Tema 1 .

Psihoprofilaxia-obiectul de studiu
1.1. Psihoprofilaxia – delimitări conceptuale.
1.2. Obiectul, sarcinile, obiectivele de lucru ale psihoprofilaxiei.
1.3. Nivelurile psihoprofilaxiei (primar, secunadar, terțiar). Relația psihoprofilaxiei cu psihoigiena,
psihoterapia.
1.4. Specificul activității de psihoprofilaxie în cadrul serviciului de asistență psihologică.
1.5. Etapele realizării unei activități de psihoprofilaxie.
1.6. Formele de activitate a psihoprofilaxiei
1.1. Psihoprofilaxia – delimitări conceptuale.
Profilaxia desemnează totalitatea metodelor care au ca scop menținerea stării de sănătate și prevenirea
îmbolnăvirilor, atât ale individului, cât și ale grupurilor socioumane. Ea face parte dintr-o concepție medicală
despre om care privește starea de sănătate ca o valoare, iar boala ca pe o amenințare sau chiar o pierdere a acestei
valori.
În medicină, valoarea omului este dată de viață. Viața este cea care îi permite persoanei să se afirme și să
se realizeze în lume. Din acest motiv, viața trebuie apărată de pericole, stimulată ca să se dezvolte, ajutată să se
mențină, protejată ori de câte ori este amenințată de pericole. Astfel, „grija față de om” are, de fapt, ca
semnificație „îngrijirea vieții” acestuia.
A îngriji presupune „a-ți fixa atenția” asupra unui lucru pe care-1 iei în îngrijire în vederea „atingerii unui
scop”. Aceasta presupune un anumit interes raportat la obiectul respectiv. El se opune atitudinii de dezinteres,
de neglijență sau de neîngrijire.
Psihoprofilaxia este o activitate intenționată, și sistematică a psihologului, ce ține de „prognoza socială”
și reprezintă un sistem de măsuri „orientate spre păstrarea, consolidarea și dezvoltarea sănătății mentale la toate
etapele dezvoltării omului, spre prevenirea dificultăților în dezvoltarea psihică a personalității și de creare a
condițiilor psihologice favorabile pentru această dezvoltare”, altfel spus spre formarea culturii psihologice, care
include 3 componente: autocunoaștere și autoapreciere, cunoașterea altora și capacitatea de a conduce cu
propriul comportament, cu emoțiile și comunicarea.
Acțiunea de psihoprofilaxie, individuală sau colectivă, are un caracter deschis, lărgit, în comparație cu
psihoterapia. Ea presupune un ansamblu de măsuri psihosociale, care urmăresc restaurarea persoanei prin
stimularea capacităților restante sănătoase din sistemul personalității; o acțiune complexă de mobilizare a
resurselor bolnavului și de reutilizare a acestor capacități. În plus, se urmărește redarea statutului psihosocial al
bolnavului, a rolului acestuia în familie, societate, profesiune. Prin aceste obiective, psihoprofilaxia devine mult
mai mult decât o „tehnică medicală”, fiind o atitudine larg umanistă.
Activități de învățare:
1. Care din ideile citite ţi s-au părut noi/ interesante/neclare?
NOU INTERESANT NECLAR

2. Realizează propriul comentariu cu referire la noțiunea profilaxie;

3. Exploatează oportunitățile acțiunii de psihoprofilaxie și amenințările acțiunii de psihoprofilaxie.

1.2. Obiectul, sarcinile, obiectivele de lucru ale psihoprofilaxiei

Obiectul psihoprofilaxiei este de a contribui „la dezvoltarea integrală, normală și deplină a personalității
în baza potențialului de care dispune". Activitatea de psihoprofilaxie include prevenirea problemelor de
dezvoltare și învățare, identificarea factorilor de risc pentru dezvoltarea armonioasă a personalității, dezvoltarea
sănătății mentale, igiena psihică, crearea condițiilor psihologice favorabile dezvoltării pentru fiecare.
Sarcinile psihoprofilaxiei:
1. De a contribui și de a purta răspundere pentru respectarea în diferite medii sociale a condițiilor
psihologice necesare pentru dezvoltarea psihică multilaterală și formarea personalității la diferite etape de
vârstă.
2. Depistarea timpurie a particularităților individului, care pot condiționa diferite greutăți, devieri în
dezvoltarea intelectuală și personală.
3. Preîntâmpinarea problemelor posibile în perioadele de tranziție de la o perioadă la alta.
 Obiectivele profilaxiei vizează atât individul, cât și grupul de indivizi, din punct de vedere somatic și
psihic. Ca acțiune, ea își fixează, pe de o parte, atenția asupra individului/maselor și asupra vieții acestora, iar
pe de altă parte, își orientează demersul în direcția acțiunii de prevenire a îmbolnăvirilor. Să analizăm aceste
aspecte.
1. Planificarea vieții vizează în primul rând starea de sănătate individuală sau colectivă. Această
„planificare a vieții” are ca obiectiv elaborarea unui „program de viață” care să protejeze individul/masele,
asigurându-i/le o stare de sănătate optimă pe tot parcursul existenței. Pentru aceasta, se au în vedere următoarele
obiective:
a) asigurarea unor condiții normale, lipsite de factori nocivi sau psihotraumatizanți, a unui mediu
securizat cu caracter de stabilitate ;
b) crearea unor condiții de habitat corespunzătoare, plăcute, confortabile, comode și utile;
c) crearea unor condiții de muncă lipsite de periculozitate, care să motiveze individul și să-i dea
satisfacție, să-i stimuleze creativitatea;
d) un program de alimentație rațional, diversificat, fără excese, echilibrat ca aport de principii
energetice;
e) un mod de viață rațional, echilibrat, fără excese, desfășurat regulat, care să-i ofere individului
satisfacția împlinirii de sine ;
f) accesul liber la educație, cultură, dezvoltarea spiritual-morală și sufletească plenară a individului;
g) formarea individului într-un climat de respect și cooperare cu ceilalți, de comunicare
interpersonală pozitivă.
2. Prevenirea bolilor reprezintă cel de-al doilea obiectiv principal al acțiunii de profilaxie și vizează
protejarea individului și a colectivităților social-umane de acțiunea factorilor morbigenetici care ar putea afecta
starea de sănătate individuală sau de grup, ducând la apariția bolilor. În sensul acesta, se au în vedere mai multe
obiective, după cum urmează:
a) combaterea acțiunii factorilor morbigentici (factorii nocivi sau factorii psiho-traumatizanți), care
pot afecta starea de sănătate somatică sau psihică a individului sau a grupurilor umane;
b) cultivarea factorilor sanogenetici de protecție a stării de sănătate fizică sau psihică;
c) educarea populației în domeniul medico-sanitar prin însușirea unor cunoștințe fundamentale de
igienă generală și comunitară, de evitare a factorilor morbigentici și de păstrare a sănătății;
d) evitarea conflictelor, a noxelor fizice din mediu sau alimentare, a abuzului de alcool și a utilizării
de droguri;
e) evitarea factorilor și a situațiilor de stres, oboseală, suprasolicitare;
f) evitarea contactului cu grupurile marginale de indivizi, cu modelele negative, a stilului de viață
„liber”, a lipsei de responsabilitate etc.;
g) adaptarea treptată la schimbările produse de factorii de progres, la schimbările sociale, culturale,
morale, economice, tehnico-industriale, de comunicare etc., prin asimilarea acestora.
Fig 1.
 Activități de învățare:
1. Realizați o sinteza a domeniului psihoprofilacticii;
2. Realizați o imagine în care veți desena obiectivele profilaxiei. Cum ați explica copiilor de vârstă
școlară mică aceste obiective.
3. Pentru cele 3 sarcini ale psihoprofilaxiei , răspundeți la următoarele întrebări:
Cum înțelegeți sarcina De ce ea este necesara? De ce ţinem cont? Reflecții

1.3. Nivelurile psihoprofilaxiei (primar, secunadar, terțiar). Relația psihoprofilaxiei cu psihoigiena,

psihoterapia.
Psihoprofilaxia are un spectru larg de acțiune, întrucât vizează persoana în totalitatea ei, nu numai în
starea de sănătate, ci și în starea de boală. Ea reprezintă un sistem protector care se extinde atât asupra
normalului, cât și a patologicului, dar și asupra stărilor defectuale postprocesuale, cazurilor cronice etc. Având
în vedere aceste aspecte, majoritatea specialiștilor sunt de acord în a distinge trei forme de psihoprofilaxie, după
cum urmează :
a) psihoprofilaxia primară, având ca obiectiv protejarea, stimularea, menținerea și dezvoltarea
stării de sănătate mintală a persoanei, diferențiată ca acțiune în raport cu vârsta individului și cu condițiile de
viață ale acestuia; ea reprezintă totalitatea măsurilor de prevenție a problemelor psihologice, protejând starea
de sănătate mintală ;
b) psihoprofilaxia secundară, având ca obiectiv acțiunea de ameliorare a stării de bine a
persoanelor cu probleme psihologice, instituirea și urmărirea unor acțiuni terapeutice, ameliorarea condițiilor
de trai, facilitarea contactului și comunicării cu persoanele ce se confrunta cu probleme de ordin psihologic,
acțiuni comune cu familiile lor ; această formă de psihoprofilaxie se identifică în mare măsură cu acțiunea
terapeutică asupra bolilor psihice;
c) psihoprofilaxia terțiară, având ca obiectiv îngrijiri postcură, bolnavii psihic cu afecțiuni cronice
sau incurabile, stările defectuale postprocesuale ; acest tip de psihoprofilaxie urmărește recuperarea complexă
a foștilor bolnavi psihic sau a persoanelor cu deficiențe; sunt instituite forme de terapie ocupațională,
psihoterapie complexă, activități lucrative și recreative etc. ; se preferă o largă cooperare cu familiile foștilor
bolnavi psihic, cu instituțiile sociale, centrele de reprofesionalizare, se desfășoară activități profesionale
protejate etc.

Schema de mai jos reproduce formele profilaxiei asupra cărora este centrată această acțiune.
Psihoigiena este o ramurǎ a psihologiei care studiazǎ factorii psihologici implicaţi în menţinerea sănătăţii,
dar şi în prevenirea, etiologia şi tratarea bolilor.
Psihoprofilaxia este un domeniu care îşi are rădăcinile în medicină şi psihologie, preluând de la prima
principiile profilactice ale igienei generale, iar de la psihologie problematica sănătăţii mintale. Psihoprofilaxia
este ştiinţa care promovează sănătatea mintală şi previne apariţia bolii mintale prin aplicaţii ale psihologiei sau
medicinii (psihiatriei).
Psihoterapia consta intr-o serie de tehnici care au ca scop tratarea sanatatii mentale, emotionale, precum
si unele afectiuni psihiatrice. Psihoterapia ajuta pacientul sa inteleaga care sunt factorii ce le determina starile
si ii ajuta sa accepte punctele slabe, dar si cele forte. Daca oamenii își pot identifica sentimentele si modalitatea
in care percep viața, le este mai ușor sa facă fata situațiilor dificile.

Activități de învățare:
1. Descrieți pe niveluri activițățile de profilaxie în cazul pandemiei Covid 19;
2. Decrieți noțiunile psihoigiena, psihoprofilaxia, psihoterapia cu propriile cuvinte asociind unei
imagini ori desen;
3. Oferiți exepmle pentru legătura dintre psihologia generala, socială cu psihoprofilaxia. Ce ați mai
adăuga in figură de mai sus?

1.4. Specificul activității de psihoprofilaxie în cadrul serviciului de asistență psihologică

Psihoprofilaxa include activități educațional-formative realizate cu grupuri de clienți (clase de elevi,
grupuri de studenți, grupuri de adulți etc.) și, rareori, individual. G. Albee (1999) notează că „nici o tulburare
care afectează masele nu a fost vreodată eliminată tratând câte o persoană”.
Prevenirea se focalizează pe acțiunea conjugată a două categorii de factori:
a) factori de protecție - cei care asigură manifestarea capacităților persoanei și contribuie la
menținerea unui confort psihologic necesar dezvoltării optime a personalității sale;
b) factori de risc - cu o probabilitate de manifestare relativ mare și a căror acțiune poate genera
disfuncții majore la nivelul personalității și al comportamentului persoanei.
Efectele acțiunii acestor categorii de factori sunt diferite, în funcție de vârsta clienților.
În cazul elevilor, măsurile de profilaxie sunt orientate spre asigurarea sănătății psihice a elevilor, formarea
ritmului de lucru în condițiile noi de învățare, profilaxia tulburărilor psihice, emoționale și comportamentale,
exersarea în adaptarea socială, formarea convingerilor despre viață prin prisma valorilor moral-spirituale,
ghidarea în carieră, educația pentru viața de familie, ecologia sferei emoționale etc.;
In cazul cadrelor didactice și non-didactice, măsurile de prevenție/profilaxie vizează aprofundarea
cunoștințelor psihologice, dezvoltarea abilităților de comunicare constructivă, prevenirea și soluționarea
conflictelor, eficientizarea relațiilor profesor-elev, profesor-părinte, profesor-profesor, explorarea strategiilor de
formare a unui climat psihologic favorabil în activitatea elevilor și cadrelor didactice, prevenirea arderii
profesionale, dezvoltarea stării de bine etc.;
In cazul părinților/reprezentanților legali ai copilului, măsurile de prevenție/profilaxie sunt orientate
spre familiarizarea cu particularitățile de vârstă și inividuale ale copiilor, eficientizarea relațiilor părinte-copil
și părinte-profesor etc.
Pe lângă scopurile generale, există scopuri particulare pentru fiecare instituție de învățământ, fiecare
colectiv de elevi în dependență de dificultăți, fenomenele negative, cauze, tendințele prezente la moment în
instituția de învățământ sau comunitate (de exemplu, profilaxia riscurilor sociale, prevenirea suicidului,
adicțiilor, a marginalizării copiilor, a violenței, abuzului sexual etc.)
Activități de învățare:
1. De ce este nevoie de corelarea factorilor de protecție și de risc în activitatea de prevenire?
Exemplificați.
2. Aplicați Tehnica „SAR” pentru a elucida efectul profilaxiei în funcție de vârstă:
Situația A-argument R-rezolvare
Copii/elevi
Cadre didactice/non
 3. Pentru grupa dvs. care ar fi scopurile particulare având în vedere colectivul grupei, dificultățile,
fenomenele negative, tendințele prezente la moment? Argumentați răspunsul.

1.5. Etapele realizării unei activități de psihoprofilaxie:

Orice activitate de prevenție/profilaxie, indiferent de categoria beneficiarilor, presupune realizarea
următoarelor etape:
1) Identificarea necesităților;
2) Stabilirea scopului și obiectivelor,
3) Alegerea temei;
4) Informarea administrației, dirigintelui, etc. dacă tema nu se regăsește în planul anual de activitate;
5) Selectarea informației și a materialului didactic;
6) Stabilirea tipului activității;
7) Fixarea datei desfășurării și a duratei activității în dependență de forma de activitate stabilită și
vârsta participanților;
8) Elaborarea proiectului activității;
9) Pregătirea materialului necesar: fișe de lucru, chestionare, prezentări PowerPoint etc.;
10) Desfășurarea activității planificate;
11) Autoanaliza activității desfășurate.
Notă: Este important cum se prezintă psihologul în fața auditoriului: primele fraze, cuvinte. Ele trebuie să
fie marcate de propria individualitate, de propriul EU. Totodată se recomandă ca să fie empatic și să vorbească
deschis, utilizând vocabular accesibil și atitudine prietenoasă.
Activități de învățare:
1. Realizați un studiu de caz, urmând etapele realizării unei activități de psihoprofilaxie;
2. Analizați un program de psihoprofilaxie utilizând tehnica SWOT
- Construiește pe puncte tari! - Elimină punctele slabe! -Exploatează oportunitățile! - Îndepărtează
amenințările!
Referințe bibliografice:
Enâchescu C. Tratat de igienă mintală. Ed. a 2-a, rev. și adăugită. Iași: Polirom, 2004. ISBN: 973-681-746-6
Golovei L. Profilaxia în clasele primare: Ghid metodologic pentru psihologi, cadre didactice și educatori.
Chișinău: Ed. Sofart Studio, 2018 ISBN 978-9975-110-47-1
Rijicova S. Psihoprofilactica : Curs de prelegeri pentru pregătirea de specialitate pentru calificativele :
Licențiat în psihologie, asistent social. P. 1. Bălti, 2000. 112 p.
Dumitru I AL. Consiliere psihopedagogică. Iasi: ed. Polirom, 2008 ISBN 978-973-46-0869-0 pp 102