CUPRINS

Motivaţia lucrării
Scurt istoric al autismului
Capitolul I
Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie ale sistemului nervos
1.1 Anatomia sistemului nervos
1.2 Fiziologia sistemului nervos
Capitolul II
Autismul
2.1 Definiţie
2.2 Etiologie
2.3 Clasificare
2.4 Semne şi simptome
2.5 Stabilirea diagnosticului
2.6 Tratament
2.7 Complicaţii
2.8 Evoluţie şi prognostic
Capitolul III
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu autism
Capitolul IV
Prezentarea cazurilor de boală
Capitolul V
Concluzii asupra lucrării
Anexe
Bibliografie

Autismul nu poate fi vindecat,trataementul avand ca scop diminuarea simptomelor specifice.

Deoarece simptomele variaza foarte mult de le o persoana la alta,nu exista o abordare unica care sa
functioneze in cazul fiecarui pacient.
Studiile demonstreaza ca persoanele cu autism isi pot imbunatati sewmnificativ starea cu un
tratament corespunzator.Adesea else necesita profesori speciali si un program structurat care pune
accentul pe bolnav.
In prezent majoritatea expertilor recomanda un regim complex de tratament care trebuie inceput cat
mai devreme si continuat si in cursul adolescentei.Terapiile comportamentale sunt utilizate in
conjunctie cu tratamentul medicamentos.
Tratamnetul educational sau comportamental

In general,tehnicile comportamnetale de tratament sunt utilizate pentru a reduce simptomele.Ele pot

include reasigurarea pozitiva(prin rasplata)pentru a stimula abilitatile sociale si comunicative.
Antrenamentul trebuie sa inceapa cat mai devreme posibil,deoarece se pare ca interventia timpurie
influenteaza dezvoltarea creierului.
Majoritatea expertilor considera ca tratamentul modern este cel mai eficient cand se realizeaza
acasa,desi el poate fi pus in practica si intr-un spital psihiatric sau o scoala speciala.

Tratamentul medicamentos

Niciun medicament nu s-a dovedit eficace in tratarea manifestarilor principale ale autismului atunci
cand a fost administrat de unul singur.
Insa prin administrarea unei combinatii de medicamete se pot controla comportamente autodistructive
,agresive sau alte tipuri de comportament dificil.
Medicatia poate fi utila si in cazul epilepsiei ,care afecteaza pana la 20% dintre persoanele cu autism.

Pentru imbunatatirea problemelor de comportament ale persoanelor autiste sunt prescrise 5 tipuri de
medicamente:

-stimulante ale sistemului nervos (etilfenidat)

-antidepresive

-antagoniste opiacee (naltrexona)

-antipsihotice

-tranchilizante

Tratament alternative

Multi parinti raporteaza success in urma terapiei cu megavitamine.

Unele studii au aratat ca vitamina B6 imbunatateste contactul vizual si comunicarea. Vitamina B6

cauzeaza mai putine efecte secundare decat alte medicamente, si este considerata sigura cand se
foloseste in doze corespunzatoare. Insa, nu multi medici recomanda administrarea sa in tratamentul
autismului.
Dimetilglicina (DMG) este un compus disponibil in multe magazine naturiste, clasificat ca aliment si
nu ca vitamina sau medicament. Unii cercetatori afirma ca DMG imbunatateste capacitatea de
comunicare copiilor autisti. Cei care raspund la acest tratament o fac de regula in decurs de o
saptamana.

Un alt cercetator afirma ca exercitiile fizice (20 de minute sau mai mult, 3 sau 4 zile pe saptamana)
reduc hiperactivitatea, agresiunea, comportamentul autodistructiv, si alte simptome specifice
autismului.