Atonomiile locale si institutiile central in spatiul romanesc

- Mentionati doua autonomii locale in spatiul romanesc, in secolelr al IX-lea- al XI-lea

- Mentionati doua caracteristici ale autonomiilor locale din spatiul romanesc in sec al XIII-lea
- Precizarea unui stat medieval din spatiulromanesc extracarpatic si prezentarea unei institutii central
a acestuia in secolele al XIV- XVI
- Formularea unui punct de vfedere referitor la evolutia unei institutii central din spatiul romanesc in
secolul al XVIII si sustinerea acestuia cu un argument istoric

ESEU
Constituirea Tarilor Romane in Evul Mediu a fost rezultatul unui proces istoric de durata, ce a avut drept nucleu
autonomiile locale , prezente in spatiul nord-dunarean intre secolele IX-XIV.
Aceste autonomii au fost mentionate in diferite izvoare ale vremii sub diverse denumiri: tari,
voievodate ,cnezate ,cobale, ocoale, codri, campuri. Din unirealor deriva ulterior cele patru state medieval romanesti:
Transilvania, dobrogea, Tara Romanesca, Moldova.
Autonomiilelocale au fost rezultatul unui progress inregistrat de obstile satesti, care s-au aflat in component lor. In
fruntea acestor forme incipiente de statalitate s-au aflat cnezii, juzii sau voievozii care aveau atributii militare,
administrative si juridice.
In Transilvania Cronica luiAnonymus, numita Gesta Hungarorum, mentioneaza exisatenta in acest spatiu,in secolul
al IX-lea, a treiformatiuni prestatale romanesti : voievodatele lui Gelu, Glad si Menumorut.
Pentru secolul al XIII-lea, in Tara Romanesca este amintita in 1247, in “Diploma cavalerilor ioaniti” , formatiunile
politice prestatale cum ar fi cnezatele lui Ioan si Farcas, voievodatele lui Litovoi si Seneslau si Banatul Severinului.
Autonomia locala condusa de Litovoi, a incercat in 1277 sa-si obtina independent de sub suzeranitatea maghiara, insa
aceasta actiune a esuat. Litovoi este ucis iar fratele sau Barbat ,este eliberat in schimbul unei rascumparari.
In secolul al XIV-lea, se finalizeaza formarea statului medieval Tara Romanesca prin actiubea unificatoare a lui
Basarab I , cel care reuseste ulterior sa obtina independent tarii fata de Ungaria prin victoria de la Posada din1330.
UrmasiiluiBasarab, vor domni timp de doua secole in Tara Romaneasca (XIV-XVI), in calitate de reprezentanti aiinstirutiei
central , domnia. Ei se bucura de prerogative interne cum ar fi : numesc dregatorii, stabilesc taxele, dau legi, conduc
armata;insa au si atributii externe cum ar fi : declara razboi si incheiepace, semneaza tratate, au dreptul de a trimite
delegatii.
Referitor la evoluitia unei institutii centrale din spatiul romanesc in secolele al XIII-lea , putem spune ca domnia
cunoaste o schimbare de statut. Pe parcursul secolelor al XIV-lea- al XVIII-lea, domnitorii romani auluptat contra diferitilor
dusmani , in dorinta lor de a apara astatele lor., cel mai agresiv adversar fiind Imperiul Otoman. Sfidarea puterii suzerane,
intreprinsa de domnitorii Tarilor Romane, pe parcursul secolului al XVII-lea inceputulsecolului al XVIII-lea, prin apropierea
tactica de Rusia si Austria, a facut ca Imperiul Otoman, sa decida inlocuirea domnitorilor romani cu altii straini , alesi acum
de sultan din randul familiilor de greci din carterul Fanar, situate in Constantinopol. Prestigiul avut odinioare de domnitorii
Tarilor Romane inceteaza, intrucat ei sunt socotiti simpli functionari ai Portii si, totodata mijolace de imbogatire pentru
acestia.
In concluzie, institutia centrala a jucat un rolimportant atat in cristalizarea statelor medievale romanesti, cat si in
apararea independentei si integritatii lor teritoriale.