Copilul arogant incearca sa arate ca este mai bun decat toti ceilalti: este

un prim semn al dezvoltarii unei atitudini arogante, a unei atitudini de „eu stiu cel
mai bine si ce spun eu este mereu bine”.
Copilul arogant cauta mereu aprecierea, admiratia celor din jur. Si
cauta sa arate ca merita acea admiratie prin lauda de sine, aratand
tuturor cat de bun este, laudandu-se celor din jur. De aceea, chiar parintii
contribuie la aroganta copilului, caci il lauda pe copil pentru fiecare mica reusita, il
lauda chiar si cand nu exista motive.
Copilul arogant si egoist se pune pe sine pe primul loc. Crede ca el este
mai important decat ceilalti si pune accent doar pe propriile trairi,
nevoi, dorinte – ii lipseste empatia, capacitatea de a se gandi la ceilalti si
de a ii pasa de ceilalti. un copil echilibrat are si capacitatea de a se gandi la
ceilalti, nu doar la el.
Copilul arogant si egoist ii subestimeaza pe cei din jur, cauta sa le scoata
lipsurile in evidenta, prin aceasta el demonstrand ca el este mai bun
decat restul. Deseori, el ii critica pe cei din jur, are o atitudine de sarcasm si
superioritate; deseori, nu numai ca nu simte empatie, nu arata nici respect pentru
altii.
Copilul arogant si egoist se compara cu cei din jur, cu nevoia de a iesi
invingator in urma comparatiei; traieste des cu sentimente de gelozie
fata de altii – caci crede ca altii nu merita lucruri asa cum le merita el,
ascunzandu-si des aceasta gelozie in spatele atitudinii de superioritate si
indiferenta.

Aroganta copilului