Clinica de Nutriție KiloStop

Studiu de caz
Care sunt cele mai periculoase
alimente de care trebuie
neapărat să te ferești
Cuprins

1. Introducere

2. Adevărul din spatele alimentelor procesate

3. Influența aditivilor alimentari asupra organismului

4. Studiu de caz: Cârnații Cabanos

5. Studiu de caz: Crenvurștii

6. Studiu de caz: Parizerul

7. Studiu de caz: Salamul

8. Studiu de caz: Șuncă de Praga

9. Studiu de caz: Pate vegetal

10. Clinica de Nutriție KiloStop este alături de tine!

Introducere

Numele meu este Laura Ene și sunt medic primar în Diabet, Nutriție și Boli Metabolice
la Clinica de Nutriție KiloStop. 

Am peste 10 ani de experiență în acest domeniu și mi-au trecut pragul peste 2.500 de
pacienți.  De mai bine de 10 ani îi ajut pe oameni să scape de povara kilogramelor în
plus, să fie mai sănătoși și mai fericiți.

Cred că modul în care ne hrănim atât corpul cât şi spiritul are un imens impact asupra
calității vieții de zi cu zi și mai ales pe termen lung, multe boli şi afecțiuni putând fi
prevenite, tratate ori ţinute sub control prin alimentație și un stil de viață echilibrat.

Din acest motiv am analizat o serie de produse pe care le găsim pe piața românească
pentru a vedea cum ne influențează ele starea de sănătate. Rezultatul acestei analize îl
găsești în materialele din acest eBook.

Sper ca aceste informații să te ajute să iei cele mai bune decizii alimentare pentru
sănătatea ta și a familiei tale!
Adevărul din spatele
alimentelor procesate

Ai auzit de nenumărate ori vorbindu-se despre alimentele procesate și cât de

dăunătoare sunt ele pentru sănătate și siluetă. Și este perfect adevărat, pentru că ele
sunt principalele  vinovate de îngrășarea și îmbolnăvirea a milioane de persoane din
întreaga lume.  Dar ce înțelegem mai exact prin alimente procesate? Sunt ele toate
dăunătoare? La aceste întrebări vreau să-ți răspund în acest material.

Ce înseamnă alimente procesate

Termenul de „alimente procesate” se referă la orice aliment care a trecut printr-un
proces de prelucrare.  Procesul de prelucrare a alimentelor include mai multe tehnici,
cum ar fi congelarea, conservarea, fierberea, deshidratarea, pasteurizarea etc. 
De ce sunt necesare aceste tehnici? Unele alimente au nevoie să fie prelucrate din
motive de siguranță. 

Așa se întâmplă cu laptele, de exemplu, care se fierbe sau se pasteurizează pentru a

elimina bacteriile dăunătoare.  Alte alimente au nevoie de prelucrare pentru a putea fi
folosite mai ușor, cum ar fi semințele din care se obține uleiul.  Altele au nevoie de
congelare pentru a putea fi păstrate și folosite în sezonul rece. De altfel, congelarea
este una dintre cele mai bune metode de conservare, întrucât păstrează majoritatea
vitaminelor din legume și fructe.

Așadar, după cum vedem, nu toate alimentele procesate sunt o alegere proastă. Există
chiar situații în care prelucrarea aduce un plus de beneficii. Cel mai notabil exemplu îl
reprezintă morcovii.  Aceștia nu numai că nu își pierd proprietățile prin fierbere, ci se
îmbogățesc în antioxidanți. Un alt exemplu este cel al sucului de roșii, care conține de 5
ori mai mult licopen decât roșiile crude. Totuși, ce face ca unele alimente procesate să
fie mai puțin sănătoase sau chiar dăunătoare?

Cum îți afectează sănătatea alimentele procesate

În timpul prelucării industriale a alimentelor, se adaugă de multe ori diverși
aditivi  pentru a le îmbogăți gustul și a le prelungi termenul de valabilitate.  Așadar,
atunci când vorbim despre alimentele procesate rele ne gândim în primul rând la cele
care prin prelucrare au fost „îmbogățite” cu o serie de substanțe artificiale.

Hai să vedem care sunt acestea.

1. Alimentele procesate sunt bogate în zahăr

Alimentele procesate sunt de obicei pline de zahăr adăugat, indiferent sub ce
denumire îl găsim. Cu toții știm că zahărul consumat în exces este dăunător. Nu numai
că are calorii goale, ci este un hoț de nutrienți, care poate avea efecte devastatoare
asupra metabolismului, poate induce rezistență la insulină, poate crește trigliceridele și
colesterolul rău. Nu este de mirare că un consum mare de zahăr este asociat cu bolile
care fac cele mai multe victime la nivel mondial: boli cardio-vasculare, diabet,
obezitate și cancer. 

Multe persoane, de exemplu, se feresc să pună zahăr în cafea dar consumă sucuri
și alimente procesate.
2. Alimentele procesate oferă satisfacție crescută și duc
la consum excesiv
Cu toții vrem să consumăm mâncare cu gust bun. Acest lucru stă în natura umană.
Suntem înzestrați cu papile gustative care ar trebui să ne ajute să alegem corect
alimentele.  Ne dorim să mâncăm alimente dulci, sărate sau grase pentru că știm că
acestea conțin energie și nutrienți necesari pentru supraviețuire. Dar astăzi, competiția
din industria alimentară este acerbă, așa că se cheltuiesc resurse masive pentru a face
mâncarea cât mai apetisantă. Astfel au apărut produse care oferă creierului o
satisfacție care o depășește cu mult pe cea oferită de alimentele naturale.

Aceste alimente procesate sunt atât de satisfăcătoare pentru creier încât ne

afectează comportamentul, făcându-ne să mâncăm mult mai mult și, în cele din urmă,
să ne îmbolnăvim.

3. Alimentele procesate conțin ingrediente artificiale

Dacă citim eticheta unui produs procesat, șansele să nu înțelegem care sunt
ingredientele sunt foarte mari. Asta deoarece multe dintre ele nu sunt de fapt ...
mâncare, ci substanțe chimice adăugate în diverse scopuri.

Alimentele procesate conțin de multe ori:

conservanți pentru a preveni alterarea

coloranți pentru a da mâncării o anumită culoare
potențiatori de aromă pentru a-i oferi alimentului respectiv un anumit gust
texturanți pentru a oferi o anumită textură.

Există alimente procesate care conțin zeci de astfel de aditivi care nici măcar nu apar pe
etichetă. De exemplu „arome artificiale” este un amestec brevetat. Fabricanții nu sunt
obligați să dezvăluie exact toate componentele amestecului.    De aceea, atunci când
vezi pe etichetă „arome artificiale” aceasta poate să însemne cel puțin 10 substanțe
amestecate pentru a da un anumit gust.

4. Alimentele procesate sunt bogate în carbohidrați răi

Carbohidrații sunt principala noastră sursă de energie. Există însă o mare diferență
între aceștia. Carbohidrații buni sunt cei complecși, care au marea calitate de a se
absorbi mult mai lent decât cei simpli şi furnizează corpului o energie constantă pe tot
parcursul zilei. Ei previn creşterile şi scăderile bruşte de glicemie şi oferă o senzaţie de
saţietate îndelungată.

Carbohidrații răi sunt cei simpli, care au fost cândva carbohidraţi complecşi, benefici
pentru organism. Însă „mâna omului” a înlăturat din ei fibrele alimentare, vitaminele şi
mineralele şi astfel au rămas doar glucide sau zaharuri simple, „rele”, pe care corpul
nostru le absorbe rapid şi care se depun foarte uşor sub formă de grăsime. 

De asemenea, ele  determină creşteri şi scăderi bruşte ale glicemiei (ale zahărului din
sânge), influenţând astfel într-un mod negativ apetitul (adică pot creşte senzaţia de
foame). Cele mai multe alimente procesate - produse de patiserie, cofetărie, dulcețuri,
siropuri, băuturi carbogazoase, pâine albă - conțin carbohidrați simpli.

5. Alimentele procesate sunt sărace în nutrienți

Alimentele procesate sunt mult mai sărace în nutrienți decât alimentele în starea  lor
naturală. În unele cazuri ele sunt îmbogățite cu vitamine și minerale sintetice pentru a
compensa ceea ce se pierde în timpul prelucrării.  Dar acești nutrienți sintetici nu sunt
nici pe departe un înlocuitor bun pentru nutrienții care se găsesc în alimentele
integrale.  În plus, alimentele integrale conțin mult mai mult decât vitaminele și
mineralele standard.

6. Alimentele procesate tind să fie sărace în fibre

Fibrele au numeroase beneficii pentru organism. Cele  insolubile previn constipaţia şi
menţin sănătatea tractului digestiv, iar cele solubile te fac să te saturi mai
repede. Fibrele care se găsesc în mod natural în alimente se pierd însă de multe ori în
timpul prelucrării. Prin urmare, dacă alegi să consumi alimente procesate, probabil că
nu îți vei asigura necesarul zilnic de 20-25 g de fibre, privându-te de beneficiile lor.

7. Alimentele procesate consumă mai puțină energie pentru a

fi digerate
Având în vedere modul în care sunt procesate alimentele, ele sunt deseori foarte ușor
de mestecat și înghițit. Uneori simți cum ți se topesc în gură. Astfel că aceste alimente
necesită un timp mai scurt pentru a le consuma dar și energie mai puțină pentru a le
digera decât alimentele integrale. Gândește-te numai la pâine. În cât timp mănânci o
felie de pâine integrală și cât îți ia să mănânci o felie de pâine albă, pufoasă și afânată.

8. Alimentele procesate sunt deseori bogate în grăsimi trans

Grăsimile trans sunt produse sintetic în industria alimentară din grăsimi nesaturate
printr-un proces numit hidrogenare. Acest proces transformă grăsimile vegetale,
nesaturate, în grăsimi mai solide cu o durabilitate mai mare. Pe produsele care conţin
aceste uleiuri trans apare de regulă „ulei vegetal parţial hidrogenat".  Aceste grăsimi
sunt corelate cu un risc crescut al bolilor de inimă.

9. Alimentele procesate conțin sare în exces

Multe alimente procesate conțin sare în exces. Și nu vorbesc aici doar de mezeluri, ci și
de unele alimente la care nici nu te-ai gândi. Ca să-ți dau doar un exemplu, un litru de
suc de roșii cumpărat din magazin, foarte sănătos de altfel și plin de nutrienți, conține
8 grame de sare. Asta în condițiile în care cantitatea de sare recomandată de OMS este
de mai puțin de 5 g pe zi pentru un adult.

În concluzie, recomandarea mea este: mănâncă mâncare adevărată! Ea este cheia unei
vieți sănătoase și a unei siluete de invidiat.

Știai că peste 80% din bolile actuale sunt cauzate de alimentația

nesănătoasă? Vino la nutriționist pentru o dietă echilibrată care să te ajute
să slăbești!
Influența aditivilor alimentari
asupra organismului

Legislația Uniunii Europene cere ca aditivii folosiți în alimente să fie specificați clar pe

lista de ingrediente, cu funcția pe care o îndeplinesc și numele sau nr. CEE. Un nr. CEE
înseamnă că E-ul respectiv a trecut testele și a fost aprobat pe teritoriul UE.

Aditivii alimentari, adică E-urile, sunt grupați în funcție de proprietățile pe care le au.
Aditivii cel mai des întâlniți pe etichetele alimentelor sunt:

Antioxidanți - împiedică alimentele să râncezească sau să-și schimbe culoarea,

reducând riscul ca grăsimile să se combine cu oxigenul
Coloranți – pentru intensificarea culorii alimentelor
Emulsificatori, stabilizatori, agenți de îngroșare și gelifiere – ajută la amestecarea și
îngroșarea ingredientelor
 Potențatori de aromă – folosiți pentru a amplifica aroma alimentelor
Conservanți – folosiți pentru conservarea alimentelor pe termen lung
Îndulcitori – cu o putere de îndulcire mai mare decât a zahărului

Majoritatea aditivilor sunt permiși doar în unele produse și doar în cantități limitate,
reglementate de legislația Uniunii Europene.

Sunt două mari căi prin care aditivii alimentari ne influențează organismul: ne păcălesc
simțurile și ne afectează sănătatea.

Impactul asupra simțurilor

Arta creşterii atractivităţii alimentelor prin coloranţi nu este o practică nouă.
În antichitate, romanii de exemplu foloseau şofran pentru a-şi colora mâncarea într-un
galben pozitiv şi liniştitor. Atributele vizuale ale unui produs precum forma, culoarea şi
modul de prezentare, joacă un rol important în succesul comercial şi ne pot convinge
sau nu să alegem mâncarea. Forma, de exemplu, ne permite evaluarea prospeţimii şi a
poftei, iar culoarea inspiră aşteptări despre gust (de exemplu, ne aşteptăm ca o roşie
verde să fie acră şi necoaptă, iar o prăjitură maro să aibă gustul ciocolatei).

Industria alimentară, care foloseşte intens aditivi pentru a modifica produse în funcție
de gusturile consumatorilor, ia în considerare aceste aspecte vizuale. Pentru că un
produs, ca să fie cumpărat şi consumat, trebuie să corespundă aşteptărilor noastre. De
aceea, un sirop de mentă sau o acadea de lămâie, care în mod natural nu au nicio
culoare, sunt artificial colorate în verde şi galben. 

Culoarea unui produs trebuie să fie constantă, pentru a putea fi recunoscut. Nu e un

lucru necunoscut faptul că produsele industriale sunt colorate artificial pentru a
restaura nuanţele naturale pierdute prin procesare.

Substanțele de sinteză nu sunt însă naturale și nu conțin nutrienții de care corpul

nostru are nevoie pentru a funcționa. Ele nu fac altceva decât să ne păcălească
simțurile, făcându-ne să mâncăm mult din produse care de multe ori nu conțin nimic
natural.  Folosirea generalizată de aditivi nu afectează însă doar aspectul vizual al
alimentelor, ci şi aroma şi gustul. Potențarea aromelor atrage de multe ori după sine o
dependență de gust. Mai mult, aceste arome ne pot schimba preferințele alimentare,
astfel încât nu mai reușim să recunoaștem produsele naturale și de calitate.
Impactul asupra sănătății
În ceea ce privește efectele aditivilor alimentari asupra sănătății, aș aminti în primul
rând contribuția lor la creșterea numărului de cancere de tract digestiv. Așa cum știm,
celulele organismului nostru se regenerează periodic. Celulele care vin cel mai des în
contact cu aceste non-alimente (aditivii alimentari) sunt celulele tractului digestiv. În
momentul în care regenerarea lor se produce în prezența unor substanțe care nu sunt
naturale, apar celule cu defecte – respectiv celule canceroase.

În al doilea rând, consumul constant de produse procesate poate duce la alergii

cutanate (dermatite, eczeme, etc), tulburări gastrointestinale, poate afecta funcția
de  detoxifiere a ficatului și poate scădea imunitatea.  Unii aditivi alimentari sunt însă
mai periculoși decât alții. De exemplu, oamenii de știință au studiat legătura dintre
aditivii alimentari și hiperactivitatea la copii. Un studiu britanic publicat în 2007 în
revista The Lancet a demonstrat cum consumul de conservanți și coloranți artificiali se
asociază cu ADHD la copii.  Printre cele mai periculoase și mai des întâlnite E-uri din
industria alimentară menționăm monoglutamatul de sodiu, sulfiții și nitritul de sodiu.

Monoglutamatul de sodiu (E621) se găsește în toate mezelurile, în chipsuri și în mai

toate alimentele semipreparate. Se folosește ca potențator de aromă dar în același
timp afectează funcția creierului care îți dă semnalul de sațietate. Acest lucru conduce
în cazul multor persoane la creșterea în greutatea.  Monoglutamatul de sodiu este
considerat de asemenea și o excitotoxină, iar consumul regulat poate duce la depresie,
dezorientare, tulburări de vedere, oboseală, dureri de cap și obezitate.

Sulfiții (E221) se găsesc în vin și în fructe uscate. Persoanele sensibile la sulfiți pot
manifesta dureri de cap, probleme respiratorii, eczeme și alergii cutanate.

Nitritul de sodiu (E250), substanța care îi dă cărnii culoarea roz, se găsește în mezeluri,
pește afumat sau orice alt tip de carne procesată. 

Cu atâția aditivi în alimente, este ușor de înțeles de ce  80% din bolile
actuale sunt cauzate de alimentația nesănătoasă. Dacă și tu ai probleme de
greutate vino la nutriționist  pentru  o dietă echilibrată care să te ajute să
slăbești!
Studiu de caz: Cârnații Cabanos

Cârnații Cabanos sunt produse afumate din carne tocată. Dar când spunem carne
tocată, nu ne gândim în niciun caz la carne slabă. Conținutul de grăsimi saturate este
unul considerabil, ajungând undeva la 35 g/100 g de produs.

Grăsimile saturate sunt o sursă sigură de colesterol care se depune pe artere, creând
placa de aterom care obstrucționează circulația sângelui prin artere și duce pe termen
lung la ateroscleroză. Grăsimi saturate găsim în toate produsele animale, așa că ar
trebui să fim foarte atenți la cantitatea pe care o consumăm.

Totodată, cârnații Cabanos au foarte multe calorii: undeva la 380 Calorii/100 g. Dacă îi
mai și prăjim în ulei, numărul caloriilor explodează. Pe lângă grăsimi, cârnații Cabanos
conțin 14,4 g proteine/100 g de produs și 0,6 g glucide/100 g de produs.   
Dacă am analiza aceeași cantitate de cotlet de porc gătit fără ulei, am vedea că acesta
are 187 de Calorii, aproape jumătate din numărul de calorii al cârnaților, 0 glucide, 30,4
g proteine (dublu față de aceeași cantitate de Cabanos) și doar 6,3 g de grăsimi.

Să nu uităm însă că pe lângă carne tocată, în componența cârnaților Cabanos găsim și

nitriți care odată ajunși în organism pot fi convertiți în compuși ce pot cauza cancer.
Găsim, de asemenea, monoglutamat de sodiu pentru potențarea gustului dar și multă
sare.

Acolo unde ea apare trecută pe etichetă, constatăm că produsul conține cel puțin 2 g
de sare/100 g. Astfel, dacă mâncăm 2 cârnați ne alegem cu 2 g de sodiu, ceea ce
înseamnă aproape jumătate din doza zilnică recomandată doar dintr-un aliment.

Din păcate, sarea este prezentă în majoritatea alimentelor pe care le consumăm, așa că
este foarte ușor să depășim doza zilnică recomandată. Iar sarea în exces ne
poate îmbolnăvi inima.

Recomandarea mea este să alegi carne slabă în locul cârnaților, pe care să o prepari la
cuptor sau la grătar și să o consumi alături de o salată generoasă de legume cu frunze
verzi, care au rolul de a  reduce absorbția grăsimilor. 

Nu ai timp de conceput și urmat o dietă? Click aici dacă vrei ca eu și

echipa KiloStop să-ți personalizăm dieta!
Studiu de caz: Crenvurștii

Crenvurștii sunt alimente procesate, iar alimentele procesate tind să fie mai bogate în
grăsimi, zahăr, calorii, E-uri, coloranți și conservanți. Consumate în exces, ele
favorizează îngrășarea și duc la probleme de sănătate grave precum cancere, boli de
inimă etc.

În primul rând, pentru creșterea termenului de valabilitate al produsului și pentru

controlul dezvoltării de bacterii, fungi sau mucegaiuri, crenvurștii conțin conservanți.
Carnea conservată înseamnă în general conservare prin afumare, adăugare de
conservanți sau sare.

Produsele analizate au conservanți adăugați (nitriți sau nitrați). Aceștia pot fi

transformați în organism în compuși care sunt asociați cu un risc crescut de cancer.
Unii dintre crenvurști conțin vitamina C (acid ascorbic), care se pare că poate să
împiedice nitriții să se transforme în compuși cancerigeni, reducând astfel riscul de
cancer asociat cu aceste substanțe chimice.

Unele produse sunt fierte și afumate. Afumarea este însă o altă metodă de conservare
asociată cu un risc crescut de cancer. Studiile epidemiologice au arătat că există dovezi
puternice privind legătura dintre carnea afumată și cancerul colorectal.

Așadar, afumarea cărnii nu este recomandată deoarece în cursul acestui proces se

formează substanțe cancerigene. Cu cât temperatura fumului este mai ridicată, cu atât
se formează mai multe substanțe toxice. De aceea, cel mai bine este ca fumul să
fie  rece pentru a se forma mai puține substanțe nocive.  Carnea afumată nu este
recomandată nici copiilor, întrucât stomacul lor o digeră foarte greu.

În afară de procesul de conservare, crenvurștii nu sunt o alegere bună întrucât conțin și

foarte multe grăsimi. Analizând etichetele, am constatat că majoritatea
crenvurștilor  conțin piept de pui în proporții variabile, de la 40 la 70 la sută, dar au
slănină sau piele de pui adăugată, ceea ce înseamnă grăsimi saturate. Grăsimile
saturate cresc riscul de apariție a afecțiunilor cardiovasculare precum infarctul sau
accidentul vascular cerebral și sunt un factor de risc pentru cancerele de colon și sân.

Tot sub aspectul informațiilor nutriționale, constatăm că acești crenvurști conțin

proteine puține per 100 de grame, mult sub 21,9 g cât conțin 100 g de piept de pui. Și
acest lucru se întâmplă în pofida faptului că produsele au adăugată proteină din lapte
sau proteină vegetală.

Nici cantitatea de sodiu nu este neglijabilă. Acolo unde ea apare trecută pe etichetă,
constatăm că are o valoare de peste 2 g per 100 de grame de produs. Astfel, dacă
mâncăm 2 crenvurști, ne alegem cu 2 g de sodiu, ceea ce înseamnă aproape jumătate
din doza zilnică recomandată doar dintr-un aliment. Așa că atenție la cantitatea de
produse procesate pe care o consumați. Sarea în exces vă poate îmbolnăvi inima.

Așadar, crenvurștii nu sunt un aliment pe care să îl poată recomanda un nutriționist,

atât din cauza conservanților conținuți, cât și a cantității mari de grăsimi saturate
conținute, care face ca un singur crenvurst să ajungă și la 140 Calorii.   

Îți dorești o viață sănătoasă dar nu ai timp de conceput și urmat o dietă?

Click aici dacă vrei ca eu și echipa KiloStop să-ți personalizăm dieta!
Studiu de caz: Parizerul

Parizerul este unul dintre produsele cu o valoare nutritivă foarte scăzută. Dacă ne
uităm pe etichetă, vedem că ingredientul principal este carnea dezosată sau separată
mecanic. Aceasta este de fapt o pastă care include oase, măduvă osoasă, piele, nervi,
vase de sânge și resturi de carne rămase pe oase. 

Produsul rezultat este un amestec de mușchi și alte țesuturi care nu sunt în general
considerate carne. Prin urmare, deși este considerat un produs din carne, parizerul este
o sursă precară de proteine. Astfel, în 100 g de parizer găsim doar 12 g de proteine.
Comparativ, 100 g de mușchi de porc are 25 g de proteine, în timp ce 100 g de piept de
pui are 26 g de proteine. Așadar, dublu față de parizer.

Pe lângă această pastă, parizerul mai conține șorici, piele de pui sau ambele, care
nu sunt altceva decât surse de grăsimi saturate. 
Grăsimile saturate cresc riscul de apariție  a afecțiunilor cardiovasculare precum
infarctul sau accidentul vascular cerebral și sunt un factor de risc pentru cancerele de
colon și sân. Ele ar trebui să reprezinte maxim 10% din totalul de grăsimi din dieta
noastră. O dietă sănătoasă conține grăsimi în proporție de 30%. Cele mai bune surse
de grăsimi, adică grăsimi nesaturate se găsesc însă în produsele de origine vegetală –
semințe, avocado, măsline. De asemenea, parizerul conține între 1 și 3 grame de sare
pe 100 grame.  Adică, dacă mâncăm 10 felii subțiri de parizer putem consuma până la 3
g de sare, ceea ce înseamnă peste jumătate din doza zilnică recomandată doar  dintr-
un aliment. Dacă luăm în considerare că cele mai multe alimente pe care le cumpărăm
conțin sare, putem depăși cu ușurință doza zilnică recomandată de o linguriță.

Sarea sau clorura de sodiu este necesară bunei funcţionări a organismului, cu condiţia
să nu se depăşească un aport de maximum 5 grame pe zi. Problema este că
majoritatea populaţiei din ţările civilizate consumă de două ori mai multă sare decât
ar avea nevoie în mod normal organismul, potrivit estimărilor Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii. Aceasta pentru că excesul de sodiu provine în proporţie de 77% din sarea
adăugată de producătorii din industria alimentară. Consumul excesiv de sare este
vinovat pentru producerea hipertensiunii arteriale şi a bolilor cardiovasculare.  Pe lângă
toate acestea, parizerul conține și o listă lungă de aditivi alimentari, de la conservanți la
coloranți și amelioratori, care pe lângă faptul că ne păcălesc simțurile, ne afectează și
sănătatea.

  În ceea ce privește efectele aditivilor alimentari asupra sănătății, aș aminti în primul

rând contribuția lor la creșterea numărului de cancere de tract digestiv. Așa cum știm,
celulele organismului nostru se regenerează periodic. Celulele care vin cel mai des în
contact cu aceste non-alimente (aditivii alimentari) sunt celulele tractului digestiv. În
momentul în care regenerarea lor se produce în prezența unor substanțe care nu sunt
naturale, apar celule cu defecte – respectiv celule canceroase.  În al doilea rând,
consumul constant de produse procesate poate duce la alergii cutanate (dermatite,
eczeme, etc), tulburări gastrointestinale, poate afecta funcția de detoxifiere a ficatului
și poate scădea imunitatea.

Dacă și tu îți dorești o viață sănătoasă bazată pe o alimentație corectă

dar  nu știi de unde să începi, click aici iar eu și echipa  KiloStop o să te
însoțim pe acest drum!
Studiu de caz: Salamul

Ai auzit de nenumărate ori vorbindu-se despre alimentele procesate și cât de

dăunătoare sunt ele pentru sănătate și siluetă. Și este perfect adevărat, pentru că ele
sunt principalele vinovate de îngrășarea și îmbolnăvirea a milioane de persoane, adulți,
copii și vârstnici din întreaga lume. Salamul este unul dintre ele.

Totuși, ce face acest aliment să fie atât de dăunător? În timpul prelucării industriale a

cărnii, se adaugă de multe ori diverși aditivi pentru a-i îmbogăți gustul și a-i prelungi
termenul de valabilitate.  Așadar, atunci când vorbim despre alimentele procesate ne
gândim în primul rând la cele care prin prelucrare au fost „îmbogățite” cu o serie de
substanțe artificiale.

Dacă citim eticheta unui salam, oricare ar fi el, șansele să nu înțelegem toate
ingredientele sunt foarte mari. 

Asta deoarece multe dintre ele nu sunt de fapt ingrediente naturale, ci substanțe
chimice adăugate în diverse scopuri, cum ar fi amelioratori de aromă, potențiatori de
aromă, conservanți, coloranți etc. Salamul este unul dintre produsele care conțin foarte
mulți astfel de aditivi, între care coloranți, polifosfați, nitriți, potențiatori de aromă.

De ce are nevoie salamul de toate aceste ingrediente? Cu toții vrem să consumăm

mâncare cu gust bun. Acest lucru stă în natura umană. Suntem înzestrați cu papile
gustative care ar trebui să ne ajute să alegem corect alimentele. Ne dorim să mâncăm

alimente dulci, sărate sau grase pentru că știm că acestea conțin energie și nutrienți
necesari pentru supraviețuire.

Dar astăzi, competiția din industria alimentară este acerbă, așa că se cheltuiesc resurse
masive pentru a face mâncarea cât mai apetisantă. Astfel au apărut produse care oferă
creierului o satisfacție care o depășește cu mult pe cea oferită de alimentele naturale.

Aceste alimente procesate sunt atât de satisfăcătoare pentru creier încât ne afectează
comportamentul, făcându-ne să mâncăm mult mai mult și, în cele din urmă, să ne
îmbolnăvim.

Astfel, dacă ne uităm cu atenție pe etichetă vedem că salamul este mult mai sărac în
nutrienți decât carnea și foarte bogat în substanțe artificiale. Asta pentru că de fapt
cantitatea de carne din salam se găsește într-un procent redus, de cele mai multe ori
nespecificat pe etichetă. În plus, salamul conține multă grăsime, ceea ce se vede în
numărul final de calorii și de grăsimi saturate. 

Grăsimile saturate sunt o sursă sigură de colesterol care se depune pe artere, creând
placa de aterom care obstrucționează circulația sângelui prin artere și duce pe termen
lung la ateroscleroză, infarct, accident vascular cerebal. Având în vedere că grăsimi
saturate găsim în toate produsele animale, trebuie să fim foarte atenți la cantitatea de
astfel de produse pe care o consumăm.

Indiferent de tipul de salam, acesta conține între 300 și 400 Calorii pe 100 g. Iar 100 g
de salam înseamnă nici mai mult nici mai puțin de 10 felii.

Dacă revenim la etichetă, vedem că majoritatea sortimentelor conțin proteină vegetală

din soia. Întrebarea firească este de ce are nevoie un produs din carne (care este cea
mai bună sursă de proteine) să fie îmbogățit cu proteine? Pentru că alimentele
procesate sunt mult mai sărace în nutrienți decât alimentele în starea lor naturală.

În plus, salamul face parte dintre acele alimente foarte ușor de mestecat și înghițit. Așa
că necesită un timp mult mai scurt pentru a-l consuma dar și energie mai puțină
pentru a fi digerat decât o bucată de carne, de exemplu.

Așadar, recomandarea mea este ca în loc de salam să alegi carne slabă făcută la cuptor
în crustă de condimente, pe care să o mănânci rece în sandvișuri sau ca aperitiv. Orice
tip de carne ai alege, nu uita să îl asociezi cu legume care scad absorbția grăsimilor și a
substanțelor artificiale nocive adăugate prin procesare. 

Îți dorești să ai o viață sănătoasă dar nu ai timp de conceput și urmat o

dietă? Click aici dacă vrei ca eu și echipa KiloStop să-ți personalizăm dieta!
Studiu de caz: Șuncă de Praga

Ai auzit de nenumărate ori vorbindu-se despre alimentele procesate și cât de

dăunătoare sunt ele pentru sănătate și siluetă. Și este perfect adevărat, pentru că ele
sunt principalele vinovate de îngrășarea și îmbolnăvirea a milioane de persoane, adulți,
copii și vârstnici din întreaga lume. Salamul este unul dintre ele.

Totuși, ce face acest aliment să fie atât de dăunător? În timpul prelucării industriale a

cărnii, se adaugă de multe ori diverși aditivi pentru a-i îmbogăți gustul și a-i prelungi
termenul de valabilitate.  Așadar, atunci când vorbim despre alimentele procesate ne
gândim în primul rând la cele care prin prelucrare au fost „îmbogățite” cu o serie de
substanțe artificiale.

Dacă citim eticheta unui salam, oricare ar fi el, șansele să nu înțelegem

toate ingredientele sunt foarte mari. 
Asta deoarece multe dintre ele nu sunt de fapt  ingrediente naturale, ci substanțe
chimice adăugate în diverse scopuri, cum ar fi amelioratori de aromă, potențiatori de
aromă, conservanți, coloranți etc. Salamul este unul dintre produsele care conțin foarte
mulți astfel de aditivi, între care coloranți, polifosfați, nitriți, potențiatori de aromă.

De ce are nevoie salamul de toate aceste ingrediente? Cu toții vrem să

consumăm mâncare cu gust bun. Acest lucru stă în natura umană. Suntem înzestrați
cu papile gustative care ar trebui să ne ajute să alegem corect alimentele. Ne dorim să
mâncăm alimente dulci, sărate sau grase pentru că știm că acestea conțin energie și
nutrienți necesari pentru supraviețuire.

Dar astăzi, competiția din industria alimentară este acerbă, așa că se cheltuiesc resurse
masive pentru a face mâncarea cât mai apetisantă. Astfel au apărut produse care oferă
creierului o satisfacție care o depășește cu mult pe cea oferită de alimentele naturale.

Aceste alimente procesate sunt atât de satisfăcătoare pentru creier încât ne afectează
comportamentul, făcându-ne să mâncăm mult mai mult și, în cele din urmă, să ne
îmbolnăvim.

Astfel, dacă ne uităm cu atenție pe etichetă vedem că salamul este mult mai sărac în
nutrienți decât carnea și foarte bogat în substanțe artificiale. Asta pentru că de fapt
cantitatea de carne din salam se găsește într-un procent redus, de cele mai multe ori
nespecificat pe etichetă. În plus, salamul conține multă grăsime, ceea ce se vede în
numărul final de calorii și de grăsimi saturate. 

Grăsimile saturate sunt o sursă sigură de colesterol care se depune pe artere, creând
placa de aterom care obstrucționează circulația sângelui prin artere și duce pe termen
lung la ateroscleroză, infarct, accident vascular cerebal. Având în vedere că grăsimi
saturate găsim în toate produsele animale, trebuie să fim foarte atenți la cantitatea de
astfel de produse pe care o consumăm.

Indiferent de tipul de salam, acesta conține între 300 și 400 Calorii pe 100 g. Iar 100 g
de salam înseamnă nici mai mult nici mai puțin de 10 felii.

Dacă revenim la etichetă, vedem că majoritatea sortimentelor conțin proteină vegetală

din soia. Întrebarea firească este de ce are nevoie un produs din carne (care este
cea  mai bună sursă de proteine) să fie îmbogățit cu proteine? Pentru că alimentele
procesate sunt mult mai sărace în nutrienți decât alimentele în starea lor naturală.
În plus, salamul face parte dintre acele alimente foarte ușor de mestecat și înghițit. Așa
că necesită un timp mult mai scurt pentru a-l consuma dar și energie mai puțină
pentru a fi digerat decât o bucată de carne, de exemplu.

Așadar, recomandarea mea este ca în loc de salam să alegi carne slabă făcută la cuptor
în crustă de condimente, pe care să o mănânci rece în sandvișuri sau ca aperitiv. Orice
tip de carne ai alege, nu uita să îl asociezi cu legume care scad absorbția grăsimilor și a
substanțelor artificiale nocive adăugate prin procesare. 

Îți dorești să ai o viață sănătoasă dar nu    ai timp de conceput și urmat o

dietă? Click aici dacă vrei ca eu și echipa KiloStop să-ți personalizăm dieta!
Studiu de caz: Pate vegetal

Atunci când cumpărăm şi consumăm orice tip de conserve din comerţ, trebuie să avem
în vedere că acestea pot conține aditivi, conservanți, coloranți sau arome care nu sunt
altceva decât produse toxice. În cazul în care consumăm zilnic astfel de produse,
organismul nostru este expus unui număr mare de toxine, ceea ce poate duce la
apariția diferitelor boli.

Pateul vegetal poate fi o alegere foarte bună în post, cu condiţia să fie făcut în casă.
Dacă alegeţi să îl cumpăraţi din comerţ, aveți mare grijă la ingrediente! În mod normal,
principalul ingredient al pateurilor vegetale din comerţ sunt boabele de soia fierte și
mixate. 

Soia face parte din familia leguminoaselor, fiind o sursă foarte bună de proteine în post
sau pentru vegetarieni. De asemenea, soia este o sursă de fibre, vitamine din
complexul B și acizi grași Omega 3. 

Aceasta mai conține substanțe fitochimice complexe ce se numesc izoflavone sau

flavonoide, ce ar putea preveni apariția cancerului. Soia conține de asemenea
fitoestrogeni cu posibil rol în prevenția cancerului de sân sau de prostată și în controlul
simptomelor specifice menopauzei. 

Ca orice leguminoasă, soia este un aliment caloric, care trebuie consumat cu măsură:
100 g de boabe fierte de soia au aproximativ 150 de Calorii. Iar dacă mai este asociată și
cu pâine, valoarea sa energetică crește.

Dar majoritatea pateurilor vegetale din comerţ conțin doar proteină vegetală din soia,
adică nu boabe de soia fierte și mixate. Astfel că extractul rezultat este sărăcit de fibre,
vitamine și acizi grași, dar nu și de calorii. 

De aceea, cele mai multe pateuri vegetale au un conținut ridicat de grăsimi sau
glucide, și sunt sărace în proteine și fibre. Mai mult, ele conțin ulei, gluten sau amidon
pentru îngroșare, o altă sursă de calorii, de unde și valoarea energetică de peste 200 de
Calorii pe 100 g. 

În unele cazuri, diferența între pateuri este doar de aromă: aromă de ciuperci, măsline
sau altele. Ele nu conțin alimentele ca atare, care să îmbunătățească produsul din
punct de vedere nutritiv.

Nici conținutul de sare nu este de neglijat, având în vedere că o conservă de pate

vegetal are mai mult de 1/5 din doza zilnică recomandată de Organizația Mondială a
Sănătății. Și, dacă luăm în calcul că 70% din cantitatea de sare pe care o consumăm
zilnic provine din alimente procesate, ar trebui să fim atenți ca acestea să conțină cât
mai puțină sare posibil.

Atenţie mai ales însă la ingredientele, E-urile şi conservanţii conţinute în aceste tipuri
de alimente. Spre exemplificare, iată ce scrie pe eticheta unui produs de acest gen, ales
la întâmplare de pe rafturile magazinelor: 

Apă, 
Ulei de floarea soarelui,
Proteină vegetală din soia, 
Amidon de grâu, 
 Sare iodată, 
Caragenan, 
Sirop de glucoză, 
Polifosfaţi-E452,
Gumă de guar-E412, 
Legume deshidratate, 
Condimente,
Glutamat monosodic, 
Ascorbat de sodiu-E301, 
Cosenila-Carmin E120, 
Soia, 
Grâu, 
Ţelină.

Așadar, dacă preferi pateul vegetal, alege unul care să conțină boabe de soia și cât mai
puține ingrediente pe lângă acestea. 

Cel mai bine, mai sigur şi mai sănătos însă ar fi să-ţi prepari propriul pate vegetal
acasă, din rădăcinoase (morcov, ţelină, sfeclă, păstârnac, pătrunjel) şi leguminoase
(boabe de soia, fasole, mazăre, năut, linte, etc) fierte şi mixate la blender, asezonat cu
condimente şi arome după gust. 

Dacă vrei să slăbești, ai grijă la cantitate dar și la ora la care alegi să consumi acest
produs. Cel mai potrivit moment este dimineaţa la micul-dejun sau la gustare, alături
de o salată generoasă de primăvară şi 2 felii de pâine integrală.

Vrei să slăbești și nu știi de unde să începi? Click aici dacă vrei ca eu și

echipa KiloStop să te însoțim pe acest drum!
Clinica de Nutriție KiloStop este
alături de tine!
Simți că ai nevoie de ajutorul unui medic nutriționist pentru rezolvarea
problemelor tale? Fă-ți o programare la unul dintre medicii nutriționiști
KiloStop.

CLICK AICI ȘI PROGRAMEAZĂ-TE!