Structura Enigma Otiliei

Romanul, alcătuit din douăzeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care
urmăresc destinul diferitelor personaje, conferind dimensiune celor două conflicte.

Dintre cele două planuri principale, un plan urmărește familia Tulea și lupta acestora pentru
moștenirea lui Costache Giurgiuveanu și pentru înlăturarea Otiliei. Celălalt urmărește progresul și
maturizarea lui Felix, care, rămas orfan, vine să studieze medicina în București. Planurile secundare
sunt utilizate pentru a susține imaginea amplă a societății citadine.

Acțiunea este redată prin înlănțuire, completată cu inserția unor micronarațiuni. Descrierea spațiilor
și a vestimentației susține impresia unui univers autentic, iar prin observație și notarea detaliilor
semnificative, aceasta devine un mijloc de caracterizare indirectă și de conturare a caracterelor.

Titlu

Modificare

Titlul inițial al operei Părinții Otiliei reprezintă motivul balzacian al paternității, o aluzie la felul în care
fiecare personaj determină soarta acesteia. Schimbarea titlului mută accentul pe misterul
comportamentului ei.

Conflictul romanului

Modificare

În prim plan conflictul e determinat de încercările membrilor din familia Tulea de a pune mâna pe
averea lui Costache Giurgiuveanu.

În cel de-al doilea plan conflictul erotic izbucnește între Otilia și Felix.

Finalul

Modificare

Finalul cărții este închis, urmat de un epilog. Simetria acestuia cu începutul se realizează prin
descrierea străzii și a casei lui Costache Giurgiuveanu din perspectiva exterioară a lui Felix, în două
momente diferite ale existenței sale (în adolescență și aproximativ zece ani mai târziu, „după război”).
Romanul se încheie cu aceeași replică a unchiului său: „nu, nu stă nimeni aici, nu cunosc”, amintită de
Felix.