La început, intenţia lui Cervantes a fost de a combate popularitatea atinsă de cărţile

cavalereşti,satirizându-le prin povestea unui mic nobil din La Mancha care pierduse contactul cu
lumea realădatorită lecturilor sale, crezându-se un cavaler în căutare de aventuri. Pentru Cervantes,
stilulromanelor cavalereşti era deplorabil, iar istoriile povestite absurde. Cu toate acestea, pe măsură
ceopera avansa, Cervantes a trecut de la scopul său iniţial la scopul de a reflecta societatea din
timpulsău şi a medita asupra comportamentului uman.

Subiectul romanului este bine cunoscut: un nobil de la ţară, sărac, dar care emândru de titlul său
nobiliar de ,,hidalgo”( în spaniolă ,,hijo de algo”’- fiul unuia care afost ,,cineva”,om de viţă veche),
cititor pasionat de romane cavalereşti, îşi propune săreînvie instituţia ,,cavalerilor rătăcitori” de
odinioară, şi astfel călare pe slăbănogul săucal, Rocinante, şi însoţit de mucalitul ţăran Sancho Panza
ca scutier,Don Quijote porneşte,,în ajutorul celor slabi şi năpăstuiţi” .Din nesfârşita serie de
aventuri,Don Quijote iese mereu înfrânt, suferind tot felulde necazuri şi umiliri, mereu luat în râs de
ceilalţi, chiar şi de ţăranca simplă Dulcineea,cum o botezase el, văzându-o în închipuirea lui ca pe o
frumoasă castelană, de care seîndrăgosteşte. Până la urmă, după ani de asemenea nefericire şi
ridicole aventuri, vindecatde închipuirile lui cavalereşti, Don Quijote( pe numele său adevărat Alonso
Quijano), seîntoarce acasă. Ultimul capitol al romanului, descriind sfârşitul eroului, este poate cel
maifrumos din întreaga carte.