2.2.1.

Bugetele sunt larg utilizate în cadrul controlului strategic şi constituie, într-o definiţie simplistă,
planuri pentru alocarea resurselor. Utilizarea destul de largă a bugetelor se datorează în primul rând
faptului că se bazează pe sistemul contabilităţii analitice şi financiare care oferă un flux continuu de
informaţii pentru specialiştii strategi. De asemenea, acest instrument permite examinarea atentă şi
perceperea semnalelor timpurii din diverse sectoare de activitate sau compartimente ale firmei,
facilitând comparaţia între diferitele activităţi şi compartimente, ceea ce permite analiza şi evaluarea
eficienţei cu care sunt consumate resursele în diferite activităţi sau compartimente ale firmei şi
întreprinderea de acţiuni corective de realocare de resurse acolo unde nivelul redus de eficienţă o
reclamă.
2.2.2. Coeficienţii (raportul, raţia) reprezintă o relaţie între două mărimi absolute, culese în
principal din bilanţul contabil anual, cu o semnificaţie precisă. Categoriile cele mai importante sunt:
1. Coeficienţii de lichiditate, oferă o imagine asupra capacităţii firmei de a face faţă obligaţiilor
financiare.
2. Coeficienţii de profitabilitate, dau o imagine asupra capacităţii organizaţiei de a genera un
anumit nivel al profitului.
3. Coeficienţii de activitate, oferă o imagine asupra modului în care organizaţia utilizează resursele
pe care le are la dispoziţie.
4. Coeficienţii de solvabilitate, dau o imagine asupra capacităţii organizaţiei de a face faţă
totalităţii angajamentelor externe, pe baza ansamblului resurselor de care dispune.
2.2.3. Metode şi instrumente de control nebugetar
Pentru a-şi îndeplini obiectivele sale, controlul strategic poate utiliza şi instrumente de control
nebugetar şi anume:
1. Datele statistice se pot utiliza cu rezultate bune în controlul strategic, în condiţiile în care pun în
evidenţă cu claritate tendinţele fenomenului economic, astfel încât specialiştii strategi să poată
extrapola perspectivele cu un grad acceptabil de probabilitate.
2. Rapoartele speciale şi analizele sunt menite să completeze informaţiile privitoare la domenii
pentru care rapoartele statistice şi cele contabile se dovedesc limitate.
3. Graficul punctului de echilibru este un instrument preţios de control care evidenţiază relaţia
dintre încasările şi cheltuielile firmei, astfel încât să indice punctul critic, sub care se înregistrează
pierderi.
4. Auditul operaţional reprezintă evaluarea periodică efectuată operaţiilor contabile, financiare şi
de altă natură ale firmei de către un grup de specialişti. Aceştia vor evalua calitatea controalelor
financiare şi operaţionale efectuate anterior; calitatea sistemului informaţional; eficienţa cu care au
fost alocate resursele şi eficacitatea managementului firmei în elaborarea şi implementarea
strategiei1.

V.3. Evaluarea strategiei

V.3.1. Importanţa şi obiectivele evaluării strategiei

Evaluarea vine să întregească ,,tabloul de ansamblu al rezultatelor” implementării strategiei. În timp

ce, controlul se concentrează asupra desfăşurării curente al acţiunilor, evaluarea strategiei urmăreşte
aprecierea factorilor şi tendinţelor care dtermină succesul pe termen lung în domeniul afacerii
respective, precum şi a măsurii în care strategia urmată ţine seama de aceste elemente. Obiectivul
general al evaluării strategiei este acela de a stabili în ce măsură aceasta corespunde misiunii firmei
şi obiectivelor ei strategice, resurselor disponibile, schimbărilor produse în mediul intern şi în cel
exterior firmei.

1
.