CURS 4, 5 – Formele anatomo-clinice ale cariei dentare

Clasificarea formelor anatomice ale cariei

1. După localizarea cariei
 Caria din șanțuri și fosete
 Caria de pe suprafețele netede, proximale
 Caria din regiunea cervicală și caria radiculară

2. După extinderea cariei (profunzimea afectării)

 Carie incipientă: demineralizare situată doar în smalț (carte: demineralizarea
este minimă, nu există lipsă de substanță, se poate remineraliza complet)
- smalt rugos, colorat maroniu sau - cretos
- vizibila doar in mediu uscat
- diagnostic diferential: hipomineralizari
o netede
o generalizate sau simetrice
o se observa si in mediu umed

 Carie superficială: în smalț, până la joncțiunea amelo-dentinară (carte: există

lipsă de substanță, afectează doar smalțul); sonda agata

 Carie medie: ajunge până în dentină => afectează smalțul și parțial dentina

 Carie profundă: ajunge până în dentină aproape de camera pulpară (carte:

afectează smalțul și dentina aproape în totalitate, existând doar un strat
foarte subțire ce separă camera pulpară de exterior).

 Caria penetrantă: este caria care prin evoluția ei a deschis camera pulpară (se
complică cu inflamația pulpară).
- diferentiere intre pulpita cronica si necroza!

3. După țesutul dentar afectat

 Caria smalțului
 Caria dentinei
 Caria cementului

1
4. După viteza de evoluție
 Cu evoluție rapidă (acută, umedă)
 frecventă la copii, tineri cu reactivitate buna;
 dentina umeda in cantitate mare
 caracterizată de o demineralizare rapidă a țesuturilor dure dentare;
 exista sanse crescute pentru pastrarea vitalitatii dintelui

 Cu evoluție lentă (cronică, uscată)

 mai frecventă la adulți și vârstnici;
 dentina alterată este mai dură decât în cariile acute și are o culoare
brună;
 timp indelungat de evolutie in cavitatea orala – timp sufiecient pentru
pigmentare si depunere de dentina sclerotic patologica(mai
mineralizata, protejeaza pulpa dentara)
 mai intinse in suprafata, nu foarte profunde

 Staționară (oprită în evoluție)

 apare în situațiile în care leziunea carioasă a început să se formeze, iar
între timp pacientul a putut să igienizeze zona respectiva
 este localizată pe suprafețele dinților expuse autocurățirii și curățirii
artificiale
 aspect: pete brune pigmentate care rămân mult timp sub această
formă

 +/- (doar în carte) caria rampantă

 termen folosit pentru a descrie o distrucție extrem de rapidă a
țesuturilor dure dentare, a mai multor dinți;
 interesează suprafețe care de obicei sunt indemne de caie;
 este caracteristică dentației temporare si persoanelor cu sistem imun
deficitar
 a mai fost observată în caz de xerostomie, după iradiere, în urma
administrării de medicamente care reduc fluxul salivar, la adolescenți
cu dezechilibru alimentar (gustări dese cariogene, cola)
 ajunge sa sectioneze coroana dintelui
 caria circulară este o variantă a cariei rampante întâlnită la dinții
temporari ai copiilor care dorm cu biberonul.

2
 Caria în smalț
Aspect macroscopic
Începe să se formeze printr-o demineralizare a smalțului = caria incipientă. Cea mai
precoce evidență a cariei dentare o reprezentă pata cretoasă (demineralizare). Pata cretoasă
sau caria incipientă este leziunea inițială care apare ca o zonă albă, ca și creta; acest aspect
se datorează faptului că în zona în care este demineralizat, smalțul capătă o porozitate
superficială care îl face să-și piardă transluciditatea.

Clinic, caria incipientă în smalț se caracterizează prin:

La inspecție: modificare de culoare
 pată albă cretoasă cu diverse localizări
 pete brune în șanțuri și fosete (pigmentații la nivelul suprafețelor ocluzale).
Modificarea de culoare în acest caz se datorează colorării extrinseci a smalțului
demineralizat.
La palpare:
 textura suprafeței poate să nu fie modificată.
 o leziune ușor mai avansată prezintă o suprafață mai rugoasă, mai moale.
 se va evita palparea sau se face cu sonda rounjită pentru a nu distruge
smalțul demineralizat.

Diagnostic: caria în smalț în faza de carie incipientă este rar și greu diagnosticată datorită:
Specificului leziunii: este vizibilă doar când se usucă dintele;
Mascării leziunii : poate să fie mascată de salivă sau de placă.

Localizare
 pe suprafețele netede
 în fosete și fisuri
!!! în această etapă caria este reversibilă și poate fi remineralizată fără a fi nevoie de
prepararea unei cavități. Nu este necesară prepararea unei cavități deoarece ar fi necesară
îndepărtarea unei cantități prea mari de țesut sănătos pentru a asigura retentivitatea
obturației. (când leziunea ajugne în dentină nu se mai poate remineraliza -> se face
preparație și obturație).

Formă, aspect:
 Pe suprafața ocluzală:

3
 o in smalt: triunghi cu vârful spre ocluzal și baza spre JAD
o in dentina: triunghi cu baza spre pulpa dentara, iar varful spre smalt
 Pe suprafețele netede:
o in smalt: triunghi cu baza spre exterior și vârful spre dentină
o in dentina: triunghi cu baza spre JAD si varful spre interior

Aspect microscopic
Din punct de vedere microscopic, sunt descrise 4 zone ale cariilor în smalț, de la
interior spre exterior:
Zona translucidă
 Este cea mai profundă
 Se mai numește zona de avansare -> ne arată limita până
la care se întinde demineralizarea la nivelul smalțului

Zona întunecată
 Este o zonă de smalț poroasă care permite schimbul de
ioni (demineralizare și remineralizare)

Corpul leziunii
 Reprezintă distrucția propriu-zisă;
 Este zona cea mai demineralizată a smalțului,
demineralizarea ajungând până la 25%;

Zona de suprafață (30 micrometri)

 Este de multe ori o zonă de smalț intactă sau aproape intactă deoarece:
- Este supusă permanent remineralizării datorită contactului cu saliva
- Smalțul din această zonă are un conținut mai mare de F față de zonele
mai profunde;
=> practic, demineralizarea începe sub zona de suprafață. În fazele incipiente de
dezvoltare ale cariei, chiar dacă demineralizarea continuă, la suprafață rămâne o zonă de
smalț cu grosimea de 30µ care e aparent intactă.
* liniile de creștere Retzius: reprezintă tiparul de apoziție succesivă al smalțului.
Demineralizarea smalțului se produce preferențial de-a lungul liniilor Retzius (sunt
zone de porozitate mare) = prima penetrare a procesului carios prin suprafața smalțului are
loc via striile Retzius.

Aspect microscopic al cariei din șanțuri și fosete

4
 Dezvoltată pe suprafețe accidentate. În cazul șanțurilor și fisurilor, leziunea carioasă
incipientă se produce de-a lungul pereților fisurii.
Aspect: 2 mici leziuni de suprafață netedă, în oglindă, care iau naștere în jurul
pereților verticali ai:
- șanțului
- fosetelor
- fisurilor : microfracturi apărute în perioada formării).
Ulterior acestea se unesc -> extindere -> subminarea smalțului.

Distrucția se realizează prin dizolvarea cristalelor de

hidroxiapatită în interiorul prismelor.
În stadii mai avansate se produce și distrucția substanței
interprismatice => se produce cavitația (deci apare caria
superficială a smalțului).

Studii in vitro și in vivo au arătat că petele cretoase pot fi oprite cu succes printr-un
control adecvat al plăcii și tratament local cu fluor.

Remineralizarea naturală reprezintă înlocuirea componentei minerale a dintelui,

pierdute în urma atacului cariogen incipient, care favorizează refacerea pierderii minerale.
Ex studiu: din 72 de pete cretoase, observate 6 ani, 51% au dispărut.
Smalțul remineralizat este mult mai rezistent la atacul carios ulterior deoarece
elementele contaminate “au dispărut”.
Remineralizarea se realizează prin:
 igienizare cu paste cu F
 alimentație
 reducerea riscului carios
 factori de remineralizare.
Fețele proximale ale dinților sunt greu de remineralizat prin fluorizare. Se poate
utiliza tehnica infiltrării Icon (youtube icon infiltration).

Caria dentinară
Progresia cariei în dentină diferă de progresia cariei din smalț . Diferența progresiei se
datorează structurii diferite a smalțului și a dentinei. Dentina este mai puțin mineralizată
decât smalțul și posedă o structură tubulară care reprezintă o cale de pătrundere pentru
acizi și de ieșire pentru minerale.

5
 Joncțiunea amelo-dentinară are cea mai scăzută rezistență față de atacul carios ->
permite extinderea laterală a cariei.
Caria avansează mai rapid în dentină decât în smalț deoarece dentina are o rezistență
mai scăzută la atacul acizilor.

Canaliculele dentinare:
- Parcurg dentina de la pulpă până la
joncțiunea amelo-dentinară
- Diametrul lor diminuă pe măsură ce se
îndepărtează de pulpă datorită mineralizării
progresive => au diametrul mai mare mai
mare la pulpă și mai mic spre smalț
- Sunt înconjurate de dentina peritubulară;
- Dentina intertubulară se află între 2 unități
metabolice dentinare vecine;
- 1 canalicul dentinar + fibra tomes + spațiul pericitoplasmatic = unitate metabolică
dentinară.;

Evoluția procesului carios este influențată de:

A. Profunzimea cariei dentare
Dentina se caracterizează prin canalicule dentinare:
 Dispuse radiar;
 Mai numeroase și mai largi spre pulpă -> influențează
permeabilitatea dentinei; permeabilitatea sa
influențează evoluția procesului carios, alegerea
tratamentului și eficacitatea tratamentului;
 Dentina peritubulară este mai mineralizată decât cea
intertubulară.
Concluzie: cu cât suntem mai aproape de pulpă
permeabilitatea va fi mai mare -> evoluția va fi mai rapidă =>
evoluția procesului carios depinde de profunzimea cariei
dentare.

B. Tipul de dentină
Dentina poate fi: primară, secundară, terțiară, sclerotică.
Dentina primară: se formează o dată cu formarea dintelui (în odontogeneză).
Dentina secundară: se formează și se depune după erupția dintelui sub acțiunea
odontoblaștilor atâta timp cât dintele este vital.

6
 Dentina terțiară (de reacție, de reparație)
 apare sub acțiunea unor stimuli externi de intensitate mica sau medie (nu exagerată
precum în cazul leziunilor carioase, abraziei, atriției, manoperelor stomatologice
intempestive);
 este depusă de odontoblastele secundare (provin din celule mezenchimale
diferențiate sub ațiunea stimulului extern)
 această dentină diferă de dentina secundară secretată de odontoblaștii primari;
 localizată: lângă pulpă;
 determină micșorarea spațiului pulpar;
Dentina sclerotică
Este o dentină mult mai mineralizată care oferă o protecție foarte bună pulpei
subiacente.
Dentina sclerotică are o permeabilitate mult mai redusă deoarece micșorează
lumenul canaliculului dentinar.
Deosebirea dintre dentina sclerotică și dentina terțiară este că dentina sclerotică se
depune în interiorul canaliculilor dentinari și cea terțiară este depusă lângă pulpă.
Poate fi:
 Fiziologică se depune o dată cu înaintea în vârstă
 Nefiziologică (reactivă) se depunde sub acțiunea unor stimuli de intensitate mica sau
medie.
Localizare: în interiorul canaliculilor dentinari.

Permeabilitatea dentinei (în ordine descrescătoare)

 Dead tracts/căi moarte
- cel mai permeabil tip de dentină;
- apare când stimulii externi sunt de asemenea intensitate încât provoacă
moartea odontoblaștilor și a fibrelor Tomes -> tubii dentinari rămân goi;
- se formează când există leziuni carioase foarte profunde care distrug
prelungirile odontoblastice.
- asociația de tubi dentinari goi, fără componente vitale se numește dead tract
 Dentina primară, dentina secundară;
 Dentina terțiară
 Dentina sclerotică
- este cea mai impermeabilă datorită localizării ei;
- fiind depusă în interiorul canaliculelor poate chiar să le obstrueze.

7
Caracteristici
 Primele modificări dentinare : are loc pătrunderea acizilor și enzimelor din smalț +
permeabilitate, cu:
 depolimerizarea și demineralizarea matricei celulare;
 contracția tramei organice;
 spații cu lichid tisular (limita A-D)
 dezvoltarea microorganismelor
Când se produce caria dentinară, în primul rând, se produce o demineralizare a dentinei
care duce la creșterea permeabilității sale.

 Invazia dentinei de către flora microbiană: apar modificări de-a lungul canaliculelor
dentinare:
 enzimele florei microbiene duc la dezagregarea prelungirilor odontoblastice
 acizii continuă demineralizarea dentinei intracanaliculare -> unirea
canaliculelor
Continuă demineralizarea intracanaliculară urmând ca prin această demineralizare
canaliculele să se unească și să se producă microcavități.
*carte: caria avansează în dentină urmând 3 stadii:
- demineralizarea dentinei de către acizii organici slabi
- degenerarea și distrugerea componentei organice dentinare
- pierderea integrității structurale și invazia bacteriană

Aspect microscopic
Dentina demineralizată = translucidă, aspect galben-brun.
Caria dentinară: con/triunghi cu baza spre JAD.

Se descriu 5 zone la nivelul cariei dentinare (de la exterior

spre interior)
1. Zona externă de distrugere – dentina infectată
- este zona cea mai exterioară în care dentina ca
și structură e parțial distrusă
- canaliculele sunt umplute cu microorganisme
- fibrele de colagen sunt distruse
- îndepărtarea sa în timpul tratamentului este
esențială pentru reușită
Aspect macroscopic -> clinic:

8
  în cariile cu evoluție rapidă: consistență moale, umedă, brun-gălbuie
 în cariile cu evoluție lentă: consistență mai dură, culoare intunecata
2. Zona mijlocie – de penetrare bacteriană (turbid dentin)
- invazia bacteriană este prezentă
- dentina de aspect normal
- canaliculele dentinare sunt lărgite și pline de microorganisme (lactobacili,
streptococi)
- colagenul este ireversibil denaturat, distrus
- se îndepărtează obligatoriu deoarece prezintă microorganisme: se
îndepărtează cu sonda sau cu instrumentarul manual în straturi
Aspect macroscopic -> clinic
 consistență: mai moale;
 la palpare sau prin stimulare termică: nu există sensibilitate

3. Zona interna – de demineralizare (dentină transparentă)

- nu este surprinsă nici microscopic mereu;
- colagenul este intact -> vor servi drept schelă pentru remineralizare
- nu conține bacterii în canalicule – conditii nefavorabile
- pH-ul scăzut
- este o zonă de dentină cariată, mai moale decât dentina normală care
relevă o demineralizare a dentinei intertubulare și prezența unor cristale
mai largi în lumenul tubular datorită apărării organismului + este
stimulată depoziția de dentină sclerotică
- stimularea la acest nivel produce durere
- reprezinta o zona de dentina afectata – este posibila remineralizarea

4. Zona translucida sau sclerotică

- este vizibilă doar dacă leziunea carioasă a evoluat cronic timp îndelungat
-> a existat timpul necesar depunerii de dentină sclerotică;
- nu prezintă microorganisme
- lezarea proceselor odontoblastice este evidentă
- prezintă cristale fine în lumenul tubular
- stimularea la acest nivel este dureroasă
- capabila de remineralizare
Aspect macroscopic -> clinic:
 consistență dură;
 bine mineralizată prin depunerile din canaliculele dentinare

9
 Ambele zone, 4 și 5, clinic, sunt echivalentul dentinei afectate care poate fi
remineralizată deoarece nu mai există microorganisme în canaliculele dentinare

5. Zona de dentină sanatoasa (în cavitățile medii) sau dentină de reacție (cavitățile
profunde)
Dentina normală prezintă:
- tubi dentinari cu procese odontoblastice, fără cristale intraluminale
- dentina intertubulară prezintă structură colagenică normală și cristalele
de HA au densitate normală
- nu există bacterii în canalicule
- stimularea determină durere
Dentina de reacție:
- este interfața dintre zona dentinei cariate și pulpă;
- prezintă doar modificări metabolice
- celulele mezenchimale nediferențiate sub acțiunea stimulilor devin
odontoblaști secundari produc dentină terțiară care poate să fie:
 Ortodentină: structură neregulată.
 Fibrodentină: canalicule regulate, aspect asemănător cu al
dentinei normale, apare rar;
Din punct de vedere clinic: dacă este o cavitate medie, se ajunge până în dentină
normală, sănătoasă iar dacă este o cavitate profundă formată de o carie simpla și riscăm să
ajungem la complicații se va ajunge până la dentina afectată (unde ne oprim pentru că se
poate remineraliza prin coafaje sau baze cu rol protector).

Aspectul macroscopic
Variază în funcție de viteza de evoluție:
- evoluție rapidă: dentină umedă, de consistență redusă, în cantitate mare, brun-
gălbuie;
- evoluție lentă: dentină pigmentată, consistență mai dură decât a dentinei în cariile cu
evoluție rapidă dar mai redusă decât a dentinei normale, pigmentată

ICDAS – SI/STA
ICDAS
GRAD 0: suprafata sanatoasa
GRAD 1:
- modificari optice pe dintele uscat
- demineralizare in 1/3 externa a smaltului

10
 - pata bruna sau cretoasa
GRAD 2:
- colorare alba pe dintele umed
- demineralizare in 1/3 interna a smaltului – JAD
GRAD 3:
- pierdere de smalt
- demineralizeaza 1/3 externa a dentinei
- palpare cu blandete -> nu se observa preventa dentinei infectate
- se pot utiliza pentru diagnostic: diagnodent/ laser fluorescneta
GRAD 4:
- cu/fara lipsa de smalt
- se observa prezenta dentinei infectate prin transparenta smaltului subminat
- ajunge pana in 1/3 medie a dentinei
GRAD 5:
- prezenta cavitatiei
- se observa si se palpeaza dentina infectata
- ajunge pana in 1/3 interna a dentinei
- duce la subminarea sau fracturarea smaltului
GRAD 6:
- cavitate in dentina, deschidere larga
- este interesata 1/3 interna a dentinei, procesul carios avanseaza spre pulpa dentara
- are loc distrucia > ½ a uneia dintre suprafetele dentare (subminarea/ fracturarea
cuspizilor)

SI/STA
SI 1:
- suprafetele ocluzale ale molarilor
- suprafetele vestibulare si orale ale molarilor (santuri si gropite)
- suprafete palatinale ale dintilor frontali
SI 2: fetele proximale ale dintilor laterali si frontali
SI 3: 1/3 cervicala a dintilor laterali si frontali

STA 0: la nivelul smaltului

STA 1: 1/3 externa a dentinei => dentina afectata si dentina sclerotica
STA 2: 1/3 medie a dentinei => dentina infectata, afectata si sclerotica
STA 3: 1/3 interna a dentinei, cu subminarea tesuturilor dentare
STA 4: 1/3 interna a dentinei, aproape de camera pulpara; insotit de fractura unui cuspid/
perete/ unghi incizal => Sta 3+4: dentina infectata, afectata, sclerotica si tertiara, de reactie

11
Echivalenta ICDAS – SI/STA
Pentru gradele 0 si 1 ICDAS nu exista corespondent in SI/STA. In aceste faze exista
posibiliatea de remineralizare a suprafetei dentare.
ICDAS 2  Si/Sta 0 -> sigilare
ICDAS 3  Si/Sta 1. Daca pe radiografie demineralizarea este prezenta doar la
nivelul smaltului, nu este Si/Sta 1. Daca demineralizarea cuprinde si 1/3 externa a dentinei
atunci cele doua se pot echivala. Se opteaza pentru preparari conservatoare.
ICDAS 4  Si/Sta 2. Resturarile se realizeaza in functie de riscul carios al pacientului.
Astfel, un pentru un pacient cu risc carios scazut se va opta pentru restaurari adezive.
ICDAS 5  Si/Sta 3 -> restaurari directe cu/fara protectie cuspidiana.
ICDAS 6  Si/Sta 4 -> restaurari prin coroane dentare

*In cazul utilizarii unor indicatori de carii se va tine cont de numarul crescut de fibre
de colagen din apropierea pulpei, din cauza carora pot aparea deseori erori in timpul
indepartarii dentinei infectate(se coloreaza si fibrele de colagen).

*Clorhexidina se poate utiliza in timpul prepararii cavitatii sub forma de solutie 2%

(actioneaza cateva minute). Inainte de realizarea obturatiei se poate utiliza clorhexidina sub
forma de gel(Consepsis), doar daca se vor utiliza adezivi cu gravare si spalare(generatiile 4 si
5): se realizeaza demineralizarea cu acid ortofosforic, se aplica gelul cu clorhexidina care va
ajuta la formarea unei legaturi adezive mai bune, impiedicand colabarea fibrelor de colagen
 primer. Nu se va utiliza clorhexidina sub forma de gen atunci cand se folosesc adezivi
generatiile 6 si 7.

Aspectul plăgii dentinare

În cavitățile profunde, există 4 tipuri de dentină care pot rămâne pe baza cavității:
1. Dentină dură cu aspect normal
2. Dentină dură, pigmentată
3. Dentină dură cu zone de dentină de consistență redusă pe peretele pulpar sau
parapulpar care prin îndepărtare ar duce la deschiderea camerei pulpare: coafaj
indirect
4. Dentină dură cu deschidere punctiformă a camerei pulpare: coafaj direct
Primele trei situații se tratează prin COAFAJ INDIRECT.
Ultima situație se tratează prin COAFAJ DIRECT.

12
 Coafajul indirect într-un timp
 Se aplică liner pe bază de CaOH autopolimerizabil
 în punctul cel mai profund al cavității sau pe toată baza cavității
 cu ajutorul obturatorului
 Se umple cavitatea cu eugenat de zinc sau glassionomer, astfel incat sa existe
inchidere etansa
 Coafajul se poate realiza si doar cu eugenat de zinc, cu care se umple in totalitate
cavitatea
 Se ține sub observație 7-10 zile
 După acest timp:
 Dacă nu există simptomatologie și dintele a rămas vital dupa verificarea
vitalitatii la intensități normale:
- Coafajul se consideră un succes;
- Se continuă cu obturația de durată:
o Daca s-a utilizat eugenat de zinc si obturatia se va realiza cu:
 Amalgam:
 Se indeparteaza o parte din eugentalu de zinc
 Se verifica daca sunt transmise variatiile
termice:
o DA – se va indeparta mai mult din
eugenat si se aplica inca o baza
autopolimerizabila peste (nu foto
deoarece priza sa este inhibata de ZOE)
o NU – se va realiza obturatia de durata
 Compozit:
 Se indeparteaza o parte din eugenatul de zinc
 Se verifica daca sunt transmise variatile termice:
o DA – se indeparteaza mai mult din ZOE si
se aplica baza GIC autopolimerizabil
o NU – se aplica baza GIC autopolimerizabil
si se realizeaza obturatia
 Dacă există simptomatologie sau dintele nu este vital la intensități normale:
- Coafajul nu a reușit;
- Se face tratament endodontic

Coafajul indirect în 2 timpi

13
 Indicații: in cazul pacientilor cu cavitati carioase profunde, care prezintă hiperemie
pulpară.
 În prima ședință
 În condiții de izolare, se realizeaza toaleta cavității cu clorhexidina 0,2% sau cu
ser fiziologic, se usuca;
 Se aplică pe baza cavitatii un strat de pastă de antibiotic (ex. Pulpomixin); se
aplică cu spatula sau cu o buletă de vată sterilă;
 Se închide cavitatea cu eugenat de zinc pentru a asigura o închidere etanșă,
corespunzatoare
 Se mentine pansamentul timp de 24-48h
 În a doua ședință:
 Dacă simptomatologia a dispărut:
- In conndiții de izolare;
- Se îndepărtează eugenatul și pasta de antibiotic (care nu face priză)
- Se realizeaza toaleta cavitatii
- Se aplică liner pe bază de CaOH autopolimerizabil;
- Se umple cavitatea cu eugenat de zinc sau ciment ionomer de sticla
- Coafajul se poate realiza si cu Biodentine: se umple cavitatea in
totalitate, se indeparteaza dupa 7-10 zile, iar o parte poate ramane pe
baza cavitatii
o Avantaj fata de MTA: timp de priza mai scurt = 12 min, fata de
4 ore pentru MTA
- Se urmăreste 7-10 zile.
 Dacă simptomatologia nu a dispărut: tratament endo

Coafajul natural
Definiție: este o obturație provizorie realizată cu eugenat de zinc, în situațiile unor:
- pacienți tineri (copii) cu reactivitate bună: leziuni carioase ocluzale cu deschidere
mica, care in momentul indepartarii dentinei alterate ar duce la deschiderea camerei
pulpare
- în cazul cariilor profunde
In momentul apropierii de camera pulpara, in timpul realizarii cavitatii, aceasta se
inchide in totalitate, in conditii de izolare si dupa toaleta cavitatii cu pasta de eugenat de
zinc.
Coafajul natural se lasă 3 luni.
Deosebirea majoră față de CI
În coafajele indirecte (CI) se prepara cavitatea și se ajunge la tipul de dentină care
este normal să fie lăsat în cavități profunde => se realizează CI.

14
 În coafajele naturale, pasta pe baza de eugenat se aplica pentru determinarea
formarii dentinei de reactie datorită proprietăților sale neodentinogenetice. ZOE se mentine
intre 3-6 luni, iar daca pacientul nu prezinta simtomatologie si complicatii acesta va fi
indepartat in totalitate si se va continua prepararea cavitatii. In aceste conditii se poate
indeparta in totalitate dentina infectata.
În functie de tipul de dentina de pe baza cavitatii se va realiza fie protectia plagii
dentinare (CaOH + baza + RDC), fie coafajul indirect (CaOH + ZOE).

Coafajul direct
Indicații: coafajul direct se realizează în caz de deschidere accidentală a camerei
pulpare :
- la prepararea cavității în cavitățile profunde;
- traumatic.
Diagnostic pozitiv
 Comunicarea camerei pulpare cu cavitatea orală
 Durere vie dacă pacientul nu este anesteziat
 O picătură de sânge la deschiderea camerei pulpare
 La palpare există senzația de cădere în gol
 Testele de vitalitate sunt pozitive, normale
Mod de realizare
 Daca dintele nu se afla in conditii de izolare, se va izola in momentul deschiderii
camerei pulpare
 Toaleta cavității cu ser fiziologic
 Uscare ușoară
 ± utilizarea unei bulete de vată STERILA pentru realizarea hemostazei ≠ CI
 Se aplică liner pe bază de CaOH autopolimerizabil sau MTA
 Cu ajutorul obturatorului mai mare decât deschiderea camerei pulpare;
 Se aplică exact pe deschiderea camerei pulpare
 Daca se aplica MTA, acesta se va aplica doar pe deschiderea camerei pulpare.
Prezinta un timp de priza de 4h sau 2h in cazul capsulelor, priza realizata in
mediu umed. Dupa aplicarea MTA se va umple caviatea cu eugenat de zinc
sau glassionomer sau peste MTA se va aplica o buleta umeda(ser
fiziologic/apa) si se va inchide cavitatea cu ZOE/GIC.
 Se umple cavitatea cu eugenat de zinc, ciment ionomer de sticla sau Biodentine,
fără presiune
 Daca se aplica Biodentine, se va umple cavitatea fara a se mai aplica liner
CaOH pe baza acesteia
 Se ține sub observație 20-30 zile

15
  După acest timp:
 Dacă pacientul nu prezintă simptomatologie și dintele este vital la intensități
normale => coafajul direct a fost un succes;
 Dacă pacientul prezintă simptomatologie și/sau dintele este vital la intensități
mai mari sau mai mici decât cele normale sau nu este vital deloc-> insucces
Materiale pentru realizarea CD : CaOH, MTA, Biodentine
1. Liner pe bază de CaOH
2. MTA
Dezavantaj: priză lungă de 4 ore.
Avantaj. face priză în mediul umed.
Peste MTA se poate aplica o buletă umedă și apoi eugenat de zinc. Când se
îndepărtează eugenatul se îndepărtează cu tot cu buletă (CaOH e mai rezistent).
A apărut și MTA mai deschis la culoare și cu priză mai rapidă : 2 ore.
Mod de prezentare:
 Pulbere + pudră
 Capsule: formă sub care e mai ușor de aplicat
3. Biodentine
Față de MTA -> nu conține aluminosilicați => avantaj: face priză mai repede:
12 min ( 6 min preparare, 6 min timp de aplicare).
Biodentine are rol și de bază și de liner.
Cum se utilizează?
 Se umple toată cavitatea cu Biodentine.
 Se urmărește 20-30 zile;
 Dacă CD e un succes -> se îndepărtează o parte din Biodentine
 Se realizează obturația de durată.
 ! compozitul se poate aplica directe peste Biodentine, fără să mai fie
nevoie de o bază suplimentară ca în cazul eugenatului.

După realizare, timpul de urmărire este de 30 de zile.

De ce se urmărește 20-30 de zile?
CaOH produce o necroză de suprafață pe deschiderea camerei pulpare . La 14 zile
după realizarea CD odontoblaștii primari sunt distruși și apar traiectele moarte foarte
permeabile. Ulterior, începe depunerea de dentină de reacție: fibroblaștii produc
fibrodentină și celulele mezenchimale nediferențiate se diferențiază în odontoblaști
secundari care vor produce ortodentină.
În 20-30 zile puntea dentinară va fi creată.

16
 Coafajul este o reușită dacă nu apare simptomatologie și testele de vitalitate sunt
pozitive la intensități normale. Dacă este o reușită trecem la obturația de durată.
Coafajul este o nereușită dacă apare simptomatologie ( durere provocată, spontană –
crize dureroase) și/sau testele de vitalitate sunt pozitive la intensități mai mici sau mai mari
sau sunt negative (necroză) => CD e insucces => se face tratament endo.

 Caz limită: dinte tânăr cu apexifiere nerealizată și 2 deschideri (limită pentru

deschiderea maximă este de 1-2 mm)
 În cazul pulpotomiei, după realizarea apexifierii se face tratament endodontic.
 Nu se va indeparta tot eugenatul in cazul in care linerul a fost CaOH (sare CaOH de pe
baza cavitatii). Daca linerul este MTA, aceste poate ramane pe baza cavitatii dupa
indepartarea in totalitate a eugenatului.

17