Economie Privata

Economie Publica

1
 Cuprins

Introducere...........................................................................................pag 3

Economia – ca realitate a vietii sociale...............................................pag 4

Stiinta despre aceasta realitate a vietii sociale.....................................pag 6

Stiinta economica si interesul privat...................................................pag 9

Stiinta economica si interesul public.................................................pag 13

Economia privata si problema managementului...............................pag 16

Economia publica si problema managementului...............................pag 18

Dinamica raportului privat/public in evolutia societatii omenesti....pag 24

Complementaritate si parteneriate in functionarea

economiei societatii onenesti.............................................................pag 26

Problema raportului privat/public a UE............................................pag 28

Concluzii...........................................................................................pag 31

Introducere

2
 Stiinta economiei s-a conturat in timp intr-un amplu proces de
confruntare a diverselor curente de gandire economica, ajungandu-se la un
anume consens intre specialisti conform caruia economia studiaza sistemul
activitatilor economice in integralitatea sa. Obiectivul ei de cercetare se
delimiteaza nu prin sectionari de un fel sau altul in realitatea economica, ci
printr-un mod specific de abordare, prin functiile teoretico-metodologice pe
care le indeplineste si prin concluziile pe care le formuleaza in numele
intregului sistem al stiintei economice. Economia realizeaza o serie de
abordari benefice din perspectiva teoriei economice pozitive si normative
care apar in cadrul celor doua tipuri de economie: publica si privata.
Economia analizeaza acele principii si reguli pe baza carora se poate
ameliora relatia dintre nevoi si resurse, dintre resursele economice limitate,
rare, tot mai costisitoare si greu de procurat, pe de o parte, si nevoile umane
nelimitate, in continua diversificare si rafinare, pe de alta parte. Conform
Dictionarului Explicativ al Limbii Romane economia reprezinta: ‘ansamblul
activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului
bunurilor materiale şi serviciilor’.
Conform definitiei lui Paul A. Samuelson ‘economia este stiinta
despre modul in care oamenii si societatea invata sa aleaga, cu trecerea
timpului, cu ajutorul banilor sau fara participarea lor, acele resurse de
productie rare pentru producerea diferitelor marfuri in prezent si in viitor
intre diferiti oameni si diferite grupari ale societatii’.
In functie de diviziunile activitatii economice realizate conform
criteriilor juridice, pe baza proprietatii, se disting : sectorul privat, sectorul
public si sectorul mixt. Sectorul privat cuprinde ansamblul intreprinderilor
private in care capitalul apartine particularilor, societatilor private, precum si
sectorului asociativ. Sectorul public cuprinde in sens larg ansamblul de
intreprinderi publice si ale administratiilor publice si in sens restrans
ansamblul de intreprinderi in care statul exercita o influenta preponderenta.
Sectorul mixt cuprinde ansamblul de intreprinderi in care se combina, in
forme si proportii diferite, proprietatea publica si cea privata.
Economia publica s-a nascut intr-un context de libertate individuala in
secolul al XVII-lea. In acceptiunea generala, economia publica este o ramura
a stiintei economice care are ca obiect analiza economica a deciziilor
publice. Intr-o viziune integratoare, obiectul economiei publice contine
problematica specifica a optimului, bunastarii, alegerii sociale sau justitiei
economice, precum si concepte economice privind domeniul social. In
esenta, economia publica este o teorie a interactiunii sociale.

3
 Economia ca realitate a vietii sociale

Viata omului este o lupta permanenta pentru a-si realiza dorintele,

aspiratiile, telurile, pentru a-si satisface mai bine nevoile si pentru a-si
imbunatati mijloacele utilizate in acest scop. Doarece omul nu gaseste de-a
gata toate bunurile de care are nevoie, el trebuie sa le produca. In totalitatea
lor, activitatile prin care oamenii isi asigura bunurile pentru a-si acoperi
nevoile reprezinta activitatea economica sau economia.
Din punct de vedere stiintific, stidiul economiei incepe cu clarificarea
a doua notiuni fundamentale : nevoi si bunuri.
Nevoile reprezinta cerinte sau conditii proprii oamenilor ca fiinte
naturale si membri ai societatii, fara satisfacerea carora ei nu pot exista.
Acestea sunt percepute ca o stare dezagreabila, ca o neimplinire sau ceva ce
trebuie realizat neaparat pentru a atinge o stare normala. Nevoile se satisfac
prin consumul de bunuri. Pentru om, identificarea si satisfacerea nevoilor se
realizeaza in mod constient. Satisfacerea nevoilor consta in atingerea unei
stari de multumire, agreabila pe care o percep ca o stare normala si pe care
urmaresc sa o intretina permanent. Nevoile sunt subiective prin purtatorii
lor, si obiective prin conditiile care le genereaza. Cu toate ca omul este in
tranzitie prin viata, evolutia vietii imprima nevoilor o succesiune continua,
satisfacerea unora antrenand aparitia altora. Nevoile sunt nelimitate si
dinamice.
Satisfacerea nevoilor depinde de resursele materiale si umane ce pot fi
utilizate in activitatile economice. Insa resursele se gasesc in cantitati
limitate, motiv pentru care bunurile si serviciile sunt produse in cantitati
limitate, care se dovedesc insuficiente in raport cu trebuintele si dorintele
oamenilor. Raritatea resurselor ne obliga la discernamant si la un
comportament economic rational. Oamenii trebuie sa aleaga unele bunuri si
servicii si sa renunte la altele. Ei trebuie sa decida ce intrebuintare vor da
resurselor, ce bunuri si servicii vor produce, deci ce trebuinte vor fi
satisfacute. Resursele fiind limitate, optiunea pentru anumite bunuri si
servicii inseamna, implicit, renuntarea la altele, pentru ca intrebuintarea
resurselor intr-un anumit mod elimina posibilitatea utilizarii lor in orice alt
mod. Daca resursele nu sunt folosite in concordanta cu principiul
rationalitatii, in economie apare risipa de resurse sau, altfel spus, un consum
prea mare de resurse pentru satisfacerea unei unitati de nevoie. Acesta
survine in cazurile in care: se produce ceva ce nu se cere, se produce mai

4
mult decat se cere, se produce de proasta calitate, se produce cu consumuri
de resurse mai mari decat permite tehnologia dominata sau activitatea
respectiva polueaza mediul natural. Daca unele resurse folosite in activitatea
economica se pot recupera mai mult sau mai putin, timpul cheltuit de om
pentru producerea de bunuri este singura resursa irecuperabila. Aceasta
indica faptul ca economisirea timpului ce poate folosit este cea mai
importanta cerinta a progresului.
Economia este prezenta in viata noastra de fiecare zi. Presa publica
zilnic informatii economice. De exemplu: dobanzile practicate de banci,
cursul de schimb al monedei nationale in raport cu principalele valute, cereri
si oferte de locuri de munca etc. Totodata, presa aduce in discutie probleme
controversate privind nivelul preturilor si al veniturilor, concurenta dintre
producatori, relatiile de munca, combaterea somajului sau a inflatiei etc.
Oamenii politici stiu ca situatia economica existenta le poate influenta in
mod hotarator cariera, ca succesul lor depinde de solutiile pe care le propun
pentru rezolvarea unor probleme precum somajul, inflatia, cresterea
economica sau a nivelului de trai.
Indivizii indeplinesc diferite roluri economice in societate. Acestia sunt
producatori, consumatori, patroni, salariati, deponenti etc. Notiunile si
informatiile economice le sunt tuturor extrem de utile. Astfel, producatorii
au nevoie de informatii economice pentru a putea adopta decizii in
activitatea pe care o desfasoara; un producator informat va putea achizitiona
utilaje si materii prime la cele mai convenabile preturi sau va putea anticipa
cerintele pietei. Consumatorii au nevoie de acelasi tip de informatii pentru a
se decide asupra produselor pe care le vor cumpara; un cumparator avizat va
putea opta intre a cumpara un televizor in rate sau a-l achita integral, intre a
plati cu cartea de credit sau in numerar. Persoanele care au pregatire
economica inteleg de ce scade puterea de cumparare si stiu cum sa actioneze
in conditii de inflatie; de asemenea, se orienteaza mai bine din punct de
vedere profesional, optand pentru slujbe mai putin afectate de somaj.

Stiinta despre aceasta realitate a vietii sociale

5
 Pentru a caracteriza stiinta economica este necesar sa se faca apel la
cunostintele despre ceea ce este stiinta in general si despre ceea ce este
economia ca realitate.
Economia, termen sinonim cu activitatea economica, se refera la
realitatea economica ca latura inseparabila a existentei umane; ea se
structureaza in unitati functional-institutionale. Activitatea economica se
defineste ca un domeniu fundamental si complex al activitatii umane care
cuprinde ansambul faptelor, actelor si reactiilor oamenilor, concretizate in
comportamente si decizii referitoare la atragerea si folosirea resurselor
economice rare, in vederea producerii, distributiei, schimbului si
consumatiei de bunuri, in functie de nevoile si interesele lor.
Economia ca stiinta are drept obiect de studiu economia reala. Aceasta
reprezinta un ansamblu de institutii si activitati de productie, de schimb si de
consum de bunuri si de servicii. De asemenea, economia trebuie sa analizeze
cum si de ce se comporta oamenii intr-un anumit fel atunci cand sunt pusi in
situatia de a alege sa produca bunuri cu mijloace limitate pentru a-si
satisface cat mai bine nevoile nelimitate.
Referindu-se la aceste aspecte, John Kenneth Galbraith afirma: ‘Atata
vreme cat se considera ca sistemul economic functioneaza in interesul
individului, ca este subordonat nevoilor si dorintelor sale, se poate
presupune ca rolul stiintei economice este sa se explice procesul prin care
individul este servit’.
Printre obiectivele de baza ale studiului economiei se pot evidentia :
 descrierea unor fapte si evolutii economice, pentru a intelege ce
este, ce a fost in activitatea economica si cum ar trebui sa fie
 explicarea actelor economice, pentru a intelege de ce este asa si nu
altfel, de ce a fost asa si nu altfel, ce schimbari ar trebui facute si cum
sa se actioneze
 prognozarea unor stari si evolutii economice pentru a putea intelege
ce va fi daca ?
 rationalizarea actiunii economice pentru a putea explica cu ce
mijloace se pot atinge anumite obiective, in cat timp si cu ce eficienta
Principala functie a economiei este sa explice fapte si fenomene legate
de productia, de schimbul si de consumul de bunuri si servicii. In acest scop,
ea studiaza comportamentul organizatiilor si al oamenilor implicati in
activitatile economice, precum si motivele care ii determina sa desfasoare
aceste activitati. Economia formuleaza legi si principii care sunt folosite nu
numai pentru a explica, ci si pentru a prognoza producerea unor fapte si
fenomene economice si pentru a influenta desfasurarea lor. De exemplu,

6
intelegerea si anticiparea unor fenomene precum somajul, inflatia sau criza
economica reprezinta premisele adoptarii acelor masuri care pot limita si
atenua consecintele negative ale acestora, contribuind chiar la depasirea lor.
Economia, ca sistem indestructibil si complex este structurata si
abordata ca microeconomie, mezoeconomie, macroeconomie si
mondoeconomie.
Microeconomia consta in procesele, faptele, actele si
comportamentele participantilor individuali la activitatea economica, cum ar
fi gospodariile, firmele, administratiile, bancile. Un exemplu il poate
constitui modul in care se formeaza preturile la alimente pe baza raportului
cerere-oferta intr-o anumita zona economica.
Mezoeconomia consta in procesele, faptele, actele si comportamentele
care se refera la sectoarele de activitate economica, cum este cazul
sectoarelor: primar, secundar, tertiar, cuaternar, la ramurile activitatii
economice: siderurgie, chimie, transport, educatie, sanatate etc. Unii autori
includ in mezoeconomie si activitatile economice integrate la nivelul
unitatilor administrativ teritoriale, ca si pe cele ale unor grupuri care
formeaza ansamble organizate institutional (sindicate, partide, asociatii,
corporatii).
Macroeconomia reprezinta procesele, faptele, actele si
comportamentele economice referitoare la grupuri de subiecti economici
reuniti in categorii omogene si degajate de comportamentele lor individuale,
precum si la intreaga economie privita ca agregat sau ca sistem. Exemplul
tipic de macroeconomie il constituie economia nationala sau pur si simplu
economia unei tari.
Mondoeconomia cuprinde procesele, faptele, actele sau
comportamentele subiectilor economici si ale comunitator internationale
privite atat prin prisma legaturilor economice dintre economiile nationale,
cat si ca intreg considerat la scara planetara sau zonal-internationala. Ea se
refera la relatiile economice internationale, la mecanismele ei fundamentale
de functionare si la institutiile corespunzatoare acestora.
Economia ca entitate mai poate fi abordata ca fiind alcatuita din
diferite sectoare economice, adica din domenii definite de activitate
economica si/sau sociala dintr-un stat, organizatie sau institutie. La nivelul
intregii economii, notiunea desemneaza un ansamblu de intreprinderi care
exercita aceeasi activitate economica principala.
Din punct de vedere al dinamicii ritmului cresterii productivitatii
exista o prima clasificare a activitatilor economice in: sector economic
primar, care cuprinde agricultura, silvicultura, pescuitul, industria
extractiva ; sector economic secundar format din industria prelucratoare,

7
constructiile si lucrarile publice ; sectorul economic tertiar cuprinzand
prestari de servicii in invatamant, banci, asigurari, cercetare, transport,
distribuire ; sector economic cuaternar aparut o data cu dezvoltarea noilor
servicii : informatica, invatamant superior, cercetare stiintifica si
tehnologica.
In functie de diviziunile activitatii economice realizate conform
criteriilor juridice, pe baza proprietatii se disting : sectorul privat, sectorul
public si sectorul mixt. Sectorul privat cuprinde ansamblul intreprinderilor
private in care capitalul apartine particularilor, societatilor private, precum si
sectorului asociativ. Sectorul public cuprinde in sens larg ansamblul de
intreprinderi publice si ale administratiilor publice si in sens restrans
ansamblul de intreprinderi in care statul exercita o influenta preponderenta.
Sectorul mixt cuprinde ansamblul de intreprinderi in care se combina, in
forme si proportii diferite, proprietatea publica si cea privata.
Fiind stiinta care studiaza modul in care societatea rezolva sau ar
trebui sa rezolve tensiunea nevoi-resurse, economia abordeaza diferitele
probleme pe care le gestioneaza. Din acest punct de vedere exista economie
pozitiva si economie normativa.
Economia pozitiva evidentiaza ceea ce este in economie, cum se
prezinta aceasta si ceea ce se poate intampla daca va avea loc un anume
eveniment, daca se vor produce anumite acte si fapte economice, naturale,
tehnico-stiintifice, politice, culturale etc. Acest tip de economie pune
diagnosticul la starea economiei si prognozeaza dezvoltarea ei viitoare cu
ajutorul unor instrumente ale analizei economice.
Economia normativa arata cum ar fi bine sa se desfasoare activitatile
economice si ce ar trebui facut pentru ca procesele economico-sociale sa se
incadreze in normalitate. Economia normativa apreciaza activitatile din
perspectiva realizarii unei unitati benefice intre mediul economic si cel
natural, intre eficienta economica si echitatea sociala, intre interesele
colectivitatii umane pe termen scurt si cele pe termen lung etc. Economia
normativa opereaza cu judecati de valoare, cu aprecieri ce au la baza alte
criterii decat cele economice.

Concluzii:
Pornind de la aceste cateva considerente cu privire la natura stiintei
economice, putem sa prezentam in sinteza, aprecierile ce exprima
insemnatatea acesteia pentru om si viata pe care o traieste, pentru
colectivitatea umana, in general :
 intelegerea insemnatatii stiintei economice trebuie sa
porneasca de la faptul ca ea nu ofera norme obligatorii

8
 pentru viata economica, nu decide in privinta
compatibilitatii diferitelor deziderate sau scopuri
 atunci cand suntem pusi in situatia de alege intre scopuri
nvariate, stiinta economica ne ofera posibilitatea de a realiza
acest lucru in deplina cunostinta a implicatiilor alegerii
noastre. In stiinta economica, la fel ca si in celelalte stiinte,
nu putem gasi nimic care sa ne scuteasca de obligatia de a
alege, ea nu decfide in alegerea ultimei preferinte.
 Rationalitatea in procesul alegerii reprezinta alegerea in
cunostinta deplina a implicatiilor alternativelor pe care le
respingem, dar si pe care le adoptam.
 Stiinta economica ne poate lamuri care sunt implicatiile
diferitelor scopuri pe care le putem alege, ne creeaza
posibilitateta de a voi in cunostiinta se cauza, de alege un
sistem de scopuri ce sunt reciproc consistente.
 Fara a apela la demersul stiintei economice nu este posibil
sa realizam o alegere rationala.
 Economia politica ne ajuta sa punem de acord diferitele
noastre alegeri, ne creeaza posibilitatea de actiona
consecvent in limitele cunoscute, ne ofera o tehnica de
actiune rationala.

Stiinta economica si interesul privat

Producerea bunurilor in scopul satisfacerii nevoilor de consum este

posibila in conditiile in care intreprinzatorii dispun de resurse economice,
combina si utilizeaza eficient factorii de productie. Abilitatea
intreprinzatorilor permite alegerea celei mai favorabile alternative de
combinare a factorilor de productie, pe baza principiului rationalitatii
economice, al obtinerii de rezultate maxim posibile cu resursele de care
dispun. Acestea definesc rolul intreprinzatorului modern si asigura forta
concurentiala a intreprinderii.
Firmele sunt organizatii care planifica si gestioneaza productia.
Acestea au o anumita organizare tehnologica, se conduc si se gestioneaza
rational. Ronald Coase considera ca existenta costurilor de tranzactie explica
cauzele aparitiei firmelor. Pe piata, orice actiune de vanzare sau cumparare
implica anumite costuri. Atunci cand o firma achizitioneaza un anumit bun
sau serviciu, ea trebuie sa identifice piata si apoi sa gaseasca diferitele

9
calitati si cantitati care sunt disponibile si la ce preturi. Acestea implica timp
si bani si genereaza in multe situatii o anumita incertitudine. Ronald Coase a
vazut firma ca pe o institutie capabila sa suporte cu cea mai mare usurinta
costurile de tranzactie. Altfel spus, firmele exista intr-o multitudine de forme
organizationale dec diferite dimensiuni. Aceasta se datoreaza faptului ca
firmele realizeaza cea mai eficienta utilizare a informatiilor si permit
reducerea costurilor de tranzactie pentru diferite categorii de activitati
productive.
Ulterior s-au adaugat doua elemente importante analizei lui Coase.
Primul este faptul ca firmele exista deoarece productia bunurilor se
desfasoara mult mai eficient in echipe decat individual. Echipele sunt
grupuri de indivizi angajati in producerea unui anumit bun. Al doilea
element nou este acela ca firmele exista pentru a organiza echipele in
vederea producerii eficiente a unor bunuri sau servicii. Daca activitatea s-ar
desfasura in activitati organizate pe baza de voluntariat si nu in cadrul
firmelor , ar exista stimulente de a trisa si de a depune un efort mai mic decat
cel convenit.
In ultima perioada se afirma din ce in ce mai mult ideea de firme
virtuale datorita faptului ca firmele trebuie sa se adapteze unui mediu de
afaceri dinamic. Din punct de vedere formal, o firma virtuala reprezinta o
retea temporara de companii care se reunesc in vederea exploatarii
oportunitatilor de afaceri. Fiecare firma se va concentra asupra unui numar
redus de procese strategice, pentru ca ulterior sa coopereze in retea cu
celelalte firme componente. Progresele in domeniul tehnologiilor
informationale permit acestor firme sa satisfaca cerintele clientilor prin o
mai buna gestionare a stocurilor si obtinerea mai rapida a productiei.
S-a aratat ca pe termen lung firmele evolueaza pentru a deveni
maximizatoare ale profitului. Ipoteza maximizarii profitului este importanta
deoarece ofera reguli ale comportamentului rational al firmelor. Structura
organizatorica a firmei si comportamentele non-maximizatoare nu exercita
influente semnificative asupra ipotezelor fundamentale ale teoriei
economice. De aceea se apreciaza, fara a se absolutiza, ca firmele urmaresc
ca obiectiv fundamental maximizarea profitului.
In economia de piata, productia se poate desfasura in diferite structuri
organizationale, de la cele mai mici, aflate in proprietatea unei singure
persoane, pana la companii gigant, care domina viata economica, de la firme
integrate orizontal si vertical la mari conglomerate. Pe fondul diversitatii,
intreprinderile au caracteristici comune foarte importante:
1. Realizeaza aceasi functie – produc bunuri destinate vanzarii si pentru
aceasta iau toate masurile necesare:

10
  Cumpara factori de productie (masini, utilaje, instalatii,
materii prime, materiale, energie, munca)
 Combina factorii de productie in proportii impuse de retelele
tehnologice si costuri
 Distribuie productia prin piata, raspunzand cererii sau
capacitatii de cumparare a clientilor si obtine venituri
 Realizeaza profit
2. Orice intreprindere formeaza un sistem, un ansamblu de componente
– productie, vanzari, aprovizionare, transporturi, contabilitate – care
interactioneaza realizand aceeasi functie. In acest sens:
 Intreprinderile au ca finalitate imperativa profitul, a carui
nerealizare atrage incetarea activitatii, falimentului
 Conducerile intreprinderilor trebuie sa fie competente si
responsabile pentru a putea fi atinse obiectivele stabilite
 Intreprinderile sunt in interactiune permanenta cu alte
intreprinderi si centre de decizie din sistemul social si
economic in care exista
3. Intreprinderile au o dimensiune sociala pentru ca fiecare dintre ele
este in acelasi timp si un grup de oameni
4. Creeaza valoare si o repartizeaza. Producand bunuri economice,
creeaza valoare care se adauga celei avansate prin cumpararea de
factori de productie pentru a-si realiza activitatea. Valoarea pe care o
creeaza intreprinderile se numeste valoare adaugata.
5. Intreprinderile, pentru a-si atinge scopul, trebuie sa faca investitii,
cheltuieli pentru a initia si dezvolta afacerea.

11
 BANCI
RELATII
INTERNATIO
CLIENTI
NALE

INTREPRIN-
DERI
STAT SUBCONTRA
CTANTE
INTREPRIND
ERE

SINDICATE FURNIZORI

INTREPRIN- ASOCIATII
DERI DE
CONCURENT CONSUMA-
E TORI

Mediul economic al intreprinderii

Intreprinderea are o dimensiune sociala. Mediul economic al acesteia

este constituit din diversi agenti economici cu care aceasta interactioneaza
cu scopul principal de a-si maximiza profitul.

12
 Stiinta economica si interesul public

Sectorul public sau statul este constituit din ansamblul organizatiilor

in care prevaleaza modul de decizie politic sau colectiv,oricare ar fi regimul
politic din acel stat. Statul este definit in conceptia lui Stiglitz ca o
organizatie ce are drept caracteristica esentiala puterea de constrangere.
Statul este omniprezent in viata econonomica si sociala. Pe de o parte, statul
furnizeaza colectivitatii nenumarate prestatii si adesea foarte costisitoare in
domenii la fel de variate. Pe de alta parte, statul intervine in mod continuu
asupra functionarii economiei de piata cu ajutorul masurilor de reglementari
si financiare pentru a fixa regulile de joc si a corija deficientele.
Notiunea de interes reprezinta o forma de manifestare constienta a
trebuintelor catre mobilizeaza activitatea mentala a individului, formeaza o
componenta de baza a sistemului de mobiluri, o forma specifica a motivatiei,
o orientare activa si durabila sau o concentrare a atentiei subiectului spre
anumite lucruri sau fenomene, spre anumite de activitate. Interesul este
atentia in stare latenta iar atentia este interesul in actiune.
Interesul public poate fi realizat prin acordarea sau incurajarea ofertei
unei varietati de bunuri sau servicii si prin neacordarea si descurajarea
altora. Ceea ce caracterizeaza aceste bunuri si servicii este faptul ca existenta
lor este bazata pe interesul public. Servind interesul public ele pot lua
diferite forme, printre care oferta de bunuri, subventii pentru oferta privata,
aprobarea legilor care impiedica sau interzic oferta lor si restrictioneaza
forma in care bunurile publice sunt oferite. Interesele publice se realizeaza
prin intermediul institutiilor politice si administrative. Interesele publice
trebuie sa reflecte interesele tuturor indivizilor ce compun comunitatea unui
stat. Totusi exista conflicte de interese intre grupurile sociale, precum si
dezacorduri ale unor grupuri sociale in legatura cu obiectivele
guvernamentale.
Omniprezenta statului in viata economica si sociala se manifesta sub
un dublu aspect:
 Pe de o parte, statul furnizeaza colectivitatii nenumarate
prestatii, adesea foarte costisitoare in domenii foarte variate
precum : securitate, aparare, asigurari medicale si pentru
batranete, educatie, cercetare, transporturi, energie, comunicatii,
protectia mediului
 Pe de alta parte, statul intervine, in mod continuu, asupra
functionarii economiei de piata prin intermediul unor masuri de

13
 reglementare sau financiare pentru a fixa regulile jocului si pentru
a corecta deficientele acestuia.
Aceste interventii au un caracter fie reglementar (atunci cand statul
fixeaza normele maxime admise de poluare), fie financiar (cand statul
incearca sa modifice distributia veniturilor prin prelevarea unui impozit
progresiv asupra veniturilor sau atunci cand incearca o relansare a activitatii
economice printr-un program de crestere a cheltuieleilor publice).
Aceasta activitate intensa a sectorului public joaca un rol economic
considerabil. Statul recurge la resurse economice limitate, la factori de
productie (munca, capital, pamant, resurse naturale si energie), cat si la
bunuri si servicii produse de catre sectorul privat. De asemenea, statul
opereaza importante transferuri de venituri intre diferitele grupuri ale
populatiei. Activitatea sa legislativa are implicatii considerabile in domeniul
economico-social, chiar daca uneori ele sunt putin vizibile.
Politicile initiate in domeniul economiei publice, ca si in celelalte
domenii ale politicii economice, sunt profund dominate de catre doctrinele
partidelor politice si interesele grupurilor de presiune si se bazeaza pe o
naliza stiintifica riguroasa.
Contributia stiintei economice se concretizeaza in principal in trei
aspecte:
 Identificarea si descrierea activitatii publice si a
repercursiunilor sale asupra economiei si societatii
 Punerea in evidenta a relatiilor cauza-efect si a
mecanismelor sub-adiacente
 Ameliorarea eficacitatii politicilor urmarite, datorita unei
mai bune cunoasteri a acestor mecanisme
Chiar daca economia publica analizeaza natura si consecintele
economice ale prestatiilor, interventiilor, ale finantarii sau organizarii
statului, limitele acestui domeniu raman inca vagi:
 In primul rand, acestea depind de campul de investigatie
al celorlalte ramuri ale stiintei economice precum : teoria monetara,
teoria comertului comertului international sau teoria organizarii
industriale si a pietelor.
 In al doilea rand, economia publica acorda o importanta
deosebita problemelor specifice, care nu au retinut atentia economiei
politice traditionale, precum: problemele mediului, energiei,
transporturilor, educatiei sau economiei subterane.
 In al treilea rand, ea examineaza cu mijloace proprii
formarea optiunilor publice.

14
 Concluzii:
Actiunile prin care statul se implica in economie sunt de o mare
diversitate si vizeaza numeroase domenii. Generalizand, se observa ca
prezenta statului in economie este bidirectionala:
 La nivel macroeconomic prin servicii a caror necesitate deriva
din ansamblul economiei unei tari si au ca scop asigurarea
cadrului juridic-legislativ, ameliorarea unor dezechilibre generale,
asigurarea dezvoltarii economice, inlaturarea unor dificultati ce
afecteaza un segment majoritar. Pentru a creea cadrul desfasurarii
normale a activitatii economice, statul isi asuma rolul de titular
unic de emisune de moneda, promoveaza in mod democratic legi
si alte regelemetari ce trebuie respectate de toti agentii economice
si impune aplicarea lor, realizeaza total sau partial infrastructura
necesara activitatii economice, garanteaza si protejeaza
propietatea, asigura conditiile pentru exercitarea liberei initiative,
redistribuie veniturile percepund impozite si taxe de la agentii
economici cu venituri peste un anumit nivel, acordand ajutare si
subvenctii pentru altii indreptatiti de situatia lor, asigura
securitatea si apararea tarii.
 La nivel microeconomic prin servicii nemarfare pe care le
presteaza pentru indivizi sau grupuri locale prin intermediul
administratiilor publice locale, furnizeaza gratuit bunuri de
folosinta colectiva locala. Aceasta ipostaza de agent economic
exclude conditia statutului de proprietar al unor firme pentru ca
activitatile economice specifice ale acestora nu sunt neaparat
realizate de propietar, adica de componentele statale.

15
 Economia privata si problema managementului

Managementul si evolutiile actuale si viitoare ale organizatiilor din

Romania, ale tuturor agentilor economici au o foarte puternica determinare
contextuala, superioara situatiei din majoritatea celorlalte tari, ca urmare a
trecerii la un nou sistem economic, politic si social. In consecinta, punctarea,
fie si succinta, a unora dintre principalele procese prin care se realizeaza
economia de piata in Romania constituie premisa de la care trebuie pornit in
stabilirea configuratiei si functionalitatiii societatilor comerciale, a firmelor
in general, in intelegerea si perfectionarea managementului acestora.
Economia de piata este un sistem economic caracterizat prin:
 Obiectivul urmarit de catre agentii economici este
maximizarea profitului.
 Scopul tuturor deciziilor si actiunilor managerilor vizeaza
direct si indirect realizarea unui profit cat mai mare de catre firma
unde lucreaza.
 Economia nationala este alcatuita in proportie
covarsitoare din agenti economici, in principal firme. Prin agent
economic desemnam o organizatie ce urmareste obtinerea de profit,
utilizand predominant mijloace economice si ale carei supravietuire si
dezvoltare sunt conditionate de realizarea profitului. Cel mai frecvent
agent economic in conditiile economiei de piata este intreprinderea
sau firma.
 Managementul si functionarea agentilor economici se
realizeaza folosind preponderent parghii economice: pret, salariu,
credit, dobanda, investitii, profit etc.
 In ansamblul dirijarii si functionarii economiei nationale,
piata are rolul decisiv. Aceasta constituie principalul regulator al
activitatii economice.
 Suportul economic al economiei de piata il constituie
proprietatea privata care este necesar sa fie predominanta. Proprietatea
privata este cea care garanteaza dreptul de a poseda, folosi, dispude de
uzufruct fara de care nu exista veritabili agenti economici.
Modul de decizie in cadrul pietei este un proces descentralizat.
Agentii economici isi modifica optiunea in mod independent unii fata de
altii. In timp ce consumatorii isi exprima cererea in functie de preferinte, de
venit si de pretul bunurilor pe care ar dori sa le cumpere, intreprinderile iau
in considerare tehnologia, costul resurselor productive (salarii, rata dobanzii,
dividentele, renta etc.) si pretul la care ei cred ca vor putea vinde bunul pe
care il ofera. Rezultatul acestor nenumarate decizii individuale, cantitatile

16
totale cerute si oferite se intalnesc pe piata, unde dupa o perioada de tatonari,
ele se egalizeaza pe baza unui pret de echilibru.
Managementul se situeaza de-a lungul preocuparilor traditionale a
stiintei organizatiilor perceputa ca stiinta a bunei gestiuni, gestiunii eficace;
el isi fixeaza o finalitate esential utilitara si clar operationala. Ambitia sa este
de a defini clar regulile, normele, mai mult, perceptele care permit
organizatiilor sa atinga obiectivele pe care si le-au propus cu maximum de
eficacitate. El se distinge insa de simplele practici empirice si de primele
formulari ale stiintei organizatiilor printr-o formalizare mai accentuata:
dimensiunea teoretica si conceptuala este esentiala in management, care are
tendinta de a combina practica cu o “reprezentare a realitatii care se vrea
stiintifica”. Este vorba de “un ansamblu de practici…unde se combina
pragmatismul si cunoasterea stiintifica” (J. P. Nioche).
Pentru management conduita tuturor organizatiilor economice, sociale
sau politice implica patru tipuri de operatiuni:
- planificarea
- organizarea
- activarea (mobilizarea resurselor)
- controlul
La nivelul firmelor private, managementul a cunoscut o tendinta
accentuata de depasire a cadrelor “gestiunii operationale”, fondata pe o
logica a optimizarii de-a lungul activitatii cotidiene, pentru a se implica in
ambitia de a atinge un “management strategic”, ce integreaza intr-o strategie
globala un ansamblu de variabile: proiectele conducerii, mediul economic,
posibilitatile si resursele intreprinderii, obligatiile si presiunile sociale,
interne si externe. Aceasta gestiune se finalizeaza printr-un ansamblu de
decizii strategice care sunt folosite de-a lungul procedurii de aplicare. Dar
firma privata nu este singurul model managerial posibil; tot mai mult
sectorul non-profit este citat ca un exemplu de management de succes.
Aceasta viziune va deveni tot mai complexa prin asimilarea “contextelor
organizationale”: managementul nu este de fapt decat un ansamblu de reguli
foarte generale care sunt susceptibile a urma variante diferite, in functie de
organizatia in cauza. Teoria numita a “contingentei” incearca sa-i identifice
formele specifice de management, ce variaza dupa configuratia mediului,
natura organizatiei si strategiile urmate. Astfel, un sistem “mecanic” de
management, caracterizat de reguli formale si o centralizare puternica va fi
(Burns si Stalker) mai bine adaptat unui mediu stabil, in timp ce un sistem
“organic”, in care regulile formale au o importanta mai mica iar
descentralizarea este mai accentuata, corespunde mai bine unui mediu
instabil.

17
 Economia publica si problema managementului

Economia publica este o ramura a economiei politice, care isi

concentreza atentia asupra analizei rolului si comportamentului statului cat si
asupra impactului acestuia asupra economiei nationale, si chiar a celei
internationale, si in consecinta asupra bunastarii cetatenilor. Aceasta se
concentreaza fara insa a se limita asupra economiei nemarfare, termen ce
pune in evidenta faptul ca in cadrul economiei sectorului public au loc
tranzactii diferite de cele din cadrul pietei.
Economia publica examineaza originea, forma, cat si consecintele
economice si sociale ale urmatoarelor activitati publice:
 Prestatiile sectorului economic, din care se inteleg
serviciile pe care acesta din urma le pune la dispozitia
societatii, fara ca acestea sa fie produse, in mod necesar, de
catre stat.
 Diferitele interventii cu caracter finaciar si regelementar
realizate de catre stat pentru a promova o ameliorare a
colectivitatii si o mai mare justitie sociala : politicile de
redistributie a venitului si a averii, stabilizarea fluctuatiilor
si incurajarea cresterii economice, protectia mediului
natural sau a comunicatiilor, masurile luate in vederea
asigurarii aprovizionarii tarii cu produse alimentare si
energetice
 Finatarea, in principal prin fiscalitate, imprumut sau
tarifare.
 Repartitia responsabilitatiilor si a surselor de finatare intre
diferitele niveluri administrative si organisme para-statale.
Analiza economica recurge in principal la aceleasi metode de
investigare ca si economia politica. Se pot distinge patru abordari :
a) Metoda descriptiva
Metoda descriptiva consta intr-o simpla prezentare a faptelor :
cheltuielile efectuate, resursele prelevate sau politicile urmarite.
Aceasta nu incearca sa explice originea si consecintele faptelor pe
care le pune in evidenta, ci serveste comparatiilor dintre colectivitatile
publice sau comparatiilor in timp si constitue o eteapa prealabila,
indispensabila analizei.

18
 b) Metoda pozitiva
Metoda pozitiva incearca sa inteleaga si sa explice faptele si
fenomenle constatate. Sprijnindu-se pe un rationament inductiv bazat pe
ipoteze de comportamente si organizare, ea cauta sa elaboreze o teorie, sa
identifice si sa construiasca un model al relatiilor cauza efect dintre
variabilele economice care se produc cu regularitate. Aceasta metoda
permite formularea unei previziuni asupra consecintelor probabile ale
modificarii uneia sau mai multor variabile.

c) Metoda normativa
Metoda normativa denumita si  ‘economia bunastarii” se aventureaza
sa spuna ceea ce ar trebui sa fie. Cauta sa enute masurile sau obiectivele care
ar trebui sa fie folosite pentru luarea deciziei, si conditiile economice care
trebuie sa fie satisfacute pentru a le pune in aplicare. Economia normativa
incearca sa stabileasca obiectivele urmarite pentru ameliorarea bunastarii
comunitatii si mijloacele necesare pentru a fi puse in aplicare si a fi atinse.

d) Abordarea normativa-instrumentala
Abordarea normativa-instrumentala este specifica doar mijloacele care
trebuie puse in aplicare pentru atingerea obiectivelor definite de catre
puterea politica.Aceasta metoda se bazeaza pe calitatile de dictie ale analizei
pozitive care permit anticiparea consecintelor modifacrii unei variabile sau
ale unui parametru. Aceasta acorda un loc echitabil puterii de decizie ale
organelor politice, care sunt in ultima instanta responsabile pentru decizile
luate, oricare ar fi rolul pe care l-ar putea juca tertii bazandu-se pe aceste
metode de analiza.
Economia publica ne apare intr-o tripla ipostaza:
 Pe de o parte, economia publica cuprinde multimea
tuturor faptelor, fenomenelor si proceselor de natura
economica, ce au ca rezultat bunurile si serviciile publice.
 Pe de alta parte, economia publica cuprinde
administratiile si intreprinderile publice, dar si intreprinderi
de drept privat care produc bunuri sau servicii cu caracter
colectiv. La acestea se mai adauga si organitaziile private
fara scop lucrativ, care produc, pe o baza voluntara, servicii
ce raspund unor nevoi colective ale unor categorii de
populatie.
 In al treilea rand, economia publica este o stiinta care are
ca obiect analiza economica a deciziilor publice.

19
 Principalele categorii de activitati economice care fac obiectul
actiunilor publice:
 Reglemetarea: autoritatile centrale reglemeteaza si adopta
acte normative referitoare, printre altele, la obtinerea si
garantarea dreptului de proprietate
 Fixarea preturilor se realizeaza direct, prin intermediul
taxelor, al impozitelor sau subventiilor.
 Producerea de bunuri si servicii publice, de la lege si
ordine pana la educatie si aparare.
Aceste trei categorii de actiuni au cel putin doua consecinte extrem de
importante : modificarea veniturilor si a subventiilor publice. Aceasta
constare este relevata de structura veniturilor, respectiv a cheltuielior
publice :
Veniturile publice = impozite si taxe + venituri din capital + venituri
provenite din bunurile aflate in domeniul privat al statului + imprumuturi.
Cheltuielile publice = transferuri + cheltuieli realizate pentru
sustinerea politicilor publice + dobanzi + cheltuieli de capital.

cheltuieli guvernamentale

cheltuieli de capital

dobanzi

transferuri

subventii

Structura cheltuielilor publice in Marea Britanie, 2003

20
 Cheltuieli % Total Venituri % Total
Servici publice generale 4,3 Impozite pe venit 30,9
Aparare 7,5 Impozite pe cheltuieli 35,4
Ordine publica si 5,0 Contributii pentru protectia 15,1
siguranta nationala* sociala
Educatie 12,8 Taxe de consiliu 3,2
Sanatate 14,1 Surplus al comertului 0,2
Protectie sociala 34,4 (valoarea bruta)
Spatiu locativ 1,5 Inchirieri 1,9
Cultura si activitati 1,5 Dobanzi si dividente 1,7
culturale 1,0 Transferuri curente(diverse) 0,2
Combustibili si Consum de capital 1,2
alimentare cu caldura 1,8 Impozit pe capital 1,1
Agricultura, silvicultura si Impozit pe capital
pescuit 0,2
Minerit si resurse 2,7
minerale
Transport si comunicatii

In acest tabel, serviciile publice generale includ costurile pentru

administrarea generala (statutul functiei publice) si cele generate de
colectarea de impozite si taxe. Dupa cum poate fi observat, valorile
cheltuielilor prezentate in tabel capata, adeseori, si valori negative (cazul
combustibilului si al alimentarii cu caldura), urmare a tendintelor guvernelor
britanice anterioare de a considera veniturile provenite din privatizari mai
degraba drept cheltuieli negative decat venituri propriu-zise.
In concluzie, economia publica poate fi vazuta si analizata sub
urmatoarele variante:
 Ca sector administrativ birotic legat de cheltuielile
bugetare;
 Ca sector legat de autoritatea statala exprimata prin
functiile pe care le poate indeplini statul intr-o economie;
 Ca sector legat de proprietatea publica asupra avutiei
(assets) si de sistemul institutional aferent ;
 Ca sector similar sistemului de productie cu cereri si
oferta de bunuri publice, sistem ce functioneaza prin

21
 organizatii publice proprii si cu un sistem institutional
adecvat.

Procesul de luare a deciziei in cadrul sectorului public :

Modelul de decizie politica este un proces centralizat intr-o mai mare
sau mai mica masura, in functie de regimul politic, chiar daca sunt bazate pe
o constrangere aparenta, politicile publice (programele de cheltuieli,
alegerea impozitelor etc) fac si ele obiectul unei cercetari si unei oferte.
 Cererea de politici publice emana de la cetateni, care se exprima
fie in mod individual prin intermediul alegerii reprezentantilor, a
dreptului la initiativa, al referendumului, al dreptului la politic, la
greva si manifestatii, fie in mod colectiv fie prin intermediul unor
organisme precum partidele politice, sindicatele sau grupurile de
presiune. Chiar daca acest mod de exprimare a preferintelor este
mai degraba grosier, el permite comunitatii sa-si manifeste
asteptarile in raport cu politica publica.
 Oferta de politici publice emana de la executiv, parlament si
administratie care concep si initiaza politicele cerute, incercand sa
satisfaca intr-o cat mai mare masura, cererea.
Confruntarea opiniilor exprimate de catre cetateni sau de catre
organismele constituite pentru a apara interesele acestora cu politicile
concepute de catre puterea politica si functionarii sai va conduce spre
elaborarea unui ansamblu de solutii care tind, ca si in cadrul pietei, catre un
echilibru.
Pentru măsurarea performanţelor sectorului public sunt necesari
indicatori specifici. Trebuie făcută distincţia între eficienţa clasică şi
calitatea serviciului public.Managerii trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii :

 sa aiba o viziune clara a obiectivelor si a mijloacelor de realizare

a acestora, sa masoare aceste performante in raport cu obiectivele;
 sa inteleaga care sunt resursele si caile cele mai eficiente de a le
investi ;

 sa detina informatii despre posturi, pregatire si accesul la

expertiza de specialitate.

Gestiunea publica prezinta un ansamblu de particularisme care

interzic o supunere neconditionata la management:

22
1. Managementul presupune o ratiune strategica, vizand atingerea
anumitor obiective. Or, daca intreprinderea privata are un scop clar (cautarea
si maximizarea profitului) in functie de care ea isi poate organiza actiunile si
modela organizarea, situatia nu este identica in cazul administratiei publice;
misiunea ei de a urmari realizarea “interesului general” este echivoca.
“Interesul general” este susceptibil a cunoaste interpretari diferite si de multe
ori contradictorii. Desigur, dubla egalitate:
firma privata = cautarea profitului
organizatia publica = interes general
reprezinta o abordare simplista ce trebuie nuantata: finalitatile firmei private
sunt diverse (maximizarea profitului dar si cautarea unor informatii
satisfacatoare, nevoia de realizare a conducatorilor, obtinerea adeziunii
membrilor, etc.). Pe de alta parte, “interesul general” este un termen la fel de
incert. Deci finalitatea intreprinderii private este introvertita (ea gaseste in ea
insasi rationalitatea proprie de a functiona), in timp ce organizatia publica
este constituita pentru satisfacerea unor interese care o depasesc: finalitatea
ei este extrovertita.

2. Managementul presupune detinerea de catre organizatie a unei

capacitati de actiune strategica, care ii permite sa atinga obiectivele pe care
si le-a fixat. Or, aceasta capacitate de actiune este redusa la organizatiile
publice care se caracterizeaza prin interdependenta actiunilor lor, dependenta
de puterea politica (de care depinde fixarea marilor obiective, a pachetelor
de activitati, nivelul tehnologic, resursele, relatiile sociale) si supunerea fata
de drept. Aceste elemente le priveaza de flexibilitatea necesara, interzicand
posibilitatile de reorganizare si de reorientare in functie de dificultatile
intalnite. Pentru administratia publica, primul criteriu de organizare nu este
cel de eficacitate economica ci cel de conformitate politica: alegeri ce par
“irationale” in termeni de management se pot dovedi necesare, datorita
dorintei si actiunii exprimate de catre alesii politici.

3. Managementul este construit in functie de o lege: cea a pietei. Or, pe cand

intreprinderea privata este inserata intr-un sistem concurential, care o obliga
la un efort permanent de rationalizare si modernizare, administratia publica
se afla in parte sustrasa disciplinei pietei. Ea este dotata cu privilegii care ii
permit sa elimine eventuala presiune a concurentei (alocarea specifica a
resurselor elimina practic toate relatiile directe intre pret si serviciile puse la
dispozitie).

23
 Dinamica raportului privat/public in evolutia societatii omenesti

Sectorul public este pus in relatie de competitie cu sectorul privat.

Frontierele dintre sectorul public si cel privat, desi nu intodeauna bine
delimitate, sunt in miscare, variatia acestora fiind decisa de societatea insasi,
ca urmare a victoriei in alegeri a diferitelor curente politice. Este de la sine
inteles faptul ca sporirea sectorului public implica sporirea volumului
cheltuielilor publice si, prin aceasta, o sporire a implivarii satatului in viata
economica si sociala.
Problema extinderii sectorului public in raport cu cel privat se
pastreaza inca pe un teren de dispute cu o puternica incarcatura ideologica.
Liberalii de tip clasic sustin extinderea sectorului privat si restrangerea
drastica a celui public in scopul asigurarii libertatii individuale si a eficientei
economice, iar socialistii traditionalisti revendica generalizarea sectorului
public in scopul asigurarii echitatii. Analiza stiintifica a problemelor privind
sectorul public in raport cu cel privat este importanta si actuala din cel putin
patru motive: de a explica principalele cauze ale extinderii sectorului public
in economiile de piata, de a dimensiona sectorul public pe baza unor criterii
obiective, stiintifice, de a defini structura si mecanismele de functionare a
sectorului public, de a descoperi si releva efectele negative si esecurile
sectorului public.
Sectorul public in raport cu cel privat s-a extins in toate economiile
nationale. Sectorul privat asigura eficienta economica maxima in timp ce
sectorul public asigura echitatea sociala si egalitatea sociala. Problematica
interventiei statului in economie formeaza obiectul a numeroase teorii
economice si doctrine politice. Acestea se intind pe o arie foarte larga: de la
cele care resping sau minimizeaza rolul statului pana la cele care vad
implicarea totala a acestuia in conducerea economiei.
În România, ca şi în multe alte ţări central şi est europene, trecerea la
economia de piaţă a însemnat, în esenţă, evoluţia a două componente:
transferul dreptului de proprietate asupra întreprinderilor de la stat la
persoane de drept privat, adică aşa numitul proces de privatizare, indiferent
de metoda care s-a aplicat, precum şi apariţia unor întreprinderi particulare
noi, ca rezultat al unor iniţiative particulare, independente, care au luat
naştere ca urmare a schimbărilor petrecute în unităţile aflate încă în
proprietatea statului. Aceste două căi de evoluţie s-au manifestat mai mult
sau mai puţin simultan, dar în ritmuri diferite. Ambele au avut însă mari
repercusiuni asupra pieţei muncii. În timp ce privatizarea a dus la reducerea

24
numărului de locuri de muncă, amplificând astfel şomajul, mai ales pe
termen lung, noul sector particular a creat cea mai mare parte a noilor locuri
de muncă. Având în vedere faptul că majoritatea noilor întreprinderi sunt
mici şi mijlocii (“IMM”), reiese că acest sector a absorbit cea mai mare parte
a forţei de muncă disponibilizate, şi a contribuit, în acelaşi timp, şi la
formarea unei noi generaţii de patroni şi de angajaţi. Pe lângă meritul de a fi
contribuit la apariţia unui sector privat din ce în ce mai puternic, unele dintre
aceste întreprinderi se caracterizează printr-o deosebită flexibilitate şi
capacitate de adaptare la nou, manifestându-se ca o forţă motrice
remarcabilă a progresului economic în România. A avut loc o “revoluţie
tăcută” prin strădania a mii de întreprinzători, care şi-au văzut de propria lor
tranziţie, luând lucrurile de la zero. Rezultatul acestor iniţiative a fost
impresionant şi a făcut ca mulţi factori de decizie şi instituţii cu rol hotărâtor
să reconsidere principiile de bază ale concepţiilor lor despre reformele
economice, şi anume că, în afara reformelor aplicate de stat de sus în jos şi
axate pe privatizare şi pe transferul de proprietate, ar trebui încurajată şi
reforma de jos în sus, axată pe adevăratul spirit întreprinzător, cu încurajarea
unui sector de întreprinderi mici şi mijlocii puternic şi dinamic. Progresul
înregistrat de România în acest sector până la această dată, atâta cât este el,
se datorează, fără îndoială, în mare parte, iniţiativei miilor de mici
întreprinzători care şi-au câştigat credibilitatea luptând în prima linie pe
frontul tranziţiei către o economie bazată pe piaţa liberă.

Cocluzii
Economiile moderne se confruntă periodic cu inflaţie, şomaj, stagnare
economică, deficite ale balanţei comerciale şi ale balanţei de plăţi etc.
Aceste dezechilibre macroeconomice produc pierderi de bunăstare pentru
agenţii economici. Astfel de situaţii reclamă exercitarea funcţiei de
stabilizare macroeconomică a statului, astfel încât prin politici economice
adecvate să se reuşească reducerea inflaţiei, diminuarea şomajului şi
relansarea economică. Statul actioneaza pentru a limita efectele recesiunii si
a spriji relansarea economiei, pentru a asigura cresterea gradului de ocupare
a fortei de munca si stabilitatea preturilor. Principalele intrumente pe care
statul le foloseste in actiunile sale sunt bugetul si sistemeul de taxe si
impozite.

25
 Complementaritate si parteneriate in functionarea economiei societatii
omenesti

Notiunea de economie mixta desemna acele situatii in cate se realiza

asocierea colectivitatilor publice si producatorilor privati pentru infaptuirea
unor cooperari intre stat si interesele private. In sens modern, economia
mixta sintetizeaza sistemul economic din numeroase tari occidentale in care
piata este un element de reglare a economiei. Acest sistem se bazeaza pe
doua axiome:
 in numele eficientei si libertatii este recunoscut si pastrat
rolul regulator al pietei si alocarea resurselor si in asigurarea
cadrului pentru confruntarea si armonizarea diferitelor
categorii de interese
 compensarea, completarea, contracararea si corectarea
unor excese ale functionarii pietei prin interventia statului in
economie
Mijloacele interventiei statale si amploarea lor sunt diferite dar in
sistemul economiei mixte reglarea economiei se realizeaza printr-un
mecanism hibrid. Mecanismul economiei mixte s-a nascut din situatiile de
criza grava pe care le-a cunoscut sistemul economic si social in ansamblul
sau, or ca urmare a unor zguduiri economico-sociale (crize si recesiuni
grave, inegalitati frapante in distribuirea veniturilor, dezechilibre si penurie
in urma unor conflicte armate etc) si din necesitatea de a armoniza
exigentele eficientei economice si liberei initiative cu respectarea unor
conditii minime de echitate sociala.
In ultimul deceniu asistam la o tendinta de restrangere a rolului
mecanismelor economiei mixte pe plan intern, paralel cu extinderea lor pe
planul pietei si relatiilor economice internationale.
Pentru finantarea proiectelor majore de infrastructura, sectorul public
si cel privat pot incheia parteneriate de finantare, in care statul trebuie sa
defineasca serviciul, iar sectorul privat trebuie sa-l furnizeze. in acest fel, se
vor furniza servicii de calitate pentru beneficiari, iar procesul de furnizare
pentru contribuabili se va eficientiza. inca de la inceput, cei doi parteneri
trebuie sa identifice riscurile asociate fiecarei componente a proiectului si sa
le aloce unuia dintre parteneri, care sa le preia in intregime sau sa se
destribuie. Avantajele incheierii unui PPP sunt costruile de constructie si de
operare mai scazute si o intretinere pe termen lung mai eficienta in
comparatie cu sectorul public.

26
 In general partenerul public vine cu infrastructura, iar cel privat cu
banii. Statul are posibilitatea, prin lege, sa obtina terenuri la preturi mai mici,
partenerul privat trebuie investeasca banii, sa vina cu idei si cu proiecte.
Structura unui contract PPP presupune o autoritate contractanta, o
companie care deruleaza proiectul, investitori, o banca, un constructor si un
furnizor de servicii. In acest moment, in Romania se deruleaza opt proiecte
ISPA (Instrument Structural de Pre-Aderare) cu componenta PPP (doua
pentru tratarea a apei si canalizare si sase pentru deseuri solide), un proiect
pilot de autostrada (Ploiesti-Focsani) si cinci proiecte pilot la nivel local (in
domeniul deseurilor, al energiei si al transportului urban).

Studiu de caz
Ministerul Transporturilor (MTCT) va initia un proiect pilot finantat
printr-un parteneriat public-privat, pentru construirea unei autostrazi care va
lega orasul Ploiesti de Focsani, a declarat consilierul din Ministerul
Transporturilor, Emil Ungureanu. Autostrada pe care MTCT intentioneaza
sa o construiasca printr-un parteneriat public-privat (PPP) va avea
aproximativ 123 de kilometri, va trece prin Buzau si va fi paralela cu drumul
european 85. Lucrarile propriu-zise la autostrada vor incepe in anul 2008.
Pana atunci vor fi selectati consultantii care sa faca studiul de fezabilitate si
cei care vor elabora proiectul PPP. Asistenta tehnica pentru elaborarea
proiectului se va finanta din fonduri Phare, iar studiul de fezabilitate se va
face in anul 2007. In ceea ce priveste dezvoltarea infrastructurii,
parteneriatul public-privat este o optiune foarte buna, atata timp cat ambele
parti inteleg care le sunt rolurile si, mai ales, care sunt riscurile unor astfel de
parteneriate. De asemenea, cele doua parti trebuie sa-si distribuie atributiile
in functie de posibilitati. In general partenerul public vine cu infrastructura,
iar cel privat cu banii. Statul are posibilitatea, prin lege, sa obtina terenuri la
preturi mai mici, partenerul privat trebuie investeasca banii, sa vina cu idei si
cuproiecte.

27
 Problema raportului privat/public a Uniunii Europene

Dezvoltarea parteneriatelor public-private este o abordare pe care

unele tari au adoptat-o pentru dezvoltarea infrastructurii si a serviciilor
publice. Nivelul de dezvoltare al parteneriatelor public-private variaza foarte
mult intre statele membre, insa acest tip de contract este cunoscut ca fiind
unul dintre cele mai bune instrumente disponibile guvernelor. Cu toate ca
exista multe declaratii ale Uniunii Europene in ceea ce priveste
parteneriatele public-private, nu putem spune ca exista o politica concreta in
acest sens. Marea parte a activitatii Uniunii Europene in acest domeniu s-a
concentrat asupra retelelor transeuropene, unde UE are interes direct in
utilizarea parteneriatelor pentru asigurarea livrarii acestora.
S-au facut foarte putine progrese pentru dezvoltarea parteneriatelor
public-private si exista un grad destul de ridicat de nesiguranta in ceea ce
priveste interactiunea dintre parteneriatele public-private si legislatia Uniunii
Europene. Aceasta nesiguranta a avut un impact negativ in dezvoltarea
parteneriatelor. In ultimii ani au fost realizate progrese semnificative in acest
domeniu, fiind publicata o carta verde in ceea ce priveste parteneriatele
public-private, achizitiile publice si concesiunile.
Exista un interes deosebit in tarile membre pentru realizarea
contractelor de parteneriat public-privat, cu toate ca experienta acestora este
destul de limitata. Regatul Unit se evidentiaza ca fiind tara cu cea mai multa
experienta in domeniu. Exista o stransa legatura intre progresul tarilor si
interesul fata parteneriatele public-private. Unele tari au incercat utilizarea
parteneriatelor public-private, insa cu rezultate destul de nesemnificative in
ceea ce priveste numarul de proiecte contractate. Altele, care abia de curand
au adoptat parteneriatele ca metoda de oferire a serviciilor publice, au
realizat o evolutie rapida, contractand un numar ridicat de proiecte intr-un
timp relativ scurt.
Pe langa progresul realizat de tari in ceea ce priveste numarul de
contracte de parteneriate public-private incheiate, alte doua elemente sunt
asociate cu acest domeniu: stabilirea unei autoritati la nivel central si
legislatia privind parteneriatele public-private.
Cu toate ca progresul in domeniu este limitat, utilizarea parteneriatelor
public-private este in crestere. In 2003, 90 de proiecte au fost finantate in
Europa insumand 2,65 miliarde de dolari. Banca Europeana de Investitii a
oferit finantari in valoare de 18 miliarde de euro pentru proiecte de
parteneriat public-privat.

28
 Parteneriatele public-private sunt o realitate pentru multe din statele
membre, acestea reprezentand o piata importanta in Europa. Parteneriatele
public-private pot fi foarte complexe si greu de realizat mai ales cand nu
exista o infrastructura sanatoasa. Realizate corect, aceste parteneriate pot
oferi beneficii substantiale atat sectorului public cat si cetatenilor, insa
neutilizate corespunzator pot aduce prejudicii pe perioade lungi de timp
datorita termenelor de realizare ale acestora.
Problema cu care se confrunta guvernele are in vedere utilizarea
parteneriatelor public-private atunci cand acestea sunt necesare si realizarea
acestora intr-o maniera cat mai eficienta.
Banca Europeana de Investitii este singura institutie europeana care
are o experienta vasta in ceea ce priveste parteneriatul public-privat. Banca
Europeana de Investitii este unul dintre principalii finantatori de proiecte de
parteneriat public-privat. Banca Europeana de Investitii a jucat un rol
important in dezvoltarea infrastructurii europene si a pietei parteneriatelor si
a contribuit la dezvoltarea practicii acestor contracte.
Banca europeana de investitii a asistat Comisia Europeana in diferite
initiative cum ar fi Instrumentul European de Garantare (garantarea
investitiilor in retele trans-europene), de asemenea aceasta ofera comsultanta
Uniunii Europene in ceea ce priveste negocierea si renegocierea anumitor
proiecte.

29
 Constructii

Aparare

Locuinte

Sanatate

IT

Porturi

Inchisori

Cai ferate

Drumuri

Scoli

Sport si agrement
Aeroporturi

deseuriApa, canalizare,
Cai ferate usoare
Austria ○ ○ □ ○ ○ □ □ ○ ○
Belgia □ ○ □ ○ ○ □ ○ □
Danemarca □ ○ □ □ □ □
Finlanda ○ □ □ □ ○
Franta □ □ ○ □ □ □ □ ● ● ○ ●
Germania □ ● ■ ■
Grecia □ ● ■ ■
Irlanda ○ □ □ □ ■ ■
Italia ○ ■ ○ ■ □ ○ ■ □ □
Luxemburg ○ □
Olanda ○ ○ ○ ○ ○ ○ □ ■
Norvegia ○ ○ □ ○ ○ ○ □
Portugalia ○ ○ □ ○ ○ ● ○ ▲
Spania ○ ○ □ ● □ ● ○ ○ ▲
Suedia ○ ○ ○ ▲ ○
Regatul ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●
Unit
Cipru ▲ □ □ □
Cehia ○ □ ○ ○ ○ ○ □ ○ ○ ▲
Estonia ○ ○ ○ ○
Ungaria ○ □ ○ □ ○ ▲ ▲ □ ▲
Letonia ○ ○
Lituania ○
Malta ○ □
Polonia ○ ○ ○ □ ○ ○ □ ▲
Slovacia ○ ○ ○
Slovenia ▲
Romania ○ □ ▲ □ ▲
Bulgaria ○ ○ ▲

Sumarul parteneriatelor publice-private pe tari si sectoare

○ – discutii incepute
□ – proiecte in realizare

30
 ▲ – multe proiecte realizate, unele incheiate
■ – numar substantial de proiecte incheiate
● – numar substantial de proiecte incheiate, majoritatea incheiate

Concluzii

Economiile moderne se confrunta periodic cu inflatie, somaj,

stagnare economica, deficite ale balantei comerciale şi ale balantei de
plati etc. Aceste dezechilibre macroeconomice produc pierderi de
bunastare pentru agentii economici. Astfel de situatii reclama exercitarea
functiei de stabilizare macroeconomica a statului, astfel incat prin politici
economice adecvate sa se reuseasca reducerea inflatiei, diminuarea
somajului si relansarea economica.
Directiile economie publice si ale economiei private in ultima
perioada, se indreapta spre un acelasi orizont, acela de functionalizare a
demersului managerial catre un nivel inalt. Toate activitatile finaciare ale
acestor sisteme ( public, privat ) au ajuns la un nivel de maxima
modularizare. Existenta diverselor segmente operationale prezente atat in
cadrul privat-economic, cat si in cel public-economic, au diversificat din ce
in ce mai mult domeniile de activitate ale specialistilor economici.

31
 Bibliografie

1) Galbraith, John Stiinta economica si interesul public,

Editura Politica, Bucuresti, 1982

2) Profiroiu, Alina Economia sectorului public,

Editura Economica, Bucuresti, 2001

3) Matei, Ani Economie publica,

Editura Economica, Bucuresti, 2003

4) Popescu, C.tin Teorie economica generala: Vol I:

Gavrila, Ilie Microeconomie,
Ciucur, Dumitru Editura ASE, Bucuresti, 2005

5) Nicolescu, O. Fundamentele managementului organizatiei,

Verboncu, Ion Editura Economica, Bucuresti, 2002

6) *** Parteneriatul public-privat in UE,

Economie si administratie locala, nr. 11, nov. 2006

7) *** Managementul public-privat in Romania si in

tarile Uniunii Europene, Economie si
administratie locala, nr. 5, mai 2005

32