CURS 7

6. METODE KINETOLOGICE

Introducere
Metoda kinetologică este reprezentată de un grup de exerciţii fizice, care au un
sens şi un scop final unic.
În general, metodele kinetologice poartă numele autorilor care le-au conceput.
De-a lungul timpului au fost propuse şi utilizate în practica kinetologică
numeroase metode dintre care unele au dispărut, altele au dăinuit şi s-au perfecţionat.
Se folosesc diferenţiat, în funcţie de scop, obiective, diagnostic.
Dintre cele mai utilizate, fără a fi egale ca importanţă, sunt:
- metoda Kabat – urmăreşte facilitarea actului motor voluntar prin sumarea de
stimuli ai sistemului neuromuscular;
- metoda Bobath – are la bază reacţiile de redresare a capului, corpului şi
urmăreşte modificări ale tonusului muscular (prin facilitare sau inhibiţie);
- metoda De Lorme – Watkins – pentru creşterea forţei musculare prin exerciţii
cu rezistenţă progresivă;
- metoda Klapp pentru redresarea scoliozelor;
- metoda von Niederhoffer – Egidy pentru tratarea scoliozelor;
- metoda Muller – Hettinger – urmăreşte tonifierea musculară prin exerciţii
izometrice;
- metoda Mezieres pentru corectarea lordozelor;
- metoda Jacobson şi Schultz – pentru mobilizările articulare (înspecial a
umărului şi şoldului);
- metoda Colson – pentru mobilizarea articulară progresivă;
- metoda Frenkel – urmăreşte recâştigarea coordonării în tulburările cerebrale;
- metoda respiraţiei abdomino-diafragmatice – pentru sindromul obstructiv
bronşic;
- metoda Vogler – pentru realinierea segmentelor corpului şi asuplizare articulară;
- metodele Fay, Phelps, Tardien, Vojda, Brunstorm, pentru facilitare
neuromusculară;
- metoda culturistă pentru creşterea forţei şi volumului muscular.
Obiectivele cursului
- Cunoaşterea metodei Kabat (particularităţile, indicaţiile efectele);
- Cunoaşterea modului de aplicare a diagonalelor Kabat pe segmentele corpului
6.1. METODA KABAT
Herman Kabat, medic neurofiziolog a studiat şi elaborat o serie de metode de
facilitare neuromusculară proprioceptivă (F.N.P.), care pot fi definite ca “metode de
încurajare sau grăbire a răspunsului mecanismului neuromuscular graţie stimulării
proprioceptive”.

1
 Exerciţiile F.N.P. descrise de Kabat sunt complexe şi depăşesc graniţele unor
simple exerciţii, constituindu-se în “metoda Kabat” - care introduce scheme de mişcare
globală, ca element facilitator proprioceptiv.
Metoda are la bază axioma lui Beevor şi Jackson: “creierul ignoră acţiunea
proprie muşchiului, el recunoaşte numai mişcarea”.
Kabat a observat că marea majoritate a mişcărilor omului, în special cele de
muncă, se execută în diagonală şi spirală, asemenea orientării muşchilor, ligamentelor
şi inserţiilor acestora.
În baza acestor observaţii, a precizat existenţa a câte două diagonale de mişcare
pentru fiecare segment important al corpului (cap-gât, trunchi superior, trunchi inferior
şi membre), fiecare având câte două scheme antagoniste, pe flexie şi extensie.
În esenţă, metoda Kabat constă în utilizarea a câte două scheme de flexie şi
două de extensie pentru fiecare segment important al corpului.
Fiecare schemă, în spirală şi diagonală, reprezintă o mişcare cu trei
componente:
 flexie sau extensie;
 abducţie sau adducţie;
 rotaţie externă sau internă.

Descrierea metodei
Schemele de mişcare pentru cap – gât şi trunchi superior
“Cheia” acestor scheme este gâtul.
a) Schema de flexie spre dreapta; diagonala cap – gât – trunchi superior rotate
spre stânga, capul în hiperextensie laterală stânga (ca şi cum ar privi înapoi
peste umărul stâng).
Se execută o flexie cu rotaţie spre dreapta, bărbia depăşind linia mediană a
corpului, venind dinspre stânga spre dreapta, privirea îndreptându-se spre dreapta jos.
Trunchiul superior (umerii) se flectează şi se rotesc spre dreapta, mişcarea
având tendinţa de a duce umărul stâng spre şoldul drept.
b) Schema de extensie pe aceeaşi diagonală, începe de la poziţia finală a
diagonalei de flexie şi ajunge prin derotaţie şi extensie în poziţia din care s-a
început mişcarea precedentă (de flexie), cu capul, gâtul şi umerii în rotaţie spre
stânga şi extensie.
Următoarele două scheme (pe flexie şi extensie) sunt cele pe diagonala opusă,
de la dreapta la stânga, identice cu cele descrise anterior.

Schemele de mişcare pentru trunchiul inferior şi membrelor inferioare

bilateral asimetrice
“Cheia” acestor scheme o constituie membrele inferioare.
Diagonala include flexia cu rotaţia, de la stânga la dreapta şi extensia de la
dreapta spre stânga, iar cea de a doua diagonală în sens invers (flexia cu rotaţia de la
dreapta la stânga şi extensia de la dreapta la stânga).
Membrele inferioare încrucişează linia mediană a corpului, bazinul se rotează
ridicându-se la pe planul banchetei (în schema de flexie).

Schemele membrelor superioare şi membrelor inferioare

2
 Aceste scheme sunt analizate după articulaţia luată în considerare, a “pivotului
de acţiune”.
Pivoţii proximali sunt articulaţia scapulo-humerală şi articulaţia coxofemurală.
Schema pentru pivoţii proximali are în vedere toate cele trei componente:
 flexia – extensia;
 abducţia – adducţia;
 rotaţia internă şi rotaţi externă.
Întotdeauna schemele respective, atât cele pe flexie cât şi cele pe extensie, se
combină cu abducţia şi adducţia. La membrul superior flexia este asociată cu rotaţia
externă, iar extensia cu rotaţia internă.
La membrul inferior, flexia şi extensia se asociază atât rotaţiei interne, cât şi
rotaţiei externe.
Abducţia membrului inferior se execută cu rotaţie internă, iar adducţia se
realizează asociată cu rotaţia externă.
Pivoţii intermediari sunt: articulaţia cotului pentru membrul superior şi
articulaţia genunchiului pentru membrul inferior (C; G).
Cotul şi genunchiul pot rămâne fixate, sau pot executa flexie şi extensie în
timpul executării schemelor de mişcare respective.
Rotaţiile interne şi externe în aceste articulaţii urmează rotaţiile executate de
pivotul principal, respectiv articulaţia scapulo-humerală (SH) şi coxo-femurală (CF).
Pivoţii distali, articulaţiile pumnului şi a gleznei (P; G1) urmează mişcările
executate de pivoţii principali, astfel:

- la membrul superior
 supinaţia şi deviaţia radială urmează flexia şi rotaţia externă a umărului;
 pronaţia şi deviaţia cubitală urmează extensia şi rotaţia internă a umărului;
 flexia pumnului este asociată cu adducţia umărului;
 extensia pumnului este asociată cu abducţia umărului;

- la membrul inferior
 flexia plantară este legată de extensia şoldului, iar extensia plantară de flexia
şoldului;
 inversia (adducţia) piciorului se asociază adducţiei şi rotaţiei interne a şoldului,
iar eversia şi abducţia piciorului este legată de abducţia şi rotaţia externă a
şoldului.
Pivoţii digitali se aliniază mişcării pivoţilor proximali şi distali, indiferent ce se
întâmplă cu pivoţii intermediari (C; G).

- la membrul superior:
 flexia şi adducţia degetelor de asociază flexiei pumnului şi adducţiei umărului;
 extensia cu abducţia degetelor se asociază extensiei pumnului şi abducţiei
umărului;
 deviaţia radială a degetelor urmează deviaţia radială a pumnului, supinaţiei şi
flexiei cu rotaţie externă a umărului;

3
  deviaţia cubitală a degetelor se asociază cu deviaţia cubitală a pumnului, cu
pronaţia şi extensia, cu rotaţia internă a umărului.
- policele se integrează în schemele de mişcare astfel:
 adducţia policelui se asociază cu flexia şi rotaţia externă a umărului;
 abducţia policelui se asociază cu extensia şi rotaţia internă a
umărului;

- la membrul inferior
 flexia cu adducţia degetelor se asociază cu flexia plantară şi extensia şoldului;
 extensia cu abducţia degetelor se asociază cu extensia piciorului şi flexia
şodului.
Fiecare schemă are la bază o componentă musculară principală formată dintr-un
grup de muşchi asemănători prin aliniamentul lor faţă de schelet şi care contribuie la
realizarea în principal a mişcărilor cuprinse în schema respectivă.
Solicitarea musculară nu este delimitată strict într-o schemă de mişcare,
existând şi aşa-numita “componentă musculară secundară”, reprezentată de muşchii
care participă la realizarea mişcării pe două scheme. Spre exemplu, marele fesier, care
acţionează în cea mai mare parte la schema extensie – adducţie - rotaţie externă a
şoldului, contribuie şi la acţiunea de extensie din schema extensie - abducţie - rotaţie
internă a coapsei, în care fesierul mijlociu şi micul fesier au acţiune principală. Marele
fesier, care are în componenţă unele fibre cu acelaşi aliniament, contribuie la mişcarea
respectivă, existând astfel o “intercalare” de acţiuni.
Se consideră că un muşchi izolat are o acţiune în toate cele trei componente,
principala componentă fiind cea care îl întinde cel mai tare.
Supleţea şi fluiditatea mişcării sunt date de participarea mai multor muşchi,
responsabili de realizarea celor trei componente, fiecare având prioritate în una sau
alta dintre acestea.
Orice afectare a unuia dintre muşchii care participă la o componentă a mişcării
(schemei) modifică forţa şi coordonarea acesteia. Astfel, muşchii principali ai schemei
formează un lanţ care acţionează cel mai bine în cadrul schemei respective, de la
poziţia de lungire completă, la poziţia de scurtare completă.
În sens invers, pentru fiecare muşchi se pot descrie schemele în care se obţine
facilitarea maximă.
Schema pentru fiecare mişcare începe cu “poziţia iniţială” (Pi), “poziţia de
întindere” sau “poziţia de întindere maximă a muşchiului” şi se termină cu poziţia
finală, (“poziţia de scurtare maximă”).
Între cele două poziţii, iniţială şi finală, segmentul parcurge întreaga
amplitudine de mişcare. În acest fel, toate segmentele cuprinse în schemă, parcurg
traseul de la întindere maximă (poziţia iniţială), ajustându-se de la pivoţii proximali
către cei distali.
Poziţionarea începe cu componentele de flexie sau extensie.
Dacă schema urmăreşte componenta flexie, segmentul va fi poziţionat în
extensie maximă. Apoi, se ia în consideraţie componenta abducţie – adducţie.
Dacă schema urmăreşte componenta abducţie, segmentul va fi poziţionat în
adducţie. Rotaţia este luată în considerare ultima.

4
 Dacă schema are în componenţă rotaţia externă, segmentul se poziţionează în
rotaţie internă.
În cadrul schemei de mişcare, aceasta începe de la pivotul distal către cel
proximal, deplasarea segmentului în schema respectivă fiind un vector, care are
direcţie şi sens.
Direcţia mişcării în diagonală este direcţia optimă a mişcării produse de
contracţia muşchilor principali, direcţie denumită “brazda” schemei.
În cadrul unei scheme, prima componentă care intră în joc este rotaţia, aceasta
asigurând caracteristica spiralată a schemei. Ulterior, se asociază celelalte componente,
flexia sau extensia, abducţia sau adducţia, pentru realizarea diagonalei.
Deplasarea segmentului are şi un anumit sens, existând câte două scheme
pentru fiecare diagonală.
“Schema agonistă” este realizată atunci când mişcarea se execută spre poziţia
de contractare, cea de scurtare a muşchiului.
“Schema antagonistă” este realizată atunci când mişcarea se execută invers, în
care muşchii care s-au scurtat în “schema agonistă”, se alungesc, capetele lor de
inserţie depărtându-se.
Schemele de facilitare Kabat se utilizează:
- pasiv de către kinetoterapeut;
- activ – prin mişcare liberă;
- activo – pasiv – mişcarea liberă ghidată de către kinetoterapeut;
- activ cu rezistenţă – urmăreşte creşterea forţei (cu sau fără introducerea unor
contracţii izotonice pe parcursul efectuării mişcării).
Amplitudinea mişcării în general este cea maximă posibilă, dar în anumite
situaţii se pot executa şi cu amplitudini reduse. Tehnica schemelor de facilitare Kabat,
este codificată pe diagonale, astfel:

Membrele superioare
Diagonala 1. Flexie, extremitatea superioară (D1,F,ES)
Scapula : ridicare + abducţie + rotaţie în sus;
Braţ : flexie + abducţie + rotaţie externă;
Cot : flexie, extensie, sau imobilizare;
Pumn + degete : flexie + deviaţie radială;
Police : adducţie (poziţia finală a mişcării)

Diagonala 1. Extensie, extremitatea superioară (D1,E,ES)

Scapula : coborâre + adducţie + rotaţie în jos;
Braţ :extensie + abducţie + rotaţie internă;
Cot : flexie, extensie, sau imobilizare;
Pumn + degete : extensie + deviaţie cubitală;
Police : abducţie;

Diagonala 2. Flexie, extremitatea superioară (D2,F,ES)

Scapula : ridicare + adducţie + rotaţie în sus;
Braţ : flexie + abducţie + rotaţie externă;
Cot : flexie, extensie, sau imobilizare;

5
Pumn + degete : extensie + deviaţie radială;
Police : extensie;

Diagonala 2. Extensie, extremitatea superioară (D2,E,ES)

Scapula : coborâre + abducţie + rotaţie în jos;
Braţ : extensie + adducţie + rotaţie internă;
Cot : flexie, extensie, sau imobilizare;
Pumn + degete : flexie + deviaţie cubitală;
Police : opozabil degetelor;
Exemplificăm schematic diagonalele pentru membrele superioare (Fig. 135 –
Fig. 145):

Fig. 135. Diagonala 1, de jos în sus şi de sus în jos (privirea urmăreşte braţul care
lucrează).

Fig. 136. Diagonala 2, de sus în jos şi de jos în sus (privirea după braţ şi umărul
rotat în aceeaşi direcţie).

6
Fig. 137. Diagonala 1E „DESPICATUL” a MS dr., cu diagonala 2E a MS stg. Se
execută rotarea capului şi umerilor în direcţia braţului care lucrează.

Fig. 138. Diagonala 1F „RIDICAREA” a MS dr., cu diagonala 2F a MS stg.

7
Fig. 139. Diagonala 2E şi diagonala 2F – scheme bilaterale simetrice.

Fig. 140. Diagonala 2E şi diagonala 2F – scheme bilaterale simetrice.

Fig. 141. Diagonala 1F pentru MS dr. şi diagonala 2F pentru MS stg. – scheme

asimetrice în acelaşi sens.

8
Fig. 142. Diagonala 2E pentru MS stg. şi diagonala 2F pentru MS dr. Schemă
asimetrică reciprocă.

Fig. 143. Diagonala 2F pentru MS stg. şi diagonala 2E pentru MS dr. Schemă

asimetrică încrucişată.

Varianta pentru cot:

Fig. 144. Flexia braţului cu ducerea cotului lângă ureche

9
 a.

b.

c.
Fig. 145. a,b.c. Se duce membrul superior drept în E. La
coborâre, se flectează din cot, kinetoterapeutul opunând
rezistenţă.
Membrele inferioare
Diagonala 1. Flexie extremitatea inferioară (D1,F,EI)
Pelvis : basculat înainte;
Coapsă : flexie + adducţie + rotaţie externă;
Genunchi : flexie, extensie sau imobilizare;
Picior + degete : flexie dorsală + inversie;
Diagonala 1. Extensie extremitatea inferioară (D1,E,EI)
Pelvis : basculat înapoi;
Coapsă : extensie + abducţie + rotaţie internă;
Genunchi : flexie, extensie sau imobilizare;
Picior + degete : flexie plantară + eversie;
Diagonala 2. Flexie extremitatea inferioară (D2,F,EI)
Pelvis : ridicare;
Coapsă : flexie + abducţie + rotaţie internă;
Genunchi : flexie, extensie sau imobilizare;
Picior + degete : flexie dorsală + eversie;
Diagonala 2. Extensie extremitatea inferioară (D2,E,EI)
Pelvis : coborât;

10
Coapsă : extensie + adducţie + rotaţie externă;
Genunchi : flexie, extensie sau imobilizare;
Picior + degete : flexie plantară + inversie;
Exemplificăm schematic diagonalele pentru membrele inferioare (Fig. 146–Fig.
147):

Fig. 146. Diagonala 1 – din abducţie se flectează oblic, înainte, dreapta, sus.
Adducţia cu ducerea dincolo de linia mediană.

Fig. 147. Diagonala 2 – adducţia peste linia mediană. Flexie, abducţie şi extensie a
membrului inferior drept.

Fig. 148. Diagonala 2F pentru MI dr. şi MI stg. – Schemă bilaterală asimetrică.

11
Fig. 149. Diagonala 1E pentru MI dr. şi diagonala 2E pentru MI dr. – Schemă
bilaterală asimetrică.

b
Fig. 150. a şi b. Abducţia şi adducţia MI cu rezistenţă – Scheme bilaterale
simetrice.
Varianta pentru genunchi:

Fig. 151. Decubit dorsal cu genunchii în flexie la 30° – 40°. Abducţia şi adducţia
genunchilor.

12
Fig. 152. Diagonala 1E MI dr. în flexie. Se îndoie genunchiul, până când călcâiul
atinge celălalt genunchi.

Fig. 153. Diagonala 1F pentru MI stg. pe extensie (imaginea de sus). Diagonala

1E, se continuă mişcarea de extensie a şoldului, cu flexia genunchiului în afara
banchetei.

Rezumat
Metoda Kabat, metodă "de încurajare" sau grăbire a răspunsului mecanismului
neuromuscular prin tehnici FNP, constă în utilizarea a câte 2 scheme de flexie şi două
de extensie pentru fiecare segment al corpului.
Fiecare schemă, executată în spirală şi diagonală, reprezintă o mişcare cu 3
componente: flexie sau extensie, abducţie sau adducţie, rotaţie internă sau rotaţie
externă.

Concepte şi termeni de reţinut

Beevor şi Jackson, autorii axiomei "Creierul ignoră acţiunea proprie
muşchiului, el recunoaşte numai mişcarea".
Schemă de mişcare, schemă agonistă, schemă antagonistă, despicatul, scheme
bilaterale simetrice, scheme asimetrice, schemă asimetrică specifică, schemă
asimetrică încrucişată.

13
Probleme de reflexie şi teme de dzbatere
1. Modul de aplicare practică a diagonalelor Kabat (execuţia) pentru membrele
superioare şi trunchi superior;
2. Modul de aplicare practică a diagonalelor Kabat pentru membrele inferioare şi
trunchi inferior.

Recomandări bibliografice
1. Bălteanu V., Ailioaie L. M., 2005, - Compendiu de kinetoterapie tehnici şi
metode, Ed. Tehnică, Ştiinţifică şi Didactică CERMI, Iaşi
2. Marcu V., Dan Mirela, 2006, - Kinetoterapie/Physiotherapy, Ed. Univ. Oradea.
3. Sbenghe T., 1987, - Kinetoterapia profilactică, terapeutică şi de recuperare,
Ed. Medicală, Bucureşti.

14