Astmul bronșic

Astmul este o afecțiune pulmonară cronică, des întâlnită, care în momentele acute
produce dificultăți respiratorii ocazionale. Astmul afectează persoanele de toate
vârstele, cu o frecvență mai mare în copilărie, dar poate să apară și la adulți. Fiind
considerat o boală cronică, astmul este o afecțiune de lungă durată a căilor
respiratorii superioare. Acestea suferă o inflamație permanentă care, în anumite
situații, poate îngreuna respirația. Căile respiratorii devin atât de înguste, încât
aerul nu se mai poate mișca liber. În momentele acute, respirația este șuierătoare,
uneori, însoțită de o stare de panică și de o scădere a saturației de oxigen din
sânge.

Boala nu are un remediu, dar există soluții care pot ameliora rapid simptomele, în
fazele acute, astfel că, în perioadele de acalmie, se elimină complet manifestarea
suferinței, iar viața celor suferinzi este normală. Numărul celor care au astm este
în continuă creștere, la nivel mondial. Unii consideră că o cauză o reprezintă
poluarea și factorii toxici din mediul înconjurător, dar și igiena generală din ce în ce
mai bună. În mod paradoxal, astmul ar putea fi provocat de faptul că, în primii ani
de viață, copii fac mai puține infecții, ceea ce are ca efect pe termen lung un
sistem imunitar slab dezvoltat, fapt care ar putea reprezenta un factor de risc
pentru instalarea astmului.

De obicei, astmul apare în copilărie, dar poate afecta, pentru prima dată,
persoane de orice vârstă. La copii, incidența este mai mare în cazul băieților, dar la
vârsta adultă, apare mai des la femei. Astmul este totuna cu
astmul bronșic, aceasta fiind denumirea pentru cel mai frecvent tip de astm. Dacă
nu este menționată o formă clinică particulară, referințele care se fac la astm au în
vedere astmul bronsic.

Cauze și factori de risc

Nu se poate spune cu precizie ce anume declanșează astmul, dar este cert faptul
că motivele sunt diferite de la pacient la pacient. În cazul tuturor celor care au
astm, se constată o reacție inflamatorie acută a căilor respiratorii atunci când intră
în contact cu un anume factor declanșator. Căile respiratorii superioare se
inflamează, se îngustează și sunt obturate de o secreție masivă de mucus.

Este dovedit că persoanele care manifestă diferite forme de alergie au un risc mai
mare de a face astm. O altă confirmare este faptul că, în unele situații, copiii celor
care au astm, vor face și ei această boală. Există o serie de factori care sunt
considerați ca fiind declanșatori ai crizelor acute de astm. Una dintre cele mai
simple soluții, prin care suferința este ținută sub control, este evitarea acestora.

Aceștia sunt cei mai comuni declanșatori ai crizelor de astm:

Există o serie de factori care sunt considerați ca fiind declanșatori ai crizelor acute
de astm. Una dintre cele mai simple soluții, prin care suferința este ținută sub
control, este evitarea acestora.

Aceștia sunt cei mai comuni declanșatori ai crizelor de astm:

Alergiile - sunt considerate principala cauză a crizelor de astm. Peste trei sferturi
din persoanele care au astm sunt alergice la acarieni, polen, mucegaiuri, păr de
animale, excremente de gândaci. Dintre persoanele alergice care au astm, peste
jumătate au reacții alergice la acarieni.

Unele alimente și aditivi - sunt al doilea factor declanșator al crizelor de astm.

Alergiile alimentare pot provoca reacții minore sau severe, care să pună viața în
pericol. În cazul persoanelor care au alergii, astmul face parte din reacțiile severe
care pun viața în pericol. Cele mai frecvente alimente asociate cu simptomele
alergice sunt: ouăle, laptele de vacă, arahidele, nucile, soia, grâul, peştele, creveții
și crustaceele, unele fructe, dar și conservanții alimentari, în special bisulfitul de
sodiu și de potasiu, metabisulfitul de sodiu și de potasiu și sulfitul de sodiu, care
sunt utilizați, în mod obișnuit, în procesarea sau prepararea alimentelor. Pe listă se
mai află, ca factor declanșator, și monoglutamatul de sodiu. Astmul poate fi
indus de exerciții fizice. Peste jumătate din persoanele care au astm pot face o
criză acută după ce fac sport. Simptomele apar la 15-30 de minute după
antrenament și dispar în următoarele 30-60 de minute. Mai rar, un atac de astm
poate să apară la câteva ore după antrenament. Efectuarea unor exerciții mai
lente și progresive poate preveni crizele astmatice.
Arsurile la stomac severe și astmul bronșic merg mână în mână. Majoritatea celor
care au astm au extrem de frecvent arsuri gastrice severe. Boala de reflux
gastroesofagian este un factor declanșator pentru crizele de astm. Acizii din
stomac pot irita esofagul și, ocazional, pot ajunge la nivelul mucoaselor căilor
respiratorii, ceea ce duce la o criză acută de astm. Anumiți doctori consideră
refluxul gastro-esofagian drept cauza principală a astmului care debutează la
vârsta adultă, în lipsa unui istoric familial de astm, alergii sau bronșită.
Oamenii care fumează sunt mai predispuși să facă astm. Astmaticii care fumează
agravează simptomele și pot avea crize puternice și dese. Se bănuiește că femeile
care fumează în timpul sarcinii pot crește riscul copilului de a face astm.

Sinuzita și alte infecții respiratorii ale căilor superioare provoacă indirect inflamații
la nivelul mucoaselor, ceea ce produce mai mult mucus, factor declanșator pentru
o criză astmatică. Unele medicamente pot crește
sensibilitatea căilor respiratorii și producția de mucus. Acestea sunt: aspirina,
unele medicamente cu efect antiinflamator (ibuprofen) și beta-blocante (utilizate
pentru tratarea bolilor de inimă, a tensiunii arteriale crescute și a glaucomului).

Vremea umedă, rece și schimbările bruște de temperatură, precum și umiditatea

excesivă pot provoca un atac astmatic. Emoțiile puternice și stresul, dar și
anxietatea, plânsul, strigătele, stresul, furia, chiar și râsul puternic pot provoca
crize de astm.

Astmaticii au mereu căile respiratorii inflamate și foarte sensibile. Un atac de astm

se poate produce imediat după expunerea la un factor declanșator, dar și după un
oarecare interval de timp (ore, zile), ceea ce face ca identificarea cauzei să fie,
uneori, dificilă. Evitarea acestora este cea mai bună cale de a controla astmul.
Colaborarea dintre pacient și medic poate identifica aceste elemente care produc
crizele.

Simptomele astmului

Persoanele cu astm prezintă simptome atunci când căile respiratorii se îngustează,

se inflamează și când apare mucus în exces.

Simptomele frecvente de astm sunt:

-> tuse seacă sau productivă, mai ales noaptea;

-> respirație șuierătoare;

-> respirație scurtă, sacadată;

-> senzație de presiune și compresie toracică, însoțită de durere;

-> dispnee și senzație de sufocare.

Nu toate persoanele care au astm prezintă aceleași simptome, în același mod.

Manifestările pot să fie diferite. Mai mult, atacurile astmatice nu sunt toate la fel,
unele pot fi minore și depășite ușor, altele severe, având nevoie de intervenția de
urgență a medicului. Unii astmatici pot avea crize dese, în timp ce la alții,
manifestările acute sunt rare. Crizele ușoare de astm sunt în general mai
frecvente, iar atacurile severe, mai rare.

O criză severă de astm are următoarele simptome:

-> învinețirea buzelor;

-> nivel scăzut de vigilență, confuzie, somnolență severă, leșin;

-> respirație foarte dificilă;

-> puls accelerat;

-> anxietate severă asociată dificultăților de respirație;

-> transpirație.

Un astmatic știe ce are de făcut imediat ce apare o criza acută, pentru a preveni
episoadele severe și pentru a menține astmul sub control.

Tipuri de astm

Cel mai frecvent este astmul bronșic, dar există, în funcție de cauzele ce
declanșează crizele, mai multe tipuri de astm.

Astmul alergic (sau atopic) este declanșat de alergeni precum polenul, animalele
de companie și acarienii. Astmul „sezonier” se
manifestă prin crize astmatice doar în anumite perioade din an, cel mai des în
timpul sezonului cu explozie de polen sau în perioada ambroziei ori când este frig.
Astmul profesional este cauzat direct de munca desfășurată, fiind un tip specific
de astm alergic. Astmul nealergic
sau astmul non-atopic este un tip de astm care nu are legătură cu un declanșator
alergic, cum ar fi polenul sau praful, fiind mai puțin frecvent decât astmul alergic.
Cauzele nu sunt bine identificate; de regulă, apare la adulți și are forme mai
severe.

Astmul dificil este mai greu de gestionat, iar simptomele se ameliorează mai greu.
Nu are o cauză anume sau factorul declanșator variază. Astmul sever se manifestă
la circa 4-5% dintre persoanele bolnave, are simptome persistente care cedează
greu la tratament, produce crize severe, dese și lungi.

Astmul adultului. Cel mai adesea, boala apare în copilărie, dar în unele cazuri,
afecțiunea debutează la vârsta adultă. De regulă, este vorba despre un astm
profesional sau evenimente stresante. Astmul copilăriei afectează
milioane de copiii. Diagnosticat corect și tratat, starea generală a copilului se
îmbunătățește, iar foarte des, afecțiunea dispare la pubertate. Uneori, adulții care
au avut astm în copilărie pot recidiva cu forme severe.

Diagnostic și tratament

Anamneza, testele și unele investigații pot pune diagnosticul de astm. În funcție

de aceste date, se poate stabili și tipul de astm. Examenul fizic este
esențial. Anamneza și eventualele alergii, erupții sau factori care declanșează
episoadele alergice sunt importante pentru un diagnostic corect. Simptomele din
timpul crizelor sunt un alt element esențial în diagnosticare.

Spirometria este un test simplu de respirație, care măsoară cât de mult aer expiră
pacientul și în cât timp, fiind folosit pentru a aprecia nivelul de obstrucție a căilor
respiratorii. La aceasta se adaugă testele specifice pentru alergii și debitul de vârf,
o analiză ce măsoară cât de amplă este capacitatea pulmonară. Testul de oxid
nitric expirat evaluează cantitatea de oxid azotic din respirație. Nivelul acestuia
este ridicat dacă sunt inflamate căile respiratorii.

La aceste teste se pot adăuga radiografiile pulmonare, o investigație a sinusurilor

și verificarea existenței polipilor nazali (uneori responsabili pentru dificultățile de
respirație și o cauză ce favorizează crizele de astm).
Investigațiile pot cuprinde și o evaluare gastro-intestinală, în condițiile în care
boala de reflux gastroesofagian poate declanșa crize astmatice.

Ritmicitatea și intensitatea simptomelor și a crizelor vor determina tipul bolii

astmatice.

Tratamentul

Este unul preventiv, care urmărește tratarea simptomelor și prevenirea crizelor.

Medicamentele pot ajuta bolnavii să iasă rapid din fazele acute. Tratamentul este
de lungă durată și include inhalatoare cu substanțe ce relaxează căile respiratorii.
Sunt folosite, în principal, bronhodilatatoare cu acțiune îndelungată. La acestea se
adaugă antialergice și preparate care au ca efect fluidizarea mucusului din căile
respiratorii. Uneori, se folosesc și corticosteroizi orali, ce reduc inflamația
mucoaselor. Tratamentul este individualizat.

O parte importantă din tratament cuprinde medicația pentru prevenirea

sindromului de reflux gastroesofagian și a stresului și anxietății, suferințe care pot
declanșa crize severe de astm.

Prevenția astmului bronșic

Identificarea cauzelor care produc astmul este una dintre primele măsuri ce duc la
prevenirea crizelor astmatice. Astfel, evitarea alergenilor, prevenirea virozelor și
combaterea stresului sunt măsuri bune și utile. Vaccinarea antigripală, renunțarea
la fumat și o viață echilibrată emoțional sunt măsuri preventive care pot reduce
substanțial frecvența și intensitatea crizelor astmatice.

Imunoterapia, sub formă de vaccinuri alergice, determină o modificare a reacției

sistemului imunitar, făcându-l mai puțin sensibil la alergenii care declanșează
crizele.
Astmul este o boală cronică ce poate fi foarte bine ținută sub control, astfel că
viața celor care au această suferință poate continua în limite normale.