Viena, un adevărat jurnal, instructiv și amuzant, superior celui al lui Dinicu Golescu.

Opera poetică
Modificare
Ienăchiță Văcărescu a adunat la un loc versuri ocazionale (în cinstea domnitorului, la
inaugurarea unei cisterne publice etc.) cu versurile de dragoste caracterizate prin „limba
alintată” (Nicolae Manolescu), abundând de diminutive, procedeu la modă în întreaga poezie
a epocii: inimioară, lănțișor etc. Cu toate văicărelile manieriste, unele sunt poezii șăgalnice,
pline de umor, altele sunt sugestive și grațioase, amintind de Goethe, ca poezia Într-o
grădină.. în care dilema sufletească a eului liric este exprimată cu gingășie și concizie
(floarea neculeasă poate reprezenta ratarea șansei iubirii): „S-o iau, se strică/ S-o las, mi-e
frică/ Că vine altul și mi-o ridică.”Ienăchiță Văcărescu deschide și seria artelor poetice
românești, printr-un celebru „testament”:

Urmașilor mei Văcărești

Las vouă moștenire
Creșterea limbii românești
Ș-a patriei cinstire.