Actul Unic European

Actul Unic European (AUE) modifică Tratatele de la Roma, în vederea relansării procesului de
integrare europeană şi a realizării pieţei interne. Acesta modifică regulile de funcţionare a
instituţiilor europene şi extinde competenţele comunitare, mai ales în domeniul cercetării şi
dezvoltării, al mediului şi al politicii externe comune.

NAŞTERE
AUE, semnat la Luxemburg la 17 februarie 1986 de către nouă state membre şi la 28 februarie
1986 de către Danemarca, Italia şi Grecia, este prima modificare importantă a Tratatului de
instituire a Comunităţii Economice Europene (CEE). Acesta a intrat în vigoare la 1 iulie 1987.

Principalele etape care au condus la semnarea AUE sunt:

 Declaraţia solemnă de la Stuttgart din 19 iunie 1983Acest text, elaborat pe baza planului
realizat de Hans Dietrich Genscher, ministrul german al Afacerilor Externe şi de omologul său
italian, Emilio Colombo, este însoţit de declaraţiile statelor membre privind obiectivele vizate în
domeniul relaţiilor interinstituţionale, al competenţelor comunitare şi al cooperării politice. Şefii
de stat şi de guvern se angajează să reexamineze progresele înregistrate în aceste domenii şi să
decidă dacă este posibil să le încorporeze în Tratatul privind Uniunea Europeană.
 Proiectul de tratat privind instituirea Uniunii EuropeneLa solicitarea deputatului italian Altiero
Spinelli, se formează o comisie parlamentară pentru afaceri instituţionale în vederea elaborării
unui tratat care să înlocuiască Comunităţile existente cu o Uniune Europeană. Parlamentul
European a adoptat proiectul de tratat la 14 februarie 1984.
 Consiliul European de la Fontainebleau din 25 şi 26 iunie 1984Inspirându-se din Proiectul de
tratat al Parlamentului, un comitet ad hoc compus din reprezentanţi personali ai şefilor de stat şi
de guvern şi prezidat de senatorul irlandez Dooge a examinat aspectele instituţionale. Raportul
Comitetului prezidat de M. Dooge invită Consiliul European să convoace o Conferinţă
interguvernamentală pentru a negocia un tratat cu privire la Uniunea Europeană.
 Cartea Albă despre piaţa internă din 1985 Comisia, la solicitarea preşedintelui său, Jacques
Delors, publică o Carte Albă care identifică 279 de măsuri necesare pentru realizarea pieţei
interne. Cartea propune un calendar şi data limită de 31 decembrie 1992 pentru realizarea
acesteia. Consiliul European de la Milano din 28 şi 29 iunie 1985 propune convocarea unei
Conferinţe interguvernamentale (CIG) care se deschide pe durata preşedinţiei luxemburgheze, la
9 septembrie 1985 şi se încheie la Haga, la 28 februarie 1986.

OBIECTIVE
Principalul obiectiv al AUE este de a relansa procesul de construcţie europeană, în vederea
realizării pieţei interne. Aceasta părea dificil de realizat pe baza tratatelor existente, mai ales din
cauza procesului decizional din cadrul Consiliului, care impunea votul cu unanimitate în
domeniul armonizării legislative. De aceea, Conferinţa interguvernamentală care a condus la
AUE a avut un dublu mandat. Pe de o parte, era vorba de încheierea unui tratat în domeniul
politicii externe şi de securitate comune şi, pe de altă parte, de un act care modifica Tratatul
CEE, mai ales în ceea ce priveşte:
 procedura de adoptare a deciziilor în cadrul Consiliului;
 puterile Comisiei;
 puterile Parlamentului European;
 extinderea competenţelor Comunităţilor.

STRUCTURĂ
Actul Unic European este constituit dintr-un Preambul, din patru titluri şi dintr-o serie de
declaraţii adoptate în timpul Conferinţei. Preambulul prezintă scopurile fundamentale ale
tratatului şi exprimă voinţa statelor membre de a transforma totalitatea relaţiilor dintre ele în
vederea instituirii unei Uniuni Europene. Preambulul precizează, de asemenea, caracterul unic al
Actului, care reuneşte dispoziţiile comune privind cooperarea în domeniul politicii externe şi al
Comunităţilor Europene. De asemenea, subliniază cele două obiective ale revizuirii tratatelor, şi
anume „să îmbunătăţească situaţia economică şi socială prin aprofundarea politicilor comune şi
prin urmărirea de noi obiective” şi „să asigure o funcţionare mai bună a Comunităţilor”.
Titlul I cuprinde dispoziţiile comune privind cooperarea politică şi Comunităţile Europene.
Titlul II este consacrat modificărilor tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene, iar Titlul
III cooperării europene în domeniul politicii externe.
Titlul IV cuprinde dispoziţiile generale şi finale.

CONTRIBUŢIILE TRATATULUI – MODIFICĂRI INSTITUŢIONALE

Pentru a înlesni realizarea pieţei unice, Actul Unic prevede creşterea numărului de domenii
în care Consiliul poate adopta deciziile cu majoritate calificată în locul unanimităţii. Acest
lucru uşurează procesul de adoptare a deciziilor, evitând blocajele inerente căutării unui
acord unanim între 12 state membre. Unanimitatea nu mai este necesară pentru luarea
măsurilor privind realizarea pieţei interne, cu excepţia măsurilor privind fiscalitatea, libera
circulaţie a persoanelor şi drepturile şi interesele lucrătorilor salariaţi. AUE instituie
Consiliul European, oficializând astfel conferinţele şi reuniunile la nivel înalt dintre şefii
de stat şi de guvern. Competenţele acestui organ nu sunt, totuşi, precizate. Consiliul
European nu are putere de decizie, nici putere de constrângere, în raport cu celelalte
instituţii. Puterile Parlamentului au fost consolidate prin introducerea avizului conform al
Parlamentului, în cazul încheierii tratatelor de asociere. În plus, Actul Unic instituie
procedura de cooperare, care consolidează poziţia Parlamentului în cadrul dialogului
interinstituţional, dându-i posibilitatea unei duble lecturi a legislaţiei propuse. Domeniul de
aplicare a acestei proceduri rămâne totuşi limitat la cazurile în care Consiliul decide cu
majoritate calificată, cu excepţia politicii de mediu. Actul Unic clarifică dispoziţiile
existente privind competenţele de execuţie. Articolul 10 modifică articolul 145 din Tratatul
CEE. Astfel, în regulă generală, Consiliul delegă Comisiei competenţele de execuţie a
actelor. Consiliul nu îşi poate rezerva competenţa de execuţie decât în cazuri specifice.
AUE face posibilă instituirea unui Tribunal de Primă Instanţă (TPI). Toate cazurile pot fi
transferate acestui Tribunal, cu excepţia hotărârilor preliminare supuse de statele membre
sau a chestiunilor preliminare.
 CONTRIBUŢIILE TRATATULUI - MODIFICĂRI POLITICE
Articolul 8 defineşte în mod clar scopul Actului Unic, care este instaurarea progresivă a pieţei
interne pe durata unei perioade care se încheie la 31 decembrie 1992. Piaţa internă este definită
drept „spaţiul fără frontiere interne în care libera circulaţie a mărfurilor, a persoanelor, a
serviciilor şi a capitalurilor este asigurată conform dispoziţiilor prezentului tratat”. În ceea ce
priveşte capacitatea monetară, Actul Unic nu permite instituirea unei politici noi, dar inserează
prevederi referitoare la capacitatea monetară. Convergenţa politicilor economice şi monetare se
regăseşte în cadrul competenţelor existente. Politica socială este deja reglementată de Tratatul
CEE, dar Actul Unic introduce două articole noi în acest domeniu. Articolul 118A din Tratatul
CEE autorizează Consiliul, care decide cu majoritate calificată în cadrul procedurii de cooperare,
să adopte dispoziţii minime pentru a promova „îmbunătăţirea mediului de muncă, pentru a
proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor”. Articolul 118B din Tratatul CEE atribuie Comisiei
misiunea de a dezvolta dialogul social la nivel european. Actul Unic instituie o politică
comunitară de coeziune economică şi socială pentru a contrabalansa efectele realizării pieţei
interne asupra statelor membre mai slab dezvoltate şi pentru a reduce disparităţile de dezvoltare
între regiuni. Intervenţia comunitară se face prin intermediul Fondului European de Orientare şi
Garantare Agricolă (FEOGA) şi a Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDER). În
ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea tehnică, articolul 130F din Tratatul CEE stabileşte
drept obiectiv „consolidarea bazelor ştiinţifice şi tehnologice ale industriei europene şi
dezvoltarea competitivităţii sale internaţionale”. Pentru aceasta, Actul Unic prevede crearea unor
programe-cadru multianuale adoptate de Consiliu în unanimitate. Preocupările privind protecţia
mediului la nivel comunitar erau deja menţionate în Tratatul de la Roma. Actul Unic introduce
trei articole noi (articolele 130R, 130S şi 130T din Tratatul CEE), care permit Comunităţii
„conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului, contribuie la protecţia sănătăţii
persoanelor şi utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale”. Se precizează faptul că
intervenţia Comunităţii în domeniul mediului are loc doar dacă această acţiune poate fi realizată
mai bine la nivel comunitar decât la nivelul statelor membre (principiul de subsidiaritate).
Articolul 30 prevede ca statele membre să facă eforturi pentru a elabora şi aplica o politică
externă comună la nivel european. În acest scop, ele se angajează să se consulte cu privire la
problemele de politică externă care ar putea prezenta interes pentru securitatea statelor membre.
Preşedinţia Consiliului este responsabilă pentru iniţierea, coordonarea şi reprezentarea statelor
membre faţă de state terţe în acest domeniu.

AUE: BILANŢ ŞI PERSPECTIVE

AUE a permis transformarea, la 1 ianuarie 1993, a pieţei comune în piaţa unică. Prin crearea de
noi competenţe comunitare şi prin reforma instituţiilor, AUE deschide calea integrării politice şi
a uniunii economice şi monetare, care vor fi instituite prin Tratatul de la Maastricht privind
Uniunea Europeană.