Boala Alzheimer

Boala Alzheimer (AD), denumită și Alzheimer, este o

boală neurodegenerativă cronică care începe de obicei încet și se
agravează treptat în timp.[1][2] Este cauza a 60–70% din cazurile
de demență.[1][2] Cel mai frecvent simptom precoce este dificultatea de a-
și aminti evenimentele recente.[1] Pe măsură ce boala avansează,
simptomele pot include probleme cu vorbirea, dezorientarea (inclusiv
rătăcirea cu ușurință), schimbări de dispoziție, pierderea motivației,
negestionarea îngrijirii de sine și probleme de comportament.[1][2] Pe
măsură ce starea unei persoane scade, se retrage adesea din familie și
din societate.[1] Treptat, funcțiile corporale se pierd, ducând în cele din
urmă la moarte.[7] Deși viteza de progresie poate varia, speranța de viață
tipică după diagnostic este de trei până la nouă ani. [8][9]
Cauza bolii Alzheimer este slab înțeleasă.[1] Aproximativ 70% din risc
este considerat a fi moștenit de la părinții unei persoane, cu
multe gene implicate de obicei.[10] Alți factori de risc includ un istoric
de lovituri la nivelul capului, depresie și hipertensiune arterială.
[1]
 Procesul bolii este asociat cu plăci și încordarea
neurofibrilară din creier.[10] Un diagnostic probabil se bazează pe istoricul
bolii și teste cognitive cu imagistică medicală și teste de sânge pentru a
exclude alte cauze posibile.[3] Simptomele inițiale sunt adesea
confundate cu îmbătrânirea normală.[1] Examinarea țesutului cerebral
este necesară pentru un diagnostic clar.[10] Antrenamentul
cerebral și fizic și evitarea obezității pot reduce riscul de AD; cu toate
acestea, dovezile care susțin aceste recomandări sunt slabe. [10][11] Nu
există medicamente sau suplimente care s-au dovedit a scădea riscul. [12]
Niciun tratament nu oprește sau inversează evoluția acestuia, deși unele
pot îmbunătăți temporar simptomele.[2] Persoanele afectate se bazează
din ce în ce mai mult pe alții pentru asistență, adesea punând o povară
asupra îngrijitorului.[13] Presiunile pot include elemente sociale,
psihologice, fizice și economice.[13] Programele de exercițiu pot fi
benefice în ceea ce privește activitățile din viața de zi cu zi și pot
îmbunătăți rezultatele.[14] Problemele de comportament
sau psihoza datorată demenței sunt deseori tratate cu antipsihotice, dar
acest lucru nu este de obicei recomandat, deoarece există un beneficiu
mic și un risc crescut de moarte timpurie.[15][16]
În 2015, au existat aproximativ 29,8 milioane de oameni în întreaga lume
cu AD.[2][17] Cel mai adesea începe la persoanele de peste 65 de ani, deși
4-5% din cazuri sunt Alzheimer cu debut precoce.[18] Aceasta afectează
aproximativ 6% din persoanele de 65 de ani și mai mari. [1] În 2015,
demența a dus la aproximativ 1,9 milioane de decese. [19] A fost descris
pentru prima dată de către ulterior psihiatru și patolog german Alois
Alzheimer, după 1906.[20] În țările dezvoltate, AD este una dintre cele mai
costisitoare boli financiare.[21][22]