Basmul

- personaj pozitiv -

Deoarece basmele reprezintă " poezia dorințelor împlinite " si năzuințele

poporului spre o viață fericită si mulțumită , ele aduc in prim plan
personajele exemplare , excepționale , care sunt purtătoarele acestor
idealuri , in final, împlinite . De aceea majoritatea basmelor iau drept titlu
chiar numele personajului principal , așa cum este si cazul creației
populare " Prâslea cel voinic si merele de aur .

Acest basm fascinează nu numai prin ineditul întâmplărilor , dar si prin

complexitatea personajului principal care , deși fiu de împărat ,
întruchipează însușirile alese ale omului din popor .

Cu toate ca este disprețuit de tatăl sau , Prâslea I se adresează cuviincios

si își asuma cu modestie misiunea : " - Eu nu mă încumet a prinde pe hoți
, ci zic ca o încercare de voi face si eu , nu poate sa-ti facă nici un rău ."
Isteț si precaut , își ia " cărți de cetit , doua țepușe , arcul si tolba cu
săgeți " , reușind sa-si alunge somnul si sa-l rănească pe hot . Aceeași
istețime , dublata de un acut simt al anticipației , dovedește si atunci când
, dându-si seama de intențiile fraților mai mari , leagă de frânghie o piatra
sau când se angajează ucenic argintar .

La aceste însușiri se adaugă vitezia si curajul cu care ii înfruntă si ii

omoară pe zmei , bunătatea sufleteasca ( el salvează puii de zgripțuroaica
) , dârzenia si tenacitatea dovedite in atingerea scopului propus .

Cinstit si corect , dar si generos , mezinul ii iartă pe frații cei mari ,

pedeapsa urmând sa fie data de forța divina in a cărei dreptate el credea
cu tărie .

Daca toate aceste trăsături de caracter sunt obișnuite , Prâslea are si

unele însușiri supranaturale : el este înzestrat cu o forță impresionanta ( îl
baga pe zmeu in pământ pana la gat , omoară balaurul ) , cunoaște si
înțelege graiul corbului si al fapturilor de pe alt tărâm , are capacitatea de
a se metamorfoza in foc , transforma palatele in mere si reușește sa facă
o furca de aur care sa toarcă singura si o cloșcă cu pui de aur .

Din toate însușirile sale se observa ca Prâslea este un personaj complex ,

o împletire de însușiri omenești si fabuloase prin care este definit un
anumit ideal etic de cinste si adevăr .
Caracterizarea unui personaj dintr-un fragment de basm
Subiect dat la Evaluarea Națională 2013, sesiunea specială

Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte (15-25 de rânduri), în

care să caracterizezi personajul fata moșneagului din fragmentul de basm
citat.

În acest fragment de basm este vorba despre o fată bună și harnică,

fiica unui moșneag, însurat cu o babă, care avea, la rândul ei, o fată.
Duminică dimineață, baba și fata ei pleacă la biserică și o lasă pe
fata moșneagului acasă cu poruncă să le pregătească mâncarea. Cu
ajutorul unor nuci fermecați din grădina casei, fata moșneagului se
transformă în crăiasă și se duce, în trăsură împărătească, la biserică.
Acolo este remarcată de fiul împăratului care se îndrăgostește de ea. Fata
însă nu stă prea mult la biserică, ia anafură și, fără a fi recunoscută de
cineva, se întoarce repede acasă pentru a face de mâncare. Mai târziu,
fata babei vine să-i povestească întâmplarea.
Fata moșneagului este personajul principal din acest fragment.
Pentru a-i contura portretul autorul folosește atât caracterizarea directă,
cât și caracterizarea indirectă.
Caracterizarea directă este făcută de către autor și de către alte
personaje din text. Astfel, autorul ne spune direct că fata moșului era
„urgisită și necăjită”, apoi, când se transformă în crăiasă, că era „gătită
așa de mândru”. În alt pasaj, autorul vorbește despre „crăiasa cea
frumoasă”. Personajul colectiv „lumea” (din biserică) apreciază că fata
moșului este „crăiasă, nu de pe ici-de pe colea, ci crăiasa cea mai aleasă
dintre crăiese”. Un alt personaj, fata babei, consideră că „mândră-i crăiasa
ce-a venit azi la sfânta slujbă”. Caracterizarea indirectă se realizează
printr-o singură modalitate: prezentarea faptelor personajului. Din felul
cum se comportă în biserică, reiese că fata moșului este cuminte şi
credincioasă. Deși apariția ei provoacă senzație, ea nu îşi pierde capul, ci
stă în biserică doar pentru a lua anafură, apoi pleacă repede acasă. Tot
din faptele ei, rezultă că este harnică și bună gospodină, deoarece
reușește să pregătească mâncarea așa cum i s-a cerut: „nici prea rece și
nici prea fierbinte”.
În concluzie, prin caracterizare directă și indirectă, autorul creează
portretul unei fete frumoase, bune și harnice, un adevărat personaj pozitiv
din basme.