UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA

VETERINARA

FERMA DE CULTURI ALTERNATIVE

Student: Ristache Stefan Virgil

PROIECT FERMA DE CULTURI ALTERNATIVE: PLANTE TEHNICE SI AROMATICE

Descrierea societatii

ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ RISTACHE cu sediul social în comuna Smârdioasa nr.20,

judeţul Teleorman , cod unic de Înregistrare: RO 33799576 , nr. de ordine in registrul comerţului:
F34/465/2014,cod postal 147360
Activitatea principală a firmei la registrul comerţului este: cultivarea cerealelor (exclusive
orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase-0111.
Punctul de lucru al firmei din comuna Smardioasa , Teleorman.
Smârdioasa este o comună în județul Teleorman, Muntenia, România, formată din satele
Smârdioasa (reședința) și Șoimu. Se află în sudul județului la aproximativ 18 kilometri de Alexandria,
pe malul drept al râului Vedea.
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

Rotatia culturilor 2018-2022

2018 2019 2020 2021 2022

Cultura Sup Cultura Sup Cultura Sup Cultura Sup Cultura Sup
. ha . ha . ha . ha . ha
Mazare 50 Grau Spelta 40 Sofranel 50 MUSTAR 45 Mazare 50
ALB
Grau spelta 50 Sofranel 30 MUSTAR 70 Mazare 65 Grau spelta 50
ALB
Sofranel 50 MUSTAR 60 Mazare 30 Grau spelta 45 Sofranel 50
ALB
MUSTAR 20 Mazare 30 Grau Spelta 20 Sofranel 15 MUSTAR 20
ALB ALB
TOTAL 170 170 170 170 170

Planul de productie pe anul 2022

NR. CULTURA SUP. PROD. PRODUCTIA VALORIFI PRET VALOARE
CRT Ha MEDIE/ ha TOTALA CARE UNITAR TOTALA
(kg) (tone) (tone) (lei) (lei)
1 Mazare 50 1400 70 70 2200 630 000
2 Grau spelta 50 2500 125 125 1500 253 125
3 Sofranel 50 2500 125 125 600 300 000
4 MUSTAR ALB 20 1200 24 24 2400 360 000

TOTAL 170 1 543 125

 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

Prezentarea zonei

Date generale despre zona

Judeţul Teleorman se află în extremitatea de Sud a României, în partea central-sudică a
Câmpiei Române, în bazinele râurilor Vedea şi Teleorman, pe stg. fl. Dunărea, la graniţa cu Bulgaria
(c. 90 km lungime), între 43°37’07” (Zimnicea fiind punctul extrem sudic al jud. Teleorman şi,
totodată, al ţării) şi 44°31’00” latitudine nordică şi 24°39′ şi 25°48′ longitudine estică, limitat de
jud. Olt (V), Argeş (N-NV), Dâmboviţa (N) şi Giurgiu (E şi NE) şi de Bulgaria (S). Supr.: 5 790
km2 (2,43% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 371 820 loc. (1,68% din populaţia ţării), din care
183 040 loc. de sex masc. (49,23%) şi 188 780 loc. de sex fem. (50,77%). Populaţia urbană: 135 854
loc. (36,54%); rurală: 235 966 loc. (63,46%). Densitatea: 64,2 loc./km2. 
Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 91% români,
2,2% rromi, urmaţi de maghiari, germani, turci, sârbi, bulgari, greci
ş.a. Reşed.: municipiul Alexandria. Oraşe:  Roşiori de Vede (municipiu), Turnu
Măgurele (municipiu), Videle, Zimnicea. Comune: 92. Sate: 231 (din care unul – Coşoaia – aparţine
oraşului Videle).
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

Clima

Clima este temperat-continentală, specifică ţinutului climatic al Câmpiei Române, cu veri

călduroase (uneori toride) şi ierni friguroase, bântuite adesea de viscole. Temp. ridicate ale aerului,
cauzate de numărul mare de zile tropicale (în care temp. max. depăşeşte 30°C, ex.: 56 de zile tropicale
pe an la Alexandria şi 52 de zile tropicale pe an la Turnu Măgurele) şi de zile de vară (în care temp.
max. este peste 25°C, ex.: 120 de zile de vară la Alexandria şi 117 zile de vară la Turnu Măgurele),
plasează jud. Teleorman pe primul loc în ţară din punct de vedere al valorilor cele mai ridicate ale
temperaturii.
Numărul mare de zile de vară înregistrate în perimetrul jud. Teleorman se evidenţiază prin
producerea mai frecventă decât în alte regiuni ale ţării a unor zile cu peste 25°C în lunile martie şi
noiembrie. Cu toate că există o mare uniformitate a reliefului de câmpie, apar diferenţieri sensibile ale
temp. medii anuale între zona de N şi cea de S a jud. Teleorman, înregistrându-se 10,5°C în N şi
11,5°C în S (la Turnu Măgurele). Temp. max. absolută (43,2°C) s-a înregistrat la Turnu Măgurele (25
iul. 1987), iar temp. minimă absolută (–34,8°C) la Alexandria (24/25 ian. 1942).
Caracterul continental al regimului termic este marcat atât de numărul record al zilelor tropicale
şi de vară care se produc, precum şi de amplitudinea foarte mare a temp. aerului (78°C, cea mai mare
din ţară), rezultată din cumularea valorilor extreme. Cantităţile medii anuale de precipitaţii cad
diferenţiat în perimetrul jud. Teleorman, fiind sensibil mai mari în partea de N (583,7 mm la
Drăcşenei) decât în S (474 mm în zona lacului Suhaia). Majoritatea precipitaţiilor cad în semestrul
cald al anului (mai-iul.), ploile având frecvent caracter de aversă. Vânturile predominante bat dinspre
V (26,8%), E (18,9%) şi NE (11,0%) cu viteze medii anuale cuprinse între 1,3 şi 5,3 m/s. Vântul
dinspre S şi SE, cunoscut sub numele de Austru, deşi are o frecvenţă (0,6–3,5%) şi o intensitate (1,0–
2,3 m/s) mult mai reduse, afectează culturile de câmp din cauza faptului că este un vânt foarte uscat şi
fierbinte, provocând secetă.
Pe timpul iernii, în arealul jud. Teleorman se resimte Crivăţul, cu efecte mult mai atenuate aici
decât în partea de E a Câmpiei Române unde determină viscole iarna şi secetă vara.
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

Reţeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică autohtonă şi alohtonă, cu o densitate generală foarte redusă (0,1–0,3
km/km2), este tributară în totalitate fl. Dunărea, care curge la limita de S a jud. Teleorman pe o distanţă
de c. 90 km, formând graniţa cu Bulgaria.
Partea centrală a jud. Teleorman este străbătută pe direcţie NV–SE de râul Vedea, pe o lungime
de 120 km (din totalul de 224 km), colectând o serie de afluenţi, cum sunt Tecuci, Burdea, Pârâu
Câinelui, Teleorman (cu afl. săi Claniţa şi Teleormănel), Bratcov, Nanov, Valea Găuriciu ş.a.
Extremitatea de SV a jud. Teleorman este drenată de râurile Călmăţui (cu afl. săi Călmăţuiu Sec şi
Urlui), Sâi şi Olt (pe ultimii 15 km până la vărsarea în Dunăre), iar cea de NE de cursurile superioare
ale râurilor Dâmbovnic, Glavacioc şi Câlniştea.
În general, râurile mari, alohtone, se caracterizează prin meandrări puternice şi debite
permanente, dar cu regim variabil (creşteri şi revărsări de ape la sf. primăverii şi scăderi substanţiale
de debit pe timpul verii), iar râurile mici, autohtone, prezintă cursuri sinuoase şi au scurgere temporară
(seacă în perioada estivală când secetele se prelungesc).
Pe cursurile tuturor râurilor teleormănene au fost amenajate numeroase iazuri (peste 170 de
iazuri cu o supr. totală de c. 20 km 2 şi un vol. de apă de c. 37 mil. mc) folosite pentru irigaţii şi
piscicultură, cele mai multe fiind în bazinul râului Vedea (peste 100 de iazuri).
Lacurile naturale, în special cele de luncă, au fost numeroase înainte de anul 1960, dar acestea
au dispărut ulterior (în proporţie de 90%) din cauza acţiunilor de îndiguire şi desecare, rămânând doar
câteva, printre care Suhaia, Făţana, Fiştoveanca, Rădulea, Chircanu ş.a.
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

Tehnologia de cultivare a mazării. Cultura de mazăre, avantajoasă şi profitabilă

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A MAZAREI , CULTIVAREA MAZAREI, FISA TEHNOLOGICA

MAZARE, CUM SE CULTIVA MAZAREA.

Este de dorit ca mazărea să urmeze după plante care părăsesc terenul devreme, permiţând
lucrarea mai timpurie şi cât mai corectă a solului, care să fie nivelat, fără resturi vegetale şi buruieni
încă din toamnă. Cele mai bune rezultate se obţin după cereale păioase şi după unele culturi prăşitoare
cu recoltare mai timpurie şi în condiţiile în care au fost combătute bine buruienile.

În România structura culturilor a impus, timp îndelungat, cultivarea mazării, în primul rând
după porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartof, rapiţă (cu rezultate destul de bune).

Nu se recomandă amplasarea culturilor de mazăre după alte leguminoase, pe de o parte, pentru

a evita riscurile excesului de azot, iar pe de altă parte, din cauza perpetuării şi amplificării atacului
unor boli; de altfel, pentru structura culturilor din România ar fi neraţional să se renunţe al efectul
ameliorator al leguminoasei în asolament.

Mazărea este o plantă care nu se autosuportă şi, ca atare, monocultura este exclusă. În cazul
cultivării repetate a mazării pe acelaşi teren, apare fenomenul de
„oboseala solului”, care se manifestă, în principal, prin tulburări bruşte de creştere, absenţa formării
nodozităţilor pe rădăcini, putrezirea rădăcinilor şi a tulpinii.
Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei şi de excesul de apă, datorate compactării
solului şi drenajului defectuos. În monocultură se amplifică îmburuienarea terenului, atacul de boli şi
dăunători, astfel că producţiile scad considerabil. În prezent, se acceptă că mazărea poate reveni pe
acelaşi teren după
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

3-4 ani, fără risc, cu condiţia tratării seminţelor, înainte de semănat, împotriva bolilor.

La rândul său, mazărea este o premergătoare foarte bună pentru multe culturi şi o excelentă
premergătoare pentru grâu, deoarece, se recoltează timpuriu, are o influenţă favorabilă asupra
structurii solului, solul este reavăn şi se poate ara în condiţii bune, în sol rămâne o cantitate apreciabilă
de materie organică şi de azot (circa 1,5 t substanţă uscată şi 30-100 kg N/ha). În condiţiile din
România mazărea trebuie cultivată în solele în care urmează să fie semănat grâu de toamnă. Sunt
situaţii când, după mazărea recoltată timpuriu, în luna iunie, sunt semănate culturi succesive, care
folosesc bine disponibilul termic rămas până în toamnă.

Lucrările solului în cultura mazării

Dezmiriştirea. Imediat după recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului de resturi

vegetale, se recomandă să se efectueze o lucrare de dezmiriştit, cu scopul mărunţirii buruienilor, a
resturilor vegetale (miriştea) şi a startului superficial al solului.

Arătura. Cât mai curând posibil terenul se ară cu plugul în agregat cu grapa stelată, la
adâncimea de 25-35 de cm. Cultivatorii de mazăre recomandă, adesea, să se are mai adânc decât
pentru alte culturi; îndeosebi pe solurile grele, afânarea adâncă a solului favorizând o mai bună
dezvoltare a rădăcinilor în straturile adânci ale solului.

Arăturile efectuate vara se lucrează în mod repetat până în toamnă (se grăpează), lucrări prin
care este nivelat terenul, sunt mărunţiţi bulgării şi sunt distruse buruienile care răsar, reducând, astfel,
rezerva de buruieni.

Arăturile efectuate după premergătoare cu recoltare mai târzie pot fi lucrate încă din toamnă
sau pot fi lăsate în „brazdă crudă”. În mod obişnuit, se susţine necesitatea grăpării şi nivelării arăturii
în toamnă, ceea ce oferă avantajul că, la desprimăvărare, terenul de usucă mai repede şi mai uniform şi
se poate semăna mai devreme; cultivatorii de mazăre din zonele secetoase (de ex. Dobrogea) preferă
acest sistem de lucrare a solului.

Pe anumite terenuri, şi îndeosebi în zonele cu soluri grele şi unde cad cantităţi mari de
precipitaţii în sezonul rece, grăparea şi nivelarea terenului în toamnă pot
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

conduce la compactarea exagerată a solului pe timpul iernii, acesta se usucă mai greu în
primăvară şi se întârzie semănatul. În asemenea situaţii este de preferat ca arătura să fie lăsată
nelucrată peste iarnă.

În primăvară terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil, dar numai după ce apa s-a scurs în
profunzime, pentru a evita compactarea exagerată prin trecerea agregatelor agricole; din aceleaşi
motive, trebuie redus la minimum numărul de treceri pe teren cu agregatele agricole.

Grăparea. De regulă, în primăvară, sunt necesare două lucrări, dintre care o lucrare de grăpat la
desprimăvărare, pentru mobilizarea solului şi o a doua lucrare, efectuată chiar înainte de semănat, cu
combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu câmpuri de grapă cu colţi şi lamă nivelatoare,
pentru mobilizarea solului pe adâncimea de semănat.

Prin toate lucrările solului trebuie urmărit să se obţină un teren foarte nivela, care să permită un
semănat uniform, ca adâncime şu ca distribuire a seminţelor, realizarea unor culturi uniform
dezvoltare, foarte important pentru a înlesni recoltarea mecanizată a culturii.

Sămânţa şi semănatul mazării

Mazărea este semănată primăvara cât mai timpuriu, atunci când se poate pregăti terenul în
condiţii bune (solul s-a zvântat bine). Calendaristic, în România, culturile de mazăre sunt semănate în
cursul lunii martie (de regulă, în prima jumătate a lunii martie în sud şi în a doua jumătate în restul
zonelor); spre nord şi în ultimii ani cu desprimăvărare târzie, sunt situaţii în care mazărea este
semănată la începutul lunii aprilie.

Semănatul timpuriu oferă avantaje certe: sunt folosite bine cele 100-200 zile cu vreme
favorabilă mazării, sub aspectul condiţiilor de umiditate, temperatură şi lungime a zilei (lunile martie-
iunie). În acest fel, este valorificată în condiţii optime umiditatea acumulată în sol în sezonul rece şi
care asigură germinarea seminţelor şi creşterea tinerelor plăntuţe.

Semănatul întârziat antrenează, de regulă, scăderea importantă a producţiilor; se discută chiar

despre pierderi de producţie de 50%, la o întârziere de 20 de zile faţă de perioada optimă de semănat.
Sunt afectate toate componentele de producţie şi îndeosebi numărul de boabe formate pe o plantă.
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

Densităţile de semănat folosite în România sunt de 125-140 boabe germinabile/m, pentru a se

realiza 100-200 plante recoltabile/ m2. În mod obişnuit, la mazăre, se estimează un procent de
răsărire în câmp de 75%.

Mazărea posedă o anumită „supleţe” privind densitatea lanului şi poate compensa parţial, prin
ramificare, densităţile prea mici. Ca urmare, cu cât zona are un climat mai moderat, sub aspectul
regimului termic şi pluviometric, cu atât se poate semăna cu densităţi mai mici, iar întârzierea
semănatului are efecte negative mai pronunţate. Din contră, cu cât zona de cultivare este mai
secetoasă, ci atât trebuie semănat mai devreme şi se va lucra cu densităţi mai mari.

De reţinut: Cantităţile de sămânţă corespunzătoare densităţilor optime sunt de regulă de 250-

300 kg/ha.

Mazărea este semănată în rânduri dese (12,5 cm), prin care se asigură o mai bună distribuire a
seminţelor. Semănatul mazării în cărări (similar cu ce s-a prezentat la grâu) oferă avantaje certe,
permiţând aplicarea tratamentelor de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, foarte uniform, şi
până în faze de vegetaţie mai avansate.

Datorită cerinţelor mari faţă de umiditate în faza de germinare, mazărea trebuie semănată mai
adânc; în condiţiile din România se seamănă la circa 6 cm adâncime.

Semănatul superficial este foarte dăunător deoarece conduce la un răsărit neuniform şi poate
spori pagubele produse de atacul păsărilor. Semănatul exagerat de adânc este, de asemenea,
defavorabil: aprovizionarea cu oxigen a seminţelor în curs de germinare este insuficientă, se amplifică
atacul de boli şi, ca urmare, se înregistrează pierderi importante de densitate.

Lucrările de îngrijire a mazării

Pentru combaterea dăunătorilor se folosesc microorganisme entomopatogene ca B. brassiniana

pentru gărgăriţa frunzelor la mazăre şi Enthomophora sp. pentru păduchele verde al mazării.
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

Recoltarea mazării

Se apreciază că perioada optimă de recoltare a unui lan de mazăre este foarte scurtă, de numai
4-5 zile. Ca urmare, lanurile de mazăre trebuie recoltate cu prioritate faţă de alte culturi. La recoltare,
terenul trebuie să fie foarte bine nivelat şi fără buruieni.

Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când plantele s-au îngălbenit, frunzele s-au uscat
şi 75% din păstăi sunt galbene, pergamentoase şi boabele s-au întărit. De regulă, maturarea şi
recoltarea mazării au loc în a doua jumătate a lunii iunie; în zonele umede şu răcoroase şi în unii ani
mai ploioşi, se întârzie până în prima decadă a lunii iulie.

În ţara noastră recoltarea lanurilor de mazăre se efectuează divizat ( în două faze): în prima
fază plantele sunt smulse sau tăiate cu maşina de recoltat mazăre (sau manual, pe suprafeţe mici) după
care sunt lăsate în brazdă continuă câteva zile pentru uniformizarea coacerii; în faza următoare se
treieră cu combina de cereale, prevăzută cu ridicător de brazdă şi efectuându-se o serie de reglaje
specifice, îndeosebi cu scopul de a limita spargerea boabelor: reducerea turaţiei aparatului de treier la
mai puţin de 600 rotaţii/minut; mărirea distanţelor dintre bătător şi contrabătător; reglajele se refac de
2-3 ori pe zi.

Dificultăţile întâmpinate la recoltarea mazării impun o foarte bună organizare; se lucrează de

preferat dimineaţa devreme, pe rouă şi spre seară.

Treieratul se desfăşoară cel mai bine când umiditatea boabelor este cuprinsă între 18-20%; sub
15% boabele se sparg uşor, iar peste 22% treieratul se face cu dificultate.

Imediat după recoltare şi înainte de depozitare boabele de mazăre trebuie supuse operaţiunilor
de condiţionare (gazarea contra gărgăriţei, eliminarea impurităţilor, uscarea boabelor până la 14%
umiditate).

Mazărea este o cultură productivă, de la care se pot obţine peste 3.000 kg boabe/ha. Din
producţia totală, boabele reprezintă 35-50%.

Adunarea resturilor vegetale şi eliberarea terenului nu pun probleme deosebite. Vrejii de

mazăre au valoare furajeră ridicată şi sunt adunaţi uşor, prin presare, folosind presa pentru furaje. Se
poate conta pe recolte de 1,5-3t vreji/ha.
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

Cultura sofranelului

Sofranelul (Carthamus tinctorius L.) face parte din familia Compositae si se cultiva pentru
obtinerea unui ulei comestibil de calitate.
Traditional, planta se mai cultiva pentru florile sale utilizate ca aromatizant, pentru obtinerea
de coloranti, sau in industria farmaceutica. In China, florile sunt recoltate spre a fi folosite in
medicamentele traditionale, dar suprafata cultivata nu este raportata la nivel international.

Avem in cultura doar populatii locale cunoscute sub numele de Sofranel comun.

Inflorescentele de sofranel au cca. 1 cm in diametru, de culoare galbena sau portocalie, desi

unele soiuri au flori rosii sau albe. Bobocii florali apar la sfarsitul lunii iunie, iar inflorirea incepe de la
jumatatea-sfarsitul lunii iulie si continua timp de 2-3 saptamani, in functie de conditiile de mediu,
densitatea si soi. Fiecare inflorescenta produce intre 15-30 seminte, cu un continut de ulei intre 30-
45%.
Semintele sunt incorporate in capitul, ceea ce impiedica spargerea acestora inainte de recoltare,
pierderile datorate intarzierilor de recoltarea sau pasarilor.
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

Fructul este o achena alungita cu marginile putin proeminente, ce se

aseamana in mare masura cu cel de floarea soarelui, numai ca este mult mai mic. Culoarea fructului
este alba. In multe cazuri semintele de sofranel sunt prevazute cu un papus compus din membrane
inguste provenite din sepalele care devin persistente, cu pericarpul gros. Invelisul reprezinta 50-60%
din greutatea fructului.

La plantele de sofranel complet dezvoltate, radacinile patrund in sol pana la 2-3 m adancime si
prezinta numeroase radacini subtiri, orizontale. Acest sistem radicular ii confera Sofranelului
capacitate de a supravietui in zone cu umiditate redusa.

Cantitatile de seminte folosite la semanat in vederea obtinerii unor productii optime, variaza de
la 10-15 kg/ha in regiunile aride, pana la 40-45 kg/ha in conditii de irigare.

Germinare semintelor de sofranel are loc la temperaturi scazute (2-5°C).

In primele stadii de crestere, mai ales in faza de rozeta, Sofranelul poate fi inabusit de buruieni.
Inainte de semanat se putem aplica erbicidele trifluralinul si ethafluralinul iar post emergent
Sethoxydim. Controlul buruienilor in curs de dezvoltare, prin efectuarea de lucrari mecanice si
manuale inainte de aparitia plantelor de Sofranel sunt recomandate.

Excesul de precipitatii mai ales dupa inflorire, favorizeaza aparitia bolilor.

Ingrasamintele fac sa creasca continutul si calitatea uleiului, mai ales in conditii de irigare sau
in zonele cu multe precipitatii. Sofranelul este singura cultura dintre oleaginoase nepretentioasa la
ingrasamintele cu potasiu si cu pretentii reduse fata de ingrasamintele cu fosfor. De asemenea
Sofranelul este o buna planta premergatoare pentru cerealele de toamna.

Semanatul se face primavara timpuriu la jumatatea lunii martie. Lucrarea se executa cu

semanatoarea de prasitoare, la 40–50 cm /intre randuri la 4–6 cm adancime, urmata de o tavalugire
usoara. Densitatea culturii de recoltare trebuie sa fie de 220 – 250 mii plante/ha.

Sofranelul ajunge la maturitate la 110-150 de zile de la plantare daca semanatul s-a facut
primavara si la 200 de zile de la plantare daca s-a semanat din toamna. Avantajul este acela ca,
inflorescenta nu isi scutura semintele si ele nu sunt mancate de pasari. Sofranelul este o cultura ce se
poate recolta direct cu combina, deoarece semintele nu se sparg usor. Recoltarea se face in luna
septembrie cu combina pentru cereale cu unele modificari.
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

Sofranelul nu trebuie sa intre intr-un asolament cu acele culturi sensibile la Sclerotinia spp.
cum ar fi: floarea soarelui, mustar, rapita, fasole. Se poate introduce in asolament dupa orz, orez, dar si
dupa alte cereale.

Se obtin productii de 2000-2500 kg/ha (neirigat) si 4500kg/ha (irigat)

MUSTARUL ALB (SINAPIS ALBA)

Face parte din familia Caryophyllaceae. La noi in tare se cultiva soiul Galben de Craiova
(mustarul alb) sau Galben de Timisoara ( mustarul negru).
Mustarul alb este relativ pretentios fata de caldura, suferind uneori dupa rasarire fie din cauza
temperaturilor prea scazute, fie din cauza celor prea ridicate.
Este o specie de zi scurta si de aceea trebuie semanat mai timpuriu. Lipsa umiditatii in perioada
imediat urmatoare semanatului si in perioada formarii semintelor are ca rezultat scaderea productiei.
Avand o perioada scurta de vegetatie (80-90 zile), acesta ajung la maturitate inainte de sceta de vara.
Fata de sol, este mai putin pretentios si se poate cultiva in toate regiunile agricole. Productii ridicate la
mustarul alb se obtin pe solurile mijloci, bogate in humus si calciu, cu reactie neutra sau slab alcalina.

Rotatia.
Mustarul este putin pretentios fata de planta premergatoare. Nu se indica monocultura si nici
amplasarea dupa alte crucifere sau dupa mac datorita inmultirii bolilor si daunatorilor comuni.

Fertilizarea.
Mustarul reactioneaza favorabil la aplicarea ingrasamintelor, mai ales cand in perioada de
vegetatie exista suficienta umiditate in sol.
Necesarul de ingrasaminte se stabileste in functie de continutul solului in substante nutritive si
de planta premergatoare.
Fertilizarea cu fosfor. Se recomanda 60-80 kg/ha. Fosforul contribuie la sporirea numarului de
seminte in fructe si la grabirea coacerii acestora.
Fertilizarea cu azot. Se recomanda 40-60 kg/ha. Ingrasamintele cu azot favorizeaza cresterea
rapida a mustarului, ceea ce asigura o productie ma re de seminte.Se recomanda ca azotul sa fii aplicat
fie in toamna sau inainte de semanat.
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

Lucrarile solului.
Lucrarile se executa in functie de planta premergatoare. Se recomanda insa ca in toamna sa se
efectueze lucrarea de ara la 22-25 cm, iar daca timpul ne permite putem sa efectuam si lucrarea cu
discul, ca in primavara pregatirea patului germinativ sa o facem cu ajutorul unui combinator sau cu
grapa cu discuri in agregat cu colti reglabili.

Samanta si semanatul.
Semanatul mustarului se face cu samanta proaspata din anul precedent, cu puritate si
germinatie de minim 94%, in teren foarte bine maruntit si nivelat.
Semantului mustarului se face primavara cat mai devreme (odata cu cerealele de primavara).
Mustarul se poate semana la 12- 15 cm, fie la intervale mailargi de 25 cm.
Cantitatea de samanta la hectar este de 10-15 Kg, iar adancimea de semanat 2- 3 cm.

Lucrarile de ingrijire in cultura mustarului.

Pentru culturile semanate in randuri rare, lucrarile de intretinere constau in executare a 1-2
prasile mecanice si manuale. In cazul culturilor semanate in randuri dese se executa plivitul manual.
Erbicidarea culturii se face cu : Triflurex 4 l/ha la pregatirea patului germinativ, prin
incorporare imediata, sau cu Fusilade 3 l/ha cand buruienile au 4-6 frunze.
Combaterea bolilor si daunatorilor. Cele mai frecvente boli sunt: mana cruciferelor,
albumeala cruciferelor, fainarea, patarea neagra, putregaiul radacinilor. Pentru prevenire se va evita
cultivarea mustarului pe terenuri joase si umede. Combaterea se va putea efectua, la nevoie, prin
tratamente cu Dithane 0,25%, Topsin 0,07% in vegetatie.
Cei mai importanti daunatori: puricii cruciferelor, gandacul lucios, viespea rapitei, gandacul albastru al
mustarului. Se utilizeaza produsele: Sinoratox 2l/ha, talstar 0,055, Decis 0,05%etc.

Recoltatul.
Mustarul se recolteaza cand cele mai multe fructe au inceput sa se coloreze in brun, iar
semintele au primit culoarea caracteristica.La maturitate, frunzele cad si lanul intreg are culoarea
galbena.
Recoltatul se face direct cu combina.
Productiile care se obtin la cultura de mustar sunt de 1 000 – 1 500 Kg/ha
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

Graul Triticum spelta - grau cultivat din cele mai vechi timpuri, reinventat de agronomi

Graul triticum spelta, GRAU SPELTA SI PROPRIETATILE SALE, istoria graului spelta, cum
se cultiva grau spelta

Graul comun este de fapt o denumire generica oferita speciilor din

genul Triticum, dintre care cea mai cultivata este Triticum aestivum. Alaturi de acesta, exista alte zeci
de specii de grau, care difera atat prin sezonul de crestere (grau de primavara sau grau de toamna), prin
structura genetica sau prin proprietatile semintelor – Triticum durum are un continut foarte mare de
gluten si este o specie destinata fabricarii pastelor fainoase.
Cultivat de 10.000 de ani

Triticum spelta este, se pare, cea mai veche specie de grau. Proprietatile sale sunt superioare
graului comun, avand un continut imbunatatit de vitamine, proteine si minerale.
Hildegard a descris în mod sistematic, în tratatul său „Physica“, efectele vindecătoare ale
graului spelta, alături de observaţiile sale despre plantele medicinale. Observaţiile făcute de Hildegard
din Bingen asupra efectelor pozitive ale grâului Triticum spelta s-au confirmat până în ziua de azi.
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

„Triticum spelta este cea mai buna cereală. Împlinitor şi plin de forţă, Triticum spelta este mai
fin decât toate celelalte cereale. El conferă fermitate corpului celui ce-l mănâncă şi îi îmbunătăţeşte
starea sângelui. Firea lui devine mai veselă şi gândurile sale devin pline de seninătate. În orice formă
ar fi consumat, ca pâine sau ca mâncare gătită, Triticum spelta este bun şi uşor de digerat. Dacă cineva
este atât de bolnav, încât de slăbiciune nu mai poate mânca nimic, atunci el se va întrema dacă se va
hrăni cu o mâncare din boabe întregi de grâu Triticum spelta, fierte în apă, cărora le va adăuga apoi
puţin unt sau un ou fiert, pentru a avea gustul mai bun. Această mâncare îl va vindeca pe cel bolnav
dinspre înăuntru, întocmai ca o pomadă bună şi vindecătoare.“

Sanatatea vine din spicul spelta

Triticum spelta reuneşte în mod ideal avantajele unei hrăniri integrale: pe lângă un conţinut
ridicat de fibre este bogat în vitaminele A, E, B1, B2 şi în niacină (vitamina PP), care este necesară
pentru funcţionarea nervilor, pentru un metabolism bine reglat şi pentru piele. De asemenea, şi
continutul de acizi graşi esenţiali şi de minerale (fier, magneziu, fosfor şi calciu) este mai ridicat decât
la alte soiuri de cereale. Microelemente şi substanţe vitale cum ar fi albumine de calitate, hidrocarburi
complexe şi grăsimi caracterizează această super-cereală.
Despre grâul Triticum spelta se spune că stimulează metabolismul şi activitatea rinichilor şi produce o
dezintoxicare a organismului. Consumatorii lui afirmă că acesta creşte starea de bine şi capacitatea de
performanţă.

S-a constatat, de asemenea, efectul regenerator al grâului Triticum spelta asupra celulelor,
mărirea potenţialului biologic al acestora. Regimul bazat pe alac este frecvent aplicat în sanatorii la
bolnavii de leucemie, pentru efectul benefic asupra splinei şi măduvei. El este mai uşor digerabil decât
grâul comun. În procesul digerării lui, organismul necesită o cantitate foarte mică de secreţii biliare şi
deoarece cel care ţine un regim alimentar cu alac are într-o măsura mai mică nevoie de alte alimente,
generarea celulelor sanguine (hematopoieză) este mai uşoară.

Cultivarea graului spelta: afacere ecologica

Astazi, graul de tip spelta este iarasi la mare pret, mai ales pe piata produselor ecologice. In
special pastele fainoase, dar si alte produse de panificatie fabricate din faina de grau spelta, au o mare
cautare in lanturile de magazine cu produse ecologice.
 UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA

“Multi cand vad culoarea ciudata a pastelor fainoase se gandesc ca e vreo ciudatenie. De fapt,
astea sunt paste facute din SPELTA, un stramos al graului de- acum 5000 de ani”, a declarat intr-un
interviu Marius Gabor, patronul unei firme de distributie a produselor ecologice.

“In sudul Romaniei, s-au gasit in sapatura arheologica graunte de SPELTA. Germanii le-au
pastrat mai bine, l-au transmis din generatie in generatie si a ajuns pana la noi. Ei au acum culturi de
spelta pe suprafete destul de mari. Si in Romania se folosea, dar a disparut. Acum este langa Arad
cineva care face si ne da si noua pentru paste. Aceasta cereala are niste proprietati fantastice, e
redescoperita acum in Europa si tot mai multi o folosesc. Asta este una dintre specialitatile noastre,
pastele din spelta”, a mai spus Gabor.

ARGUMENTE PRO
Se preteaza foarte bine la seceta si calduri excesive Piata de desfacere externa
Un bun inlocuitor al altor specii cu pret mai scazut Tehnologii clasice

CONTRA
Piata de desfacere restransa in tara Costuri crescute cu infiintarea culturii Costuri crescute cu
depozitarea.
UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA
UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA
UNVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA
VETERINARA