunghiulară,cum s~a prezentat în figura 3.6o soluţiile din figura
3.61 a,cu degajare în zona centrală,sau din figura 3.61 b la care preluarea jocului lateral şi
reglarea avansului cu pasul dat se face prin poansonul lateral de pas indicat,cuplat cu un
împingător lateral 2 acţionat prin arcul 3.

3.4.2.2.3. Stanţa cu acţiune succesivă,de

perforat şi decupat,cu plăci de
desprind dere mobilă.
In scopul îmbunătăţirii călităţii prelucrării,în
construcţii de stanţe se poate adopta,în locul plăcii de
desprindere fixe,una mobilă,Asa cum se arată în figura
3.62 această placă (4) este fixată de placa de cap (6) prin
intermediul arcurilor (11) si şuruburilor (5),
La coborîrea părţii superioare a ştanţei,mai înainte se
realizează de către placă (V) o fixare a semifabricatului
(deci în acest moment îndeplineşte rol de placă de
fixare).Acţiunea poansoanelor asupra semifabricatului
fixat,conduce la spor de precizie dimensională a pieselor,pe
seama reducerii zonei,respectiv valorii,deformaţiilor ela-
stice ale materialului.

Fig.3.61. Fig.3.62

106
La ridicarea părţii superioare a ştanţei placa (4) menţine semifabricatul apăsat pe placa activă
pînă se retrag poansoanele(deci acum îndeplineşte rol de placă de desprindere.)
Prin fixarea semifabricatului se asigură şi o mai bună planitate a pieselor obţinute.
3.4.2.2.4. Ştanţă cu acţiune succesivă de perforat şi retezat.
Execuţia prin retezare se poate pune la realizarea pieselor brute,nepretenţioase din punctul de
vedere al preciziei, întrucât ele rezultă la lăţimi ce variază într-un cîmp larg de dimensiuni|în
concordantă cu lăţimile fîsiilor tăiate la foarfeci.
În figura 3.63 se prezintă o ştanţă cu acţiune succesivă de perforat si retezat fără
producere de deseu (realizabil ca Urmare a formelor perfect conjugate ale contururilor da la
cele două capete ale piesei).
Poansonul de retezare (1) se execută de lăţime mai mare decît lăţimea fâşiei, pentru a asigura
în mod necondiţionat retezare completă,dar în deosebi pentru a evita zone de rezistenţă
mecanică nesatisfăcătoare (în porţiunea a),care ar conduce la durabilitate nesatisfăcătoare a
sculei.
3.4.2.3. Stanţe combinate cu acţiune simultană pentru tăiere
Stanţele cu acţiune simultană sînt folosite la execuţia în serie şi de masă,a pieselor
complexe de precizie superioară.
Ele dispun de un singur post de lucru,deci piesa rezultă imediat din semifabricatul pus
în lucru (fără translatarea ce a fost necesară la ştanţele cu acţiune succesivă), da unde si
precizia mai ridicată a prelucrării.Contribuie la , sporul de calitate şi faptul că se lucrează
asupra unui seimifabricat fixat.
La ridicarea părţii superioare a ştanţei placa (4) menţine semifabricatul apăsat pe placa
activă pînă se retrag poansoanele (deci acum îndeplineşte rol de placă de desprindere.)
Prin fixarea semifabricatului se asigură şi o mai bună planeitate a pieselor obţinute.
Execuţia prin retezare se poate pune la realizarea pieselor brute, nepretenţioase din
punctul de vedere al preciziei, întrucât ele rezultă la lăţimi ce variază într-un cîmp larg de
dimensiuni|în concordantă cu lăţimile fîsiilor tăiate la foarfeci.
În figura 3.63 se prezintă o ştanţă cu acţiune succesivă de perforat si retezat fără
producere de deseu (realizabil ca Urmare a formelor perfect conjugate ale contururilor da la
cele două capete ale piesei).

107
 Fig.3.63.

Precizia superioară de lucru reprezintă principalul avantaj al ștanţelor cu acţiune

simultană,care impune utilizarea lor în anumite prelucrări.
Comasarea elementelor active necesare prelucrării complexe , într-un singur post,determină,
- în raport cu ştanţa cu acţiune succesivă o construcţie de compactitate superioară.In
legătură cu aceasta intervin pretenţii mai ridicate privind materialele folosite pentru sculă cît
şi execuţia acesteia.Derivă,un preţ mai ridicat al sculei cu acţiune simultană,faţă de a celei cu
actiune succesivă
Compactitatea constructivă determină ca poansoanele de decupare. să îndeplinească în acelaşi
timp rolul plăcii active de Perforare iar poansoanele de perforare să fie amplasate în orificiul
plăcii active de decupare.
La aceste scule,piesa nu se înlătură din ștanţă,prin cdere Scoaerea piesei se realizează
automat,doar dacă ştanţa se prevede anume cu un sistem adecvat acestui scop (complicare
constructivă),sau eventual,prin lucrul pe prese cu batiu înclinat.In caz contrar,scoaterea piesei
se face cu penseta. De aici,pentru cazuri foarte frecvente,rezultă o scădere a capacităţii
productive a ştanţei cu acţiune simultană,faţă de a celei cu acţiune succesivă.
In ce priveşte semifabricatele care se pot folosi la prelucrare,se menţionează că ştanţa
cu acţiune simultană permite şi lucrul din deşeuri de formă neregulată dar de suprafeţe
suficient de extinse pentru a se putea obţine din ele piesele dorite.0 asemenea reutilizare a
deșeurilor prezintă importanţă în deosebi la materiale deficitare şi scumpe.La materiale
ieftine,eficienţa unui asemenea proces se determină în baza unui calcul economic raportat
concret la situaţia în cauză,ţinînd seamă de faptul,că alimentarea prin semifabricat deşeu se
face mai anevoios,deci cu manoperă mai scumpă.

5.4.2.3.1. Stanţă cu acţiune simultană de perforat şi decupat, cu

coloane de ghidare.
In figura 3.64 se prezintă o ştanţă cu
acţiune simultană de perforat şi decupat,cu
coloană de ghidare.
Poansonul de decupare 9 ,este fixat în partea
inferioară a ştanţei.Acest poanson poartă şi
orificiul activ al perforării.Placa de desprindere
7,acţionată prin tamponul de cauciuc a 8 asigura
la cooerirea berbecului ,fixarea
semifabricatului,iar la ridicarea
becului,desprinderea materialului de pe
poasonul de decupare.
Placa de decupare 6 este fixată de partea
superioară a ştanţei.Poansonul de perforare
acţionează prin orificiul activ al plăcii de
decupare.

Fig.3.64.
Se prezintă deasemenea sistemele mobile
respectiv cepurile de ghidare 11,1a fel canstruite
care servesc pentru conducerea semifabricatului
sub formă de fâsie.

108
 In jurul poansonului de perforare sa găseşte extractorul 5 la ridicarea părţii superioare
a ştanţei,tija 1 lovindu-se de traversa presei,lovitura de transmite pria placa 2 si tijele 4 asupra
ex- tractorului 5 determinînd extragerea piesei din orificiul plăcii de decupare,respectiv
desprinderea acesteia de pe poanson.

5.4.2.3.2. Stanţă cu acţiune simultană de perforat şi decupat cu

cilindru de ghidare
O ghidare foarte bună a părţii superioare, a ştanţei se poate obţine prin sistemul unui
cilindru de ghidare 1 care se mişcă în interiorul unei bucşe 3,constituite din mai multe
sectoare şi confecţionate din material de antifricţiune Fig.( 3.65).Secţiunea longitudinală a
peretelui bucşei este în formă de pană.Buscşa este montată în alezajul conic al corpului 4 al
stanţei.Jocul dintre bucsă şi cilindru se poate regla împingiad în jos sectoarele, bucşei, prin
înşurubarea capacului 2 pe corpul ştanţeia
Suprafaţa mare de ghidare dintre bucşă şi cilindru asiguri fer mitate conducerii părţii
superioare a ştanţei faţă de partea inferioară .Uzura care se manifestă în timpul exploatării, se
resimte asupra bucsei,aeeasta fiind, din material mai moale.Ori jocul de valoare sporită, prin
uzură,se poate reduce la valoare cerută de o bună ghidare, prin înşurubarea capacului.Deci
scula îşi menţine,pe durată foarte mare,precizia ridicată a ghidării.După o uzură prea
pronunţată,bucşa se poate schimba cu alta.

Pentru a se împiedica rotirea părţii

superioare a stanţei faţă de partea inferioară,sînt
practicate canale longitudlnale In corpul ştanţei
cît si în cilindru în care pătrund nervurile bucşei.
Partea din ştanţă care exercită acţiuni
asupra semifabricatul are o constructie principial
asemănătoare cu cea a ştanţei in figura 3.64.
Doar că extractarul este,în acest din urmă
caz.acţionat prin arcul 5 inclus în gabaritul ştan-
ţei.
Stanţa cilindru de ghidare este folosită în
fabricaţii, de seria mare şi de masă a pieselor de
precizie ridicată şi de dimensiuni mici si mijlocii
(gabaritul ştanţei este relativ mare) Ea are o
construcţie complicată. şi este costisitoare.

109
3.4.2.3.3. Stantă pentru perforarea simultană a mai multor orificii în
piese îndoite.
Construcţia acestor stante după cum se vede în figura 3.66 nu prezintă particularităţi
deosebite,exceptînd faptul că,în concordanţă cu denivelările existente ale semifabricatului în-
doit, apar denivelări şi pe placa activă şi placa de ghidare,respectiv,lungimile poansoanelor de
perforare variază si ele în mod corespunzător.

3.4.2.3.4.Stanţă de perforat cu came (pene laterale).

Aceste stante găsesc utilizare în cazurile în care acţiunea poansonului trebuie să se
realizeze după altă direcţie decât cea a berbecului presei, spre exemplu la perforarea simul-
tană a mai multor orificii în peretele lateral al anei piese ambutisate (Fig.3.67).
Semifabricatul este asezat pe placa activă 5, prevăzută atît cu orificiile active ale
perforării cît si cu un orificiu (în cazul nostru,central) pentru îndepărtarea prin cădere a
deseului rezultat.

Pansonul de perforare 4 este legat de

portpoansonuI 3, care ghidat fiind, poate executa
miscarea de translatie după direcţia
poansonului.Miscarea în sensul cursei active se
realizează
la coborârea berbecului prin actiunea dintre
planul înclinat al camei si portpoansonului3.
Mişcarea de sens opus de retragere a poansonului
intervine la ridicarea berbecului sub actiunea
arcului de readucere 2.
De placa de cap a stanţei se fixează în afara
canalelor 1 şi placa 7 care prin acţiunea arcurilor
6 ţine strîns semifabricatul pe placa activă.

110
4.2.3.3.5. Stanţă de perforat cu ghidaje combinate.
In figura 3.68 se prezintă o ştanţă pentru perforarea unor orificii mici în flanşa unei piese
ambutisate,, orificii apropiate de pereţii laterali ai piesei.
Fiind vorba de un semifabricat înalt rezultă si necesitatea unor poansoane lungi. Spre a
reduce pericolul flambajului acestoras.se Impune conducerea poansonului la capăt adică
stanţa trebtiie să cuprindă placă de ghidare.Pentru a se putea introduce
semifabricatul,respectiv a scoate placa de ghidare trebuie să fie mobilă,deci condusă-pe
coloane de ghidare. Ghidajul combinat devine o necesitate întrun asemenea caz.
Pentru a evita gabarit exagerat pentru sculă,placa portpoanson se prevede cu a degajare
centrală,care să paată cuprinde-o parte din înălţimea semifabricatul supus prelucrări.

Pentru cazul în care orificiile de realizat ar fi la distanţă suficient de de peretele lateral al

piesei, s-ar putea evita utilizarea stanţei complicate cu ghidaje combinate,prin amplasarea
inversă a semifabricatului în sculă (Fig.3.69).Practicarea unui orificiu central în placa activă
Nu va conduce în acest caz la oa slăbire periculoasă a rezistentei mecanice a acestui
element activ.

Fig.3.68 Fig 3.69

3.4.2.4.1. Stanţe de tăiere universale şi de construcţie simplificată.

Pentru cazul fabricaţiei de serie mică construcţia ştanţelor normale, - de genul celor prezentate
pînâ în prezent, - nu este raţională,costul lor fiind ridicat,In cazul amintit,se va recurge la
utilizarea stanţelor universale,sau ale celor de construcţie simplificată.
Ştanţele universale dispun de posibilităţi de reglaj a poziţiei relative dintre semifabricat si
muchie tăietoare sau de montări demăntări de perechi de elemente active.Astfel ele pot fi
utilizate în execuţia unui număr mare de repere şi desi au un cost ridicat acesta nu conduce Ia
creştere peste măsură a preţului de cost al pieselor ştanţate.

111
Stenţele de construcţie simplificată sânt ieftine, dar dispun de durabilitate redusă,ceea ce nu
deranjează în condiţiile seriei-mici de fabricaţie.
3.4.2. 4.1, Stanţe de tăiere universale.
In figura 3.7o a se prezintă o stanţă universală pentru perforări şi decupări,prevăzută cu
elemente de-reglare a poziţiei semifabricatului în raport cu elementele active ale
sculei.Acestui scop"serveste rigla de ghidare 8,legată de tijele 6 care se pot bloca în poziţia
dorită prin surubu rile 7,respectiv opritorul fix 12 de pe tija ,2 ca poate glisa în ghidajul 11 şi
se blochează în poziţia dorită prin şuruburile 1o.
Pentru realizarea perforărilor de diferite dimensiuni scula se prevede cu elemente active
interschimbabile Poansonul se fixează de suportul poansonului prin şurubul 5(asigurat prin
stiftul filetat 4,iar placa activă se'fixeasă în locaşul ce îi este creat in placa de bază l,prin brida
rabatabilă.
In figura 3.70 b se prezintă cîteva tipuri de piese ce se pot obţine pe asemenea sculă.
0 altă construcţie de ştanţă universală,pentru perforări multiple liniare,se prezintă în figura
5.71.La această sculă perechile de elemente active şi plăci de ghidare se pot monta sau
demonta după necesităţi si în poziţii convenabile.

112
 3.4.2.4.2 Ştante de tăiere de construcţie simplificată.

Cale mai uzuale ştanţe de tăiere de construcţie simplificată sînt cele avînd un element
activ elastic (cauciuc sau poliuretan),cele în formă de pensetă si cele în plăci.
ln figura 3.72 a se prezintă o ştanţă de decupat la care rolul plăcii active universale este
îndeplinit de un tampon de cauciuc l. Rolul poansonului este îndeplinit de un şablon de otel 2
cu muchii ascuţite de grosime de circa l0 mm.

Fig.3.72
Semifabricatul trebuie să depăşească cu cel puţin cu 8...10 mm contururile
şablonului,deci intervine un consum specific ridicat de material.Sub acţiunea tamponului de
cauciuc semifabricatul va fi fixat pe şablon,apoi marginile i se îndoaie. si se fixează pe placa
de bază (Fig.3.72 b).Prin comprimarea pe mai departe a tamponului se realizează întinderea
materialului ,prin împingerea sa în zona teşită a şablonului.In final intervine tăierea
materialului în lungul muchiilor ascuţite ale şablonului,zonă în care solicitările materialului
semifabricatului sînt.evident,maxime (de întindere şi îndoire).
In figura 3.72 c se prezintă schema perforării,la care tamponul de cauciuc îndeplineşte rolul
de poanson universal.
Presiunea necesari la efectuarea tăierii reprezintă, la un semifabricat cu grosime de 1 mm,cca
3oo daN/cm pentru oţel moale si cca loo daN/cm pentru duraluminiu recopt.
In figura 3.73 se prezintă o ştanţă de decupat în formă de pensetă,În care legătura
dintre placa inferioară purtând orificiul activ 1 si poansonul 2,este asigurată prin arcul lamelar
4.Inelul de cauciuc 3 asigură desprinderea materialului de pe poanson.

Stanţa de construcţie simplific cată sub formă da plăci pentru cazul unei scule cu
acţiune simultană de perforat si decupat, se exemplifică în figura 3.74. Poansonul-de decupare
2,fixat de placa superioară 1 poartă orificiile de perforare. Pe placa inferioară 4 eşte fixată
placa de decupare 3 cît si poansoane de perforare 5 si 6. Cepurile 7 servesc ghidării părţii

113
superioare a ştanţei faţă de partea inferioară a acesteia.Existenta cauciucului din dreptul
elementelor active,incluse în parea opusă inferioară sau superoara a ştanţei) asigură acţiuni de
extragere a piesei, de desprindere a materialului de pe poansoane, respectiv de aruncare a
deşeului rezultat din perforare. Stanţele de construcţie simplificată se pot utiliza la prelucrarea
semifabricatelor subţiri, de l...l,5 mm oţel moale la ştanţe cu cauciuc sau în formă de pensetă
şi de până la 3...4 mm la cele în formă de plăci.

6.Indoirea
6.1 Procesul indoirii
6.1.1 Tensionarea si deformarea materialului in procesul indoirii
La indoire –incovoiere plana dupa o linie dreapta materialul semifabricatului se
tensioneaza si se deformeaza numai in zona invecinata liniei de indoire .Intervine pe aceasta
baza modificarea pozitiei relative unghiulare dintre cele doua aripi ale piesei materialul din
zona aripilor ramânând netensionată.(Fig.6.1)

In zona de indoire se inregistreaza

solicitari de compresiune longitudinala si
de intindere transversala in straturile
interioare si solicitate de intindere
longitudinala si compresiune transversala
in straturile exterioare.
Deformatia care se constata dupa
lungime este de scurtare a straturilor
interioare si de lungire a straturilor
exterioare.
Deformatia sectiuni transversale a
semifabricatului din zona de indoire in concordanta cu tensiunile indicate se concretizeaza
prin modificarea a latimii piesei si micsorarea grosimii acesteia.
Modificarea latimii apare sub forma forma cresterii acesteia in zona straturilor comprimate
,respectiv a micsorarii in zona straturilor intins.(Fig.6.1).Fenomenul latirii se manifesta
puternic la indoirea semifabricatelor la care grosimea este mare in raport cu latimea acestora
(profile laminate patrate ,dreptunghiulare,etc)Pentru semifabricate subtiri (g<3b),-caz,de
interesul cel mai mare in procesele de stantare-modificarea de latime este practic neglijabila .
Subtierea ,se inregistreaza atit la indoirea semifabricatul groase cit este mai mare si
gradul de deformare suferind de material,adica cu cit.mai mica este raza relativa de indoire r/g
si cu cât este unghiul dintre aripi realizat prin indoire.Practic subtiere se resimte la r/g≤5,
atingând valori de 15 20%.
In figura 6.2 se reprezintă,pentru cazul indoirii sub 90
a otelurilor moi OLC 20 valoarea coeficientului de subtiere
α=g1/g2,in functie de raza relativa r/g a indoirii.

In procesul incovoierii semifabricatului ,pentru a s depasi

domeniul deformatilor elastice si a se provoca deformatii cu
caracter remanent ,-ceea ce se urmareste prin prelucrarea
tehnologica de indoire,se impune ca solicitarea straturilor
tensionate sa atinga valoarea limitei la curgere s e a
materialului.

114
Neglijind subtierea de indoire si admitind ca pozitia stratului neutru esre la mijlocul grosimii
semifabricatului lungimea relative a stratului exterior care este cel mai solicitat se poate
exprima prin relatia
g g
( r + g ) - (r + )
e= 2 = 2 6.1
g g
r+ r+
2 2
In care r este raza interioara de indoire;
g-grosimea semifabricatului.
Pentru cazul valorilor mari ale lui r (indoirea pornind de la semifabricatul plat pentru care r=
�),termenul g/2 de la numitor se poate neglija in raport cu r,in caz (6.1) ia forma
g
e=
2gr (6.2)
r? g
Penru ca deformatia sa aiba character se impune ca intre e , s c
i modulul de elasticitate E
s
e � c (6.3)
E
Din (6.2) si (6.3) se deduce imediat ca pentru a se provoca o indoire plastic se impune ca raza
relative de indoire sa fie:
r E
� (6.3.a)
g 2� sc
In caz contrar,deformatia are caracter elastic.
Producând grade de deformare mai mari,respectiv micsorând valoarea razei relative de indoire
solicitatile din material cresc.Seatinge astfel o valoare limita a lui r/g –corelata cu
caracteristicile mecanice ale maerialului ( s r , e r ), -la care apare ruperea.
Determinarea acestei valori limita a lui r/g,pornind de la relatia (6.1) nu conduce la un rezultat
satisfacator,intrucât:
-la grade mari de deformare nu se mai poate aproxima ca stratul neutru se gaseste la mijlocul
grosimii semifabricatului;
-in timpul indoirii intre straturile subtirii dincare sa considera format semifabricatul are loc un
asa zis fenomen de sprijinire reciproca a straturilor,ceea ce explica si micsorarea solicitarilor
acestor straturi de la exterior spre interior,si ceea ce conduce totodata la ocrestere cu
40...60%,a limitei de curgere la indoire, fata de cea de la intindere.
De aceea valoarea limita minima a razei relative de indoire,care nu se admite a fi depasita in
proces intrucit conduce la rupere se precizeaza de regula pe baza de determinari
experimentale,in functie de natura,starea de ecruisare a materialului si pozitia liniei de indoire
in raport cu directia de laminare a semifabricatului.
Valorile admisibile cele mai mici ale razelor relative de indoire,pentru material dat,se admit
pentru situatia in care linia de indoire este perpendiculara pe directia de laminare.
Pentru acest caz,la indoire,solicitarile de intindere ala stratului extrem coincid cu directia
fibrajului materialului (dupa care acesta prezinta valori maxime ale caracteristicilor
mecanice).
Spre exemplu pentru otel moale,raza minima admisibila,daca linia de indoire este
perpendiculara pe fibraj este de cca 0,1g pentru material recopt si (0.4...0.5)g pentru material
ecruisat;daca linia de indoire este paralela cu fibrajul,valorile vor fi de (0,4...0,5)g penru
material recopt ,respectiv(0,8...1,00g pentru material ecruisat.

115
Din cele de mai sus rezultă:
-exista anumite valori limita minime tehnologic realizabile,ale razelor de indoire ;daca piesa
pretinde o raza de indoire mai mica decit aceasta,dupa operatia de indoire (cu r≥r min)se va
executa o operatie de formare finala (calibrare),prin care se va micsora raza de indoire pina la
valoarea prescrisa de constructor:
-valorile mici ale dazelor de indoire precizate pentruo piesa,potimpune ca croirea
semifabricatului sa se faca dupa o pozitie perfect corelata a acesteia in raport cu directia de
laminare,adica asigurind ca linia de indoire sa ajunga perpendiculara pe fibraj.
Producându-se deformarea de indoire,straturile exterioareale semifabricatului se lungesc iar
cele interioare sescurteaza.Evident,intre ele se va gasi un strat a carei lungime este egala cu
cea initiala si care poarta denumirea de strat neutru al deformatiei.Pozitia acestuia se
precizeaza prin raza de curbura r pe care stratul neutru o prezinta in zona planului bisector
dintre cele doua aripi ale piesei indoite (Fig.6.1) .
Cunoasterea lui r prezinta importanta practica pentru dimensionarea semifabricatelor
necesare la realizarea pieselor indoite.
Se constata ca pe masura cresterii gradului de deformare la indoire,stratul neutru,din pozitia
de strat mijlociu al semifabricatului,se deplaseaza spre centru de curbura a piesei indoite.
O determinare de aproximatie analitica a lui r se poate face ,-cu nesocotirea subtierii si latirii
materialuluiin zona de indoire,prin exprimarea volumului d materialdeformat sub forma:
j
� b =j�
(R2 - r 2 ) � r ��
g b
2
Care dupa simplificare prin j si b conduce la
R2 - r 2
r= (6.4)
2g
In care j -unghiul dintre aripile piesei,exprimat in radiani;
R-raza exterioara a indoirii
Valori mai precise se obtin prin utilizarea unor relatii empiric stabilite.O asemenea relatie,care
tine seama de coeficientul d subtiere α si de latime β este:
r = (r + 0,5 ga )ab (6.5)
In relatia (6.5) valoarea lui α se ia din diagrame ce cele din figura 6.2,iar valoarea lui β, pentru
cazurile in care latimea semifabricatului depaseste de doua ori grosimea acestuia (deci pentru
cazurile de fregventa covârsitoare in procesele de stantare),se ia egala cu unitatea:β=1
6.1.2. Precizia pieselor indoite
Materialul supus indoirii suporta deformatie elastoplastica.Dupa ce inceteaza actiunea fortei
exterioare,sub actiunea componentei elastice a deformatiei,se inregistreaza o modificare de
forma a piesei,intervine asa numita arcuire.Piesa indoita sub unghiul b1 in stanta scoasa afara
din scula,se deschide,formând o piesa indoita sub un unghi b 2 (Fig.6.3).

Fig.6.3

Arcuirea exprimata in grade ( b 2 - b1 ) ,depinde de

material,raza relativa de indoire si unghi de
indoire.Valoareaei,spre exemplu pentru indoire la 90o a
otelurilor moi si de duritate medie,variaza intre 3...8o.
Astfel,in mod evident,arcuirea influenteaza asupra
preciziei pieselor obtinute prin indoire.

116
Determinarea arcuirii se face prin intremediul unui coeficient K,care exprima raportul:

a 2 r1 + 0,5 g
K= = (6.6)
a1 r2 + 0,5 g
In care,conform figurii 6.4:
-r1,α1 –sunt raza,respectiv unghiul caracteristic sculei (deci si a piesei nearcuite,in scula)
- r2,α2 –raza,respective unghiul piesei dupa arcuire (dupa scoaterea din scula)

Fig.6.4. Fig.6.5.

Pentru construirea diagramei de variatie a lui K,in functie de r 2/g,se porneste de la

valorile cunoscute r1,α1 si g,apoi dupa deformare se masoara α2 valoarea lui K rezultind direct
din (6.6).Asemenea diagrame (Fig.6.5) sunt specific fiecarui material si unghi de indoire.
La determinarea parametrilor corijati ai sculei,se porneste de la valorile r 2,α2 precizati pentru
piesa si a lui K,care se citeste pe diagram,pentru valoarea r2/g in cauza.
Valoarea r1 a razei de rotunjire pentru poanson,deriva din (6.6)si va fi precizata prin
relatia:
r1 = K �r2 - 0,5(1 - K ) �
g (6.7)
Iar unghiul corijat α1 dupa care trebuie executata scula,deriva tot din (6.6) si va fi data de
relatia:
a
a1 = 2 (6.8)
K
Cu referire la arcuirea pieselor indoite se impune o precizare consideratile mai sus
prezentate sunt valabile numai pentru cazul indoirii fara calibrare adica pentru cazul ca
deformarea se executa doar cu forta corespunzatoare realizarii procesului de indoire a
semifabricatului.
Daca la finele procesului, se exercita o forta mult superioara celei necesitate de indoire
(fie sub forma dinamica a lovituri de calibrare fie creînd o presiune ridicata sub forma unei
incarcari statice arcuirea se micsoreaza mult,tinzând spre zero.Acest lucru intrucit in baza
solicitarilor suplimentare,se detrmina trecerea componentei elastice a deformatilor in
deformati plastice ,cu caracter remanent.Masurain care se manifesta ceva arcuire a piesei,
depinde de valoarea acestor solicitari suplimentare ,adica devine functie de reglajul
presei.Pentru cazul concret de lucru,arcuirea ce se manifesta,se poate determina experimental.
Un alt factor de seama al preciziei indoirii este jocul dintre suprafetele active ale
sculei.Precizind ca jocul reprezinta o marime constructiva a sculei,rezulta ca nu la orice tip de
stanta de indoire se poate vorbi de joc.Astfel spre exemplu,in figura 6.6 a si b se prezinta
schema cu elemente active ale unei stante de indoit in U,respectivV,indicindu-se si jocul ce

117
apare la aceste scule.Insa la stanta de indoit in V din figura 6.6 c nu se poate vorbi de
joc,distanta dintrefetele active ale sculei neavind o valoare constanta,constructiv
determinata,ea variind functie de pozitia relativa momentana dintre poanson si placa de
indoire.
Daca jocul este prea larg,aripile piesei nu rezulta precise,ele putând sta inclinat in
spatiul larg al acestui joc.Daca jocul este prea redus mai mic decit grosimea semifabricatului
supus prelucrarii,in acest caz materialul este supus la o puternica deformatie suplimentara,de
subtiere intentionata a aripi piesei.Pe aceasta baza,deformatia elastica de arcuire se
micsoreaza,sau eventual chiar se anuleaza,dar trebuie contat pe o subtiere mai pronuntata si
evident,forte de lucru mai mari.

Fig 6.6

Uneori aceasta subtiere intentionata se provoaca numai local,in zona de

indoire,obtinindu-se un moment de incovoiere suplimentar al aripii,capabil sa asigure precizie
superioara pieselor indoite.In figura 6.7 se prezinta doua asemenea situatii:

Fig.6.7.
a) cu corectarea poansonului, la semifabricate libere;
b) cu corectarea plăcii active, la semifabricate fixate,
- β reprezentând unghiul de arcuire
In mod uzual insa se evita subtierea intentionata a piesei, si in acest caz, urmarind a evita
aparitia unor abateri mari de la forma geometrica prescrisa, se impune a construi scula cu un
joc corespunzator, care se indica a se lua de:
Joc: J=(1... 1,1)g pentru neferoase
J=(1,05...1,15)g pentru otel
Asupra preciziei pieselor îndoite influenteaza de asemenea si lungimea aripilor
semifabricatului, care se cuprinde intre, respectiv sub acţiunea suprafeţelor active ale sculei.
Se are in vedere faptul ca tensiunile si deformaţiile se extind si in materialul din vecinătatea

118
liniei de îndoire. De aceea, se impun anumite valori 1 care reprezintă limită inferioară pentru
aceste dimensiuni si care se precizează in funcţie de grosimea semifabricatului, lungimea
aripii piesei si razele de rotunjire ale elementelor active ale sculei (Fig.6.8.).

Fig.6.8
6.1.3. Forţa si lucrul mecanic necesar la îndoire
Calculul forţei necesare in procesul îndoirii porneşte de la precizarea schemei de repartizare a
tensiunilor din material. Se are in vedere că:
-tensiunile (de o parte de întindere, de alta de compresiune)pornind dinspre stratul neutru,
cresc spre exterior;
- solicitările conduc la deformaţii plastice, deci in anumite straturi (de la o oarecare distanta
fata de stratul neutru)se ating tensiuni ce egalează limita la curgere s c a materialului;
-deformarea plastica la rece determina ecruisarea materialului, cu modificări corespunzătoare
ale caracteristicilor mecanice ale acestuia.
In concordanta cu cele de mai sus, in figura 6.9.a se prezintă schema de tensiune elasto-
plastică la îndoire, cu considerarea ecruisării materialului, iar in figura 6.9 b, schema de
tensionare pur plastica, tot cu considerarea ecruisări.

Fig.6.9.
Situaţia reala de tensionare in procesele de îndoire la rece corespunde îndoirii elasto-plastice.
Insa in cazurile in care r/g=2,grosimea g a stratului elastic tensionat nu reprezintă decât circa
un procent din grosimea g a semifabricatului, ceea ce permite ca in cazurile de interes in
procesele tehnologice ale îndoirii, să nesocotim acest strat. Se ajunge in acest fel, drept bază
de calcul, la schema îndoirii pur plastice, cu considerarea ecruisării (Fig.6.9.b),care are o
forma mai simpla.
Tot pentru simplificarea schemei de calcul se admite ca:
-stratul neutru se găseşte la mijlocul grosimii semifabricatului, iar variaţia tensiunilor de
întindere de o parte si de compresiune, de cealaltă parte a stratului neutru, este identică, si
-variaţia tensiunilor in straturile ecruisate variază liniar, proporţional cu distanta stratului in
cauza fata de stratul neutru, anume crescând de la valoarea lui s c la nivelul stratului neutru,
până la valoarea s m la stratul extrem, adică modulul de ecruisare D va fi exprimat prin relaţia:
s -sc
D= m
g (6.10)
2

119
Admiţând ipotezele simplificatoare de calcul de mai sus valoarea momentului încovoietor
rezistent, creat de acţiunea solicitărilor din material se poate preciza, pornind de la momentul
elementar ce acţionează pe secţiunea elementara b.dy la distanta y de stratul neutru
(Fig.6.10),si acum:

Fig.6.10
Ceea ce introdus in (6.11) conduce la
dM i' = (s c + yD) ���
b y dy
respectiv
g
M = �(s c + yD ) ���
i
' 2
b y dy
0
(6.13)
bg 2 bg 3
M =
i
'
�sc + �
D
8 24
Daca tinem seama de simetria tensionarii partii comprimate cu cea a partii intinse,momentul
incovoietor total,pentru intreaga grosime g a semifabricatului va fi:
bg 2 bg 3
Mi 2� M i' = �sc + �
D (6.14)
4 12
In care,substituind pe D din (6.10) si tinind seama de valoarea modulului de rezistenta
W=bg2/6 pentru sectiuni dreptunghiulare,rezulta
M i = W (s m + 0,5s c ) (6.15)
Valoarea lui s m trebuie sa fie limitata,spre a se evita ruperea materialului.Se va admite
s m @ 0,8(1 + e r )s r (6.16)
In care e r si s r reprezinta alungirea relativa,respectiv rezistenta la rupere a materialului.
Aproximând de asemenea
s c @ s (6.17)
Rezulta pentru (6.15)
M i = W (1,3 + 0,8e r )s r (6.18)
Pentru semifabricate de sectiune circulara,in baza unui rationament similar,se ajunge la un
moment incovoietor de
M i = W (1,5 + 0,8e r )s r (6.19)
Pentru a se produce momentele incovoietoare (6.19) create de tensiunile interne ale
materialului, trebuie sa actioneze asupra acestuia un moment activ,al fortelor exterioare,de
valoare egala.
Din egalitatea celor doua momente se va putea explicita valoarea fortei exterioare
necesare pentru realizarea indoirii plastice.
Solutionarea concreta a problemei se reda in cele ce urmează, pentru câteva cazuri practice.
Cazul indoirii simple in V pe o stanţa care lucrează după schema din figura 6.6 b.
Conform schemei de calcul din figura 6.11:

120
 Fig.6.11
Momentul incovoietor al fortei exterioare F este Mi=F*l care,egalat cu momentul fortelor
interioare dat prin (6.18),conduce la F � l = W (1,3 + 0,8e r )s r de unde
W (1,3 + 0,8e r )s r
F= (6.20)
l
cazul indoirii simple in V pe o stanta care lucreaza dupa schema din figura 6.6 c.
Conform schemei de calcul din figura 6.12:
F� l
Mi = = W (1,3 + 0,8e r )s r
4
De unde
4� W (1,3 + 0,8e r )s r
F= (6.21)
l
Comparând (6.20) cu (6.21) se remarca faptul ca,desi in ambele cazuri avem indoiri simple in
V,fortele necesare in proces difera functie de modul concret de actiune a sculei de indoire.
In cazul acestei indoiri,aripile semifabricatului atacat de poanson aluneca in jos pe muchiile
placii active de indoire.Pentru a se usura acest proces se executa rotunjira muchiei placii
active (fig.6.6 c),la o valoare de ra=(2...6)g.
Totodata insa apare necesitatea unei forte suplimentare,pentru invingerea frecarilor ce intervin
la alunecarea semifabricatului pe muchiile sculei.In practica,forta de indoire necesara
precizata prin calcul Fc se ia majorând valoarea lui F din relatia (6.21) printr-un coeficient de
1,2...1,3adica
Fc = (1, 2...1,3) F (6.22)
cazul indoirii duble in U pe o stanta care lucreaza după schema din figura 6.6 a.
Considerând ca partea de semifabricat din dreptul partii frontale a poansonului nu se
deformeaza si ramine lipita de poanson (Fig.6.13), se va putea considera semifabricatul ca si
incastrat la nivelul planelor A1 A1 si A2 A2,si realizându-se doua indoiri simple in V,sub
actiunea reactiunilor de valoare F/2 care actioneaza la distanta 1α.

Fig.6.13
Deci

F� la
Mi = = W (1,3 + 0,8e r )s r (6.23)
2
De unde:
2�W (1,3 + 0,8e r )s r
F= (6.24)
la

121
Valoarea lui la ,tinând seama de racordarile muchiei poansonului si placii de indoire,variaza in
cursul procesului.Pentru un moment oarecare,precizat prin inclinarea α a aripii, din figura
6.13 se poate deduce:
sin a = rp + j + ra - ra �
la = la - ra � sin a
adica
la = rp + j + ra (l - sin a ) (6.25)
Introducind in (6.24) valoarea din (6.25),rezulta o expresie pentru forta,care permite a se
observa ca forta va creste in cursul procesului (odată cu cresterea lui sinα):
2� W (1,3 + 0,8e r )s r
F= (6.26)
rp + j + ra (l - sin a )
Cu considerarea frecarilor si pentru acest caz se ajunge la o forta
Fc = (1, 2...1,3) F
In realitate,la acest proces de indoire se inregistreaza o anumita curbare si in partea de mijloc
a semifabricatului (Fig.6.14 a).Daca se impune ca piesa sa aiba aceasta parte dreapta plana
(Fig.6.14 b) sau chiar invers curbata (Fig.6.14 c),se va lucra pe o stanta cu o placa de fixare
(plana sau in mod corespunzator curbata),actionata de jos prin arcuri.Pentru aceste
cazuri,forta efectiv necesitata in proces creste cu cca 30% (cazul b),respectiv 100...150%
(cazul c).
Pentru determinarea lucrului mecanic necesar efectuarii indoirii se impun precizari legate de
forta si lungima cursei active.
Intrucit valoarea fortei de indoire variaza in cursul procesului,la calculul lucrului mecanic se
lucreaza cu o forta medie pe cursa activa,care se aproximeaza ca fiind egala cu jumatate din
forta maxima de indoire Fc.
In ce priveste lungimea cursei active b,aceasta rezulta direct din elementele constructive ale
unei scule de indoit de tipul celei prezentate in figura 6.8.b.Pentru o scula ca cea din fiura
6.8.a ,procesul indoirii se considera incheiat in urma unei curse:
h = rp + la + ra (6.27)
In care acest lucru este impus de actiunea poansonului.
Daca insa indoirea multipla se realizeaza simultan (Fif.6.17) numai cele doua aripi extreme
a1 , a2 ale piesei se deplaseaza liber,pe cind indoirile din zonele b1 , b2 si a1 , a2 intilnesc

Fig.6.17
un semifabricat blocat.
Actiunea sculei provoaca in acest caz puternice solicitati de intindere longitudinala in
semifabricat,iar deformarea se produce prin lungirea substantiala a materialului.In consecinta
piesa va rezulta la aceeasi lungime (dar cu pereti mai subtiri in anumite zone) pornind de la un
semifabricat mai scurt.
Lungirea ceintervine depinde de forma si dimensiunile piesei,materialul acesteiasi conditile
concrete de lucru.De aceea,la fabricatia in serie,dupa o tehnologie a indoirii multiple simultan
realizate a pieselor,se recomanda ca debitarea semifabricatelor la anumite dimensiuni,sa se
faca pe baza de determinari experimentale prealabile.

122
Totodata,mentionam ca tensiunile de intindere ce apar pot conduce,in unele situatii,la ruperea
materialului,de unde rezulta unele limite in posibilitatea afectuarii indoirii multiple simultane.
6.3. Scule de indoire
Indoirea se poate executa pe mai multe tipuri de scule,concordante cu utilaje specifice pe care
aceasta se monteaza.Astfel:
-matrite de indoit,care se monteaza pe prese;
-role sau valturi de indoire,folosite pe masini rotative;
-scule-dispozitive speciale pentru indoire.
6.3.1.Stante de indoit
Stantele de indoit prezinta o varietate constructive foarte mare.In cele ce urmeaza se
vor prezenta citeva tipuri representative dintre acestea.
6.3.1.1. Stanta pentru indoire simpla in V
In figura 6.18 se prezinta citeva solutii constructive pentru partile active ale stantelor
pentru indoire simpla in V:sub pozitile a,b,c se prezinta constructile cele mai simple ,cu
elemente

Fig.6.18
active monobloc si fixator deasupra placii de indoire,in d se reda o constructive cu placa
active plana care permite indoiri sub or ice unghi,functie de pozitia de coborire a
poansonului;in e se indica o stanta pentru indoire dupa o linie precizata in functie de orificii
din semifabricat.La aceasta din urma constructive se observa ca se asigura concentrarea
semifabricatului pe bolturi,aceasta fiind totodata fixat intre poanson si un element mobil (pe
support elastic) din placa de indoire.
6.3.1.2. Stante pentru indoiri duble in U
In figura 6.19 se prezinta stante pentru indoiri in U: a cu caderea piesei prin orificiul
placii active;b cu placa extractoare (pentru a invinge rezistentele la scoatere provocate de
arcuire);

123
 Fig.6.19
c. Cu placa de indoire extensibila,pentru aplicarea unei lovituri d calibrare laterale,la
capatul cursei poansonului;
d. Cu semiplaci active oscilante,ce permit compensari ale arcuirii.
6.3.1.3. Stante pentru indoiri in Z.
In figura 6.20 a se prezinta o stanta simpla pentru indoiri in Z,fara fixarea
semifabricatului,iar in figura 6.20 b o stanta prevazuta cu elemente mobile,atit la poanson cit
si

placa de indoire pentru fixarea semifabricatului.

6.3.1.4. Matrite pentru piese tip bucsa
Bucsele de dimensiuni mici si cu pereti subtiri (6,6…2mm) se obtin printr-o singura
operatie d indoire.Acstui scop serveste stanta din figura 6.21 a la care intervine rularea
semifabricatului pe dornul 1 (fixat in consola de poansonul 2),din exterior fiind cuprins intre
suprafetele active ale poansonului 2 si placii de indoire 3.

124
 In figura 6.21 b se prezinta o alta constructive de stanta pentru bucse,care dispune de
doua semiplaci oscilante 1,articulate in punctual 3 si sustinute de impingatorul 5 actionat prin
arcul 4.Indoirea este produsa de dornul-poanson 2,in prima faza,si finalizata prin inchiderea
semiplacilor oscilante.

Bucsele de diametru mare si cu pereti grosi se executa

in variant cu doua treceri (schematizat in figura 6.22.a) sau trei
treceri (figura 6.22 b).

6.3.1.5. Stantele de indoit pentru piese de

forma complete.

Pentru piese de forma complexa,pot fi

utilizate diverse constructi de stante cu capacitate
de indoire dupa forma dorita.
In figura 6.23 se prezinta o stanta de
indoit cu saboti oscilanti.La aceasta scula,partea
inferioara a stantei poarta un miez 3 fixat in
consola de placa de baza 1. Miezul are forma
corelata cu interiorul piesei de realizat.Pe placa
de baza mai sintfixate si placile inclinate 2.
Sabotii 4 poarta placile active 5 cu profil
corelat cu exteriorul piesei de executat.Sabotii
sint legati de placa de cap 8prin articulatile 7 si
sunt distantati intre ei prin arcul de compresiune
6.
Semifabricatul in forma de U,introdus in
stanta prin translatie (Fig 6.23 b.poz.1),va fi
atacat de placile 5 ,la coborirea partii superioare
a stantei.Extremitatea sabotilor venind u=in
contact cu placile inclinate 2 coborind se si inchid totodata,determinind succesiunea indoirii
semifabricatului,asa cum se prezinta in figura 6.23 b poz. 2,3 si 4.
La ridicarea partii superioare a stantei,piesa se scoate din scula printr-o miscare de
translatie.

125
 In figura 6.24 se prezinta o stanta de
indoit cu role rotative.Poansonul profilat
determina,la inceput o indoire in U a
semifabricatului.apoi coborind mai jos,apasa
asupra proeminentelor celor doua role cu
degajari,determinind rotirea acestora in alejajele
lor create in corpul stantei (placa de
baza ).Rolele in rotire determina indoirea in
continuare a semifabricatului.La ridicarea
poansonului,odata cu aceasta se ridica si piesa,care se scoate printr-o miscare de translatie.
Arcurile de intindere mentin rolele in pozitie ce permite coborirea poansonului si a
semifabricatului.
In figura 6.25 se prezinta o stanta de indoit cu cameoscilanta,cu succesiunea
deformarilor ce intervin in acest caz.

Fig.6.25.
In figura 6.26 se reda o stanta de indoit cu came (pene laterale).La inceput
semifabricatul plat,fixat intre extractorul 2 si poansonul 4, se indoaie in forma de U,sistemul
amintit coborind in jos pin ace extractorul se loveste de placa de baza.coborind in continuare
berbecul presei,camele cu dubla actiune 5 obliga placile de indoire 3 sa efectueze cursa de
lucru,realizind indoirea in C a semifabricatului.In acest timp arcul 6 de rigiditate ridicata a
poansonului se comprima.

Fig 6.26
6.3.1.6. Stanta de indoire multilpă.
In figura 6.27 se prezinta o stanta pentru indoire multipla.Poansonul de indoire
1,sustinut pe un arc rigid,determina prima indoire a semifabricatului (faza 1).Apoi acest arc se
comprima, la coborirea in continuare a berbecului si urmeaza actiunea de indoire a
poansoanelor 3.

Fig.6.27.

126
 Realizarea treptata a indoirilor,dinspre centru spre exterior,permite retrageri ale
aripilor piesei in curs de formare.De aceea,in acest caz,tensionarea materialului,respectiv
sustinerea piesei este mai redusa.
6.3.1.7. Stante de roluire si bordurare.
Esential la roluire este ca sa se realizeze o preindoire a semifabricatului (pentru
conducerea capatului acestuia dupa suprafata activa cilindrica a poansonului) si sa se asigure
fixarea semifabricatului pe zona ce nu se deformeaza prin roluire (pentru a se evita flambajul).
In figura 6.28 se prezinta o stanta de roluire,cu fixarea semifabricatului prin actiunea
unei came.
In figura 6.29 se prezinta o stanta de bordurare.
Rigiditatea semifabribatului (un vas vilindric ambutisat) se realizeaza in acest caz prin
patrunderea poansonului in interiorul acestuia.

6.3.1.8. Stanta de indoit cu tampon de cauciu

In cadrul productiei de serie mica,se recomanda utilizarea stantelor de indoit de
constructie simplificata,cu tampon de cauciuc.Constructia de principiu si modul de lucru al
acesteia se indica in figura 6.30.

6.3.1.9. Stante pentru prese de indoit (abkanat).

Presele de indoit (abkanat) sunt folosite in deosebi la realizarea prin indoire a pieselor
cu lungime mare de indoire,permitind,prin actiune succesiva,obtinerea unor piese complexe.

127
 Scule folosite sunt simple,de regula constituite numai din cele doua elemente active
care se fixeaza direct pe piesa.In figura 6.31,se prezinta succesiunea de operatii pentru
executarea pe osingura scula,a unei piese cu sase indoiri.

6.3.2. Role si valturi de indoire

6.3.2.1. Role de profilare.
Realizarea profilelor indoite deschise sau inchise,de mare
lungime,se executa de regula pe masini rotative cu role.
Modificarea formei plate a benzii prin forma complexa a
profilului se executa treptat,prin trecerea semifabricatului
printre mai multe perechi de role,asa cum se prezinta in
exemplul din figura 6.33.

Determinarea numarului de perechi de role si a profilului

acestora,se face tinind seama de urmatoarele:
-se urmareste ce numarul perechilor de role sa fie cit mai
mic,insa in concordanta cu gradele de deformare
admisibile pentru semifabricatul supus prelucrarii;
-unghiurile de indoire de la o pereche de role,la cea
invecinata,se limiteaza la 25…300 pentru elemente
interioare de forma,si 450 la margine acest lucru pentru
ase evita tensionari exagerate in material,cit si greutati in
antrenarea semifabricatului intre role ;
-succesiunea indoirilor se va preciza in asa fel incit sa se
permita retragera aripilor spre zona de indoire si sa evite
producerea subtierilor pe o asemenea baza;
-la ultima pereche de role,profilul se determina tinind seama si de arcuirea piesei.
Constructia trebuie sa excluda posibilitatea deplasari axiale a rolelor.Totodata,riglele
de ghidare plasate intre posturile de lucru,trebuie sa asigure o conducere buna a
semifabricatului,respectiv angajarea acestuia in pozitile corespunzatoare pe rolele de
deformare.
6.3.2.2.2 Valturi de curbat si indreptat.
Curbarea se realizeaza pe masini cu trei sau patru valturi.In figura 6.34 se prezinta
amplasarea valturilor:

a. Trei valturi cu asezare simetrica;

b. Trei valturi cu asezare asimetrica
c. Cu patru valturi.
Curbura datorita rezulta din corelarea corespunzatoare a distantelor dintre
valturi.Astfel pentru masinile de curbat cu trei valturi,cu asezare simetrica a rolelor

128
 (Fig.6.35 a) distanta h la care trebuiesc instalate centrele valturilor,deductibila in baza
teoremei lui Pitagora este
h = (J + g + r2 ) 2 - a 2 - (J - r1 ) (6.33)
Iar pentru masinile de curbat cu patru valturi (Fig.6.35b)
h = r1 + J + g - (r2 + J + g ) 2 - a 2 (6.34)
Pentru curbari de precizie,valorile din (6.33) si (6.34) necesita corectii in functie de
arcuirea materialului.
Indreptarea pe valturi este bazata si ea pe provocarea unor deformatii plastice de
indoire a semifabricatului.Aceaste deformatii descresc treptat,pe masura inaintari
semifabricatului intre valturile superioare si inferioare .numarul valturilor se
recomanda a fi intre 9…21 la indreptarea tablelor subtiri,respectiv de 5…11,la table de
grosime mai mare.
Pozitia valturilor poate fi in rinduri paralele (fig.6.36 a) sau usor inclinate (Fig.6.36).

Pasul dintre valturi se alege in functie de grosimea tablei de indreptat,diametrul

valturilor fiind de 0,70…0,95 din pas,precizat in deosebi pe considerente de
rigiditate.Eficienta indreptatrii este functie de curbura impusa semifabricatului de catre
valturi si numarul de vaturi.

6.3.3. Scule si dispozitive speciale de indoire

6.3.3.1. Dispozitiv de indoit tabla.
Pentru indoiri de semifabricate subtiri plate,in productia de serie mica,se foloseste
dispozitive de indoit,cu actionare manuala,ca in figura 6.37.De masa inferioara 1 este fixata
placa rabatabila de indoire 2.Semifabricatul asezat pe masa inferioara se fixeaza prin apasare
de catre masa superioara 3,actionata printr-un sistem ce excentric.
Prin rabaterea sub un unghi corespunzator a placii 2,se obtine indoirea datorita pentru
piesa.

129
6.3.3.2. Dispozitive pentru indoirea profilelor
La indoirea libera a profilelor,neajunsul principal care intervin consta in modificarea
sectiunii transversale a acestora,in zona de indoire.In figura 6.38 se exemplifica acest lucru
pentru un profil cornier (a),o teava (b) si un profil 1 (c).

Dispozitivele de indoire se construiesc in asa fel ca sa impiedice aceasta deformare a

sectiunii transversale.
La indoirea tevilor se pot folosi in acest scop dispozitive de indoire cu role
(Fig.6.39),rolele purtind un profl semicircular care impiedica modificarea sectiunii tevii.

O alta solutie,pentru tevi,este prezentata in figura 6.40,anume indoire pe sablonul 1,un

dorn fix 2 fiind introdus in teava pina in zona ce se indoaie.Un reazem 3 mentine in pozitie
teava si cu dornul fix.
Pentru indoirea unui profil T se prezinta un dispozitiv cu 3 role (fig.6.41)

Spatiul de largire si pozitie limitata dintre rolele 1 si 2 impiedica inclinarea piciorului

T-ului,timp cit indoirea parti superioare a profilului se executa intre suprafetele cilindrice ale
rolelor 1si 2 de o parte si 3 de alta parte.

130