Dereglări ale sistemului

hipotalamo-hipofizo-gonadal
la pacientele cu sindromul
ovarelor polichistice
TAMARA TUDOSE
conferențiar universitar
Catedra Endocrinologie
USMF ,, Nicolae Testemițanu”
 Sindromul ovarelor polichistice (SOP)
poartă un caracter descriptiv. La baza acestui
sindrom la început erau: ovare mărite
bilateral cu suprafaţa netedă, cu aspect „de
fildeş”, cu membrana externă îndurată cu
multipli foliculi degeneraţi şi chisturi în
asociere cu hiperplazia theca internă
în prezent mulţi autori consideră că schimbările
histologice în SOP nu sunt specifice, reflectă
preponderent starea de anovulaţie cronică şi
constatarea diagnosticului doar în baza
modificărilor histologice nu este argumentată.
 Studierea datelor din literatură este dificilă din
cauza lipsei unui consensus în nozologia acestui
sindrom. În literatură acest sindrom este cunoscut
ca sindromul Stein-Leventhal, hiperandrogenie
ovariană, disfuncţia hiperandrogenă a ovarelor,
ovare sclerochistice ş.a. Termenul Polycystic Ovary
Disease adesea întruneşte mai multe forme clinice.
 Există mai multe clasificaţii ale acestui
sindrom Голубева И.В. deosebeşte 4 forme
clinice ale sindromului:
1.Disfuncţia hiperandrogenă primară a
ovarelor.
2.Sindromul diencefalic cu schimbări
sclerochistice secundare ale ovarelor.
3.Forma latentă a sindromului adrenogenital.
4.Sindromul diencefalic cu hipersecreţia
hormonului luteinizant şi tecomatoza
ovarelor
Există lucrări în care autorii evidenţiază 2
forme ale SOP:
1.Polichistoza ovariană de tip 1 –
Sindromul Stein-Leventhal tipic.
2.Polichistoza ovariană de tip 2, atipică, în
care ovarele adesea nu sunt mărite
semnificativ.
În 2003 prin Consensul de la Rotterdam s-a
convenit de a stabili diagnosticul de sindromul
ovarelor polichistice (SOP) dacă sunt prezente
2 din următoarele simptome:
1.oligoovulaţie sau anovulaţie cronică
2. hiperandrogenie
3. semne echografice de polichistoză ovariană
Astfel frecvenţa stabilirii diagnosticului de
SOP s-a mărit pe contul formelor secundare ale
acestui sindrom.
Caracteristica biochimică a SOP este excesul
de androgeni şi afectarea dinamicii
transformării acestora în estrogeni.

În normă schimbările ciclice a estrogenilor

în ovare sunt responsabile de controlul
retrograd a eliberării ciclice a
gonadotropinelor.
 Sistemul hipotalamo-hipofizar

Rolul hotrmonului hipotalamic eliberator –

gonadotropin-releasing hormon (LH-RH) încă
se discută. Existau considerente precum că la
pacientele cu SOP screţia mărită a acestuia
(LH-RH) ar determina majorarea nivelului de
LH, hiperstimularea ovarelor şi
hiperandrogenia.
Alte investigaţii din contra indicau că infuzia
permanentă de LH-RH nu numai că nu
determină o majorare continuă de LH, dar
provoacă diminuarea secreţiei gonadotropinelor
(termen cunoscut ca ”down-regulation” sau
desensibilizare).
 Actualitatea temei

 Sindromul polichistozei ovariene (PO)

esete o patologie complexă în
endocrinologie – ginecologie.
 Acuzele principale în acest sindrom:
hirsutizm, infertilitate – prezintă atît
probleme medicale, cît şi sociale.
 Aspectele endocrine ale patologiei gonadelor
prezintă interes pentru endocrinologi,
ginecologi,medicii de familie ş.a. În ultimii ani
progresele în domeniul endocrinologiei reproducţiei
au permis rezolvarea multor probleme, dar şi au
accentuat multe altele.
Astfel, deşi sunt disponibile mai multe metode de
trtament al infertilităţii,( inclusiv fertilizarea in
vitro), importantă este concretizarea cauzelor
acestea şi tratamentul patogenetic al maladiei de
bază.
Sindromul ovarelor polichistice ar putea fi o
entitate clinică, sau o manifestare a unui
proces de anovulaţie cronică ce se intîlneste
adesea în cadrul unor alte maladii endocrine
cum ar fi: hipotiroidia, acromegalia,
hipercorticismul, hiperprolactinemia,
disfuncţia congenitală a suprarenalelor ş.a.
 Patogenia acestui sindrom rămîne neelucidată, în
deosebi nu este concretizat rolul sistemului hipotalamo-
hipofizar în această maladie.
 Actualitatea temei
 Metodele conservative şi chirurgicale de
tratament nu sunt destul de efective.
 Apariţia în ultimii ani a unui şir de analogi
ai gonadoliberinei demonstrează atît efect
de stimulare a ovulaţiei, cît şi efect
contraceptiv al acestora.
 Importanţa lor în diagnostic şi tratament
rămîne a fi concretizată.
 Obiectivele Lucrării

 Studierea funcţiei sistemului hipotalamo-

hipofizo-gonadal la pacientele cu PO cu
aplicarea testului de stimulare cu
gonadotropin-releazing hormon identic
celui hipotalamic (LH-RH).
 Materiale şi metode:

 Au fost investigate 60 de paciente cu PO

în vîrsta de la 15 pînă la 40 de ani.
 Simptome clinice Numărul de
pacinte
60
hirsutism sever 29
moderat 24
uşor 5
foliculite 2
seboree 2
alopeţie 1
hipertrofia clitorului 3
tembrul jos al vocii 1
hipoplazie mamară 1
constituţie androidă 3
ovare mărite în unilateral 10
dimensiuni bilateral 40
nu s-a depistat 10
 ovare mărite în unilateral 10
dimensiuni bilateral 40
nu s-a depistat 10
dereglarea ciclului amenoree primară 3
menstrula secundară 8
oligomenoree 37
metroragii 6
dereglarea ovulaţiei anovulaţie 24
hipolutenism 36
lactoree exprimată 7
neexprimată 22
mastopatie fibro- difuză 12
chistică nodulară 2
obezitate 5
infertilitate primară 7
secundară 5
Hirsutism
Pneumopelviogra
fia: Ovare
bilateral marite
cu aspect
polichistic
 Testul cu 100 mcg LH-Rh (firma Heöscht) a fost
efectuat la 15 paciente cu PO.

 Serul pentru dozarea hormonilor (LH, FSH, PRL,

testosteron, progesteron) a fost colectat iniţial şi
peste 15, 30, 60, 90, 120 minute după
întroducerea preparatului.

 Dozarea hormonilor s-a efectuat prin metoda

radio-imună cu ajutorul complectelor comerciale.
Rezultatele au fost comparate în trei grupuri:
 I. La pacientele cu forma tipică a PO
(sindromul Ştein-Levental) şi
 II. La pacientele cu forma atipică a PO
(micropolichistoza ovariană)
 III. Grupul de control.
 Rezultatele:
Grupul Indicele LH în mIU/l
statistic
I 0 15 30 60 90 120

M 19,8 33,7 43,9 39,1 40,5 35,2

±m 2,24 4,7 3,88 4,29 4,16 3,00

P <0,01 <0,001 <0,01 <0,001 <0,001 <0,01

II M 7,6 14,9 16,0 16,6 16,2 14,5

±m 1,45 2,93 2,84 1,97 2,13 1,76

P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5

P* <0,001 <0,001 <0,001 <0,01 <0,001 <0,001

III M 7,28 15,18 22,26 14,47 13,49 11,12

±m 2,63 2,67 6,21 2,55 2,82 1,67

 50
45 30
40 60 90
35 15 120
LH (mU/l)

30 Grupul I
25 Grupul II
30
20 0 Grupul III
15 15 30 60 90
60 90 120
10 120
0
5
0
0 15 30 60 90 120
Timpul (min)
Grupul Indicele FSH în mIU/l
statistic
I 0 15 30 60 90 120

M 8,2 8,5 9,8 11,6 13,0 11,8

±m 0,2 0,3 0,6 0,9 2,0 1,0
P >0,5 <0,2 <0,2 <0,2 >0,5 >0,5
II M 7,3 7,8 8,0 8,4 9,0 8,4
±m 0,6 0,9 1,3 0,9 1,0 1,0
P >0,5 <0,2 <0,1 <0,05 >0,5 >0,5
P* <0,2 >0,5 <0,2 <0,05 <0,2 <0,05
III M 10,15 13,4 16,62 16,80 14,47 11,90
±m 3,26 3,89 3,39 3,40 4,48 1,79
Grupul Indicele PRL în mIU/l
statistic

I Min. 0 15 30 60 90 120

M 473,0 460,0 455,0 459,0 377,0 306,0

±m 194,6 149,0 55,0 309,0 27,0 73,0

P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5

II M 165,0 212,5 235,0 140,0 106,0 70,0

±m 49,0 46,0 62,5 62,5 37,0 18,0

P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 <0,1

P* >0,2 >0,2 >0,05 >0,5 >0,01 >0,05

Grupul Indicele Progesteron în nmol/l
statistic
I 0 15 30 60 90 120

M 72,5 67,9 70,8 71,4 91,0 72,0

±m 6,2 9,1 7,5 7,4 9,0 13,7
P >0,5 >0,5 >0,5 <0,2 >0,5

II M 61,5 67,5 62,7 52,5 48,3 54,0

±m 13,4 11,1 9,8 8,0 7,6 4,0
P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5

P* >0,5 >0,5 >0,5 <0,1 <0,05 >0,5

Testosteron nmol/l
I M 1,93 2,02 1,58 1,43 1,41 1,54
±m 0,14 0,16 0,19 0,25 0,27 0,34 Notă: P – în
P >0,5 <0,2 <0,1 <0,2 <0,2 comparaţie cu
grupul de
II M 1,41 1,39 1,34 1,36 1,51 1,45
control
±m 0,08 0,35 0,17 0,15 0,15 0,20 P* - în
P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 comparaţie cu
grupul I
P* <0,05 <0,2 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5
 Discuţii:
 Rezulatele obţinute în dinamica testului LH-RH
argumentează diferenţierea formei tipice de
polichistoză ovariană, în care hiperandrogenia
ovariană este exprimată şi este asociată cu un
nivel de LH iniţial sporit şi care răspunde
exagerat la stimularea cu LH-RH.
 Testul permite deasemenea de a deosebi forma
atipică pentru care este caracteristic nivelul
dimunuat de FSH şi reacţia întîrziată şi minimală
la stimularea cu LH-RH.
 Discuţii:
 Efectul de stimulare a ovulaţiei după
întroducerea de LH-RH este deosebit de
exprimat la pacientele cu forma tipică a PO,
inclusiv în cazul pacientelor cu amenoree, ceea
ce poate sugera o insuficienţă endogenă de LH-
RH sau afectarea ritmicităţii eliberării acestuia ca
factori patogenetici în această maladie.
 Prelucrarea statistică a rezultatelor a demonstrat
că întroducerea intravenoasă a 100 mcg LH-RH
nu provoacă majorarea nivelului de prolactină şi
nu influenţează nivelul de testosteron.
 Concluzii
 Starea funcţională a sistemului hopotalamo-
hipofizo-ovarian la pacientele cu PO poate fi
concretizată cu ajutorul testului de stimulare
cu gonadoliberină.
 Testul cu LH-RH permite delimitarea formelor
tipice de PO de formele atipice, care pot
include multiple stări de anovulaţie cronică.
 Stimulaţia ovulaţiei cu LH-RH poate fi
determinată de majorarea semnificativă a
nivelului de LH şi FSH identic cu picul
preovulatoriu al acestora.
Multumesc pentru atentie