Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a)Determinarea dimensiunilor
comportamentului de consum/cumpărare
III.Cercetarea comportamentului
consumatorului / utilizatorului
b)Studii comparative ale acestor
dimensiuni pe diferite pieţe
a)Poziţionarea produsului
IV.Cercetarea produsului/serviciului în condiţiile b)Cercetarea învechirii economice (cu
pătrunderii / prelucrării unei anumite pieţe ajutorul ciclului de viaţă al produsului)
externe c)Urmărirea comportării în
consum/utilizare
d)Cercetarea comportamentului
postconsum/utilizare
a)Cercetarea nivelului şi structurii
V.Studierea preţurilor/tarifelor pe o anumită preţurilor/tarifelor
piaţă externă b)Studierea politicii de rabaturi practicate pe
sau pe piaţa internaţională referitor la un diferite pieţe
produs/serviciu c)Studierea condiţiilor de livrare şi plată
Cercetarea directã
De multe ori, informaţiile obţinute din surse statistice sunt insuficiente şi,
pentru a se obţine o imagine mai completã despre fenomenele de marketing, este
nevoie de informaţii obţinute prin metode de cercetare directã. Aceste metode
presupun culegerea de informaţii direct de la purtãtorii lor: consumatori
individuali, utilizatori instituţionali, producãtori de bunuri şi servicii, intermediari,
etc. Cercetarea directã contribuie la cunoaşterea unor dimensiuni noi, mai ales de
naturã calitativã, ale fenomenelor analizate, contribuind la mai buna
fundamentare a deciziilor de marketing.
Dupã modul de antrenare a purtãtorului, cercetarea directã poate fi:
- observarea, când informaţia este preluatã fãrã antrenarea
purtãtorului informaţiei;
- ancheta, când informaţia este culeasã de la purtãtorul acesteia, la
solicitarea organului de cercetare.
Observarea personalã se realizeazã direct de cãtre cercetãtor, fie în teren,
fie în condiţii de laborator. Un avantaj deosebit al acestei metode este
înregistrarea comportamentului efectiv şi nu al celui declarat. Metodele prin care
se realizeazã observarea nu genereazã distorsiuni datorate modului de raportare,
memoriei sau oboselii subiectului investigat şi nici situaţiei de refuz din cauza
caracterului prea personal al întrebãrilor.
Observarea comportamentului în magazine evidenţiazã efectele acţiunii
unor factori, cum sunt: etalarea în diferite raioane şi pãrţi ale magazinului, apelul
la sfaturile vânzãtorului, mãrcile alese şi cantitãţile consumate. Directorii
supermagazinelor şi magazinelor cu raioane urmãresc curent, prin observare
proprie, fluxurile traficului de clienţi şi lungimea cozilor pentru a determina situaţia
adecvatã a diferitelor raioane şi pentru stabilirea numãrului şi amplasãrii
vânzãtorilor, ca şi a caselor de marcat – punct nevralgic al autoservirii.
Un criteriu important în amplasarea magazinelor şi a centrelor comerciale
este cel al mãrimii şi formelor pe care le poate lua traficul în diferitele zone ale
oraşului.
Observarea comportamentului consumatorilor în ceea ce priveşte moda
vestimentarã se poate face în punctele de aglomerare a circulaţiei pe strãzi, în
mijloacele de transport în comun etc.
Observarea comportamentului vânzãtorilor în magazine constituie un
mijloc important pentru studierea eficienţei modului de organizare a vânzãrilor şi a
acţiunilor de promovare desfãşurate de personalul unitãţii.
Ancheta este metoda prin care informaţiile pot fi transmise pe cale oralã
(prin intermediul operatorilor de interviu sau prin telefon) sau pe cale scrisã (direct
sau prin poştã). Principalele tehnici folosite de anchetã sunt: interviurile
personale, interviurile prin telefon şi comunicarea prin poştã.
Comunicarea directã sau interviurile personale (faţã în faţã cu
interlocutorul) posedã cel mai ridicat potenţial de generare a informaţiilor, atât
cantitative, cât şi calitative. Aceastã metodã este esenţialã în analizele care
necesitã o mare profunzime şi precizie a datelor. Prin aceastã metodã (care
presupune prezenţa cercetãtorului atât pentru formularea întrebãrilor, cât şi
pentru observarea celui care rãspunde), se pot obţine informaţii şi în observarea
atentã a reacţiilor şi expresia feţei celui care rãspunde la întrebãri.
Comunicarea (interviul) prin telefon tinde sã câştige tot mai mult teren în
cercetãrile de marketing (este foarte dezvoltatã în Franţa). Ea posedã multe
dintre avantajele cercetãrilor care folosesc comunicarea directã şi, în plus, are un
cost mai redus, permite un control mai eficace asupra comportamentului
operatorului de interviu, se poate realiza într-un timp foarte scurt şi înlesneşte
accesul spre purtãtorul de informaţii. Interviurile prin telefon se recomandã în
cazul cadrelor de execuţie foarte ocupate sau când persoanele avute în vedere
nu doresc sã acorde interviuri personale. Durata medie a unei anchete prin
telefon este de 10-15 minute, întrebãrile puse sunt deschise, iar rãspunsurile pot
fi precodificate şi sunt completate de anchetator. Rata rãspunsurilor este mai
mare decât cea prin corespondenţã.
Comunicarea (sondajele) prin poştã se considerã ca fãcând parte
integrantã din cercetarea de teren, chiar dacã se efectueazã din biroul
cercetãtorului. Este cea mai puţin costisitoare metodã, dar, în acelaşi timp, şi
metoda cea mai puţin edificatoare. Se aplicã, în principal, în situaţiile când se
încearcã sã se menţinã la un nivel cât mai scãzut cheltuielile totale ale cercetãrii
de teren prin reducerea numãrului de vizite personale. Dar aceastã tehnicã nu
trebuie sã fie decât foarte rar chiar deloc folositã metodã de cercetare.
Când se apeleazã la sondaje prin poştã, cercetãtorul urmãreşte sã facã tot
posibilul pentru a obţine cooperarea persoanei care urmeazã sã rãspundã.
Chestionarul trebuie întocmit cu mare grijã ; persoanelor li se adreseazã o
scrisoare explicativã ori de câte ori este posibil şi, de asemenea, li se trimite şi o
scrisoare de rãspuns cu timbrul plãtit. În anumite cazuri, se pot face referiri şi la
micile avantaje financiare pentru a stimula şi încuraja rãspunsurile.