Tipuri

Agentii patogeni specifici care cauzeaza pneumonia nu pot fi identificati la peste

50% dintre pacienti, chiar si cu investigatii diagnostice avansate, in primul rand
din cauza limitarilor testelor de diagnostic disponibile in prezent, precum si a
dificultatii de a obtine probe adecvate din zonele profunde pulmonare.

Cu toate aceste limitari, deoarece tipul de microorganism care cauzeaza pneumonia

si prognosticul acesteia tind sa fie similare in functie de mediul unde apare
pneumonia si de factorii de risc ai gazdei, pneumoniile pot fi clasificate in
urmatoarele tipuri de pneumonie:

Pneumonia comunitara
Pneumonia comunitara apare atunci cand pacientul dezvolta pneumonie in comunitate
(nu intr-un spital sau intr-un centru de ingrijire). Bacteriile care determina cel
mai frecvent pneumonie comunitara sunt diferite de cele din mediul de spital. Cei
mai frecvent identificati agenti patogeni sunt Streptococcus pneumoniae,
Haemophilus influenzae, bacteriile atipice (de exemplu, Chlamydia pneumoniae,
Mycoplasma pneumoniae, speciile Legionella) si virusurile. Simptomele si semnele
sunt febra, tuse, expectoratie, durere pleuritica in piept, dispnee (dificultate in
respiratie), tahipnee (respiratie accelerata) si tahicardie (puls crescut).
Diagnosticul se bazeaza pe prezentarea clinica si este confirmat de radiografia
toracica. Tratamentul se face cu antibiotice alese empiric. Prognosticul este
excelent pentru pacientii relativ tineri sau sanatosi, insa in anumite cazuri, in
special atunci cand pneumonia este cauzata de S. pneumoniae, Legionella,
Staphylococcus aureus sau virusul gripal, poate evolua sever si poate determina
decesul la pacientii in varsta, care au si alte boli asociate.

Pneumonia nosocomiala
Este pneumonia aparuta la cel putin 48 de ore dupa ce pacientul a fost internat in
spital. Cei mai frecventi agenti patogeni sunt bacilii gram negativi si
Staphylococcus aureus. Microorganismele rezistente la antibiotice reprezinta un
factor de risc important pentru prognostic. Simptomele si semnele includ stare
generala afectata, febra, frisoane, tuse, dispnee (dificultate in respiratie) si
durere toracica. Diagnosticul se suspecteaza pe baza prezentarii clinice si a
radiografiei toracice si este confirmat prin hemocultura sau prelevare
bronhoscopica de secretii din tractul respirator inferior.

Tratamentul este cu antibiotice. Prognosticul general este rezervat, din cauza

comorbiditatilor (bolilor asociate).

Pneumonia asociata ventilatorului

Este un tip special de pneumonie nosocomiala care apare la un pacient ventilat
mecanic. Reprezinta aproximativ 50% dintre cazurile de pneumonie nosocomiala. Este
pneumonia care apare dupa 48-72 de ore de la intubatia endotraheala, prezenta
tubului endotraheal fiind cel mai important factor de risc, deoarece afecteaza
mecanismele naturale de aparare (reflexul de tuse) impotriva microaspiratiei
bacteriilor de la nivelul gurii care au acces direct la tractul respirator
inferior. Cei mai frecventi agenti patogeni sunt bacilii gram negativi si
Staphylococcus aureus; organismele rezistente la antibiotice reprezinta o
preocupare importanta. La pacientii ventilati, pneumonia se manifesta de obicei
prin febra, cresterea numarului de globule albe (leucocite), agravarea oxigenarii
si cresterea secretiilor traheale care pot fi purulente.

Diagnosticul este suspectat pe baza prezentarii clinice si a radiografiei toracice

si uneori este confirmat de o hemocultura pozitiva pentru acelasi agent patogen
gasit in secretiile respiratorii sau pe baza examenului (microscopie si culturi)
din secretiile prelevate prin bronhoscopie. Tratamentul este cu antibiotice.
Prognosticul general este rezervat, din cauza comorbiditatilor (bolilor asociate).