Sens propriu și sens figurat

Lexicologie » Semantica » Sensul cuvintelor » Sens propriu și sens figurat

În funcție de raportarea strictă la obiect sau la ce trezește obiectul în mintea vorbitorului, sensul
cuvintelor este propriu sau figurat.
Sens propriu
Sens propriu (literal) este sensul obișnuit, folosit în mod curent și care trezește în mintea
vorbitorului imaginea obișnuită a unui obiect, a unei acțiuni, însușiri.
 roșu la față (Copilul era roșu la față.)
 picior (El  și-a fracturat piciorul.)
Sens figurat
În contrast cu cel propriu, sensul figurat este un sens mai puțin obișnuit al cuvintelor și care
trezește în mintea vorbitorului altă imagine decât cea obișnuită. Sensul figurat presupune un
transfer semantic realizat printr-o figură de stil, precum: metaforă, metonimie, sinecdocă.
 felurite fețe (Câmpul este copleșit de flori cu felurite fețe.)
 fețe-fețe (La auzul acuzației, omul a făcut fețe-fețe.)
 picior de plai (Pe-un picior de plai / Pe-o gură de rai)
Atunci când sensul figurat este folosit frecvent și generalizat, el poate fi considerat conotativ,
deși figura de stil s-a tocit, iar motivația artistică s-a estompat. Spre exemplu, cuvântul ochi are
un sens obișnuit de „organe ale vederii”, dar are și un sens la fel de obișnuit conotativ „înnăditură
a unei plase”.