PROIECT DE CERCETARE

Disciplina: METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ṢTIINṬELE

EDUCAṬIE

Student,
Baciu Mirela- Cristina

2023
 Importanţă jocului didactic ȋn dezvoltarea competenţelor sociale ale preşcolarilor
Pentru a-i forma pe copii ȋn sensul unei deschideri faţă de ceilalţi şi a le da o orientare sănătoasă ȋn maniera
de a relaţiona cu semenii, ȋnvăţămȃntul trebuie să se implice ȋn acest demers ȋncă din perioada preşcolară.
Aşadar educaţia timpurie presupune şi acest deziderat ,care, iată, devine din ce ȋn ce mai necesar.
De ce am ales jocul ?
- Pentru că acesta este principala activitate a copilului
- Pentru că prin joc educatoarea are posibilitatea de a direcţiona dezvoltarea personalităţii copilului ȋn
sens altruit şi nu ȋn mod egocentric
Stadiul abordării problematicii ȋn literatura de specialitate
Ȋn literatura de specialitate jocul didactic este considerat o metodă principală ȋn procesul de educare ,rolul
acestuia ȋn cunoaşterea intelectuală, ȋn formarea de aptitudini şi deprinderi,dar se trece pe plan secundar
importanţa acestei metode ȋn dezvoltarea premiselor unei comunicări interumane sănătoase.
Jocul didactic interprins de copii la grădiniţă contribuie la dezvoltarea copilului pe plan social, cognitiv şi
simbolic.
Alături de ȋnvăţare , muncă şi creaţie , jocul reprezintă una din modalităţile esenţiale prin care omul se
raportează la realitatea ȋnconjurătoare.
Jocul este un puternic stimulet atȃt pentru ȋnvăţarea independentă cȃt şi pentru ȋnvăţarea ȋn grup, dincolo de
natura experienţei , există feedback-ul ,care determină adevăratul progres.
Jocul devine ȋn mȃna celor chemaţi să formeze spirite libere, creatoare, cea mai sigură cale de a comunica
deschis, sincer cu elevul, fără limite ȋntre real şi imaginar.
Prin utilizarea jocului didactic ȋn procesul de ȋnvăţare, activitatea didactică devine mai plăcută, mai
atractivă.
Prin joc elevul ȋşi angajează ȋntreg potenţialul psihic, ȋşi cultivă iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea
gȃndirii, ȋşi dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă.
Ipoteza generală. Ipotezele particulare. Obiectivele cercetării
Dacă jocul reprezintă una dintre activităţile cele mai ȋndrăgite de copii, activitate care este specifică vȃrstei,
atunci ea poate fi valorificată ȋn procesul de instruire a copilului pentru dezvoltarea personalităţii
preşcolarului ȋn sensul unei interacţiuni optime.
Ipotezele particulare
Pentru detalierea acestei ipoteze generale , am obţinut următoarele ipoteze particulare :
- Dacă , jocul ȋn colectivitatea din grădiniţă este preferat de copii, atunci acesta poate dezvolta ȋn copil
sentimentul prieteniei
- Dacă jocul este preferat de copii, atunci el poate servi pentru educatorii competenţi de a rezolva sau a
ameliora tarele psihologice , comportamentale, de limbaj.
Obiectivele cercetării
1. Studierea concepţiilor şi opiniilor educatorilor referitoare la utilizarea tipurilor de joc social si a
celorlalte tipuri, din care să se urmărească aspectul socializant al acestora
2. Elaborarea , testarea şi validarea de situaţii instrucţionale bazate pe metoda jocului didactic de
socializare
3. Consultarea părinţilor cu privire la comportamentul sau impresiile exprimate acasă de copii.
Variabilele cercetării
 Variabila independentă
- Introducerea jocului didactic şi utilizarea lui sistematică, ȋn cadrul activităţilor de limbă şi
comunicare, prin strategii şi activităţi didactice activizante : jocul didactic, metoda ciorchinelui.
Variabila dependentă
- Nivelul performanţelor ȋn comunicarea orală
- Nivelul vocabularului preşcolarilor
- Nivelul dezvoltării limbajului preşcolarilor

BIBLIOGRAFIE

Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative și complementare, Ed. Aramis, București, 2002

Cristea, S., Învățământul preșcolar în perspectivele reformei pedagogice, cunoașterea copilului preșcolar,
Revista de pedagogie, București, 1993
Cucoș, C., Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 2002
Fracas, M., Premise psihologice ale intrarii copilului în clasa I, EDP, București, 1979
Osterrieth, P. A., Introducere în psihologia copilului, EDP, București,1976
Paun, E., Iancu, R., Educația preșcolară în România, Ed. Polirom, Iași, 2001
Piaget, J., Psihologia inteligenței, Ed. Pedagogică, București, 1976
Sovar, R., Pregătirea pentru școală în grădiniță, Tribuna învățământului, București, 1995
Șchiopu, U., Verza, E., Psihologia vârstelor, Ed. Credis, București, 2001
Voiculescu, E., Pedagogia preșcolară, Ed. Aramis, București, 2005
Idem, Educația timpurie, Ed. Arlequin, București, 2014
Zlate, S., Metodica activităților de dezvoltare a limbajului și contribuția jocului didactic la îmbogățirea
vocabularului, Ed. Bren, București, 2003