Sindromul de apnee obstructivă în somn (SASO) este o patologie care poate avea

consecințe grave cardiovasculare, metabolice, psiho-comportamentale și poate influenţa

performanţele intelectuale şi relaţiile sociale [1]. Această afecțiune este recunoscută a fii una
din cele mai frecvente boli respiratorii [3].
Această afecțiune reprezintă un ansamblu de semne și simptome (diurne și nocturne)
[2], care se caracterizează prin prezența unei somnolenţe excesive diurne (neexplicată de alţi
factori), sforăit puternic, opriri (apnee) sau diminuări (hipopnee) ale fluxului respirator în
timpul somnului, anormale ca durată şi număr (semnalate de către anturaj) [3], microtreziri
nocturne recurente datorate “gasping-ului” din timpul somnului sau senzației de înecare, somn
neodihnitor și lipsa de concentrare.
Definiții:
Apneea este definită ca absența fluxului respirator oro- nazal pe o durată >/ 10
secunde.
Apneea de somn se caracterizează prin opriri repetate în timpul somnului ale fluxului
respirator nazo-bucal >10 secunde însoțită de sforăit, hipoxie și somnolență diurnă
excesivă (SDE)
Hipopneea reprezintă reducerea cu cel puțin 30% a fluxului aerian, observată în
timpul unei înregistrări a somnului, cu durată de cel puțin 10 secunde, însoțită de
scăderea saturației arteriale a oxigenului cu minimum 3% sau de o microtrezire
semnalată de apariția undelor alfa pe traseul EEG.
Suspiciunea și diagnosticul de SASO se va face prin intermediul unei
anamneze minuțioase, un examen clinic eficient, pulsoximetria în timpul somnului,
poligrafie și/sau polisomnografie și investigații de laborator și paraclinice.
1) Anamneza trebuie să se bazeze în primul rând pe antecedentele personale
patologice și cele heredocolaterale, astfel:
-Obezitate (BMI> 35 kg/m2)
-HTA (mai ales cea cu risc înalt/ foarte înalt)
-Insuficiență cardiacă congestive
-Fibrilație atrială
-Diabet zaharat tip II
-Accident vascular în antecedente
-Infarct miocardic vechi
-Hipertensiune pulmonară
-Ocupație (ex. șoferi de tir)
 2) Examenul obiectiv:
- Greutatea (un indice de masă corporală care depășește 27 kg/m2 se asociază cu o
creștere de 20% a riscului de apariție a SASO) [2]
-
- Circumferința gâtului (Scorul Mallampati: I-se vizualizează toate structurile oro-
faringelui
II- se vizualizează uvula, dar nu și
amigdalele
III- uvula nu se mai vizualizează, dar se
vede palatul moale
IV- se vizualizează doar palatul dur)
- Examenul masivului facial (detectarea unor malformații congenitale care pot
determina îngustarea căilor aeriene superioare/ anomalii anatomice: micrognație, retrognație)
- Circumferința abdominală
- Examinarea aparatului respirator
- Examinarea aparatului cardio-vascular

- Afecțiuni ORL (luetă lungă/ bifidă, hipertrofie amigdaliană)

3) Pulsoximetria în timpul somnului permite măsurarea non invazivă a saturaţiei

oxihemoglobinei în sângele periferic şi a alurii ventriculare. Aceasta nu are rolul
de a stabili diagbosticul, dar poate fii screening în cadrul unor cazuri care au
suspiciunea de a fi forme severe.

4) Poligrafie și/sau polisomnografia

Indicațiile poligrafiei/ polisomnografiei

• diagnosticul pozitiv al tulburărilor respiratorii care pot apărea
în timpul somnului;
• diagnosticul diferenţial al apneei de somn;
• titrarea presiunii pozitive continue nazale;
• evaluarea rezultatelor terapeutice.

Poligrafia cardio-respiratorie este o cea mai frecventă metodă utilizată în

diagnosticarea SASO, care permite înregistrarea continuă, a unor parametrii
(fluxul respirator nazo-bucal, efortul respirator toraco-abdominal, sforăitul, poziția
corpului, saturația oxigenului și alura ventriculară) pe toată durata nopții, uneori
EKG într-o singură derivație. [4] Este o investigație care poate fi efectuată atât în
clinică, dar și la domiciliu, fiind utilizată la pacienții cu diagnostic aproape cert.
Această investigație folosește un aparat, ușor de transportat și utilizat, ce permite
libertatea de mișcare a pacientului. Noaptea de înregistrare trebuie să aibe un
minim de 5 ore dormite.
 Polisomnografia este considerată “standardul de aur „ în punerea
diagnosticului de SASO. [4] Această metodă are rolul de a înregistra anumiți
parametrii (EEG, electromiograma, fluxul respirator nazo-bucal prin intermediul
unei canule nazale, dar și mișcarea respiratorie prin pletismografie de inductanță,
folosind o centură toracică și abdominală), efortul respirator prin măsurarea
presiunii esofagiene, saturația oxigenului și alura ventriculară cu ajutorul EKG-
ului.

5) Investigații de laborator:

 Laborator clinic standard pentru realizarea investigaţiilor:

hemoleucogramă, sumar al urinei, determinarea indicilor biochimici
(glicemie, creatinină, uree serică, enzime hepatice, bilirubina totală și
fracțiile ei, proteine totale, LDH, proteina C reactivă), ionograma serică
(K, Na, Cl)
 Examenul ORL
 Examen endocrinologic (dozarea TSH, T3, T4 )
 Examenul cardiologic (EKG, monitorizarea Holter TA)
 Examenul neurologic şi neuropsihiatric

În cadrul diagnosticării sindromului de apnee în somn, sunt utilizate

chestionare specifice adresate simptomatologiei specifice. [5]

Chestionarul Epworth (ESS)

Somnolența diurnă excesivă (SDE) reprezintă cel mai frecvent simptom apărut
în cadrul tabloului clinic al pacientului cu SASO .
SDE este definită ca o stare generală de somnolență care se caracterizează prin
incapacitatea de a sta treaz în timpul perioadelor majore de veghe având ca
rezultat ațipirea involuntară , aproape în fiecare zi în ultimile 3 luni. [2]
Pentru stabilirea gradului de somnolență diurnă excesivă subiectivă este utilizat
unul din cele mai frecvente chestionare (chestionarul Epworth). [4]
Chestionarul Epwort este format din opt întrebări care permit măsurarea
somnolenței în timpul zilei, scorul variază de la 0-24. Un scor Epworth >10 puncte
indică o somnolență diurnă excesivă și un risc un risc crescut de SASO. [5]

Chestionarul STOP BANG

Este utilizat în diagnosticarea prezumtivă a SASO, fiind de asemenea folosit și

în protocolul standard preoperator din cadrul intervențiilor chirurgicale. [5]
Se caracterizează prin afirmații subiective (abrevierile STOP) cât și obiective
(abrevierile BANG), astfel:
 S snoring (sforăit zgomotos) : 1 punct
T tiredness (oboseală, somnolență): 1 punct
O observed apnea (apnee – oprirea respirației -semnalată de anturaj): 1 punct
P blood pressure (cu diagnostic de hipertensiune arterială): 1 punct

B BMI (body mass index)- mai mare de 35 kg/m2: 1 punct

A Age- Vârstă: mai mult de 50 ani: 1 punct
N NecK- circumferința gâtului: mai mult de 40 cm barbați, mai mult de 37 cm
femei: 1 punct
G Gender (sexul masculin): 1 punct

Scorul de 5-8 = risc crescut de sindrom de apnee în somn de tip obstructiv.

Scorul de 3-4 = risc intermediar de sindrom de apnee în somn de tip obstructiv.

Chestionarul Standford

Chestionarul Standford (SSS- standford sleepiness scale), spre deosebire de

chestionarul Epworth, măsoară somnolența curentă, prin intermediul careia sunt
alese 7 scale de somnolență ( de la nivelul 1 –activ, până la nivel 7- nu poate sta
treaz [5]

Bibliografie

1) Hudgel DW, Martin RJ, et al. Mechanics of the respiratory system and breathing pattern during sleep
in normal humans. J Appl Physiol Respir Environ Exerc Physiol. 1984
2) Berry RB, Albertario CL, et al. American Academy of Sleep Medicine. The AASM Manual for the
Scoring of Sleep and Associated Events: Rules, Terminology and Technical Specifications, Version
2.5
3) Capdevila OS, Gozal LK. Pediatric obstructive sleep apnea – complications, management and long-
term outcomes. American Thoracic Society.
4) Tan HL, Gozal D, Ramirez HM, et al. Overnight polysomnography versus respiratory polygraphy in
the diagnosis of obstructive sleep apnea.
5) Oman Med.J. et al. Screening Questionnaires for Obstructive Sleep Apnea. May 23