Anasarca Feto Placentara

Anasarca feto-placentară
Conf.dr.Bari Maria
Generalităţi
Anasarca feto-placentară este o situaţie patologică
fetală, caracterizată prin acumularea excesivă de lichid în
spaţiul extravascular fetal şi în cavităţile naturale.
Pentru a o diagnostica trebuie să existe cel puţin
două colecţii lichidiene din următoarele categorii:
-A. Revărsate în cavităţi seroase ( pleurale,
peritoneale, pericardice )
-B. Edem cutanat generalizat
-C. Polihidramnios
Nguyen KT. Fetal hydrops. In: Sauerbrei EE, Nguyen KT, Nolan RL. A practical
guide to Ultrasound in Obstetrics and Gynecology. Lippincott-Raven Publishers,
Philadelphia 1998 : 377 – 384
Generalităţi
Această patologie fetală serioasă, a fost descrisă

pentru prima oară de Ballantyne.
În anul 1939 Levine şi colaboratorii au descoperit că
sensibilizarea maternă la antigenele de grup sanghin ale
sângelui fetal, joacă un rol important în apariţia
sindromului.
În 1940 Landsteiner şi Weiner au descoperit
antigenul sanghin fetal sensibilizant, antigenul Rh.
Generalităţi
Potter în 1943, a descoperit o categorie a

sindromului de anasarcă feto- placentară în care antigenul
Rh nu joacă nici un rol, astfel că anasarca feto-placentară
a fost împărţită în două categorii :
- anasarca feto-placentară imună – rezultat al unui
proces imunologic, în care anticorpi de origine maternă
acţionează asupra unor antigene fetale ( 10% din cazuri )
- anasarca feto-placentară neimunologică, în care

nu există implicat un proces imunologic ( 90% din cazuri )
Anasarca feto-placentară imună
Fiziopatologie
Prezenţa în sângele matern de 1. anticorpi de

tip IgG, anti antigene eritrocitare fetale( anticorpi apăruţi
în urma unei hemoragii feto-materne sau a unei alte ocazii
de contact a femeii cu antigenele sanghine străine)
determină (prin pasaj transplacentar şi pătrunderea în
circulaţia fetală) hemoliza eritrocitelor fetale, cu apariţia
2.anemiei fetale.
Fiziopatologie
Anemia fetală determină stimularea eritropoiezei

extramedulare, cu înlocuirea cu ţesut hematoformator şi
fibroblastic a ţesutului hepatic şi splenic, apărând astfel
3.hepato-splenomegalia.
În plus, apariţia de insule de ţesut hematoformator
în ficat, înlocuieşte parţial hepatocitele, reducând
parenchimul nobil hepatic.
Fiziopatologie
Consecinţa este că se produce o alterare a sintezei

proteice în ficat, cu hipoproteinemie fetală şi apare
hipertensiunea portală( ca rezultat al fibrozei hepatice)
ambele concurând la apariţia ascitei fetale.
Hipertensiunea care apare în vena ombilicală, duce la
edem placentar, care alterează difuziunea transplacentară a
aminoacizilor, aceasta combinată cu alterarea sintezei
proteice hepatice, accentuând hipoproteinemia fetală.
Fiziopatologie
Fătul răspunde anemiei prin creşterea4. debitului

cardiac şi când acest mecanism adaptativ nu mai este
suficient pentru menţinerea oxigenării fetale tisulare, apar
hipoxemia şi acidoza.
Acestea determină dilataţie capilară şi permeabilitate
capilară crescută.
Interacţiunea complexă între hipoproteinemie,
creşterea presiunii hidrostatice venoase şi a permeabilităţii
capilare determină acumularea de lichide în spaţiul
extravascular fetal şi în cavităţile corpului fetal.
Semnele ecografice ale anasarcei feto-placentare
imune
Anasarca feto-placentară
francă este definită de edemul
subcutanat şi revărsatele seroase (
ascita, pleural, pericardic ).
Ascita este unul dintre cele mai
precoce semne care apar, o ascită
redusă putând fi identificată de:
- zone triunghiulare,
anecogene, care subliniază ansele
intestinale
- zone anecogene, care
subliniază traiectul intraabdominal
al venei ombilicale.
Ascita
imune - ascita
imune - ascita
imune - ascita
imune - ascita
imune - ascita
Semnele ecografice ale anasarcei feto-
placentare imune
Revărsatul pericardic se
prezintă ca un inel
anecogen, care înconjoară
cordul şi pentru a fi definit
ca atare, trebuie să măsoare
cel puţin 2 mm.
Diagnosticul revărsatului
pleural se pune prin
evidenţierea spaţiului
anecogen, care subliniază
conturul toracelui.
imune- revărsatul pericardic
Revarsat pericardic
imune- revărsatul pleural
imune
Semnele ecografice ale anasarcei
feto-placentare imune
A. Edemul subcutanat este
markerul anasarcei imune
france şi este considerat
anormal când măsoară > 5 mm.
B.Hepatomegalia se apreciază
prin măsurarea diametrului
longitudinal al lobului hepatic
drept.
C.Se adaugă ca semn
important, polihidramniosul,
care frecvent este prima
anomalie ecografică
identificabilă.
imune – edemul subcutanat
Fata lui” Buddha”( edem palpebral ce impiedica
deschiderea ochilor ).
Edem al scalpului
imune – polihidramniosul
Grosimea placentare > 4cm
imune – grosimea placentară
Un alt semn
ecografic
important este
grosimea
placentară, care
este definită ca
anormală când
este >de 4 cm.
Grosimea placentare > 4cm
imune
Recent s-a folosit

ca marker al anemiei
fetale creşterea
velocităţii în vena
ombilicală şi aorta
descendentă.
Doppler in ACM in anemia fetala din
izoimunizare si dupa transfuzie de sange
Anasarca feto-placentară nonimună
Frecvenţa cu care apare această situaţie patologică

este de 1 la 1600-7000.
Etiologia cuprinde numeroase cauze, dar cele mai
frecvente sunt:
- anomaliile cardiace şi aritmiile ( 20-70% din cazuri ), -
- anomaliile cromozomiale ( trisomiile 21, 18, triploidia,
sindromul Turner - care reprezintă 14% din cazuri )
- α-thalasemia ( 10% ).
Etape de diagnostic
Teste diagnostice Etiologie posibilă
Materne Numărătoare a celulelor sanghine Anomalii hematologice
neinvaziv şi a indicilor
Electroforeza Hb ά-thalasemia
Biochimie sanghină Posibilitatea deficienţei
( G6PD ) enzimatice a hematiei fetale
Coloraţie Kleihauer-Betke Transfuzie feto-maternă
Titrare virală ( coxsakie, parvovirus ) Infecţie fetală
Titrare TORCH şi sifilis
Ultrasonografie Evaluarea anasarcei şi a
progresiei sale, excluderea
sarcinii multiple, malformaţii
Ecocardiografie fetală Defecte congenitale cardiace
Aritmii cardiace fetale
Testul de toleranţă la glucoză Diabet zaharat matern
Etape de diagnostic

Amniocenteză Cariotip fetal Anomalii cromozomiale
Culturi LA Citomegalovirus
ά-fetoproteină Nefroză congenitală,
teratom sacro-coccigian
Teste metabolice specifice Boala Gaucher, Tay-Sacs
etc.
Etape de diagnostic

Aspiraţie de Cariotipare rapidă şi teste Anomalii cromozomiale
sânge fetal metabolice şi metabolice
Analiza lanţurilor de Hb Thalasemii
Analiza plasmei fetale pt. Infecţii fetale
IgM specific
Albumină plasmatică fetală Hipoalbuminemie
Numărătoarea completă a Anemie fetală
celulelor sanghine fetale
Holzgreve W, Holzgreve B, Curry JR. Nonimmune hydrops fetalis: diagnosis and

management. Semin Perinatol 1995 ; 9 : 52 – 58
Evaluare ecografică
Sunt absolut aceleaşi semne ca în anasarca feto-

placentară imună.
Atunci când anasarcei feto-placentare neimune i se
asociază oligohidramniosul, prognosticul este deosebit de
sever.
Se caută obligatoriu anomaliile structurale fetale,
care pot determina anasarcă feto-placentră.
Evaluare ecografică
Examinarea ecografică are rolul de pivot al

diagnosticului în anasarca feto-placentară nonimună.
Prognosticul anasarcei feto-placentare nonimune este
sever, mortalitatea având o frecvenţă între 50-98%.
Dacă se identifică anomalii structurale fetale,
mortalitatea este de aproape 100%, iar când există
limfangectazie generalizată, mortalitatea este de 100%.
Evaluare ecografică – limfangectazie generalizată
Clasificarea ecografica a bolii autoimune

Anasarca Feto Placentara

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anasarca Feto Placentara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anasarca feto-placentară

Această patologie fetală serioasă, a fost descrisă

Potter în 1943, a descoperit o categorie a

- anasarca feto-placentară neimunologică, în care

Prezenţa în sângele matern de 1. anticorpi de

Anemia fetală determină stimularea eritropoiezei

Consecinţa este că se produce o alterare a sintezei

Fătul răspunde anemiei prin creşterea4. debitului

Recent s-a folosit

Frecvenţa cu care apare această situaţie patologică

Teste diagnostice Etiologie posibilă

Teste diagnostice Etiologie posibilă

Holzgreve W, Holzgreve B, Curry JR. Nonimmune hydrops fetalis: diagnosis and

Sunt absolut aceleaşi semne ca în anasarca feto-

Examinarea ecografică are rolul de pivot al

S-ar putea să vă placă și