Sistemul Versailles-Washington

1
 În cuvintele generalului francez Ferdinand Foch, tratatul de pace de la Versailles a fost doar
“Un armistițiu de 20 de ani”. Cuvintele sale s-au dovedit profetice, deoarece 21 de ani după
pacea care a încheiat primul război mondial, o nouă conflagrație mondială a început. Tratatul a
urmat un război masiv, cu sacrificii umane uriașe. Trebuia să fie tratatul pentru a pune capăt
tuturor războaielor și a oferi securitate țărilor implicate. Sarcina copleșitoare cu care s-au
înfruntat Woodrow Wilson, Lloyd George, Georges Clemenceau și Vittorio Emanuele Orlando a
fost la o scară mai mare decât orice alt tratat de pace din trecut. Consider că motivul principal al
eșecului tratatului a fost conflictul dintre interesele naționale și scopul declarat al sistemului de a
asigura pacea mondială. Condițiile impuse asupra Germaniei au fost motivate nu de speranță
pentru o pace veșnică, dar de 4 ani în care Germania a fost inamicul principal al Franței și Marii
Britanii. Din cauza opiniei publice, orice guvern ce semna o pace care nu înseamna umilirea
Germaniei ar fi fost scos de la putere imediat. Constransi de presiune politică, dimplomatii
marilor puteri invingatoare nu au reusit sa creeze un sistem de pace de lungă durata.
Una dintre cele mai mari slăbiciuni au fost reparațiile economice. În primul rând, a evidențiat
slăbiciunile delegaților care formează Tratatul, deoarece aceștia au fost nevoiți să asculte cererea
publică care a fost exagerată din cauza amplorii și duratei războiului. Un exemplu a fost Lloyd
George, care a fost presat din partea conservatorilor pentru reparații dure. Eric Geddes, un
politician conservator a spus „vom stoarce lămâia germană până când sâmburii scârțâie.” Lloyd
George nu dorea despăgubiri dure, dar a adăugat sume la reparațiile inițiale, cum ar fi pensiile de
război, pentru a le face pe plac conservatorilor, deoarece suma inițială bazată pe daunele de
război ar fi dat Marii Britanii foarte puțin. Prin urmare, opinia publică a trebuit să fie recunoscută
și satisfăcută într-o anumită măsură. Aceasta a însemnat că Tratatul nu a realizat întotdeauna
ceea ce era necesar, cum ar fi reparații mai mici.
Cea mai mare slăbiciune a despăgubirilor a fost suma totală (600 de milioane de lire sterline)
pe care Germania a trebuit să o plătească. Marea Britanie depindea de relansarea comerțului, în
special cu Germania, dar Germania trebuia să-și mărească exporturile și să-și scadă importurile.
Acest lucru ar reduce comerțul cu Marea Britanie. Cred că a fost prea dura pentru Germania de
după război, mai ales dacă teritoriul și economia sunt considerate. Germania a pierdut 13,5% din
teritoriul său, inclusiv 8% din producția germană de cărbune. Germania a pierdut 10% din
populație, precum și 1,7 milioane de oameni în război. Populația creează forță de muncă pentru
industrie. Acest lucru ar putea să nu pară foarte mult, totuși, când adăugăm 600 de milioane de
lire sterline în reparații, adică 40 de miliarde de lire sterline astăzi, situatia economica a
germaniei pare imposibila. Acest lucru arată o altă slăbiciune a Tratatului de la Versailles,
deoarece nu s-a ajuns la nicio sumă potrivită pe care Germania să o plătească. Însă asta ar putea
fi considerată o slăbiciune inevitabilă, deoarece reparațiile au fost reduse în anii 20, dar germanii
încă simțeau că erau nedrepte.
Eșecul Ligii Națiunilor a fost o slăbiciune uriașă. A eșuat pentru că au fost omise America,
Rusia și Germania. Liga nu ar putea lua decizii cu privire la lume fără trei dintre cele mai
puternice țări. Aceasta a fost ocolită când Italia a ocupat Corfu, aratand astfel lipsa de putere a
ligii. Chiar si fara 3 mari puteri, liga ar fi putut fi eficientă dacă cele 4 state membre permanente
ar fi lucrat în scopul ligii și nu a intereselor proprii. Italia se simtea tradata dupa tratatul de pace,

2
deoarece credea ca nu a primit suficient teritoriu. Castigurile teritoriale au fost denumite de către
nationalistii Italieni “victoria mutilata”. Nemulțumirea poporului Italian a dus la venirea lui
Mussolini la putere. Japonia era în procesul de a-si mari influența în China, culminand cu invazia
Manciuriei în 1931 și iesirea Japoniei din liga națiunilor în 1933. Franta si Marea Britanie, deși
erau cele mai puternice state din ligă, nu au putut sa coopereze în politica lor externă. Marea
Britanie credea că dezarmarea este cheia păcii, dar Franța nu a fost de acord din cauza fricii sale
profunde de militarismul german. Englezii credeau ca Franța căuta cu adevărat dominația
militară a Europei, și deoarece au intrat în primul război mondial pentru a proteja Belgia și a opri
dominația militară germană, nu aveau de gand sa schimbe doar o putere cu o alta. Înainte de
1933, majoritatea britanicilor vedeau Franța, nu Germania, drept principala amenințare la adresa
păcii și armoniei în Europa. Franța nu a suferit o recesiune economică la fel de gravă și a fost cea
mai puternică putere militară, dar totuși a refuzat propunerile britanice de dezarmare.
Tratatul nu ar fi fost atât de puternic criticat și plin de eșecuri dacă ar fi fost pus în aplicare. Ar
fi putut avea succes, dar odată ce tratatul a fost semnat, alianța se prăbușise, înrăutățită de idei
diferite despre cum să impună tratatul. Franța dorea să se asigure că clauzele erau impuse
Germaniei cât mai dur posibil, însă Marea Britanie a început să revizuiască Tratatul. De
exemplu, dacă ar fi fost impusă dezarmarea, Germania nu ar fi putut să anexeze Cehoslovacia,
care a fost o cauza a celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, Germania a fost lăsată să
decidă dacă își permiteau reparațiile și, evident, pentru că nu doreau să li se impună acest articol,
au scăpat de multe ori din a o face. Un alt motiv al lipsei de aplicare a fost că aliații nu erau loiali
unii altora. Tocmai castigasera același război, dar pe care l-au purtat din motive diferite. S-ar
putea spune că slăbiciunea principala a tratatului a fost lipsa de impunere, nu articolele originale.
In concluzie, pot spune ca sarcina care se afla în fața delegaților era practic imposibilă. 10
milioane de oameni și-au pierdut viața. Războiul a luat sfârșit brusc, lasand în urma probleme
complexe alături de puncte de vedere contradictorii. În timpul scurt pe care l-au avut, au reușit să
formeze un tratat care, deși a fost criticat cu multe slăbiciuni, are și articole și decizii lăudabile.
Nu trebuie uitat niciodată că Tratatul a fost elaborat încercând pacea pe termen lung, pedepsindu-
i în același timp pe cei învinși ai războiului, așa cum fac majoritatea tratatelor. Dacă tratatul ar fi
fost acceptat de germani, ar fi putut fi un acord de pace stabilit. Tratatul are multe puncte
puternice, dar și puncte slabe, de la conflictele ideologice din Liga Națiunilor, până la lipsa
considerării economiei și teritoriilor pierdute pentru suma reparațiilor. A fost un produs al
timpului său, reprezentând sentimentele vremii. Prin urmare durata sa a fost limitată întrucât
realitatea sentimentelor din 1919 era limitată.

Bibliografie

3
en.wikipedia.org/wiki/France–United_Kingdom_relations
Britain and France: the impossible, indispensable relationship , The Economist
The state of France's relationship with Britain. The Economist