Pentru interpretarea valorii expresive a unor moduri și timpuri verbale se vor avea In vedere

următoarele aspecte:

Modul indicativ:

a) arată o acțiune sigură, reală, adevărată și imprima un caracter obiectiv acțiunilor și stărilor pe care Ie
exprimă, iar ca relief stilistic este de cele mai multe ori un mod neutru;

b) exprimă certitudinea locutorului (narator, personaj, eu liric) referitor Ia obiectul enunțării și

realizează, in cadrul universului ficțional, distincția dintre cert și ireal, dintre cert și posibil, în raport cu
modul conjunctiv;

c) valorile expresive ale acestui mod sunt diferențiate in funcție de forma temporală a verbului.

Modul imperativ

a) realizează o comunicare directă și exprimă voința emițătorului de a determina o acțiune sau de a o

face;

b) exprimă atitudini și stări subiective prin semnale verbale și paraverbale (intonație, accente, pauze în
vorbire);

c) este marcă textuală a stilului direct cu rol de teatralizare și de dinamizare a discursului personajelor;

d) în opera lirică, marchează discursul dialogic sau monologul Iiric adresat, uneori cu valoarea unei
invocații retorice;

e) alături de substantive și de adjective în cazul vocativ, devine o formă de manifestare a oralității

textului.

Modul conjunctiv

a) exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă și pune in evidență stări sufletești sau atitudini precum
incertitudinea. ezitarea, dorința, protestul etc.;

b) poate substitui imperativul. având rol de manifestare a subiectivității.

c) în textul liric, marchează un plan al imaginarului, trecând de Ia dimensiunea reală Ia cea ideală.

Modul condițional-optativ

a) exprimă o acțiune dorită, realizabilă sau nerealizabilă ori o acțiune care depinde de o condiție;

b) Ia timpul perfect al acestui mod, acțiunea este ireală;

c) în construcții interogative sau exclamative, exprimă uimirea. indignarea sau ia tonalitatea blestemului;

d) în textul liric, exprimă o situație ipotetică, o experiență lirică imaginată.

Modul gerunziu

a) exprimă o acțiune în desfășurare, concomitentă cu o altă acțiune;

b) creează imagini dinamice în textul narativ având rolul de a marca împrejurarea în care se desfășoară o
altă acțiune;

c) în creațiile lirice, reliefează percepția subiectivă a eului liric asupra unei situații sau stări de fapt:
incertitudine, tristețe. depresie, profunzime a trăirilor etc.;

d) susține deseori o valoare onomatopeică a verbului și insistă asupra unei stări .

Modul participiu:

a) exprimă o acțiune finită, încheiată și dă o notă de certitudine, de autenticitate, cu diferite consecințe;

b) are rolul de a accentua asupra unei acțiunii sau stări atunci când apare în inversiuni topice;

c) intră în alcătuirea unor epitete sau metafore, sporindu-le expresivitatea prin dubla lui valoare: verbală
și adjectivală.

La interpretarea valorii expresive a timpurilor verbale trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

Timpul prezent al indicativului acoperă funcțional toate cele trei perspective temporale (trecut, prezent
şi viitor) și are valori expresive multiple, în funcție de tipul său:

a) prezentul narativ reliefează rapiditatea și dramatismul acțiunii, îi imprimă un ritm vioi acțiunii și
conferă un relief stilistic deosebit situației;

b) prezentul istoric sau dramatic anulează opoziția prezent-trecut prin actualizarea unor evenimente
anterioare, creând impresia că acțiunea se desfăşoară în prezent sub ochii receptorului;

c) prezentul etern sau atemporal realizează înscrierea fenomenului într-o perspectivă universală,
încadrarea experienței personale, individuale într-un tipar mitic:

d) prezentul gnomic sau pantemporal este specific enunțurilor sentențioase de tipul proverbelor,
zicătorilor şi este prezent şi în meditațiile filozofice sau în cugetările asupra condiției umane;

e) prezentul liric exprimă intensitatea trăirii într-o durată scurtă, concentrată;

Timpul imperfect are, în esență, următoarele caracteristici și valori expresive:

a) arată o acțiune trecută, dar neterminată, este timpul specific literaturii de amintiri şi evocării;

b) arată durata și permanența unei acțiuni sau ale unor trăiri prezentate in succesiunea lor;

c) prelungește durata acțiuni pe axa temporală la infinit;

d) instituie o perspectivă accentuat subiectivă asupra evenimentelor şi a târâirilor, proiectând totul

într-o durată nedeterminată

e) conferă descrierii un caracter dinamic în comparație cu secvențele statice în care este folosit
prezentul;

f) deschide o perspectivă dinspre trecut spre un viitor posibil.

Perfectul simplu are următoarele valori expresive:

 a) arată o acțiune trecută, de scurtă durată și terminată de curând, exprimând în narațiune, un
moment de mare concentrare epică, situat într-un trecut recent;

b) marchează derularea rapidă a evenimentelor, caracterul punctual, momentan, al acțiunii

sau al stării;

c) alături de alte forme verbale temporale, marchează o schimbare a ritmului narativ care
devine mai accelerat;

d) stârnește curiozitatea receptorului (a cititorului) prin succesiunea acțiunilor;

e) în descriere, situează o anumită secvență în prim-plan, prin contrast cu celelalte secvențe descriptive
realizate prin verbe la imperfect;

f) are o funcție dinamică, oferind vivacitate imaginilor ale căror elemente sunt prezentate într-o
succesiune alertă.

Perfectul compus are următoarele caracteristici:

a) arată o acțiune trecută, terminată mai demult, fără a se ști precis când, și fixează evenimentele într-o
durată trecută închisă, finită;

b) marchează un trecut ireversibil și contribuie la nararea unor evenimente în succesiunea lor

cronologică, având şi rol de evocare, marcată de o anumită notă de subiectivitate;

c) în basme, exprimă un trecut foarte îndepărtat, iar prin formele inverse se punctează o anumită
subiectivitate sau marchează un registru stilistic arhaic.

Viitorul are următoarele caracteristici:

a) este timpul reprezentării unei lumi posibile de tipul visului sau al viziunii. care reduce diferența dintre
real și ireal:

b) creează o perspectivă vizionară, iar in plan subiectiv prezintă o stare de visare, dorința sau anticiparea
profetică;

c) sugerează aspirația spre un ideal, speranța sau certitudinea și lărgește orizontul în plan spațial şi
temporal;

d) formele populare reprezintă marcă a oralității și a stilului colocvial, accentuând o anumită intenție de
realizarea unei dorințe.