Psihologie

IMAGINAȚIA
Definire şi caracterizare generală
Imaginația = proces cognitiv superior, complex de elaborare a unor imagini sau proiecte
noi, originale, pe baza selectării, combinării şi transformării experienţei anterioare.
Imaginația a fost considerată atât "regina funcțiilor psihice" (Baudelaire), cât și "nebuna
casei" (Spinoza). Poate că cel mai bine a surprins statutul imaginatiei Meyerson care o considera
"regina și cenușăreasa psihologiei".
Caracteristici:
✓ Proces cognitiv complex specific numai omului
✓ Permite elaborarea mintală a planului de desfăşurare a unei activităţi
✓ Lărgeşte câmpul cunoaşterii umane
✓ Face legătura dintre trecut, prezent şi viitor
✓ Apare pe o anumită treptă a dezvoltării umane, după ce au apărut alte procese şi funcţii psihice care
îi pregătesc desfăşurarea
✓ Interacţionează permanent cu toate procesele, funcţiile psihice şi componentele SPU.

Care sunt procesele psihice cu care interacţionează imaginaţia?

Exemple:
• cu ajutorul gândirii şi a inteligenţei imaginaţia participă la elaborarea ipotezelor şi la găsirea
strategiilor de rezolvare a problemelor;
• limbajul joacă un rol important pentru că fără cuvinte nu putem face cunoscute ideile,
reprezentările etc.
• memoria: dacă un elev vizitează un muzeu când urmează lecţia de istorie şi va descrie cu
succes un exponat văzut în muzeu, ceilalţi vor reuşi să construiască o imagine mintală a
exponatului respectiv, astfel va rezulta un proces imaginativ complex.

Formele imaginatiei:
a) involuntare: visul din timpul somnului și reveria
b) voluntare: imaginația reproductivă, imaginația creatoare și visul de perspectivă.

Visul din timpul somnului este definit de Norbet Sillamy drept suita de imagini și de
fenomene psihice care survin în timpul somnului. Visul durează de la 10 la 15 minute, la începutul și
la sfârsitul noptii și constituie circa un sfert din timpul somnului nostru. Experimental, s-a demonstrat
că visele coincid cu mișcarile oculare rapide si ca toti oamenii viseaza, dar uitarea intervine foarte
rapid.
În vis nu sunt respectate principiile gândirii logice, visul producându-se în sfera
inconștientului. Se consideră că visul are caracter simbolic, semnificația putând să fie individuală (în
vis, dusmanul poate fi simbolizat printr-un câine sau printr-un sarpe) sau generală (Carl Jung a
identificat în miturile unor popoare diferite simboluri pe care le-a numit „arhetipuri” = tendinţe
înnăscute care modelează conduita umană, imagini arhaice care constituie un fond comun al întregii
umanităţi, de ex. umbra, animus şi anima, bătrânul înţelept).
În legătură cu interpretarea viselor s-au conturat mai multe poziții. S. Freud sustine că visul
este, în esență, realizarea unei dorințe. El sustine că visul este singura modalitate care ne permite să ne
exprimăm, într-o forma deghizată, idei și sentimente inacceptabile. Visul devine "paznicul somnului",
deoarece ne protejează de excitatiile și de tensiunile prea puternice. Spre deosebire de Freud, A. Adler
respinge această funcție a visului, subliniind rolul lui în organizarea conduitei viitoare.
1
 Psihologie
Reveria (visul cu ochii deschiși) este definită de Norbert Sillamy drept stare de detașare față
de realitate, intermediară între gândirea în starea de veghe și vis. Popular, ea este numită visare cu
ochii deschiși, caz în care individul se lasă antrenat într-un flux de imagini și de idei care merg în
direcția dorintelor și a a așteptărilor, sustrăgându-se gândirii logice. Deși are efecte relaxante, reveria
prelungită este dăunatoare personalității, deoarece prezintă o satisfacere fictivă a trebuințelor și se
poate pierde contactul cu realitatea.

Imaginația reproductivă. Supusă și controlată conștient, în directă legatură cu reprezentarea

pe care o ajută și de care se folosește, această formă de imaginație este foarte valoroasă pentru gândire
deoarece imaginează lucruri reale, care s-au petrecut sau au existat dar subiectul nu le-a văzut sau
cunoscut ca atare.

Imaginația creatoare. Are ca și produse acele gesturi, idei, imagini noi, originale, neștiute
până atunci, inovatoare. Este forma cea mai valoroasă și care exprimă în gradul cel mai înalt
personalitatea subiectului.

Visul de perspectivă. Este imaginarea viitorului personal, așa cum subiectul îl dorește și
aspiră către. Este de mare importanță deoarece permite realizarea unui plan de viitor, conceperea
etapelor necesare atingerii idealurilor și lămurirea gesturilor necesare atingerii acestora.

Procedeele imaginaţiei
Procedeul este un mod de operare mintală, presupunând o succesiune de compuneri,
descompuneri, recompuneri, de integrări şi dezintegrări, care duc la diferite rezultate.
Cele mai cunoscute şi mai des folosite procedee ale imaginaţiei sunt:
• Aglutinarea (ex.: Sirena, Centaurul, Ianus cu două feţe - în mitologie -; radiocasetofonul etc.)
• Amplificarea sau diminuarea (ex.: folosit în literatura SF, creearea poveştilor pentru copii - Setilă,
Flămânzilă, Uriaşul, Ilene Cosânzene etc.)
• Multiplicarea sau omisiunea (ex. balaurul cu şapte capete, celebre creaţii ale lui Brâncuş - Coloana
Infinitului, Masa Tăcerii - iar pentru omisiune ciclopul din mitologie)
• Diviziunea şi rearanjarea (ex. autoturisme cu motor în faţă sau în spate, cupa excavatorului, desene
din seria „Capricii” de Goya etc.)
• Substituirea: (ex. dorim să împachetăm un cadou dar nu avem scotch sau lipici; putem improviza
folosind oja care poate să ţină lipită hârtia etc. )
• Modificarea (ex. botaniştii au modificat culoarea şi au obţinut laleaua neagră, clădirile construite de
Antonio Gaudi, clădirea în formă de coș situată în Newark, Statele Unite ale Americii etc.)
• Schematizarea (ex. caricatura unei persoane, sigla, schiţe în arhitectură etc.)
• Analogia
• Tipizarea (Hagi-Tudose)
• Empatia (manifestând empatia faţă de elevi, profesorul reuşeşte să-i înţeleagă mai bine, manifestând
empatie faţă de părinţi, profesori, copiii reuşesc să accepte mai uşor cerinţele acestora).

Temă:
Elaborează un eseu de 1-2 pagini în care să descrii visul tău de perspectivă.

2
 Psihologie
REBUS – IMAGINAŢIA

1. Formă a imaginaţiei involuntare, definit de Norbert Sillamy drept suită de

imagini şi fenomene psihice care survin în timpul somnului.
2. Stare de detaşare faţă de realitate, intermediară între gândirea în starea de veghe
şi vis numită popular visare cu ochii deschişi; este un flux de imagini ce realizează
dorinţele în plan imaginar.
3. Procedeu al imaginaţiei ce constă în „transpunerea imaginativă a cuiva în
gândirea, simţirea şi acţiunea altcuiva” (R.F. Dymond).
4. Expresie prin care Spinoza a surprins specificul imaginaţiei şi locul acesteia în
cadrul sistemului psihic uman.
5. Cea mai valoroasă formă a imaginaţiei care stă la baza creaţiei autentice şi care
la nivel superior este specifică numai unui număr redus de oameni (talent, geniu) este
imaginaţia.........
6. A identificat în miturile unor popoare diferite simboluri pe care le-a denumit
arhetipuri (tendinţe înnăscute care modelează conduita umană, imagini arhaice care
constituie un fond comun al întregii umanităţi, de ex. umbra, animus şi anima, bătrânul
înţelept) şi a scris Analiza viselor.
7. Procedeu imaginativ ce presupune crearea unei structuri noi prin combinarea
unor elemente sau părţi aparţinând unor obiecte diferite (ex. sfinxul, centaurul,
radiocasetofonul etc.)
8. Formă a imaginaţiei voluntare care presupune proiectarea mintală a drumului
propriu de dezvoltare conform disponibilităţilor personale şi cerinţelor societăţii.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.