MARTIN LUTHER (1483-1546) - Erou al marii revoluții religioase

REFORMA (lat.reformatio „restaurare, reînnoire”) înseamnă o revoluție împotriva dogmatismului

strict, împotriva domniei și puterii Bisericii Catolice corupte. Reformatorul german studiază teologia
la Erfurt. Acolo intră în contact cu ideile umaniștilor.

În 1512 a devenit doctor în teologie. La Universitatea Wittenberg predă prelegeri despre Psalmi,
Romani și Evrei.

În 1514 a fost numit predicator la biserica orașului Wittenberg.

Era revoltat de practica de a cumpăra indulgențe, motiv pentru care și-a scris cele 95 de teze în latină
în 1517. Acestea sunt trimise savanților. Dar reacția surprinzătoare la tezele care se răspândesc rapid
îl transformă într-un revoluționar. Tezele sale se bazează pe trei principii:

- Sola scriptura (numai prin Biblie), Dumnezeu este autoritatea supremă, nu papa/episcopii

- Sola gratia (Doar Hristos), doar Hristos ne poate ajuta, mai mult decât orice alt sfânt

- Sola fide (Doar credința), credința în Hristos ne eliberează de orice vinovăție.

Reacțiile la aceasta sunt variate: unii cărturari umaniști și unii prinți sunt entuziaști, dar Biserica
Romană îi critică și îi respinge total, Luther primește chiar amenințări cu moartea. Papa Leon al X-lea
vrea să-l excomunica dacă nu își retrage tezele. Electorul Frederic cel Înțelept a vrut să protejeze
viața lui Luther și l-a adus la Wartburg sub numele de Junker Jörg.

În 1521, Martin Luther a început să traducă Noul Testament din greacă și parțial latină în germană. În
1522 este publicată. Urmează părți din Vechiul Testament, iar în 1534 ediția completă a Bibliei apare
în germană.

Prin traducerea Bibliei, Luther a adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea unei limbi scrise
uniforme a noii germane înalte. El scrie pentru oameni. Martin Luther a folosit germană est-centrală
în traducerea sa, deoarece este „o limbă de înțeles în general”, care ar putea fi înțeleasă și în
Germania de Sus și de Jos.

În 1530, Luther a declarat în „Scrisoarea despre interpretare”:

[...] nu trebuie să întrebați literele în limba latină cum ar trebui să vorbiți germană, [...] trebuie să
întrebați mama în casă, copiii pe stradă, omul de rând în piață și se uită la gura lor, cum vorbesc și
apoi interpretează, apoi înțeleg și observă că li se vorbește în germană.

Luther a urmat limba vorbită a poporului, dovadă fiind alegerea cuvintelor, sintaxa și bogăția
proverbelor folosite. De remarcat este numărul mare de neologisme (groapa criminalului, bârfă, țap
ispășitor).

În slujba instituționalizării bisericii evanghelice, Luther a făcut ca imnul evanghelic să facă parte din
liturghie. Primul său imn Geystliche gesangle Buchleyn (Wittenberg, 1524) este format din 32 de
cântece germane și 5 latine; 24 dintre cântecele germane sunt de Luther. Continuă să scrie 12
melodii, melodiile sunt în continuă creștere, s.d. a treia ediţie din 1545 cuprinde deja 105 cântece.
În 1525 Luther s-a căsătorit cu fosta călugăriță Katharina von Bora.
Pe plan social se realizează o reorganizare datorită introducerii castei comune.

Scrisoarea lui Luther către consilierii tuturor orașelor din Germania, că ar trebui să înființeze și să
întrețină școli creștine, se adresează reorganizării sistemului școlar.

Oamenii se așteaptă ca Luther să abordeze și problema eliberării de opresiunea spirituală. Când

Thomas Munzer, un fost adept al lui Luther, a devenit liderul Războiului Țăranilor în 1525 și a cerut
răsturnarea autorităților, Luther s-a întors împotriva bandelor ucigașe și de jaf ale țăranilor (1525) în
scrierea sa „Împotriva criminalilor și bandele de tâlhări ale țăranilor”.

În 1546, Martin Luther a murit la vârsta de 62 de ani din cauza unei boli de inimă în locul său natal,
Eisleben.