DICȚIONAR DE TERMENI ISTORICI

A
● Abate: Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea şi domeniul ei), condusă de
un abate.

● Absidă: Construcţie de plan semicircular sau poligonal care amplifică spaţiul unei biserici
spre răsărit şi este destinată clerului şi oficierii cultului.

● Absidiolă: Mică construcţie care amplifică biserica spre răsărit, ce se deschide spre
deambulatoriu sau spre transept.

● Academie: înaltă instituţie culturală creată pentru a ajuta progresul ştiinţei, literaturii, artei;
societate a oamenilor de cultură dintr-o ţară.

● Academism: manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţională.

● Acropolă: Zona cea mai înaltă a unui polis, care era centrul religios şi loc de refugiu în caz de
primejdie. acul magnetic: consta dintr-o piatră magnetică legată de un fir de aţă pentru a se
putea roti liber

● Aculturaţie: asimilarea de către o grupare sau un popor a elementelor unei culturi străine,
renunţând parţial sau total la cea proprie,

● Adunarea de stări: o adunare politică compusă din reprezentanţi ai privilegiaţilor, care

veghează la menţinerea propriilor avantaje, precum şi la executarea de servicii către suveran
în schimbul drepturilor recunoscute de acesta.

● Agă: Comandant.

● Ahdname: document oficial emis de cancelaria sultanului.

● Albigenzi: adepţi ai unei secte din sudul Franţei, cu centrul la Albi (secolele XII-XIII).
Alogeni: grup etnic venit din altă parte, străini.

● AMON: Reprezentat ca un bărbat "cu pieptănătura înaltă, având la baza coroanei două pene
de şoim, zeul văzduhului şi al cerului. Cunoscut înainte de Regatul Mijlociu exclusiv în zona
Kamak, a devenit ulterior divinitate supremă asociat cu Ra. A alcătuit în vremea lui Ramses
al-II-lea „triada de stat" împreună cu Ptah din Memfis (substanţa) şi Ra din Heliopolis
(aparenţa).

● AN (cerul): Zeu al cerului, după unele opinii trebuia să fie zeul suveran prin excelenţă.

● Anatolia: Partea asiatică a Imperiului otoman.

● Ancadrament: chenarul de piatră sau zidărie, adesea bogat decorat, care înconjoară uşile sau
ferestrele edificiilor.

● Annate: venituri anuale provenite de la diversele bunuri ale Bisericii

● Apanaj: pământ dat de rege fiilor săi mai mici sau fraţilor săi pentru a le asigura existenţa.

● Apologet: susţinător fervent al creştinismului

● Apostol: (în cazul de faţă) nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Cristos,
propagatori ai creştinismului

● Arabesc: motiv decorativ inspirat din arta arabă, constând în linii şi curbe înclinate şi
împletite cu diverse figuri şi modele

● Arhonte: Magistrat atenian, la început ales, apoi tras la sorţi.

● Arianism: erezie iniţiată de un preot din Alexandria, Arie (secolul al IV-lea), care susţine că
Fiul este inferior Tatălui, fiind o fiinţă creată. Conciliul din Niceea (325) a respins erezia,
arătând că Fiul şi Tatăl sunt de aceeaşi fiinţă (au aceeaşi natură).

● Aristocraţie: Categorie socială care se bucură de privilegii datorită originii, bogăţiei sau
poziţiei sale sociale.

● Arte liberale: disciplinele considerate demne de a fi studiate de un om liber.

● Asceză: Stare de spirit obţinută printr-o viaţă austeră şi retrasă, renunţând la plăcerile trupeşti.

● Asolament bienal: împărţirea pământului întregii comunităţi săteşti în două părţi (sole), dintre
care una este semănată cu cereale, iar cealaltă este lăsată în pârloagă (necultivată), să se
refacă.

● Asolament trienal: împărţirea pământului comunităţii în trei părţi, dintre care una este
semănată cu cereale de primăvară, una cu cereale de toamnă, iar cea de-a treia lăsată în
păşune.

● Asolament: acţiunea de alternare a culturilor pe aceeaşi suprafaţă de pământ, pentru evitarea

epuizării acestuia

● Astrolab: instrument circular care permite calcularea latitudinii în funcţie de înălţimea

astrelor; inventat de arabi şi perfecţionat la sfârşitul secolului al XlV-lea.

● ATON: Reprezentat ca un disc solar strălucitor, numele soarelui divinizat, în opoziţie cu

Amon-Ra, care putea lua şi alte înfăţişări divine, era zeul unic şi exclusiv al religiei impuse de
Akhenaton.
● Augustus: „cel slăvit printr-o putere divină" — titlul atribuit lui Octavian şi adoptat de
aproape toţi împăraţii romani Legatus: „delegat"" - inaltă magistratură civilă şi militară în
afara Italiei

● Autarhie: sistem economic care asigură producerea tuturor celor necesare pentru viaţa cetăţii,
fără schimburi comerciale cu exteriorul

● Autocrat: conducător cu puteri absolute; monarh absolut, despot.

● Autocraţie: guvernare de tip autoritar, în care monarhul conduce statul în mod absolut.

● Autocraţie: Sistem politic dominat de un monarh absolut.

B
● Baliv: ofiţer regal detaşat în provincie, cu rol de control financiar, juridic şi militar.

● Balivi: administratori regali

● Barbacană: parte a construcţiei care deschide o poartă sau un pod spre exterior.

● Baron: mare senior, în Anglia.

● Basileu: rege; titlu purtat din 629 de conducătorii bizantini, însemnând, în limba greacă,
împărat

● Bazilică: biserică medievală, în formă de dreptunghi, împărţită în interior în trei părţi prin
şiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare

● Beduin: Locuitor arab al deşertului.

● Beglerbeg: comandant al unui paşalâc.

● Beglerbeg: Guvernator.

● Biblia: (gr. byblos = carte) - Se compune din Vechiul Testament (Biblia ebraică) şi Noul
Testament, care împreună formează Biblia creştină.

● Bişbuzuci: Unităţi de cavalerie uşoară staţionale în zona graniţelor, extrem de violente.

● Bizanţ: acest termen a desemnat deopotrivă capitala şi imperiul; termenul este de origine
modernă, datând din secolul al XVIIlea, şi provine de la numele vechii colonii greceşti
Byzantion, fondată în secolul VI î.Hr.

● Boltă: tehnică de construcţie constând în intersectarea mal multor arcuri zidite din piatră.

● Brahman: membru al celei mai prestigioase caste indo-ariene. Brahmanii au ca misiune

păstrarea Vedelor şi săvârşirea riturilor.
● Breaslă: asociaţie profesională ce îi grupează pe cei care practică acelaşi meşteşug, cu scopul
instituirii unui monopol în privinţa producerii şi desfacerii unei mărfi; era condusă de un
staroste şi de un sfat al breslei

● Bugeac: Comună.

● Bula de aur: Pecete de aur aşezată deasupra unui act oficial pentru a-l autentifica.

● Busolă: instrument care indică direcţia nord-sud; inventată de chinezi, a început să fie utilizată
şi în Occident în secolul al Xllllea, permiţând marinarilor să se orienteze şi în timpul nopţii.

C
● Cabotaj: activitate comercială maritimă desfăşurată de-a lungul ţărmurilor, pe distanţe scurte,
de regulă între porturile aceleiaşi ţări.

● Cadastru: document de evidenţă a parcelării pământului şi a proprietarilor lui

● Cadiu: Judecător.

● Calif: „hafifa" în limba arabă, locţiitor al Profetului, titlu purtat după moartea lui Mahomed de
suveranii politici şi religioşi ai statului arab

● Camera înstelată: secţiune juridică a Consiliului Privat înfiinţată în secolul al XVI-lea de către
Tudori, prezidată de un prim cancelar; judeca nobilimea pentru încălcarea ordinii publice şi a
dispoziţiilor regale. Denumirea vine de la sala unde îşi ţinea şedinţele, care avea tavanul pictat
cu stele.

● Cancelarie: personal ce se ocupă de corespondenţa regelui

● Capitaţie: impozit direct perceput de senior pentru fiecare contribuabil

● Caravanseraiuri: hanuri construite la marile încrucişări de drumuri comerciale

● Caravelă: navă de dimensiune medie (25 metri lungime şi 10 metri lăţime), construită să
înfrunte valurile oceanului, având partea din spate mai înaltă. Uşoară şi rapidă, era prevăzută
cu pânze care-i permiteau să folosească atât vântul din spate, cât şi pe cel din lateral.
Construcţia acestui tip de navă a început după 1444.

● Casa Păcii: spaţiu în care populaţiei autohtone i se restituie propnetâţile in schimbul plaţii
unui haraci (sau tribut): menţinerea acestui drept comporta existenţa unui stat autonom.

● Casa Păcii: spaţiu în care populaţiei autohtone i se restituie proprietăţile in schimbul plaţii
unui haraci (sau tribut): menţinerea acestui drept comporta existenţa unui stat autonom.

● Casa Războiului: teritoriu a cărei populaţie se afla în conflict cu puterea otomană şi refuză să
răscumpere pacea printr-un tribut.
● Castre: tabere fortificate aflate pe frontiere şi căi de comunicaţie, în punctele strategice,

● Castru: cetate romană, din piatră sau cu fortificaţii din pământ, ridicată cu scopul apărării
graniţelor sau a drumurilor comerciale şi militare.

● Catacombă: galerie subterană naturală folosită de primii creştini ca loc de înmormântare şi

cult

● Catedrala: Biserică episcopală, construită, de regulă, într-un mare oraş.

● Catehism: exounere a principiilor religiei creştine sub formă de întrebări şi răspunsuri.

● Cearta universaliilor: universaliile reprezentau numele dat noţiunilor generale în filozofia

scolastică; pentru filozofii realişti, universaliile sunt realităţi; pentru filozofii nominalişti, ele
nu sunt decât cuvinte (nomina)

● Celibatul preoţilor: Interdicţia pentru preoţii catolici de a se căsători.

● Cens: rentă în bani plătită seniorului de către posesorul de pământ

● Centralizare: acţiunea de unificare teritorială şi politică a statului

● Centurion: comandant al unei centurii, subunitate a legiunii formată din 100 de soldaţi.

● Cetăţeni: Oameni liberi, posesori ai unui lot de pământ, case sau ateliere, care participă la
viaţa politică şi religioasă, precum şi la apărarea cetăţii.

● Chaldeeni: populaţie de origine semită în secolul al VII-lea î.Hr.;o dinastie chaldeeană a

constituit Imperiul neobabilonian.

● Charta: Act care consemna în evul mediu drepturi şi libertăţi fundamentale.

● Chivot: Cutie în formă dreptunghiulară în care se păstrau vasul de aur cu mană, toiagul lui
Aaron şi Tablele Legii pe care erau scrise cele zece porunci.

● Circumnavigatie: călătorie pe mare în jurul unui continent sau în jurul Pământului.

● Cistercieni: călugări ce aparţin ordinului care s-a dezvoltat pornind de la mănăstirea Citeaux,
în nordul Burgundiei, întemeiată în 1098 de Robert de Molesmes.

● Clacă: obligaţia ţăranului dependent de a munci gratuit cu unelte şi animale proprii un număr
de zile pe an pentru proprietarul de pământ

● Cod: culegere de legi

● Colegii: asociaţii care reuneau de obicei membri având aceleaşi interese (profesionale,
comerciale, confesionale)
● Colonialism: politică de luare în stăpânire şi de exploatare a unui teritoriu sau a unui stat
străin, dependent de metropolă din punct de vedere politic, economic şi cultural; doctrină care
legitimează politica colonială.

● Comitat: Unitate administrativ-teritorială în Europa Occidentală medievală. În Transilvania

era condus de un comite subordonat regelui maghiar, dispunea de o garnizoană şi de o cetate,
iar în aria sa teritorială erau constituite domenii feudale.

● Companie: asociaţie comercială organizată pentru practicarea comerţului la mari depărtări

● Comună: Asociaţie de orăşeni legaţi printr-un jurământ că vor trăi liberi şi egali; aşezare
urbană a cărei autonomie a fost recunoscută de puterea centrală.

● Concepţie laică: care nu ţine seama de preceptele religiei.

● Concesiune: convenţie prin care se acorda dreptul de exploatare a unor aparţinând statului.

● Conchistador: cuceritor; prin opoziţie cu reconquista (recucerirea), acţiunea care a dus la

eliminarea prezenţei arabe (musulmane) în Peninsula Iberică, conchistadorii au continuat în
colonii o politică de cucerire pe care o considerau a fi de răspândire a creştinismului.

● Conciliu: adunare a reprezentanţilor clerului

● Conciliu: Adunare de prelaţi catolici, care hotăresc într-o chestiune de dogmă, de morală sau
de disciplină bisericească.

● Conciliu: reuniune a episcopilor având ca scop discutarea şi reglementarea problemelor

religioase

● Conetabil: demnitar însărcinat cu supravegherea grajdurilor regale, dar cu rol de consilier

militar al regelui.

● Confesiune: Religie sau cult; scriere care conţine mărturisirea de credinţă al unei religii.

● Consiliu aulic: tribunalul suprem în Imperiul romano-german.

● Contoar: punct comercial european aflat într-un alt stat.

● Contraforturi: elemente de construcţie care au rolul de a sprijini zidurile masive din exterior,
împiedicându-le să se prăbuşească (din cauza masivităţii şi greutăţii zidăriei de piatră).

● Cor: Parte a bisericii, componentă a naosului, unde este aşezat clerul şi/sau cântăreţii.

● Cormana: parte a plugului care preia brazda tăiată de brăzdar, o ridică şi o răstoarnă

● Corp civic: ansamblul cetăţenilor care se supun aceloraşi legi, se închină unor zei comuni,
muncesc şi trăiesc împreună, fiind legaţi de cetate printr-un sistem de îndatoriri şi drepturi
● Cortes: adunarea stărilor în Spania.

● Cortul Mărturiei: Locaşul de cult folosit de evrei în timpul lui Moise, până la zidirea
templului lui Solomon (922 î.Hr.)

● Cortul Mărturiei: Locaşul de cult folosit de evrei în timpul lui Moise, până la zidirea
templului lui Solomon(922 î.Hr.)

● Corvezi: Munci silite în folosul stăpânului feudal.

● Crenel: deschizătură îngustă în partea superioară a unui castel.

● Creol: descendent al coloniştilor europeni, născut în colonii (spaniole, portugheze, franceze

etc.).

● Cromleh: pietre verticale mai mici, dispuse în cerc, la distanţe egale, în jurul unei pietre mai
mari.

● Cult chtonian: cult dedicat divinităţilor pământene şi subpământene

● Cult imperial: cult dedicat împăratului, considerat „zeu în viaţă"

● Cult uranian: cult dedicat divinităţilor cereşti, solare

● Cultură arheologică: totalitatea vestigiilor materiale şi spirituale care permit reconstituirea

modului de viaţă al comunităţilor preistorice.

● Curia papală: administraţia pontificală a Bisericii catolice.

● Curia: societatea romană era împărţită după un criteriu zecimal. în conformitate cu acesta, 10
familii formau o gintă, 10 ginţi o curie, 10 curii un trib. Cele trei triburi romane iniţiale
formau împreună poporul roman.

● Curtea de conturi: secţie specializată a curţii ce se ocupă cu problemele fiscale ale regatului

● Curtea înaltei Comisiuni: secţiune juridică - îşi exercita competenţa asupra clerului şi
instituţiilor de învăţământ.

● Curtină: perete care uneşte flancurile a două bastioane sau turnuri.

D
● Dare de mână moartă: taxă de succesiune

● Dava: aşezare dacică fortificată, uneori cu caracter semiurban, sediu politico-administrativ al

unui trib sau uniuni tribale

● Deambulatoriu: Spaţiu de circulaţie în jurul corului unei biserici.

● Democraţie: Formă de organizare politică în care puterea aparţine poporului (gr. demos =
popor, kratos = putere).

● Deportare: Acţiune represivă constând în mutarea forţată a unei (unor) persoane sau minorităţi
(popor) spre un loc determinat.

● Descălecat: aşezarea într-un loc pentru a întemeia o ţară (termen folosit mai ales de cronicari).

● Despot: stăpân; demnitate ce îl desemna înainte de 1204 pe succesorul imperial.

● Diaspora: totalitatea comunităţilor iudaice aflate în afara Ţării Sfinte. În timp, termenul a
început să fie folosit pentru toate grupurile etnice aflate în afara patriei de origine.

● Dictatură: în perioada republicii desemna magistratura deţinătoare de puteri excepţionale, pe

durată limitată şi în situaţii de criză Dicţionarul islamului

● Dietă: adunare legislativă.

● Difuziune culturală: răspândirea valorilor spirituale dintr-o anumită zonă spre alte spaţii
istorice, pe care le influenţează.

● Dijmă (ecleziastică): a zecea parte din produsele gospodăriei ţărăneşti, date bisericii. Prin
extensie, poate desemna şi obligaţii faţă de stăpânii laici.

● Dijmă: obligaţia în produse, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcţi

● Dinar: monedă de argint, valorând a 12-a parte dintr-un solidus (moneda de aur).

● Diploma cavalerilor ioaniţi: Act prin care regele maghiar Bela al IV-lea acorda, la 2 iunie
1247, perceptorului ordinului, Rembald, o sumă de privilegii în legătură cu aşezarea lor în
Banatul Severinulul. Nu este clar dacă au venit şi au plecat sau dacă nu au venit niciodată.
Diploma cuprinde însă o sumă inestimabilă de informaţii pentru evaluarea societăţii româneşti
extracarpatice la jumătatea secolului al Xlll-lea, după marea invazie mongolă.

● Doctrină: ansamblul ideilor şi conceptelor aparţinând unui sistem filozofic: politic sau
religios.

● Dogmatism: mod de gândire rigid care operează cu teze imuabile, date o dată pentru
totdeauna

● Dolmen: construcţie megalitică de forma unei mese, alcătuite din 3 mari blocuri de piatră
neprelucrată.

● Drept de veto: drept de a te opune prin vot unei hotărâri Veto: prin dreptul de veto („mă
opun"), tribunul plebei putea bloca orice hotărâre care contravenea intereselor plebei.
 E
● Echilibru european: Sistem politic care asigura pacea prin menţinerea echilibrului între marile
state europene,

● Ecumenic: universal Efeb: Tânăr între 18-20 de ani, viitor cetăţean, făcând un serviciu militar.

● Elenism: Ansamblu al culturii şi civilizaţiei Greciei antice şi al fenomenelor generate în alte

spaţii de influenţă greacă.

● Elenism: termen ce desemnează generic cultura Greciei antice şi influenţele generate de ea

● Elocinţă: arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător

● Emir: căpetenie militară arabă.

● Emir: guvernator sau principe in unele ţâri musulmane.

● Encomienda: formă de proprietate funciară introdusă de spanioli în America; a avut ca

rezultat decimarea populaţiei locale.

● ENKI: Zeu complex: al pământului, ocrotitor al apelor dulci, patron al înţelepciunii şi

cunoaşterii.

● ENKIDU: Personaj mitic, întruchipând forţa şi puritatea omenească primară, prietenul lui
Ghilgameş, care moare după un delir de 12 zile, şi pe care acesta din urmă îl caută în infern.
El pare a fi un simbol al omenirii. Plămădit din lut de zei, el străbate treptele obligatorii ale
existenţei: viaţa inocentă, prietenia, eroismul, boala şi moartea.

● ENLIL: Zeu al atmosferei, apoi şi al pământului, care în actul cosmogonic şi-a despărţit
părinţii, pe AN (cerul) de KI (pământul).

● Episcop: şeful (conducătorul spiritual) primelor comunităţi creştine

● Episcopat: unitate administrativă în structura de organizare a Bisericii.

● Epoca metalelor: perioadă care marchează sfârşitul preistoriei şi trecerea la istorie; în funcţie
de metalul folosit pentru producerea uneltelor şi a armelor, este subîmpărţită în chalcolitic
(epoca aramei şi pietrei), epoca bronzului şi epoca fierului.

● Erezie: abatere de la dreapta credinţă.

● Erezie: concepţie contrară dogmei Bisericii Euharistie

● Erezie: orientare religioasa care se abate de la dogmele Bisericii oficiale şi care este
condamnată de aceasta.

● Eşichier: în Anglia, personal ce verifica finanţele regale

● Etnie: Comunitate umană.

● Etnogeneză: Proces istoric, lingvistic şi cultural de formare a unui popor.

● Euharistia: împărtăşanie, una din cele şapte taine ale religiei creştine.

● Evanghelie: parte a Bibliei care redă viaţa şi preceptele lui Isus Cristos, constituind
fundamentul Noului Testament. E constituită din patru cărţi compuse de discipolii lui Isus:
Matei, Marcu, Luca şi Ioan

● Evanghelizare: acţiunea de răspândire a Evangheliei printre păgâni

● Evergeţi: binefăcători ai cetăţii. Exarhat: provincie bizantină condusă de un exarh, înalt

funcţionar deţinător al puterii civile şi militare.

● Excomunicare: Pedeapsă aplicată de către Biserîca catolică; consta în excluderea unei

persoane din comunitatea creştină şi de sub protecţia legilor.

● Exegeză: interpretare filologică, istorică a unui text literar, religios etc.

● Exod: Migraţia evreilor din Egipt spre Palestina.

● Fabliaux: scurte povestiri versificate cu caracter comic

F
● Facultate medievală: ansamblu de magistri şi studenţi care aparţineau aceleiaşi discipline de
studiu.

● Falangă: Formaţiune militară pedestră macedoneană.

● Farse: comedii cu intrigă simplă, de inspiraţie populară şi satirică

● Fatimizi: dinastie întemeiată în 909 în Tunisia de către Ubaydullah, conducător şiit care
pretindea că este descendent al Fâtimei, fiica lui Mahomed. Dinastia s-a menţinut până în
1171, când a fost răsturnată de un general kurd din Egipt, Saladin, cel mai mare duşman al
cruciaţilor.

● Federaţii: populaţii de la graniţele Imperiului roman care se angajau să apere aceste graniţe în
schimbul unor avantaje.

● Fief: Pământ, drept sau venit pe care un vasal îl primeşte de la seniorul său şi în schimbul
căruia el îi face servicii.

● Filisteni: Populaţie antică aparţinând "popoarelor mării", care în sec. XII î.Hr. invadează
ţărmurile estice ale Mediteranei, stabilindu-se în sudul Palestinei (Gaza de astăzi).

● Firman: Dispoziţie scrisă emisă de sultan.

● Fleşă: turn în formă de săgeată la catedralele gotice.

● Flotilă: grupare de nave militare, care acţionează pe fluvii, lacuri şi mări în apropierea
ţărmului.

● Focul grecesc: amestec de salpetru şi materii inflamabile care se aprindea în contact cu apa:
această „armă de foc" i-a ajutat pe bizantini să reziste atacurilor arabe

● Frescă: tehnică de pictură folosind culori de apă pe tencuiala umedă a zidurilor.

● Frescă votivă: Tablou reprezentând ctitorii, de obicei cu macheta bisericii în mână.

● Frescă: pictură lucrată în culori de apă pe o tencuială încă umedă (it. fresca -proaspăt).

● Friză: Element al arhitecturii antice greceşti, situat în partea superioară a unei construcţii,
ornamentat cu basoreliefuri, sculpturi, picturi.

● Fronde: tulburări care au agitat Franţa în timpul minoratului lui Ludovic al XlV-lea şi care au
pus în discuţie guvernarea lui Mazaarin şi absolutismul în general

G
● Gesta Hungarorum: „Faptele de vitejie ale ungurilor", cronică scrisă de notarul unuia din regii
maghiari cu numele Bela, foarte probabil la sfârşitul secolului al Xll-lea sau la începutul
secolului următor. Cronica înfăţişează cucerirea Pannoniei de către unguri şi primele lor
expediţii peste Tisa. Oferă informaţii despre ducatele conduse de Menumorut, Gelu şi Glad.

● Ghildă: asociaţie comercială de interes general

● GHILGAMEŞ: Erou mitic şi semizeu, personajul principal al unei capodopere literare, care ar
fi domnit în oraşul Uruk, 127 de ani. Fundamentală în mitul lui Ghilgameş este drama
existenţială a omului, lupta lui cu forţele oculte, raportul cu femeia, raporturile de prietenie,
teama de moarte şi setea de nemurire.

● Gimnaziu: Şcoală greacă antică, alcătuită din absolvenţii palestrei.

● Gineceu: încăperi destinate femeilor în locuinţele din Grecia antică.

● Gisan: Sculptură funerară reprezentând un personaj culcat.

● Glaciaţie: perioadă de răcire a climei, cu o temperatură medie mai joasă decât astăzi şi ierni
mai lungi, vegetaţie de stepă şi păduri de conifere; ultima glaciaţie (Wurm) s-a încheiat acum
13 000-14 000 de ani.

● Gnosticism: erezie creştină din secolele I - II ce căuta îmbinarea filozofiei greceşti cu dogma
Evangheliilor
● Greav: (germ. graf) conducător al saşilor.

H
● Habitat: spaţiu de locuire.

● Hagia Sofia: înseamnă Sfânta înţelepciune, catedrala construită de Justinian, transformată de

Mahomed al II-lea în moscheie, astăzi muzeu.

● Hansa: Confederaţie comercială constituită la jumătatea secolului al XI -lea şi alcătuită din

oraşe aflate în nordul Germaniei. Un secol mai târziu îşi întinsese influenţa din Flandra şi
Anglia până în Rusia.

● Haraci: tribut înţeles ca răscumpărare a păcii.

● Harem: Sector în cadrul palatului sultanului rezervat femeilor lor. Educate, instruite, înzestrate
cu proprietăţi funciare, femeile din harem îndeplineau funcţii diverse: erau funcţionare,
servitoare, secretare.

● Hellada: Denumirea antică a Greciei.

● Hersă: grilă culisantă care împiedică intrarea în fortăreaţă.

● Hieroglife: semnele „sacre" din care se compune scrierea egipteană.

● Hiloţii: proveneau din populaţia cucerită de spartani (probabil urmaşii aheilor) şi aparţineau
statului, care avea drept de viaţă şi moarte asupra lor. Nu puteau fi vânduţi, se puteau căsători,
dispuneau de o gospodărie proprie, fiind obligaţi la plata unei părţi din produse de pe lotul
muncit. Participau la războaie, construind fortificaţii şi transportând arme şi bagaje.

● Hinduism: Cult religios din India, având la bază principalele dogme ale brahmanismului şi
budismului.

● HORUS: Reprezentat ca un zeu-vultur sau ca un om cu cap de vultur, la origine divinitate

locală din Hera-cleopolis, în Egiptul de Jos, leagănul primilor faraoni. Patronul regilor din
perioada arhaică, considerat fiul şi moştenitorul lui Osiris, reprezintă succesorul suveranului
pe tron şi, în istoria statului, regiunea unde s-a născut monarhia.

● Hughenot: adept al calvinismului, în Franţa. Numele vine de la termenul german

Eidgenossen, care înseamnă „legat prin jurământ".

● Hughenoţi: denumire dată, în Franţa, adepţilor calvinismului.

I
● Iconoclasm: Dispută teologică privind reprezentările figurative (imagini) în cadrul cultului
religios. Iconoclaştii cereau respectarea poruncii a doua a „Decalogului”: „Să nu-ţi faci chip
cioplit...”
● Iconoclasm: Doctrină oficială a stalului şi a Bisericii bizantine, între anii 726-843, care a
impus distrugerea icoanelor şi persecutarea celor ce li se închinau. Politica iconoclastă a
reprezentat, de asemenea, reforme sociale, politice, administrative şi legislative. Promulgată
în 726 de împăratul Leon al III-lea, care a ordonat distrugerea icoanelor Iconoduli: adepţi ai
cultului icoanelor.

● Iconografie: Disciplină care se ocupă cu studiul imaginilor realizate în diverse domenii ale
artelor plastice.

● Ideologie imperială: Totalitatea ideilor politice şi religioase prin care se justifică puterea
absolută a împăratului

● Idol: (gr. „imagine”): Reprezentarea, de obicei sculptată, a unei zeităţi, utilizată în ritualuri
religioase. Iezuit: membru al ordinului călugăresc Compania lui lisus, constituind principala
armă ideologică a Contrareformei.

● Imam: şef religios musulman.

● Imperium: putere acordată regelui, apoi magistraţilor superiori şi, în epoca imperială,
împăratului. Imperium dădea dreptul la comanda militară, dreptul de a lua auspiciile
(prezicerea viitorului după zborul păsărilor), convocarea senatului şl comiţiilor, dreptul de a
propune legi şi dreptul de a-i aresta pe cei nesupuşi.

● Index: lista cărţilor interzise de Biserica catolică.

● Indigeni: localnici, băştinaşi: oameni originari dintr-o anumită regiune.

● Indo-europeni: populaţii originare din Asia Centrală, care, deplasându-se spre vest, se
amestecă cu populaţia locală, proces în urma căruia rezultă popoare şl limbi noi, cu un
substrat comun.

● Indo-europenizare: proces de suprapunere a indo-europenilor peste populaţiile neolitice,

desfăşurat între Oceanul Atlantic şi Valea Indusului.

● Indulgenţă: act de iertare a păcatelor acordat credincioşilor catolici, începând din secolul al
Xl-lea, în schimbul unei sume de bani.

● Interpretaţio romana: adorarea unor divinităţi neromane sub nume romane.

● Interregn: Interval de timp în care un stat monarhic este lipsit de suveran.

● Islam: supunere (în limba arabă).

Î
● împărtăşanie: creştinii împart pâine şi vin, considerate corpul şi sângele lui Cristos
● Învestitură: Acordarea oficială, într-un cadru solemn, a unei puteri, a unui drept, a unei
demnităţi de către un senior pentru un vasal.

● Învestitură: Acţiunea de a însărcina o persoană cu un drept, cu o autoritate sau cu o putere.

J
● Jongleur (în Evul Mediu): poet, muzician.

K
● Kurgan: movilă ridicată de mâna omului; se mai folosesc termenii de gorgan sau tumul

L
● Latifundie: domeniu, proprietate funciară de mari dimensiuni

● Latinofon: vorbitor de limbă latină. Latinofon: vorbitor de limbă latină.

● Legatus (lat. Delegat): înaltă magistratură civilă şi militară în afara Italiei.

● Limes: frontieră fortificată

● Limes: sistem defensiv de fortificaţii legate de un drum realizat la frontierele Imperiului

roman.

● Liturghie: cea mai importantă slujbă a religiei creştine, desfăşurată de sărbători.

● Loggia: balcon acoperit.

● Lupte cristologice: ample dezbateri teologice privind dubla natură a lui Cristos; unii,
nestorienii, acceptă doar natura umană a lui Cristos, alţii, monofiziţii, nu acceptă decât natura
divină a acestuia; Conciliul de la Niceea (325) reuneşte cele două poziţii, proclamându-l pe
Fiu „consubstanţial cu Tatăl"

● Lusitani: veche populaţie iberică, strămoşii portughezilor.

M
● Macabei: numele unei familii de preoţi care a condus revolta împotriva măsurilor
profanatoare ale regelui elenistic Antioh al IVlea. Faptele lor sunt relatate în două cărţi din
Torah, care le poartă numele.

● Magistrat: deţinător al unei magistraturi; personaj care deţine puterea de a decide în plan
administrativ, judecătoresc sau militar

● Magna Charta Libertatum: actul care erau garantate libertăţi englezilor de către regele Ioan (în
1215 sub presiunea războiului civil apărută apoi cu anumite modificări în 1216, 1217 şi 1225)
● Maniheism: erezie creată de Mani (secolul al III-lea); ea susţinea o concepţie dualistă, bazată
pe două principii ireconciliabile: bine – rău

● Marcă: Comitat de graniţă; provincie de graniţă cu rol militar.

● Marcă: obşte sătească la germani

● Marele vizir: Cel mai înalt demnitar otoman după sultan.

● Martir: Persoană torturată pentru credinţa sa în învierea lui Iisus şi încălcarea cultului religiei
oficiale romane.

● Maur: Arab din zona Magrebului.

● Mântuire: Salvarea sufletului prin obţinerea iertării de păcatele săvârşite, scăparea de

pedeapsa divină.

● Mecena: protector al artiştilor sau literaţilor. Gaius Cilnius Maecenas, bogatul prieten al
împăratului Augustus, l-a sprijinit pe Virgiliu şi Horaţiu.

● Mecenat: sprijin şi protecţie acordate de către cei bogaţi artiştilor şi scriitorilor.

● Medina: Al Madinah în limba arabă, „oraşul" (Profetului).

● Medresa: construcţie destinată şcolilor de teologie la arabi

● Mercantilism: doctrină economică engleză şi politică economică conform cărora bogăţia unui
stat constă în cantitatea de bani şi de metale preţioase pe are o deţine.

● Merlon: partea plină a unui parapet între două crenele.

● Mesia: titlu dat Mântuitorului de către evrei şi identificat apoi cu Isus Cristos (nerecunoscut
de teologii iudei). În ebraică meshiah înseamnă „unsul lui Iahve”

● Mesia: Trimis al lui Dumnezeu, care vine pe pământ pentru a instaura o eră a dreptăţii.

● Mesianism: credinţa creştină într-un mântuitor divin al lumii (Mesia).

● Metisaj: amestec al raselor: un metis are părinţi de rase diferite.

● Metropolă: Oraş-stat din antichitate care întemeiază colonii.

● Străini: Greci din alte cetăţi care au primit permisiunea să stea în Sparta (perieci) sau în Atena
(meteci), dar sunt lipsiţi de drepturi cetăţeneşti.

● Miniatură: Pictură de mică dimensiune, executată pe fila unui manuscris, al cărui nume vine
de la cel al roşului de miniu cu care se scriau unele litere.
● Miracole (în Evul Mediu): piese de teatru cu subiecte laice rezolvate prin intervenţii
miraculoase

● Misionarism: Proces de răspândire a religlei creştine în teritorii necreştine, prin intermediul

misionarilor.

● Misterii: piese de teatru medievale cu caracter religios şi subiecte predominant biblice

● Monahism: Orientarea bisericii către reînnoirea ei prin viaţă ascetică şi meditaţie.

● Monasticismul: cuvânt sinonim cu cel de călugărie, de la grecescul monos, singur; mişcare

religioasă ce susţinea retragerea din lume, profunda interiorizare

● Monopol: drept exclusiv, de obicei al statului, de a produce şi comercializa un anumit produs;

dominaţie într-un anumit domeniu.

● Moschee: edificiu religios la musulmani Moschee: locul în care se desfăşoară cultul

musulman.

● Mozaism/Iudaism: religia monoteistă a evreilor, fundamentată pe Vechiul Testament.

● Mumificare: operaţie prin care corpul unui defunct era deshidratat şi tratat astfel încât să
reziste cât mai bine după instalarea în mormânt şi să nu se descompună.

● Municipiu: oraş roman din Italia sau provincii, cu autonomie internă.

● Musulman: cel care a primit Islamul (Muslim în limba arabă,musulman în limba turcă),
credincios, om care se dăruieşte lui Dumnezeu.

● Musulman: cuvânt care derivă din cuvântul Islam (supunere) şi înseamnă cel care a primit
Islamul

N
● NAMMU: Apa primordială, simbolizând substanţa maternă universală, mama născătoare fără
bărbat care: i-a zămislit pe zeii AN (cerul) şi KI (pământul).

● NANAR (luminătorul): Zeu selenar; în Ur era considerat drept întemeietor al cetăţii, care
primise prerogativele de la ENLIL.

● NANNA-ISTAR: Stăpâna feminină a cerului, protectoarea dragostei şi a maternităţii. Era în

acelaşi timp şi zeiţa înţelepciunii, care dădea monarhilor însemnele regale; zeiţa universală a
dragostei.

● Naţiuni privilegiate: ungurii, saşii, secuii cărora le erau recunoscute drepturile politice în
Transilvania.
● Nirvana: eliberarea de suferinţă, ieşirea din ciclul reîncarnărilor, starea supremă de bine pe
care o obţine spiritul iluminatului.

● Nirvana: Stare obţinută o dată cu eliberarea din ciclul renaşterilor şi trecerea la Realitatea
Absolută.

O
● Obol: monedă măruntă.

● Obşte: Formă de organizare socială

● Oligarhie: grup restrâns de oameni foarte bogaţi deţinători ai puterii; regim politic

● Omagiu: Ceremonie în cursul căreia vasalul se declară supus seniorului.

● Omiletică: disciplină teologică privitoare la principiile şi regulile oratoriei bisericeşti

● Oratori: cei care posedă arta de a convinge un auditoriu printr-o argumentare bogată şi
riguroasă, pusă în valoare de un stil ales şi de un limbaj elevat

● Orbis romana: universul roman, lumea romană.

● Ordalie: probă (prin apă sau foc) ce trebuia să demonstreze nevinovăţia sau vinovăţia celui
acuzat.

● Ordin călugăresc: organizaţie monahală, înfiinţată cu scopul susţinerii propagandei religioase.

● Ordin monaho-cavaleresc: comunitate medievală de cavaleri călugări care luptau pentru

triumful religiei creştine.

● Ordin: Comunitate de călugări supuşi aceloraşi reguli.

● Orfevrărie: Meşteşugul de a executa obiecte de artă (vase, bijuterii etc.) din metale preţioase.

● OSIRIS: Reprezentat ca un bărbat cu pieptănătură înaltă şi două pene de şoim. A fost trădat şi
ucis, dar fidelitatea soţiei şi a surorii sale Isis l-a readus la viaţă. în vechiul Egipt era
divinitatea cea mai populară, simbolizând moartea ca trecere în altă lume, dar şi învierea
periodică a vegetaţiei, precum şi Ideea de renaştere asociată cu încolţirea graului

P
● Padişah: titlul sultanului in unele ţări din Orientul Apropiat si Mijlociu.

● Palestina: Apare mai târziu în istorie (Herodot), denumirea ei provenind de la numele

„peleseţi" dat de egipteni filistenilor.

● Palestra: Şcoală sportivă destinată practicării gimnasticii, atletismului, luptelor etc.

● Panteon: ansamblul zeilor unei religii politeiste

● Paranirvana: Nirvana desăvârşită.

● Parlament: adunare alcătuită din baronii şi episcopii din regatul englez, ca şi din reprezentanţii
burghezilor din oraşe.

● Parlament: curte de justiţie, apărută în secolul al XIII-lea.

● Pastor: Slujitor cu rol de preot al unui cult protestant.

● Paşalâc: provincie a Imperiului otoman.

● Patriarh: cel mai înalt rang în ierarhia Bisericii ortodoxe

● Patriarh: Şef al unui grup de familii sau triburi (in antichitate).

● Patricieni: Nume dat la Roma aristocraţilor, categorie socială constituită pe baza originii.

● Pârloagă: teren agricol necultivat, invadat de buruieni; ogor aflat la odihnă

● Pelerinaj: Cale importantă de mântuire şi pocăinţă impusă pentru ispăşirea păcatelor grele.
Pelerinajelor locale şi regionale li se suprapun marile pelerinaje ale creştinătăţii: locurile
sfinte, Roma, Santiago de Compostella. Descoperirea în aceasta ultimă localitate a unui
mormânt atribuit Sfântului lacob a determinat afluxul extraordinar al pelerinilor,

● Periecii: proveneau din populaţia liberă (ahei şi alţii greci) şi locuiau într-o zonă situată în
jurul oraşului. Aveau proprietăţi individuale, se ocupau cu meşteşugurile şi comerţul şi, deşi
plăteau impozite, nu aveau drepturi politice.

● Persecuţie: prigonirea unor persoane prin violenţă (aici din motive religioase)

● Perspectivă: imagine obţinută prin proiectarea unui obiect pe o suprafaţă plană, folosind raze
proiectate divergente sau paralele, obţinându-se astfel iluzia de apropiere sau depărtare.

● Picior: veche unitate de măsurare a lungimii (0,3248 m).

● Plan bazilical: plan rectangular, folosit la construcţia primelor bazilici creştine.

● Plan în cruce grecească înscrisă: construcţie religioasă cu un naos spaţios, în mijocul căruia se
află patru stâlpi care susţin sistemul de boltire în cruce greacă (cu braţe inegale) alcătuită din
semicilindri care au în centru o turlă monumentală.

● Plan triconc sau triconic: Planul unei biserici în care sunt înscrise trei abside, una pe axa
principală şi alte două laterale, de o parte şi de alta a naosului, racordate prin intermediul unui
dreptunghi.
● Plebei: Locuitori ai Romei antice. Nu aveau origine nobilă, fiind lipsiţi de drepturi politice
(până în secolul. III î.Hr.).

● Politică: Este un termen apărut în timpul războaielor hughenote, când s-a format un mic grup
de politique care a încercat să găsească prin negocieri o cale de rezolvare a conflictului.

● Popoarele cărţii: pentru musulmani, popoarele care beneficiaseră de o revelaţie scrisă, şi

anume evreii, creştinii, zoroastrienii

● Porfirogeneţi: Copiii împăratului născuţi în camera de purpură (împodobită în culoarea

purpurie - roşu), care aveau drept de succesiune la tron în cadrul unei dinastii.

● Portal: intrare monumentală în biserică, împodobită cu sculpturi.

● Portic: Galerie deschisă, susţinută de coloane sau pilaştri

● Portulan: hartă marinărească din Evul Mediu, pe care erau reprezentate amănunţit ţărmurile
mărilor cu detaliile care interesau navigaţia.

● Predicator: îndrumător al unei colectiv sau cult protestant

● Principatul: formă de guvernare care marchează sfârşitul republicii romane, făcând trecerea la
imperiu; puterea este concentrată în mâna principelui, instituţiile republicane menţinându-şi
existenţa mai mult formal

● Principiu: acel prim punct de pornire datorită căruia un lucru este, ia naştere şi poate fi
cunoscut (Aristotel)

● Profet: predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu. Mahomed recunoaşte pe
Adam, Noe, Abraham, Moise şi Isus ca profeţi ai unui Dumnezeu unic, el fiind însă ultimul
profet

● Pronaos: Încăpere care precede noasul, până în sec al XVI-lea, despărţită, de regulă, de
aceasta printr-un perete străpuns de o uşă.

● Proroc: Cel ce „vede" cele viitoare. Persoane cu o viaţă sfântă care au vorbit în numele lui
Dumnezeu.

● Protestantism: confesiune creştină desprinsă de catolicism, în prima jumătate a secolului al

XVI-lea, prin mişcarea Reformei.

● purpura: este un pigment de culoare roşie, izolată pentru prima dată de către fenicieni din
molusca Murex brandaris.

R
● RA: Reprezentat ca un vultur sau ca un om cu cap de vultur, purtând discul solar, la origine a
fost zeul local din Heliopolis. Patron al statului şi al monarhiei în epoca Vechiului Regat,
 numele său a fost asociat în Regatul Mijlociu cu Amon din Teba, care sub numele de
Amon-Ra i-a împrumutat funcţia de zeu suprem în stat.

● Rabin: înţelept, îndrumătorul spiritual al unei comunităţi de evrei. Prezidează cercurile,

rosteşte predici, răspunde celor care-l consultă.

● Raţionalism: concept în teoria cunoaşterii care consideră raţiunea izvorul principal şi chiar
unic al acesteia, afirmând că necesitatea şi universalitatea nu pot fi deduse din experienţă, ci
numai din raţiune.

● Raţiune de stat: concept potrivit căruia binele statului ar justifica mijloacele folosite pentru a-l
obţine.

● Război religios: conflict militar determinat de neînţelegerile de ordin confesional şi care are
drept scop să impună o anumită credinţă în defavoarea alteia.

● Redevenţă feudală: obligaţie, taxă, rentă (care trebuie achitată la termene fixe) datorată de
ţărani proprietarului de pământ.

● Reforma gregoriană: Opera politică a papei Grigore al VII-lea, rezumată în cele 27 de

prevederi ale Dictatului din 1075

● Reîncarnare: (renaştere la budişti)- a trăi din nou după moarte în alt trup.

● Religie recepta: Confesiune acceptată de conducerea de stat. Dacă în secolul al XlV-lea, în

Transilvania, această calitate o avea exclusiv catolicismul, în secolul al XVI-lea, pe măsura
succeselor Reformei religioase, au fost acceptate de principe şi Dietă trei, respectiv patru
religii recepte, adăugându-se luteranismul, calvinismul şi unitarianismul.

● Religii recepte: confesiuni recunoscute oficial, care se bucurau de libertate deplină a cultului.

● Rentă: venit obţinut de un proprietar în virtutea dreptului de proprietate asupra unui teren

● Revelaţie: fenomen prin care Dumnezeu dezvăluie credincioşilor natura şi voinţa sa

● Rezerva: parte a senioriei păstrată de senior

● Rit: ceremonie religioasă îndeplinită cu scopul de a realiza armonia între lumea oamenilor şi
divinitate.

● Romania: teritoriile care au aparţinut Imperiului roman şi unde, în vremea migraţiilor,

continuă să se vorbească limba latină populară, „romana".

● Romanitate occidentală: spaţiu al romanităţii rezultat prin divizarea Imperiului roman în 395
şi unde, în secolele următoare, populaţia latinofonă domină din punct de vedere etnic
migratorii germanici(Italia, Gallia, Hispania).
● Romanitate răsăriteană: spaţiu al romanităţii rezultat prin divizarea Imperiului roman în 395 şi
unde, în secolele următoare, populaţia latinofonă domină migratorii slavi(Dacia, Moesia).

● Romanizare: procesul prin care romanii au impus unei ţări sau regiuni limba, cultura,
obiceiurile, modul de organizare, instituţiile şi civilizaţia romană

● Rumelia: Partea europeană a Imperiului otoman.

S
● Sacrament: Nume dat in religia catolică fiecăreia dintre cele şapte taine bisericeşti.

● Sanctuar panelenic: loc consacrat unui zeu celebrat de oameni veniţi din toate cetăţile
greceşti.

● Sangeac: Judeţ. satrapi: guvernatori ai unei satrapii satrapie: provincii ale Imperiului Persan
create de Darius dareic: monedă-etalon de aur persan, instituită de Darius I, valorând a 4000
parte dintr-un talent(33,2 kg de argint)

● Schismă: separarea provocată de refuzul recunoaşterii autorităţii stabilite.

● Scolastică: sistem filosofic în Evul Mediu care se baza pe dogmele Bisericii creştine şi se
caracteriza prin raţionamente abstracte; nume dat învăţământului (filosofic) din ţările Europei
medievale dominate de catolicism.

● Scolastică: termen provenit din cuvântul grecesc schole (şcoală); este o încercare de a
raţionaliza teologia, cu scopul de a susţine credinţa prin raţiune

● Scrib: persoană specializată în utilizarea scrierii. Scribii reprezintă adevărata coloană

vertebrală a ierarhiilor birocratice din statele orientale antice.

● Scriptorium: Loc dintr-o mănăstire unde se copiază manuscrise sau se alcătuiesc lucrări
originale

● Seneşal: administrator regal pentru provinciile mari alipite domeniului regal

● Seneşal: în anumite provincii franceze, agent al regelui având atribuţii asemănătoare cu ale
balivului.

● Simonie: Erezie întemeiată de către Simon Magul, care se considera întruparea divinităţii, dar
voia să cumpere de la apostoli atributele pe care aceştia le aveau; mai târziu, simonia a
desemnat practica vinderii şi cumpărării funcţiilor bisericeşti.

● Sinagoga: Adunare, locul unde se celebrează cultul israelit

● Sincretism religios: contopirea unor divinităţi asemănătoare dar de origine diferită

● Socii: aliaţi, trupe italice aliate armatei romane

● Sofişti: denumire dată în perioada de înflorire a democraţiei celor care predau cunoştinţe de
retorică şi filozofie; ei foloseau în discuţie o argumentare doar aparent corectă, numită, după
ei, sofistică

● Spahii: membrii ai cavaleriei otomane, recrutaţi din rândul aristocraţiei.

● Spartanii: formau clasa stăpânilor, din cetatea Sparta, bucurându-se de toate drepturile,
socotindu-se „egali" între ei. Fiecare familie spartană primea în folosinţă, din partea statului,
câte un lot de pământ egal în suprafaţă, muncit de hiloţi, care nu putea fi înstrăinat. în lipsa
urmaşilor, lotul revenea statului.

● State ereditare: State germane care aparţin unei familii princiare (Habsburgii sau
Hohenzolernii) ai cărei membri îşi transmit ereditar puterea.

● Stoicism: doctrină a şcolii stoice ce susţine fatalismul şi ideea că omul trebuie să suporte cu
bărbăţie vicisitudinile vieţii

● Stupă: monument funerar sau comemorativ de formă semisferică, dedicat păstrării şi

conservării relicvelor, asociat de obicei cu o mănăstire budistă.

● Sultan: Monarh absolut în statul otoman.

● Suveran: care deţine autoritatea supremă; care se află deasupra tuturor.

● Suveranitate: Termenul a apărut în acelaşi context în care grupul politique susţinea că soluţia
războaielor religioase era întărirea puterii centrale şi „suveranitatea" acesteia.

Ș
● Şarpantă: Schelet de lemn sau metalic care susţine acoperişul unei clădiri.

● Şerif: reprezentant al regelui în comitatele englezeşti. El execută poruncile regelui, percepe

impozitele, face dreptate şi se ocupă de poliţie.

T
● Tambur: Corpul cilindric sau poligonal al unei turle care la rândul său susţine cupola.

● Tarabostes: demunire dată clasei nobiliare geto-dace, deţinătoare de bunuri,aur şi vite.

● Tetrarhie: termen ce provine din limba greacă (tetra şi arche) şi înseamnă „guvernarea celor
patru".

● Themă: unitate teritorială comandată de un strateg; în secolul al VII-lea înlocuieşte vechea

provincie.

● Timarioţi: Soldaţi ai armatei provinciale, ce primeau proprietăţi condiţionate în schimbul

serviciului militar.
● Togă: îmbrăcăminte tradiţională la romani, lungă şi fără mâneci. Putea fi purtată numai de
cetăţenii majori.

● Transcendent: ceea ce trece dincolo de lumea reală, intrând în legătură cu Divinul.

● Transept: Navă transversală care taie perpendicular nava centrală, formând planul în cruce.

● Triumvirat: înţelegere între trei conducători - oameni politici sau militari

Ț
● Ţar: titlu purtat de monarhul Rusiei, începând cu mijlocul secolului al XV-lea; corespondentul
rus al cuvântului latin caesar, sinonim, aici, cu împărat.

U
● Ulemale: învăţaţii comunităţii, specialişti în teologia şi dreptul islamic.

● Utopie: concepţie imaginară; sistem sau proiect irealizabil.

V
● Vasal: Cel care prin ceremonia omagiului se angajează să-i fie credincios unul senior, pentru
care, în general, este învestit cu un fief sau feudă.

● Veteran: ostaş roman care îşi terminase servicul militar şi care primea o bucată de pământ, de
regulă în zona unde fusese sub arme.

● Veterani: militari ai armatei romane, lăsaţi la vatră după încheirea serviciului military,
deţinători de cetăţenie romană şi de alte privilegii, stabiliţi în general în provnicia unde se afla
unitatea lor militară Viaţă ascetică:

● Vicerege: conducătorul unei colonii sau provincii, pe care o administra în numele regelui.

● Vitraliu: Panou decorativ din plăci de sticlă colorată sau pictată, montate în armătura de
plumb a ferestrei.

● Viziune antropocentrică: viziunea filozofică potrivit căreia omul este centrul şi scopul
universului.

Y
● Yom Kippur: „pocăinţa"; cea mai sacră dintre sărbătorile iudaice, în timpul căreia se posteşte,
iar credincioşii cer iertarea păcatelor.

Z
● Zadrugă: obşte sătească la slavi