Curs Termodinamica

1.
NOTIUNI GENERALE DE TERMODINAMICA
Termotehnica sau termodinamica tehnica studiaza procesele care se desfasoara în

masinile si instalatiile termice, procese în care transferul de energie se face sub forma de
caldura si lucru mecanic. Ea se ocupa cu producerea, transportul, transformarea si utilizarea
caldurii. Termotehnica reprezinta deci aplicarea termodinamicii în tehnica, studiul fenomenelor
facându-se cu ajutorul legilor generale ale termodinamicii.
Sistem termodinamic. Stare de echilibru termodinamic. Parametrii termodinamici
1.1. Sistem termodinamic

Sistemul termodinamic este compus din mai multe corpuri termodinamice având un
numar foarte mare, dar finit, de particule cu proprietati diferite, aflate în interactiune mecanica
sau termica. Limitele sistemului termodinamic pot fi pereti solizi (peretii unei masini termice),
sau suprafete imaginare (suprafete perpendiculare pe axa unei conducte prin care circula un
fluid). Ansamblul corpurilor din afara limitelor constituie mediul exterior.
Dupa proprietatile limitelor sistemului se deosebesc :
• sistem termodinamic închis când nu exista transport de substanta între sistem si
mediul exterior; masa sistemului ramâne constanta chiar daca se schimba volumul,
presiunea sau temperatura;
• sistem termodinamic deschis la care anumite parti ale limitelor sunt suprafete
imaginare, curenti de substanta putând patrunde sau parasi sistemul.
În functie de schimbul de energie dintre sistem si mediul exterior avem:
• sistem termodinamic izolat care nu schimba cu mediul exterior nici caldura si nici
lucru mecanic;
• sistem termodinamic rigid daca între ele si mediul exterior are loc numai schimb de
caldura dar nu si de lucru mecanic;
• sistem termodinamic adiabat în cazul în care nu are loc schimb de caldura, sistemul
schimbând doar lucru mecanic.
1.2. Stare de echilibru termodinamic

Starea de echilibru termodinamic a unui sistem este atunci când, aflându-se în conditii
exterioare invariabile (presiune, temperatura), conditiile lui interioare nu se modifica, adica
proprietatile macrofizice ale sistemului ramân constante în timp.
1
1.3. Parametri de stare
Parametri de stare, denumiti si marimi de stare, sunt proprietati macrofizice cu ajutorul
carora se poate preciza starea de echilibru termodinamic.
Deosebim:
• parametrii fundamentali sunt marimile fizice direct masurabile cum ar fi presiunea
(p), volumul (V) si temperatura (T);
• parametrii calorici sunt marimi fizice care nu se pot masura direct; acestia sunt functii
de parametrii fundamentali, adica energia interna (U), entalpia (H) si entropia (S).
Parametrii de stare pot depinde sau nu de masa sistemului si din acest punct de
vedere se pot clasifica în:
• parametrii intensivi care nu depind de masa (m) a sistemului (p si T);
• parametrii extensivi atunci când sunt functii de masa sistemului (V, U, I si S).
Pentru parametrii extensivi se definesc parametrii specifici (marimi specifice):
V U I S
v=; u= ; i = si s =
m m m m
Experimental s-a stabilit ca parametrii de stare nu sunt independenti. Legatura între
parametrii fundamentali este o functie:
f ( m, p,V ,T ) = 0 ; (1.1)
care reprezinta ecuatia caracteristica de stare. În cazul în care masa sistemului este 1kg,
ecuatia devine:
f ( p ,V ,T ) = 0 . (1.2)
Exista si ecuatii calorice de stare care exprima dependenta între marimile calorice si cele
fundamentale cum ar fi:
f ( u ,v ,T ) = 0 si f ( h, p,T ) = 0 . (1.3)
Explicitând una din marimi obtinem legile de variatie ale acestora la starea de echilibru:
v = v ( p,T ); p = p( v ,T ); T = T ( p ,v ); h = h( p ,T ) si s = s( p, v ). (1.4)
care poarta numele de functii de stare. Ele sunt independente de succesiunea transformarilor
prin care sistemul a ajuns la starea respectiva.
Matematic, o functie de stare este diferentiala totala. De exemplu:
 ∂v   ∂v  (1.5)
dv =   dp +   dT .
 ∂p T  ∂T  p
Într-o interpretare integrala, variatia unei marimi de stare la trecerea de la o stare de
echilibru la alta depinde numai de starea initiala si finala:
2 (1.6)
∆v = ∫ dv = v 2 − v1 ;
1
sau:
∫ dv = 0 . (1.7)
Relatiile sunt valabile pentru toate marimile de stare.
2
1.4. Transformare termodinamica de stare
Transformarea termodinamica de stare se manifesta atunci când prin modificarea
conditiilor exterioare unui sistem acesta trece dintr-o stare de echilibru în alta.
Variatia parametrilor mediului exterior (presiune, volum sau temperatura) provoaca un
schimb de energie între sistem si mediul exterior care atrage dupa sine modificarea echilibrului
si variatia marimilor de stare ale sistemului; dupa ce în sistem se ating valorile parametrilor de
stare ai mediului ambiant si acestia se uniformizeaza în interiorul întregului sistem, noua stare
de echilibru este instalata.
Trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare de echilibru în alta reprezinta
transformarea termodinamica de stare.
Sistemul care parcurge o transformare termodinamica este denumit agent termic, agent
evolutiv sau agent de lucru.
Transformarile termodinamice pot fi:
• reversibile daca pot fi parcurse în ambele sensuri în asa fel încât sistemul sa treaca
prin aceleasi stari intermediare de echilibru;
• ireversibile daca nu pot fi parcurse în ambele sensuri sau sa nu treaca prin aceleasi
stari intermediare de echilibru.
Daca pentru transformarile reversibile sensul de parcurgere este indiferent, în
transformarile ireversibile el este bine precizat.
A SE CONTINUA CU PARAMETRII DE STARE PRESIUNE SI TEMPERATURA
3
Schimbatoare de caldura
10. SCHIMBATOARE DE CALDURA
Schimbatoarele de caldura sunt aparate în care are loc transferul caldurii de la un fluid cu
temperatura ridicata (agent termic primar), catre un fluid cu temperatura mai scazuta (agent termic
secundar), în procese de încalzire, racire, vaporizare, condensare si procese termice complexe.
10.1. Calsificarea schimbatoarelor de caldura

Pentru clasificarea schimbatoarelor de caldura se pot avea în vedere mai multe criterii:
- în functie de modul de realizare a transferului de caldura, se deosebesc:

¦ Schimbatoare de caldura cu contact indirect (de suprafata) – acestea sunt aparate
la care cei doi agenti termici primar si secundar nu vin în contact direct, ei fiind
despartiti de o suprafata de schimb de caldura cu care vin în contact permanent sau
periodic.
Daca cei doi agenti termici vin în contact permanent cu suprafata de schimb de caldura,
fluxul de caldura fiind unidirectional pe aceasta suprafata, schimbatorul de caldura este de tip
recuperativ. Acest tip de aparat este foarte raspândit, deoarece poate fi realizat în numeroase
variante constructive. Cel mai simplu astfel de aparat este schimbatorul de caldura de tip teava în
teava, acesta fiind compus din doua tevi concentrice, prin teava interioara circulând agentul termic
primar, iar prin spatiul dintre cele doua tevi, agentul termic secundar.
Agent secundar
Agent
primar
Fig. 1 - Schimbator de caldura de tip teava în teava.
Daca cei doi agenti termici vin în contact alternativ cu suprafata de schimb de caldura,
fluxul de caldura schimbându-si periodic directia, schimbatorul de caldura este de tip regenerativ.
Acestea pot fi cu suprafata fixa sau rotativa.
1
Agent Agent
primar secundar
Agent
1 3 primar
Umplutura
2 4
Agent Agent
secundar primar
Fig. 2 - Schimbator de caldura de tip Fig. 3 - Schimbator de caldura de tip

cu suprafata fixa. cu suprafata mobila.
De asemenea, din aceasta categorie mai fac parte si schimbatoarele de cadura cu strat
fluidizat, la care transferul de caldura are loc între un fluid si un material solid care care deplaseaza
sub forma unui strat fluidizat pe lânga suprafata de schimb de caldura. Fluidizarea se realizeaza
prin insuflarea unui gaz (de obicei aer) peste materialul solid granulat.
Particule
fierbinti Aer
Agent Agent
cald rece
Ciclon
Agent
fluidizant (Aer) Particule
racite
Fig. 4 - Schimbator de caldura cu strat fluidizat.
¦ Schimbatoare de caldura cu contact direct – acestea sunt aparate la care cei doi agenti
termici nu mai sunt separati de o suprafata de schimb de caldura, în acest caz ei
amestecându-se unul cu celalalt. În aceata categorie intra schimbatoarele de caldura
fara umplutura la care transferul de caldura se realizeaza la suprafata fluidului
pulverizat în picaturi fine sau care curge în suvite si schimbatoarele de caldura cu
umplutura la care transferul de caldura se realizeaza la suprafata peliculei formate pe
umplutura schimbatorului.
2
Fluid A Fluid A
Fluid B
Fluid B
Umplutura
Fluid A
Fluid A
Fluid B
Fluid B
Fig. 5 - Schimbator de caldura cu Fig. 6 - Schimbator de caldura cu
contact direct fara umplutura. contact direct cu umplutura.
- în functie de tipul constructiv:

Clasificare schimbatoarelor de caldura în functie de tipul constructiv este prezentata în
figura urmatoare:
RECUPERATIVE
TUBULARE PLANE CU SUPRAFETE EXTINSE
TEAVA IN CU TEAVA CU SERPENTINE CU PLACI SPIRALE LAMELARE CU TEVI CU PLACI

TEAVA SI MANTA NERVURATE NERVURATE
REGENERATIVE
CU UMPLUTURA FIXA CU UMPLUTURA MOBILA
ROTATIVE CU STRAT MOBIL CU STRAT FLUIDIZAT
Fig. 7 – Clasificarea schimbatoarelor de caldura.
- în functie de starea de agregare a agentilor termici:

¦ schimbatoare de caldura fara schimbarea starii de agregare a agentilor termici;
¦ schimbatoare de caldura cu schimbarea starii de agregare a unui dintre agentii
termici;
¦ schimbatoare de caldura cu schimbarea starii de agregare a ambilor agenti termici.
- în functie de compactitatea aparatului:
3
Prin compactitatea unui schimbator de caldura se întelege raportul dintre suprafata de

schimb de caldura si volumul acestuia. În functie de acest raport schimbatoarele de caldura se
clasifica în:
¦ schimbatoare de caldura compacte (compactitate mai mare de 700 m 2 / m 3 ; [ ]
¦ schimbatoare de caldura necompacte (compactitate mai mica de 700 m 2 / m 3 ; [ ]
- în functie de modul de realizare a curgerii:
Curgerea fluidelor prin schimbatoarele de caldura se poate realiza, astfel (fig. 8):
¦ curgere în echicurent – în acest caz ambele fluide parcurg schimbatoarul în aceeasi
directie si sens (a);
¦ curgere în contracurent – când fluidele au aceeasi directie, dar sensuri opuse de
curgere prin schimbator (b);
¦ circulatie în curent încrucisat – când unul dintre fluide curge perpendicular pe
directia de curgere a celuilalt fluid (c);
¦ circulatie în curent mixt – când unul dintre fluide schimba de mai multe ori directia si
sensul de curgere fata de celalalt fluid. Acest tip de curgere reprezinta combinatii
diverse ale primelor trei scheme de curgere de baza (d).
a) b)
d1) d2) d3)
c)
Fig. 8 – Scheme de curgere a agentilor termici
- în functie de destinatie:
Schimbatoarele de caldura pot fi utilizate ca: vaporizatoare, preîncalzitoare, racitoare,
generatoare de vapori, condensatoare, boilere etc.
- în functie de material:
Cele mai multe tipuri de schimbatoare de caldura sunt realizate din materiale metalice,
suprafata de schimb de cadura a acestora fiind din cupru, alama, fonta, otel, otel inoxidabil,
titan etc. Se mai pot întîlni însa si schimbatoare de caldura a caror suprafata de schimb de
caldura este realizata din materiale nemetalice (ceramica, sticla, grafit, materiale plastice).
Schimbatoarele de caldura cu tevi si manta reprezinta tipul cel mai raspândit în industrie
datorita simplitatii sale constructive, fiabilitatii ridicate si costurilor relativ scazute. Desi în ultimii ani
4
ritmul de crestere a pietii mondiale a scazut, ea reprezinta înca 60 – 70% din piata schimbatoarelor
de productie.
10.2. Calculul termic al schimbatoarelor de caldura

Calculul termic al schimbatoarelor de caldura se bazeaza pe doua ecuatii de baza, si
anume ecuatia de biant termic si ecuatia transferului de caldura, astfel:
- ecuatia de bilant termic:
Q&1 =Q& 2 +Q& p [W ] (1)
în care: Q&1 - fluxul de caldura cedat de agentul cald;
Q& 2 - fluxul de caldura primit de agentul rece;
Q& p - pierderile de caldura ale aparatului în mediul ambiant.
Se defineste coeficientul de retinere a caldurii în aparat ηr ca raport între fluxul de caldura
Q&
primit de agentul rece si fluxul de caldura cedat de agentul cald, adica ηr = 2 .
Q&1
Tinând seama de acest coeficient, relatia (1) devine:
Q&
Q&1 = 2 [W ] (2)
ηr
sau
& 1 (h1i − h1e ) = m
ηr m & 2 (h2e − h2i ) (3)
în care: m& 1 , m& 2 [kg/s] - debitele masice de agent cald, respectiv rece ;
h1i , h1e [J/kg] - entalpiile agentului cald la intrarea respectiv iesirea din aparat;
h2 i , h2 e [J/kg] - entalpiile agentului rece la intrarea respectiv iesirea din aparat.
În cazul în care cei doi agenti termici nu îsi modifica starea de agregare, ecuatia (3) devine:
& 1c p1 (T1i − T1e ) = m
ηr m & 2 c p2 (T2e − T2 i ) (4)
sau
ηr C1 (T1i − T1e ) = C 2 (T2e − T2 i ) (5)
în care: C1 = m& 1c p1 [W/K ] - capacitatea termica a agentului cald;
C2 = m& 2 c p 2 [W/K ] - capacitatea termica a agentului rece;
c p1 ,c p2 [J/kgK]
- caldurile specifice la presiune constant ale agentului cald
respectiv ale agentului rece.
T1i ,T1e [K ] - temperaturile agentului cald la intrare respectiv iesirea din aparat;
T2 i ,T2 e [K ] - temperaturile agentului rece la intrare respectiv iesirea din aparat;
- ecuatia transferului de caldura în aparat:
5
Q& = k s S∆Tmed = k l L∆Tmed (6)
în care: [
k s W/m2 K , ] - coeficientul global de schimb de caldura al aparatului cu depuneri
k l [W/mK] pe suprafata de transfer de caldura, raportat la suprafata de
încalzire, respectiv la lungimea tevilor la aparatele tubulare;
[ ]
S m 2 , L [m] - suprafata de schimb de caldura, respectiv lungimea totala a tevilor
schimbatoarelor de caldura (la aparatele tubulare);
∆Tmed [k ] - diferenta medie de temperatura a agentilor termici.
- diferenta medie de temperatura

Diferenta medie de temperatura se determina în mod diferit pentru aparatele cu curgere
paralela (în echicurent si contracurent) si pentru aparatele cu curgere neparalela (în curent
încrucisat si în curent mixt).
Aparate în echicurent si contracurent. În figura 9 se prezinta diagramele de temperatura
pentru aparatele cu curgere paralela.
În acest caz, ecuatiile de bilant termic si de transfer de caldura, pentru un element de
suprafata dS si în ipoteza pierderilor neglijabile de caldura ηr = 1 , devin:
dQ& = −m& 1c p1dT1 = ±m& 2 c p2 dT2

(7)
dQ& = ks (T1 − T2 )dS
În ecuatia de bilant termic semnul minus indica o scadere a temperaturii de-a lungul
suprafetei, iar semnul plus o crestere a acesteia. Temperatura agentului cald T 1 va scadea
întotdeauna în lungul suprafetei, în timp ce temperatura agentului rece T2 va creste în cazul
curgerii în echicurent si va scadea în cazul curgerii în contracurent.
Prin integrarea celor doua ecuatii, rezulta urmatoarea expresie a diferentei medii de
temperatura:
∆Tmax − ∆Tmin
∆Tmed =
∆T (8)
ln max
∆Tmin
în care ∆Tmax si ∆Tmin sunt diferentele de temperatura maxima si minima între agentii termici la
intrare si iesirea din aparat.

Pentru curgerea în echicurent, relatia (8), are forma
∆Tmed
ec
=
(T1i − T2 i ) − (T1e − T2e )
T − T2 i (9)
ln 1i
T1e − T2 e
iar pentru curgerea în contracurent:
∆Tmed
cc
=
(T1i − T2 e ) − (T1e − T2 i )
T − T2 e (10)
ln 1i
T1e − T2 i
6
Fig. 9 - Variatia temperaturii întru-un schimbator de caldura.

Schema de principiu a variatiei temperaturii într-un Schema de principiu a variatiei temperaturii într-un
schimbator de caldura în echicurent. schimbator de caldura în contracurent.
Aparate cu curgere încrucisata si mixta

În acest caz, diferenta medie de temperatura se calculeaza cu relatia:
∆Tmed = F∆Tmedcc (11)

Factorul de corectie F poate fi determinat experimental sau teoretic, si este o functie de
doua rapoarte P si R, adica F = f ( P , R ) .
Criteriul P reprezinta raportul dintre gradul de încalzire a agentului secundar în aparat si

diferenta maxima disponibila de temperatura:
∆T 2 T − T2 i
P= = 2e (12)
∆Tmax T1i − T1e
d
Criteriul R reprezinta raportul între capacitatile termice ale celor doi agenti termici:
C2 ∆T1 T1i − T1e
R=
= = (12)
C1 ∆T2 T2 e − T2 i
Rezulta ca pentru cele 4 temperaturi ale agentilor termici date, diferenta medie de
temperatura este maxima pentru curgerea în contracurent si minima pentru cea în echicurent,
pentru celelalte tipuri de curgere, aceasta situându-se între aceste limite.
7
Instalatii de turbine cu gaze
INSTALATII DE TURBINE CU GAZE
Turbinele cu gaze sunt instalatii care folosesc ca energie primara tot combustibili care prin
ardere produc energie termica potentiala ridicata si care în final este transformata în lucru mecanic
la arborele unei turbine cu palete.
Aceste instalatii se compun în principal din urmatoarele agregate:
- compresor necesar alimentarii cu aer a camerei de ardere;
- camera de ardere în care energia chimica a combustibilului este transformata în
energie termica prin arderea acestuia;
- turbina cu gaze în care energia termica este transformata în lucru mecanic tehnic la
arbore.
Instalatiile de turbine cu gaze mai pot cuprinde:
- pompa sau compresor pentru alimentarea cu combustibil a camerei de ardere;
- recuperator de caldura montat la iesirea din turbina a gazelor de ardere.
La instalatii de turbine cu gaze mai complexe apar schimbatoare de caldura care ajuta
la recuperarea partiala a caldurii din gazele evacuate si utilizarea acestei calduri recuperate
de obicei pentru încalzirea altor agenti termici.
Avantajele turbinelor cu gaze:

- pornire rapida;
- constructie simpla;
- necesita debit de apa de racire mai redus;
- exploatare simpla;
- dimensiuni de gabarit si greutate mult mai mici;
- domenii de utilizare mai largi.
Dintre dezavantajele instalatiilor de turbine cu gaze se pot mentiona:

- puteri mai mici în comparatie;
- consum ridicat de oteluri aliate necesare în constructia camerei de ardere si paletelor;
- siguranta în functionare mai redusa.
În comparatie cu motoarele cu ardere interna, cu piston, instalatiile de turbine cu gaze nu
necesita mecanism biela – manivela, folosesc combustibili ieftini si un consum de ulei mult mai
redus.
Clasificarea instalatiilor de turbine cu gaze se face dupa mai multe criterii:
- dupa principiul de functionare a camerei de ardere:
- instalatii de turbine cu gaze la presiune constanta;
- instalatii de turbine cu gaze la volum constant.
Primele turbine cu gaze au fost construite la sfârsitul secolului al XIX-lea. În 1908 s-a
realizat instalatia de turbine cu ardere la volum constant, camera de ardere fiind prevazuta cu
supape, ceea ce a constituit un impediment în dezvoltarea lor. În prezent se folosesc instalatiile de
turbine la presiune constanta în domenii foarte largi, si anume:
- energetica; pentru antrenarea generatoarelor de curent electric se construiesc turbine
cu gaze pâna la puteri de ordinul sutelor de MW;
- transporturi (motoare pe transporturi rutiere, feroviare si maritime);
- aeronautica (la turboreactoare), etc..
La instalatia de ardere la V = ct camera de ardere ramâne închisa în timpul arderii astfel
încât arderea combustibilului are loc în volumul camerei de ardere.
La instalatia de ardere la p = ct camera de ardere ramâne deschisa atât spre compresor
cât si spre turbina, combustibilul arde pe masura ce este injectat, iar gazele de ardere curg spre
turbina în mod constant, presiunea ramânând aproximativ constanta în camera de ardere.
- dupa existenta sau nu a recuperatorului de caldura:

- instalatii de turbine cu gaze fara recuperarea caldurii;
- instalatii de turbine cu gaze cu recuperarea caldurii.
- dupa principiul de functionare al turbinei:
- instalatii de turbine cu gaze cu actiune;
- instalatii de turbine cu gaze cu reactiune;
- instalatii de turbine cu gaze combinate.
Caracteristic ciclului de functionare al instalatiilor de turbine cu gaze este faptul ca acesta
nu se realizeaza într-un singur agregat (ca în cazul motoarelor cu ardere interna, cu piston) ci într-
o succesiune de agregate din instalatie.
Cele mai simple instalatii de turbine cu gaze au ciclul teoretic format din doua izobare si
doua adiabate. Se mai întâlnesc instalatii de turbine cu gaze cu cicluri cu comprimare izotermica si
destindere adiabatica, sau comprimare adiabatica si destindere izotermica, sau cicluri cu
comprimare si destindere izotermica. Aceastea din urma au randamentul cel mai ridicat.
Performantele instalatiilor de turbine cu gaze se exprima prin raportul de crestere a
presiunii în procesul de comprimare:
p
β= 2
p1
unde: p2 - presiunea la intrarea în turbina;

p1 - presiunea la sfârsitul destinderii în turbina.
2
1. Ciclul teoretic al instalatiei de turbine cu gaze la presiune constanta fara recuperarea
caldurii
Schema instalatiei si ciclul de functionare al instalatiei sunt reprezentate în figurile 1 si 2.
Gaze de ardere p Q2-3 T
CA 3 3
3
2-
2 3
Q
Aer comprimat p2=p3
2
L 4
K P T 2 Q- Q0
1
4-
p1=p4
Q
1
1 4
1 4 Q4-1
Combustibil V S
Aer
Fig. 1. Schema instalatiei de turbine Fig.2. Ciclul de functionare al instalatiei de turbine cu

cu gaze gaze în diagramele p-V si T-S
Functionarea instalatiei de tubine cu gaze la presiune constanta:

Aerul aspirat din mediul ambiant de catre compresor K la starea 1 (p1, T1) este comprimat
adiabatic pâna la starea 2 (p2, T2). La acesti parametri aerul este introdus în camera de ardere
CA, odata cu combustibilul vehiculat de pompa P, unde are loc arderea la presiune constanta a
combustibilului (starea 3 (p 3, T3)). Cu aceasta stare aerul amestecat cu gazele de ardere intra în
turbina T unde are loc destinderea adiabatica pâna la starea 4 (p4, T4), adica pâna la presiunea
mediului ambiant.
Randamentul termic al instalatiei de turbine cu gaze se calculeaza astfel:
Lc Q − Q0 Q
ηt = Q primit
= =1 − 0 (1)
Q Q
în care:
Q = Q 23 = mc p (T3 − T 2 ) (2)
respectiv
Q0 = Q 41 = mc p (T4 − T1 ) (3)
Înlocuind în relatia (1), rezulta:

 T4 
 − 1 
mc p (T4 − T1 ) (T − T1 )
=1 − 1  1 
T T
ηt = 1 − =1 − 4
mc p (T3 − T2 ) (T3 − T2 ) (4)
T2  T3 
 − 1 
 T2 
Din ecuatiile transformarilor adiabate 1-2 respectiv 3-4, se poate scrie:
κ −1 κ −1
T2  p2  κ T p  κ
=  si 4 =  4  (5)
T1  p1  T3  p3 
dar
p2 = p3 si p4 = p1 (6)
rezulta:
3
T2 T3 T T
= sau 4 = 3 (7)
T1 T4 T1 T2
Prin urmare, randamentul termic este:
T1 1 1 1
ηt = 1 − =1 − =1− κ − 1
= 1 − κ −1
T2 T2
 p1  κ β κ (8)
T1  
 p2 
Rezulta ca, randamentul termic al instalatiei creste cu marirea raportului de crestere al

presiunii în procesul de comprimare.
Lucrul mecanic al instalatiei de turbine cu gaze
Lucrul mecanic al ciclului se calculeaza astfel:
L = Q − Q0 = Q2 − 3 − Q4 −1 = mc p (T3 − T2 ) − mc p (T4 − T1 ) =
T  T  T  T3  T  (9)
= mcpT2  3 − 1  − mcpT1  4 − 1  = mcpT1  2  − 1  −  4 − 1 
 T2   T1   T1  T2   T1 
Tinând seama de relatia (7) se obtine:
 κ −1 
κR  T4  T2  κR  T4   p2  κ 
L=m T1  − 1  − 1  = m T1  − 1    −1 =
κ − 1  T1  T1  κ − 1  T1   p1  
  (10)
κ  κ −1  κ  κ − 1 
= p1V4  β κ − 1  − p1V1  β κ − 1  = LT − LC
κ −1   κ −1  
   
2. Ciclul teoretic al instalatiei de turbine cu gaze la volum constant fara recuperarea

caldurii
CA
Aer comprimat
T
Gaze de ardere
3 3
SA SE
2
3
2-
Q
K P T 4
2 Q- Q0
Combustibil
1
4-
Q
1
Aer
1 4
V S
Fig. 3. Schema instalatiei de turbine cu Fig.4. Ciclul de functionare al instalatiei de turbine cu

gaze gaze în diagramele p-V si T-S
Principala caracteristica a instalatiilor de turbine cu gaze cu ardere la volum constant, o

constituie camera de ardere CA prevazuta cu supapele de admisie SA si evacuare SE care
asigura conditiile izocore de ardere.
4
Functionarea instalatiilor de turbine cu gaze cu ardere la volum constant
Compresorul K aspira aer la presiunea p 1 dupa izobara 0-1 si îl comprima, teoretic
abiabatic, pe traseul 1-2, pâna la presiunea p2 corespunzatoare raportului de crestere a presiunii în
p2
procesul de comprimare β = .
p1
Supapele de admisie SA fiind deschisa, aerul comprimat patrunde în camera de ardere CA,
în acelasi timp injectându-se si combustibil.Dupa închiderea supapelor si realizarea aprinderii, în
volumul închis al camerei de ardere are loc procesul de ardere, reprezentat în ciclul teoretic prin
încalzirea izocora 2-3.
La atingerea presiunii p3, corespunzatoare raportului de crestere a presiunii în procesul de
ardere
p3
λ=
p2
supapa de evacuare SE se deschide si permite gazelor de ardere sa patrunda în turbina T.
Destinderea gazelor în turbina are loc pâna când se atinge presiunea p4=p1, teoretic dupa
adiabata 3-4. Ciclul se închide prin racirea izobara 4-1, care corespunde evacuarii gazelor de
ardere în mediul exterior si racirea acestora pâna la temperatura T1<T4.
Pe masura ce gazele de ardere sunt evacuate din camera de ardere, presiunea din
interiorul acesteia scade, iar la atingerea presiunii p 2<p3, supapa de evacuare se închide, iar cea
de admisie se deschide, permitând astfel reluarea procesului ciclic.
Randamentul termic al instalatiei de turbine cu gaze se calculeaza astfel:

Lc Q − Q0 Q
ηt = Q primit
= =1 − 0 (11)
Q Q
în care:
Q = Q23 = mc v (T3 − T2 ) (12)
respectiv
Q0 = Q 41 = mc p (T4 − T1 ) (13)
Înlocuind în relatia (1), rezulta:

 T4 
 − 1 
mcp (T4 − T1 ) (T − T1 ) = 1 − κ T1  T1 
ηt = 1 − =1− κ 4 (14)
mcv (T3 − T2 ) (T3 − T2 ) T2  T3 
 − 1 
 T2 
Din ecuatiile transformarilor adiabate 1-2 respectiv 3-4, se poate scrie:
κ −1 κ −1 κ −1
T1  p1  κ 1 T p T T T T p  κ  p  p  κ
=  = ; 3 = 3 = λ ; 4 = 4 3 2 =  4   3  2  (15)
T2  p2  κ −1
T2 p2 T1 T3 T2 T1  p3   p2  p1 
β κ
dar
5
p4 p p p 11
= 1 = 1 2 = (16)
p3 p3 p2 p3 β λ
Rezulta:
κ −1 1
T4 1
= κ −1 κ −1
λβ κ = λκ (17)
T1
β κ λ κ
Prin urmare, randamentul termic este:
 T4 
 − 1  1
T1  T1  =1 − κ 1 λκ −1
ηt = 1 − κ κ − (18)
T2  T3  1 λ −1
 − 1  β κ
 T2 
Relatia (18) arata ca cresterea randamentului termic este conditionata de crestrea
raportului β si de marirea încarcarii masinii λ .
3. Ciclul teoretic al instalatiei de turbine cu gaze cu ardere la presiune constanta si

recuperarea caldurii
Gaze de ardere
p T
5 CA 3 Q5-3
-3 3
SCR p2 =p3 2 5 5’ 3 Q5
6
5’ 4
L 5
2 2 6
6’
K P T
p=p
1 4 1
1 6’ 6 4 -1
Q6-1 Q6
1 4 V S
Aer Combustibil
Fig. 5. Schema instalatiei de turbine cu Fig.6. Ciclul de functionare al instalatiei de turbine

gaze cu gaze în diagramele p-V si T-S
Marirea randamentului instalatiilor de tubine cu gaze se face prin preîncalzirea aerului ce

intra în camera de ardere CA, utilizând o parte din caldura gazelor evacuate din turbina.
Preîncalzirea aerului se face în schimbatoare de caldura recuperatoare si are drept rezultat
micsorarea consumului de combustibil.
Functionarea instalatiilor de turbine cu gaze cu recuperarea caldurii

Aerul comprimat de compresorul K, înainte de a intra în camera de ardere CA este
preîncalzit în recuperatorul SCR cu ajutorul gazelor de ardere evacuate din turbina T.
Cresterea temperaturii aerului în recuperator corespunde izobarei 2-5, iar micsorarea
temperaturii gazelor de ardere, izobarei 4-6.
6
La aceste instalatii se utilizeaza factorul de recuperare care de defineste ca fiind raportul
dintre caldura preluata de aer în recuperator pentru a-si mari temperatura de la T2 la T5 si caldura
care ar putea fi preluata de aer în cazul teoretic al recuperarii totale, caz în care si-ar mari
temperatura de la T2 la T5 – T4 .
mcp (T5 − T2 ) (T5 − T2 )
µ= =
mcp (T5 ′ − T2 ) (T5 ′ − T2 ) (19)
Tinând seama de relatia (19), ecuatia bilantului termic al schimbatorului de caldura

recuperator T4 − T6 = T5 − T2 = µ (T5' − T2 ) seveste la precizarea calduriiabsorbite si a celei cedate
de agentul termic.
Aerul primeste caldura din exterior în transformarea izobara 5-3, iar gazele de ardere
cedeaza caldura mediului exterior în transformarea 6-1, astfel:
Q = Q5 −3 = mcp (T3 − T5 ) = mcp [(T3 − T2 ) − (T5 − T2 )] = mcp [(T3 − T2 ) − µ (T5' − T2 )] ;
(20)
Q0 = Q1−6 = mc p (T6 − T1 ) = mc p [(T4 − T1 ) − (T4 − T6 )] = mc p [(T4 − T1 ) − µ (T5' − T2 )]
Cu ajutorul acestor calduri, se poate determina randamentul termic al ciclului teoretic al
instalatiei de turbine cu gaze cu recuperarea:
Q0 mcp [(T4 − T1 ) − µ (T5' − T2 )] (T − T1 ) − µ( T5' − T2 )
ηt = 1 − =1 − =1 − 4
mcp [(T3 − T2 ) − µ (T5' − T2 )] (T3 − T2 ) − µ( T5' − T2 ) (21)
Q
Din relatia (21) rezulta faptul ca, randamentul termic este cu at|t mai mare cu cât factorul de
recuperare µ este mai apropiat de unitate.
7
9. TRANSMITEREA CALDURII
9.1. Conductia termica
Conductia termica apare în interiorul materialelor solide, între solide aflate în contact perfect si
fara miscare relativa între ele, si în interiorul fluidelor dar numai în miscare laminara si numai
perpendicular pe directia de deplasare.
La gaze, transferul de caldura prin conductie se realizeaza prin difuzie moleculara si atomica, la
lichide si solide dielectrice, prin unde elastice, iar la metale, în principal prin difuzia electronilor
liberi.
Se constata ca în interiorul unui solid caldura primita de acesta într-un anumit punct, se transmite
în el în toate directiile, dar pe directia normala la o suprafata, în punctul considerat, variatia de
temperatura este maxima.
Se numeste gradient de temperatura:

∆t dt
grad t = lim = (1)
∆n → 0 ∆n dn
Totalitatea valorilor temperaturilor la un moment dat în toate punctele corpului respectiv se
numeste câmp de temperatura.
t = t (x , y , z ,τ ) (2)
Totalitatea punctelor care au aceeasi valoare a temperaturilor la un moment dat formeaza o
suprafata izoterma. Suprafetele izoterme sunt paralele între ele pentru ca un punct în spatiu nu
poate avea în acelasi timp doua valori diferite ale temperaturi, prin urmare nu se poate afla pe
doua izoterme diferite.
Ecuatia conductiei termica este ecuatia lui Fourier:

∂t
dQ = − λ dAd τ [W ] (3)
∂n
Se numeste densitatea fluxului termic cantitatea de caldura transmisa în unitatea de timp prin
unitatea de suprafata.
dQ& ∂t W 
q= = −λ  m2  (4)
dA ∂n  
Ecuatia diferentiala a conductiei termice în coordonate carteziene este:
∂t 1  ∂2 t ∂2 t ∂ 2 t  q s
=  λx + λ + λ + (5)
∂τ ρc p  ∂x 2 y
∂y 2
z
∂z 2  ρc p

în care: ρ - densitatea materialului
cp - caldura specifica la p = ct
λ - coeficientul de transmitere a caldurii
qs - densitatea de flux de caldura a surselor
λ x = λy = λz = λ (6)
qs = 0 (7)
∂t λ
= ∆t 2 (8)
∂τ qc p
λ
a= - difuzitate termica. (9)
ρc p
 ∂ 2t ∂2 t ∂2 t 
∆2 t =  2 + 2 + 2  (10)
 ∂x ∂y ∂z 
∂t
= a∆t 2 (11)
∂τ
Daca temperatura ramâne constanta în timp, într-un punct, atunci regimul termic se numeste regim
termic stationar.
∂t
= 0 ⇒ a ∆t = 0 ⇒ ∆t = 0 (12)
∂τ
În cazul în care temperatura într-un punct nu este constanta regimul termic este nestationar.
9.1.1. Conductia termica prin pereti plani

Se considera un perete omogen si izotrop de grosime δ
constanta cu coeficientul de conductivitate λ constant.
Temperaturile suprafetelor exterioare ale peretelui se mentin
constante.
∂t
dQ& = −λ dA (13)
∂n
∂t dt
= (14)
∂n dx
Integrând ecuatia (13) pentru întreaga suprafata A de
transmitere a caldurii se obtine:
dt
Q& = −λ A (15)
dx
Q&
dt = − dx (16)
λA
t2 Q& δ
∫ dt =− ∫ dx (17)
t1 λA 0
Q&
t1 − t2 = δ (18)
λA
λ (t − t )
Q& = 1 2 A (19)
δ
t −t
Q& = 1 2 A
δ (20)
λ
pentru
2
t1 − t2  W 
A = 1m 2 ⇒q =
δ  m 2  (21)
λ
Peretele plan neomogen
Pentru ca regimul este stationar, în mod obligatoriu:
Q&1 = Q& 2 = Q&3 = Q& (22)
t −t Q& δ1
Q&1 = Q& = 1 2 A → t1 − t2 =
δ1 A λ1 (23)
λ1
t −t Q& δ 2
Q& 2 = Q& = 2 3 A → t 2 − t3 =
δ2 A λ2 (24)
λ2
t −t Q& δ 3
Q& 3 = Q& = 3 4 A → t 3 − t4 =
δ3 A λ3 (25)
λ3
Q&  δ1 δ 2 δ 3 
t1 − t4 =  + + 
A  λ1 λ2 λ3 
(26)
t1 − t4
Q& = A
δ1 δ 2 δ 3 (27)
+ +
λ1 λ2 λ3
t −t
Q& = 1 n n +1 A
δ (28)
∑ 1
n =1λ1
Temperaturile izoterme dintre straturi:

Q& δ1
t 2 = t1 − (29)
A λ1
Q& δ 2 Q&  δ δ 
t 3 = t2 − = t1 −  1 + 2  (30)
A λ2 A  λ1 λ2 
Q& δ 3
t 3 = t4 − (31)
A λ3
Q& n δ i
t n = t1 − ∑ (32)
A i =1 λi
3
9.1.2. Conductia termica prin pereti cilindrici
Pereti cilindrici omogeni

Se considera transferul de caldura în regim stationar
printr-un perete cilindric cu diametrul interior d 1 = 2r1 si
diametrul exterior d 2 = 2 r2 . Suprafetele peretilor au
temperaturile t1 si t 2 constante. Conductivitatea termica a
peretelui λ este de asemenea constanta în intervalul de
temperatura dat.
Ecuatia diferentiala a transferului de caldura prin

conductie în coordonate cilindrice este:
∂ 2 t 1 ∂t 1 ∂2 t ∂2 t
∆2 t = 2 + + 2 + =0
∂r r ∂r r ∂ y 2 ∂z 2
Fluxul de caldura se transmite întotdeauna pe directie normala (pe directia razei).

∂t
dQ& = −λ dA (33)
∂n
n →r (34)
∂t dt
= (35)
∂n dr
Integrând relatia (33) pe întreaga arie de schimb de caldura, se obtine:
dt
Q& = −λ A (36)
dr
A - aria laterala a cilindrului variabila de la aria laterala a cilindrului la interior si pâna la aria
laterala a cilindrului la exterior
A = 2πrL (37)
dt
Q& = −λ 2 πrL (38)
dr
Q& dr
dt = − (39)
2πλL r
t Q& r dr Q& r
∫t1 dt = − 2 πλL ∫r1 r ⇒ t1 − t2 = 2πλL ln r
2 2 2
(40)
1
2π (t1 − t 2 )
Q& = L
1 d2 (41)
ln
λ d1
t1 − t2
Q& = L
1 d2 (42)
ln
2πλ d1
t1 − t2
L = 1m ⇒ qL =
1 d (43)
ln 2
2πλ d1
4
Pereti cilindri neomogeni
Q&1 = Q& 2 = Q& 3 = Q& (44)
t1 − t2
Q& = L
1 d (45)
ln 2
2πλ d1
t1 − t2 Q& 1 d 2
Q&1 = Q& = L → t1 − t 2 = ln
1 d
ln 2 2πL λ1 d1 (46)
2πλ1 d1
t 2 − t3 Q& 1 d3
Q& 2 = Q& = L → t 2 − t3 = ln
1 d
ln 3 2πL λ2 d2 (47)
2πλ2 d 2
t 3 − t4 Q& 1 d 4
Q& 3 = Q& = L → t 3 − t4 = ln
1
ln
d4 2π L λ3 d3 (48)
2πλ3 d3
Q&  1 d 2 1 d 3 1 d 4 
t1 − t4 =  ln + ln + ln 
2πL  λ1 d1 λ2 d 2 λ3 d 3 
(49)
2π (t1 − t 4 )
Q& = L
1 d2 1 d 1 d (50)
ln + ln 3 + ln 4
λ1 d1 λ2 d 2 λ3 d 3
2π (t − t )
Q& = n 1 n +1
1 d (51)
∑ ln i +1
λ
i =1 i di
9.1.3. Conductia termica prin pereti sferici
Pereti sferici omogeni

Se considera o sfera goala de raze r1 si r2 dintr-un
material cu conductivitat termica constanta λ si temperaturi
uniform distribuite pe suprafete. Daca temperatura variaza doar
pe directie radiala a sferei, ecuatia diferentiala a conductiei în
coordonate sferice este:
∂ 2 t 2 ∂t
∆2 t = +
∂r 2 r ∂r
∂t
dQ& = −λ dA (52)
∂r
dt
Q& = −λ A (53)
dr
în care: A - este variabila de la aria laterala a sferei interioare pâna la aria laterala exterioara
A = 4πr 2 (54)
5
dt
Q& = −λ 4πr 2 (55)
dr
Q& dr
dt = − (56)
4πλ r
Q&
r
t2 1 2
∫ dt =− − (57)
t1 4 πλ r r1
Q&  1 1 
t1 − t2 =  − 
4πλ  r1 r2 
(58)
Q&  1 1  2π (t1 − t 2 )
t1 − t2 =  −  ⇒ Q& =
2πλ  d1 d 2  11 1  (59)
 − 
λ  d1 d 2 
Q& Q&
q1 = = 2 (60)
4πr12
πd1
Q&
q2 = (61)
πd 22
Pereti sferici neomogeni
Q&1 = Q& 2 = Q&3 = Q& (62)
t1 − t 2 Q& 1  1 1
Q&1 = Q& = → t1 − t2 =  − 
1 1 1  2π λ1  d1 d1  (63)
 − 
2πλ1  d1 d1 
t2 − t3 Q& 1  1 1 
Q& 2 = Q& = → t2 − t3 =  
1 1 1  2π λ2  d2 d3  (64)
 
2πλ2  d2 d3 
t3 − t 4 Q& 1  1 1 
Q& 3 = Q& = → t3 − t 4 =  
1  1 1  2 π λ3  d3 d 4  (65)
 
2πλ3  d 3 d 4 
Q& 1  1 1  1  1 1  1  1 1 
t1 − t4 =   −  +  −   −  (66)
4π  λ1  d1 d2  λ2  d 2 d 3  λ3  d3 d4 
2π (t1 − t n +1 )
Q& =
n 1 1 1  (67)
∑  − 
i =1 λi  d i d i +1 
6
9.2.Convectia termica
Convectia termica reprezinta schimbul de caldura dintre un solid si un fluid aflat în miscarea
relativa unul fata de celalalt.
Daca miscarea fluidului se face cu ajutorul unei pompe sau unui ventilator convectia termica se
numeste convectie fortata.
Daca miscarea fluidului se face numai datorita diferentelor de temperatura în diferite puncte ale
fluidului ceea ce atrage diferente de densitati ale fluidului si prin urmare aparitia unor curenti în
interiorul fluidului convectia termica se numeste naturala.
( )
Q& = α t p − tf A - ecuatia lui Newton (1)
în care: α - coeficient de transmitere al caldurii prin convectie.
Aflarea lui α este dificila pentru ca cel mai corect se afla experimental, dar odata dedus
experimental este valoarea doar pentru acel caz concret. Este imposibil de facut o infinitate de
experiente pentru o infinitate de cazuri întâlnite în practica. Unele cazuri reale nu pot fi introduse în
laborator, fie din cauza dimensiunilor prea mari, fie din cauza complexitatii fenomenului.
Teoria similitudinii (a asemanarii)

Doua procese sunt asemenea daca sunt descrise de ecuatii identice, ca forma si continut. Acestea
impune asemanarea geometrica a sistemelor în care se desfaoara procesele. În cadrul celor doua
sisteme asemenea se masoara marimi identice aflate în puncte si intervale de timp asemenea.
Marimile identice sunt acele marimi care au aceeasi semnificatie fizica si aceeasi dimensiune.
Punctele asemenea sunt cele pentru care este valabila relatia:
x1 y 1 z1
= = = c1
x 2 y 2 z2
în care: x,y ,z - coordonatele celor doua puncte asemenea din cele doua sisteme
asemenea;
c1 - constanta de asemanare a lungimilor.
Intervale de timp asemenea sunt acele intervale care încep în acelasi moment si se afla în raportul
τ1 = cττ 2
în care: indicii 1 si 2 - valorile intervalelor de timp;
cτ - constanta de asemanare a timpilor.
Se numesc invariantii sau numere (criterii de asemanare) gruparii adimensionale între marimile
fizice ale fenomenului respectiv:
αd
Nusselt: Nu = (2)
λ
υ
Prandtl: Pr = (3)
a
β ∆tgd 3
Grosshoff: Gr = (4)
υ2
wd
Reynolds: Re = (5)
υ
7
Ecuatia criteriala din care se deduce valoarea invariantului Nusselt, daca fluidul nu îsi modifica
starea de agregare, obtinuta pe cale experimentala este:
Nu = C Pr m Ren Gr r (6)
în care: C , m, n, r - valori deduse experimental pentru diferite categorii de fenomene
Relatia poate avea forme particulare pentru curgerea fortata

Nu = C Pr m Re n (7)
sau pentru curgerea libera
Nu = C Pr m Gr r (8)
Determinarea coeficientilor si a exponentilor se face astfel:

- în relatia (8) se pastreaza fluidul si deci parametrii fizici ai acestuia constanti (invariantul Prandtl
nu se modifica), si se efectueaza doua încercari experimentale, rezulta:
Nu
 ln 1
Nu1 = CGr1 
r
Nu2
⇒r =
r
(9)
Nu2 = CGr2  Gr
ln 1
Gr2
- se efectueaza alte doua masuratori în care se variaza fluidul si deci invariantul Prandtl:
Nu Gr
ln 1 − r ln 1
Nu1 = C Pr1m Gr1 r  Nu2 Gr2
⇒m =
r
(10)
Nu2 = C Pr2 Gr2 
m Pr
ln 1
Pr2
În concluzie, determinarea coeficientului de convectie se face astfel:

- se alege ecuatia criteriala adecvata;
- se calculeaza membrul drept al ecuatiei criteriale în functie de invariantii determinanti;
- se determina valoarea coeficientului de convectie din relatia invariantului Nusselt.
8
9.3. Schimbul de caldura între doua fluide despartite prin pereti
Transferul de caldura de la un fluid cald spre altul rece între care se afla un perete despartitor
presupune din punct de vedere fizic procesul de conductie si convectie si radiatie. Reuniunea
acestor se face cu ajutorul coeficientului global de transfer de caldura k; exprimând densitatea
fluxului de caldura printr-o relatie similara cu cea a lui Newton, rezulta:
(
q = k tf1 − tf2 ) (1)
în care : t f1 - temperatura fluidului cald;

t f2 - temperatura fluidului rece.
9.3.1. Perete plan
Se considera un perete plan spalat pe o fata de un fluid cald cu

temperatura t f1 si pe cealalta fata de un fluid rece cu temperatura
t f2 .Coeficientii de convectie pe cele doua fete sunt α 1 si α 2 .
tf1 > t f2
Q& conv = Q& cond = Q& conv = Q& (2)
  Q&
tf1 − t p1 =
 1 1
(
Q& = α t f − t p A
1
)  α1 A

 & t p1 − t p2  Q& δ Q&  1 δ 1 
Q = A ⇒ t p 1 − t p 2 = ⇒ t f1 − t f2 =  + + ⇒
 δ  Aλ A  α 1 λ α 2 

 λ  Q & (3)
 2 p2
(
Q& = α t − t A
f2 ) t p2 − t f2 =
 α2 A
Q& tf1 − t f2 t f1 − t f2 ∆t
⇒ = ⇒q = =
A 1 δ 1 1 δ 1 1 n δ 1
+ + + + + ∑ i +
α1 λ α 2 α1 λ α 2 α 1 i =1 λi α 2
Coeficientul global de schimb de caldura:
1  W  1  W 
k= sau k =
1 δ  
1 m K 
2 1 n δ 1  m 2K  (4)
+ + +∑ i +
α1 λ α 2 α 1 i =1 λi α 2
9.3.2. Perete cilindric
Acesta este cazul conductelor strabatute de un fluid cald si spalate la exterior de un fluid
rece.
Fie d1 diametrul interior si d 2 cel exterior, L , lungimea conductei, iar λ coeficientul de
conductivitate termica al peretelui cilindric. Temperatura fluidului cald t f1 , iar al celui rece t f2 ;
coeficientul de convectie la interior α 1 , iar la exterior α 2 .
9
  Q&

(1 1
) 1 1 1
(
Q& = α t f − t p A1 = α t f − t p πd1L
1
) tf1 − t p1 =
 πd1α 1 L
 − 
t p t p2  Q&  1 d 
Q& = 1 ⇒ t p 1 − t p 2 =  
1
L ln 2
 ln
d2  L  2 πλ d1  (5)
 2πλ d1 
Q&
&
( ) ( )
Q = α 2 t p 2 − t f2 A2 = α 1 t p2 − tf2 πd2 L
t p − tf =
 2 2 πd2α 2 L
Q&  1 1 d 1 

t f1 − tf2 = + ln 2 + (6)
L  πd1α 1 2πλ d1 πd 2α 2 

Q& tf1 − t f2 W 
=  m 
L 1 1 d2 1 (7)
+ ln +
πd1α 1 2πλ d1 πd2α 2
sau
t f1 − t f2 W 
q=  m 
1 1 d2 1 (8)
+ ln +
πd1α 1 2πλ d1 πd 2α 2
Perete cilindric neomogen
t f1 − t f2
q=
1 n 1 d +1 1 (9)
+ ∑ ln i +
πd i α 1 i =1 2πλi di πd i α 2
În cazul unui perete cilindric neomogen cu doua straturi, unul izolat:
tf1 − t f2
q= = f (diz )
1 1 d2 1 d iz 1 (10)
+ ln + ln +
πd1α 1 2πλ d1 2 πλiz d 2 α 2 πd iz
2λiz
f ' (diz ) = 0 ⇒ dizcr = (11)
α2
10
Coeficientul global de transfer de caldura va fi:
1
k=
1 1 d 1 (12)
+ ln 2 +
πd1α 1 2 πλ d1 πd 2α 2
Pentru conducte formate din " n" straturi:
1  W 
k=  m2 K 
1
+ ∑
1 n d
ln i +1 +
1   (13)
πd i α 1 i =1 2πλi di πd i +1α 2
9.3.3. Perete sferic

Se considera un perete sferic cu diametrul interior d1 si
cel exterior d 2 si cu un coeficient de conducte λ . În sfera se
gaseste un fluid cald cu temperatura t f1 , iar în exterior un fluid
cu temperatura tf 2 < tf . Coeficientul de convectie sunt α 1 la
interior si α 2 la exterior. Nu se cunosc temperatura peretelui
t p1 si t p2 .
În regim termic stationar avem:
Q& = Q& conv = Q& cond = Q& conv (14)
( ) ( )
Q& = α 1 tf1 − t p2 A1 = α 1 t f1 − t p2 4πr12 = α 1 t f1 − t p2 πd12( )
t p1 − t p2
Q& =
1 1 1  (15)
 − 
2πλ  d1 d 2 
( ) ( )
Q& = α 2 t p2 − t f2 A2 = α 2 t p2 − tf2 4πr22 = α 2 t p2 − t f2 πd 22 ( )

 &
t − t = Q
 1 f p 1
πd12α 1

 Q&  1 1 1  
− = ⇒ − = & 1 +  −
1
 + 2 
 p1
t t t t Q
 πd α 
(16)

p2
1 1 
p1 f2 2 2 πλ  d1 d2  πd1 α 2
2πλ −   1 1 
  d1 d 2 

 Q&
t p2 − tf2 = 2
 πd 2 α 2
tf1 − t f2
Q& =
1 1 1 1  1 (17)
+  −  + 2
πd1 α 1
2 2 πλ  1
d d2  πd1 α 2
11
Coeficientul global de transfer de caldura:
1
k=
1 1 1 1  1 (18)
+  −  + 2
πd1 α 1 2πλ  d1 d 2  πd1 α 2
2
Perete sferic neomogen:
t f1 − t f2
Q& = [W ]
1 n 1 1 1  1 (19)
+ ∑  −  +
πd i2α 1 n =12πλi  d i d i +1  πα2 d i +1
2
1  W 
k=  m 2 K 
1 n 1 1 1  1 (20)
+ ∑  −  +
πd i2α 1 n =1 2 πλi  i
d d i +1  πα2 di +1
2
12
Compresoare
COMPRESOARE
Compresoarele sunt masini termice destinate maririi presiunii si refularii gazului comprimat,
consumând în acest scop lucru mecanic, functionând dupa principiul ciclului inversat.
Clasificarea compresoarelor:
¦ În functie de existenta sau nu a spatiului vatamator (spatiul care ramâne între capul
pistonului si chiulasa) compresoarele pot fi :
a compresoare teoretice – fara spatiu vatamator;
a compresoare tehnice tine seama de existenta spatiului vatamator.
¦ În functie de valoarea gradului de comprimare β care reprezinta raportul dintre presiune de
p
refulare si presiune de aspiratie β = r , se deosebesc:
pa
a ventilatoare β ≤ 1,1 ;
a suflante β = 1,1 ÷ 2 ,5 ;
a compresoare β > 2 ,5 ;
a compresoare de joasa presiune β ≤ 10 ;
a compresoare de medie presiune β = 10 ÷ 100 ;
a compresoare de înalta presiune β ≥ 100 .
¦ Daca comprimarea are loc în una sau mai multe trepte (etaj) notate cu z:
a compresoare monoetajate z = 1 ;
a compresoare poli sau multietajate z > 1 .
1. Compresorul teoretic cu o treapta de comprimare

În cazul compresoarelor teoretice se admit urmatoarele ipoteze simplificatoare:
a pistonul în cursa lui de la P.M.I (punct mort interior) la P.M.E (punct mort exterior) se
lipeste perfect de capacul cilindrului, prin urmare acest compresor nu are spatiu
vatamator;
a fluidul ce evolueaza în cilindru este un gaz perfect;
a nu exista frecari între piston si cilindru;
a nu exista pierderi de gaz prin spatiul dintre piston si cilindru.
1
Compresoare
Ciclul de functionare al compresorului teoretic este reprezentat în diagrama p − V .
p
pr 3 dp=0 2a 2b 2c Figura alaturata prezinta schematic un astfel de
compresor compus din pistonul P, cilindrul C, biela B,
L1-2a
manivela M si chiulasa CH. În chiulasa sunt montate
pa
4 dp=0 1 supapele de aspiratie (Sa) si de refulare (Sr).
0
pr V
B
Se presupune ca pistonul se afla în P.M.I., ambele
Sr C P M
CH supape fiind închise. Pistonul începe sa se deplaseze
Sa
de la PMI la PME. Prin deplasarea pistonului
pa s
PMI PME presiunea din interiorul cilindrului scade, astfel încât
supapa de aspiratie Sa se deschide (supapa
Diagrama compresorului teoretic
automata cu arc ce se deschide datorita diferetei de
presiune dintre interiorul cilindrului si cea din conducta de aspiratie) si gazul intra din exterior în
interior, având loc aspiratia teoretica izobara pe transformarea 4–1, la presiunea p1 .
În punctul 1 pistonul îsi schimba sensul de deplasare de la PME spre PMI, supapele de aspiratie
Sa si refulare Sr ramân închise, iar pe prima portiune de deplasare are loc comprimarea gazului
din cilindru pana la presiune p2 pe transformarea 1-2, proces care poate fi studiat în trei variante:
- comprimare izoterma 1 − 2a ;
- comprimare politropa (1 < n < κ ) 1 − 2 b ;
- comprimare adiabata 1 − 2c .
În punctul 2 s-a atins presiunea de refulare p2 , se deschide supapa de refulare si prin
deplasarea pistonului în continuare spre PMI gazul este împins de catre piston în rezervorul de gaz
comprimat, având loc evacuarea (refularea) izobara 2-3. Când pistonul atinge capacul cilindrului,
prin deschiderea supapei de aspiratie, simultan cu închiderea supapei de evacuare, are loc
egalizarea presiunilor la volumul teoretic, dupa izocora 3-4.
Distanta între cele douã puncte moarte se numeste cursa pistonului, S, iar volumul dislocat
de piston pe lungimea cursei, se numeste volumul cursei pistonului, Vs (cilindreea).
Lucrul mecanic consumat de compresor L reprezinta suma tuturor lucrurilor mecanice
corespunzatoare fiecarei transformari care compune ciclul.
L = ∑ Li (1)
L = L4 −1 + L1− 2 + L2 − 3 + L3 − 4 (2)
în care:
2
Compresoare
- procesul 4-1 este un proces de curgere izobara si deci lucrul mecanic consumat, L4 −1 ,
este un lucru mecanic de dislocare:

1
L4−1 = ∫ pdV =p1 (V1 − V4 ) = p1V1 (3)
4
- procesul 1-2 este un proces de comprimare cu modificarea stãrii fluidului si în functie de
modul în care are loc aceasta comprimare, lucrul mecanic consumat, L1− 2 , va fi:
¦ comprimarea izoterma 1 − 2a :
V p
L1−2a = p1V1 ln 2 = p1V1 ln 1 (4)
V1 p2
¦ comprimarea politropa 1 − 2 b :
1
L1−2b = (p1V1 − p2V2 ) (5)
n −1
¦ comprimarea adiabata 1 − 2c :
1
(p1V1 − p2V2 )
L1−2c = (6)
κ −1
- procesul 2-3 este un proces de curgere izobara si deci lucrul mecanic consumat, L2 −3 ,
este un lucru mecanic de dislocare:

3
L2a −3 = ∫ pdV =p2 (V3 − V2 ) = − p2V2 a (7)
2
3
L2b −3 = ∫ pdV =p2 (V3 − V2 ) = − p2V2 b (8)
2
3
L2c −3 = ∫ pdV =p2 (V3 − V2 ) = − p2V2c (9)
2
- procesul 3-4 este un proces de egalare izocora a presiunii si lucrul mecanic consumat
este nul:
4
L3 − 4 = ∫ pdV =0 (10)
3
Lucrul mecanic total al compresorului care comprima

- izoterm, este ( p1V1 = p2V2a ):
V2 V
L = p1V1 + p1V1 ln − p2V2a = p1V1 ln 2 = L1 −2 a (11)
V1 V1
- politropic, este:
L = p1V1 +
1
(p1V1 − p2V2 b ) − p2V2 b
n −1
 1  n −1 + 1
L = 1 + (p1V1 − p2V2 b ) = (p1V1 − p2V2 b ) = n (p1V1 − p2V2 b ) = nL1−2b (12)
 n −1 n −1 n −1
- adiabatic, este:
3
Compresoare
L = p1V1 +
1
(p1V1 − p2V2 c ) − p2V2 c
κ −1
κ −1 + 1

L = 1 +
1 
(p1V1 − p2V2 c ) = (p1V1 − p2V2 c ) = κ (p1V1 − p2V2 c ) = κL1− 2c (13)
 κ −1  κ −1 κ −1
Deoarece un ciclu se efectueaza la o rotatie a arborelui cotit (doua curse ale pistonului) si
tinând seama ca turatia n este data în rotatii pe minut, puterea teoretica consumata, este:
P=
Ln
[W ]
60
2. Compresorul tehnic cu piston

Ipoteza facuta la compresorul teoretic, ca pistonul se lipeste de chiulasa cilindrului, nu se
poate realiza constructiv, deoarece tolerantele de executie ale pieselor fac imposibila aceasta
constructie din punct de vedere tehnologic. În plus apar spatii suplimentare prin constructia
supapelor.
La compresorul tehnic exista un spatiu vatamator, V0 , datorita caruia refularea nu se mai
face pâna la volumul zero, iar egalizarea presiunilor este o destindere politropa a gazelor ramase
în spatiul vatamator, dupa care începe faza de aspiratie.
Marimea spatiului vatamator este caracterizata prin gradul de compresie sau coeficientul
spatiului vatamator ε 0 . Acesta se defineste ca fiind raportul dintre volumul spatiului vatamator V0
si volumul cursei pistonului VS , astfel:
V0
ε0 = (14)
VS
Influenta spatiului vatamator asupra debitului refulat de compresor se exprima prin
coeficientul de umplere, care reprezinta raportul dintre volumul de gaz aspirat Va si volumul cursei
pistonului VS :
p
Va
µ= (15)
pr b 3 dp=0 2
VS
L1-2
Ciclul de functionare al compresorului tehnic este
pa a
4 dp=0 1 reprezentat în diagrama p − V .
0
Va V
În punctul 1, pistonul se deplaseaza de la PME la
V0 VS
pr PMI ambele supape fiind închise. Prin deplasarea
Sr C P B M pistonului volumul ocupat de gaz în cilindru se
CH
Sa micsoreaza si are loc comprimarea politropa a
S gazului, dupa transformarea 1-2.
pa
PMI PME În punctul 2 când se atinge presiunea pentru care a
Diagrama compresorului tehnic fost construit compresorul p2 se deschide supapa
4
Compresoare
de refulare, pistonul continua sa se miste spre PMI si împinge în deplasarea lui gazul comprimat în
rezervorul de gaz comprimat = rezervor tampon.
În punctul 3 corespunzator PMI are loc schimbarea sensului de deplasare a pistonului de la

PMI spre PME, dar între pistonul si capacul cilindrului a mai ramas un volum de gaz Va având
presiune mare p2 . În acest moment se închide supapa de refulare, fara a se deschide cea de
aspiratie. Supapa de asipratie se deschide dupa destinderea gazului din spatiul mort pâna la
presiunea p4 . În continuare se produce asipratia. Din cauza existentei spatiului vatamator volumul
aspirat este mai mic decât cilindreea. Prin urmare, debitul compresorului tehnic este mai mic decât
al celui teoretic, la aceeasi cilindree.
Lucrul mecanic necesar pentru efectuarea unui ciclu al compresorului reprezinta diferenta
dintre lucrul mecanic consumat de un compresor teoretic pentru efectuarea ciclului 1-2-b-a-1 si cel
consumat de compresorul teoretic care parcurge ciclul 4-3-b-a-4.
Având în vedere ca raportul de comprimare este acelasi pentru ambele compresoare si
considerând ca transformarile 1-2 si 3-4 sunt politrope, rezulta:
L = nL1− 2 − nL3 − 4 (16)
adica
 n −1   n −1 
n   p  n  n   p  n 
L= p1V1 1 −  2   − p4V4 1 −  2   (17)
n −1   p1   n −1   p1  
   
Deoarece p1 = p4 , p2 = p3 si Va = V4 , rezulta:
 n −1 
 p  n 
p1 (V1 − V4 )1 −  2
n
L=   (18)
n −1   p1  
 
sau
 n −1 
n   p2  n 
L= p1Va 1 −    (19)
n −1   p1  
 
Relatia între gradul de umplere si compresie. Presiunea maxima de compresie

Prin marirea presiunii de refulare de la p'2 la p' '2 , ciclul de functionare al compresorului tehnic se
modifica, volumul de gaz aspirat se diminueaza si ca urmare, se micsoreaza si debitul

compresorului. Exista o presiune maxima p2 max , atunci când curba de compresie se confunda cu
cea de destindere, aria ciclului se reduce la zero, compresorul nu mai debiteaza, el comprima, si
destinde continuu aceeasi cantitate de gaz.
5
Compresoare
p
2max Pentru realizarea unei presiuni mai mare de refulare
p′2 > p2 ,compresorul functioneaza astfel:
p2” 3” 2” - 1 - 2’ – comprimare politropa;
- 2’ – 3’ – refulare izobara;
p2’ 3’ 2’
- 3’ – 4’ – destinderea gazului ramas în V0 ;
p2 3 2
- 4’ – 1 – aspiratia izobara, astfel încât Va' < Va .
L1-2
Pentru o presiune si mai mare p′2′ compresorul
p1
4 4’ 4” 1 functioneaza astfel:
0 - 1 – 2” – comprimarea politropa;
Va” V - 2’’ – 3’’ – refulare izobara;
Va’
Va - 3’’ – 4’’– destinderea gazului ramas în V0 pâna
V0 VS
la presiunea de aspiratie p1 ;
- 4’’ – 1 – aspiratia izobara V 'a' <V a' < Va .
În cazul în care comprimarea are loc pâna la p2 max , V2 max = V0 compresorul functioneaza
astfel:
- 1–2 max – comprimare politropa ;
- 2 max – 1 – destinderea gazului ramas în V0 - destinderea coincide cu comprimarea si
Va = 0 .
Daca în relatia (15) se înlocuieste

Va = V1 − V4 = Vs + V0 − V4 (20)
atunci rezulta,
V V + V0 − V4 V V V
µ= a = S = 1 + ε 0 − 4 = 1 − ε 0 − 4 = 1 + ε0 − ε 0 4 ;
VS Vs VS V0 V3
ε0
(21)
 V0 V0
ε 0 = V ⇒ VS = ε
 S 0
V = V
 0 3
Deoarece transformarea 3-4 este politropa
1 1
V4  p3  n  p2  n (22)
=  =  
V3  p4   p1 
Înlocuind rezulta:
1  1 
 p2  n  p2  n 
µ = 1 + ε 0 − ε 0   = 1 − ε 0   − 1 (23)
 p1   p1  
 
Din aceste, cu conditia gradului de umplere nul, pentru valoarea maxima a presiunii de
compresie, rezulta:
6
Compresoare
 1 
 p n 
1 − ε 0  2 max  − 1 = 0 (24)
 p1  
 
sau
n
1 
p2 max = p1  + 1  (25)
ε
 0 
Relatia (25) permite determinarea presiunii maxime de refulare, într-un compresor având
un singur cilindru.
3. Compresorul în trepte
Apa de racire
R
p2V2
p1V1 px’Tx
pxT1 R.T
II
I
Compresorul în trepte.
Ciclul de functionare al compresorului tehnic este reprezentat în diagramele p − V si T-S.
p T
p2’
p2 c 2” 2 2’ T2’ 2’ px
II
px b x x’ T2 =T x’ 2 x’ p1
I
p1 T=const.
1 T1
a 1 2” x 1
0 0
V S
Gazul aspirat la presiunea constanta p1 , în cilindrul I, este comprimat politropic pâna la o

presiune intermediara p1 < px < p2 dupa ciclul teoretic a-1-x’-b. Dupa refularea din prima treapta,
gazul este racit în racitorul intermediar R la presiunea px , constanta, teoretic pâna la temperatura
7
Compresoare
initiala T1 , dupa evolutia izobara x’-x. În cea de-a doua treapta (cilindrul II), gazul este comprimat
pâna la presiunea de refulare p2 (b-x-2-c) si trimis în rezervorul tampon RT.
Lucrul mecanic necesar pentru efectuarea unui ciclu al compresorului în trepte se

determina însumând lucrurilor mecanice a celor doua trepte de comprimare.
L = LI + LII = nL1− x' + nL x − 2 (26)
 n−1 
1   px'  n 
L1− x' = p1V1 1 −    (27)
n −1   p1  
 
 n−1 
1   p2  n 
Lx − 2 = pxVx 1 −    (28)
n −1   px  
 
Prin înlocuirea relatiilor (27) si (28) în relatia (26), rezulta:
 n −1   n−1 
n  p  n  n  p  n 
L= p1V1 1 −  x'   + p xVx 1 −  2   (29)
n −1   p1   n −1   px  
   
Starile 1 si x aflându-se pe aceeasi izoterma T1 , se poate scrie relatia:
p1V1 = p xVx (30)

Înlocuind relatia (30) în (29) si scriind ca px ′ = p x , rezulta:
 n −1 n−1 
n  p  n  p2  n 
L= p1V1 2 −  x  −    (31)
n −1   p1   px  
 
Presiunea intermediara px poate lua orice valoare între presiunile p1 si p2 . Exista însa o
presiune intermediara optima la care lucrul mecanic consumat în ambele trepte este minim.
Din conditia matematica:
dL
= 0 rezulta px = p1 p2 (32)
dp x
sau
1
p x p2  p2  2 (33)
= = 
p1 p x  p1 
Prin urmare, lucrul mecanic devine:

 n −1 
n  p  2n 
L =2 p1V1 1 −  x   (35)
n −1   p1  
 
Pentru compresorul în mai multe trepte
8
Compresoare
L = LI + LII + LIII + ... + Lz (36)
în care
 n −1 
n   px1  n 
LI = p1V1 1 −    (37)
n −1   p1  
 
 n −1 
n  p  n 
LII = p x1Vx1 1 −  x2   (38)
n −1   p x1  
 
 n −1 
n   p  n 
Lz = p xzVxz 1 −  2   (39)
n −1   pxz  
 
Starile 1, x 1, x 2,….x z se gasesc pe izoterma T1 = ct :
p1V1 = px1Vx1 = p x2Vx 2 = ... = pxzVxz (40)

dar
p x1 px 2 p x 3 p p
= = = ... xz = 2 (41)
p1 px1 p x 2 pxz −1 p xz
z
p2 p x1 p x 2 p2  p x1 
= ... =  (42)
p1 p1 p x1 p z  p1 
Lucrul mecanic total pentru un compresor cu z trepte de comprimare:

 n −1 
n   p  zn 
L=z p1V1 1 −  2   (43)
n −1   p1  
 
9
Motoare cu arderea internă, cu piston
6. MOTOARE CU ARDERE INTERNĂ,

CU PISTON
Motorul cu ardere internă, cu piston, este o maşină termică în care energia chimică
a combustibilului se transformă parţial, prin ardere în interiorul cilindrilor, în lucru mecanic
cedat pistoanelor în mişcare alternativă. Mecanismul bielă – manivelă transformă
mişcarea alternativă a pistoanelor în mişcare de rotaţie a arborelui cotit al motorului.
Principalele avantaje ale motoarelor cu ardere internă, cu piston sunt următoarele:

a au randamentul cel mai ridicat dintre maşinile termice;
a gabarit şi greutate mici;
a pornire şi punere în funcţiune foarte rapidă.
Dezavantaje:
a necesită combustibili superiori, care sunt mai scumpi;
a pentru realizarea mişcării de rotaţie necesită prezenţa unui mecanism motor,
care face ca la puteri mari, construcţia să devină voluminoasă şi complicată;
a nu pot porni singure.
6.1. Clasificarea motoarelor cu ardere internă, cu piston

♦ după natura combustibilului folosit:
- MAI folosind combustibili gazoşi. Aceştia pot fi: naturali (gaz metan şi gazul
de sondă), artificiali (gazul de iluminat, de furnal, etc), lichefiaţi (etilen, butilen
şi propilen, etan, butan şi propan);
- MAI folosind combustibili lichizi. Aceştia pot fi: lichizi uşori (benzină, petrol
etc) şi lichizi grei (motorina);
- MAI folosind combustibili solizi (praf de cărbune).
♦ după locul de formare al amestecului carburant:
- motoare cu formarea amestecului carburant în exteriorul cilindrului, aceasta

făcându-se prin carburaţie, injecţie sau amestecare, iar motoarele rezultate
sunt cu carburator, cu injecţie şi cu gaz;
1
- motoare cu formarea amestecului carburant în interiorul cilindrului. În

această categorie intră motoarele cu aprindere prin comprimare, funcţionând
cu autoaprindere şi motoarele cu grad de comprimare redus şi aprindere
forţată.
♦ după modul de aprindere al amestecului carburant:
- motoare cu aprindere prin scânteie (m.a.s), unde aprinderea de la o sursă

exterioară, în mod provocat, cu ajutorul unei scântei electrice;
- motoare cu aprindere prin comprimare (m.a.c), unde aprinderea

combustibilului este provocată de temperatura ridicată, obţinută prin
comprimarea aerului în cilindru.
♦ după numărul de timpi:
- motoare în doi timpi, la care ciclul se realizează pe durata a două curse a

pistonului sau o rotaţie completa a arborelui cotit;
- motoare în patru timpi, la care ciclul se realizează la patru curse ale

pistonului sau la două rotaţii complete ale arborelui cotit.
♦ după modul de umplere al cilindrilor:
- motoare cu umplere normală (naturală). În acest caz încărcătura proaspătă

care poate fi amestec carburant sau aer, pătrunde în cilindru cu un caracter
de aspiraţie (datorită depresiunii formate în cilindru prin deplasarea
pistonului). Presiunea încărcăturii proaspete este apropiată de cea a
mediului ambiant;
- motoare cu umplere forţată. Presiunea încărcăturii proaspete este mai mare

decât a mediului ambiant fiind realizată prin comprimare într-un agregat
corespunzător (suflantă, compresor etc).
♦ după modul de răcire al cilindrilor motorului:
- motoare cu răcire cu apă;
- motoare cu răcire cu aer.
2
♦ după orientarea în spaţiu al cilindrilor:
- motor în linie, în V, W, X, cu cilindri opuşi şi în stea.
♦ după modul de ardere al amestecului carburant:
- motor cu ardere la volum constant (motor Otto – cu aprindere prin scânteie);
- motor cu ardere la presiune constantă (motor Diesel lent – cu aprindere prin

comprimare);
- motor cu ardere la presiune şi volum constante (motor Diesel rapid – cu

aprindere prin comprimare).
5.2. Construcţia şi funcţionarea motorului în patru timpi cu umplere normală
Funcţionarea unui astfel de motor, cu aprindere prin scânteie şi umplere normală,

poate fi urmărită în figura 6.1.
C - cilindru;
SA SBM
P - piston;
PMI PME
GA
P
K - karter;
A
GE C SBM - sistem bielă –

K
s manivelă;
SE
p DA - deschidere supapă
Sfarsitul arderii
De
admisie;
Aprindere st i
nd
er
e
DE - deschidere supapă
Co DE
mp
r im
evacuare;
ar
e
DA Evacuare
patm PMI - punct mort inferior;
Admisie
PMI PME
V
PME - punct mort superior.
Fig. 6.1.
La deplasarea pistonului P de la PMI la PME se deschide supapa de admisie SA

şi prin galeria de admisie GA pătrunde în cilindru amestecul carburant format din amestec
de aer şi combustibil sau aer. La deplasarea în continuare a pistonului de la PME la PMI
are loc comprimarea amestecului carburant şi într-un punct A (avans la aprindere) are loc
aprinderea prin scânteie a amestecului. În urma aprinderii amestecului se creează o
presiune şi o temperatură ridicate care vor deplasa pistonul de la PMI la PME . La
3
deplasarea pistonului de la PME la PMI are loc evacuarea gazelor de ardere arse prin
galeria de evacuare GE , evacuare care este corelată cu deschiderea supapei de
evacuare SE .
Pentru îmbunătăţirea performanţelor motorului deschiderile supapelor au loc cu
avans (pentru ca amestecul carburant când ajunge la supapa de admisie să aibă secţiune
maximă de admisie) şi cu întârziere.
Volumul minim ocupat de gazele de ardere din cilindru se numeşte volumul camerei
de ardere sau volumul de comprimare V0 , poziţia corespunzătoare fiind PMI .
Volumul maxim al cilindrului ocupat de gaze se numeşte volumul total al cilindrului
Va , poziţia pistonului fiind PME .
Volumul descris de piston în cursa s , între punctele moarte se numeşte cilindree

sau capacitate cilindrică Vs .
Suma cilindreelor tuturor cilindrilor (când motorul este policilindric) constituie
cilindreea totală sau litrajul , adică:
Vt = iVs (6.1)
unde: i - numărul de cilindri.

Raportul dintre volumul maxim al cilindrului şi cel minim se numeşte raport de comprimare:
Va
ε= (6.2)
V0
6.3. Ciclurile teoretice ale motoarelor cu ardere internă, cu piston

Fenomenele reale, care au loc în timpul funcţionării motoarelor cu ardere internă,
cu piston, sunt complexe dacă se ţine seama de modificarea atât a stării cât şi a
compoziţiei fluidului motor, de schimbul variabil de căldură între fluidul din cilindru şi pereţii
acestuia, de existenţa frecărilor, de schimburile de direcţie şi viteză ale fluidului, de fazele
de ardere etc.
Cu scopul de a studia influenţa tuturor acestor factori asupra economicităţii

motorului s-au admis anumite ipoteze simplificatoare privind funcţionarea şi comportarea
fluidului de lucru, adică s-au conceput anumite cicluri teoretice de referinţă, în aşa fel încât
parametrii acestora să poată fi determinaţi prin calcul. Dintre aceste ipoteze cele mai
importante ar fi:
• motorul funcţionează cu gaz perfect, asemănător aerului;
4
• căldurile specifice c p şi cv sunt constante;
• cilindrul conţine în tot cursul ciclului o cantitate de fluid constantă şi cu aceeaşi

compoziţie chimică;
• producerea de căldură prin ardere este considerată ca o introducere de căldură
din exterior, iar cedarea de căldură prin evacuarea gazelor arse se consideră ca o
răcire în contact cu o sursă rece;
• se presupune că procesele de comprimare şi destindere sunt adiabate.
Ciclul teoretic reprezintă deci o schemă termodinamică simplificată a ciclului de

funcţionare al motorului, servind drept termen de comparaţie pentru motoarele reale, în
scopul aprecierii gradului de perfecţiune ale proceselor reale de lucru şi a evidenţierii
mijloacelor necesare pentru îmbunătăţirea funcţionării motoarelor şi a creşterii
randamentelor proceselor lor ciclice.
Alegând drept criteriu natura transformării prin care se introduce căldura în ciclul
motor, ciclurile teoretice se împart în trei grupe:
• ciclul cu ardere la volum constant (izocoră), caracteristic motoarelor cu aprindere
prin scânteie MAS;
• ciclul cu ardere la presiune constantă (izobară), caracteristic motoarelor cu
aprindere prin comprimare M.A.C. lente;
• ciclul cu ardere mixtă (izocoră şi izobară) caracteristic motoarelor cu aprindere
prin comprimare M.A.C rapide .
6.3.1. Ciclul teoretic al motorului cu ardere la presiune şi volum constante

Q3-4
p T -4
Q3
3 4 4
Q2-3 3
2
3
Q=0 5
2-
Q
L Q
5 2
Q=0
Q5-1
Q5-1
0 1 1
V S
V0 Vs
Va
Reprezentarea motorului cu ardere mixtă în diagramele p-V şi T-S.
5
Ciclul teoretic al motorului în pareu timpi cu ardere mixtă este compus din
următoarele transformări:
− 0-1 admisia izobară;
− 1-2 comprimarea adiabată;
− 2-3 arderea izocoră;
− 3-4 ardere izobară;
− 4-5 destinderea adiabată;
− 5-1 evacuarea liberă izocoră;
− 1-0 evacuarea forţată izobară.
Parametrii caracteristici ai acestui ciclu sunt:

• raportul de comprimare:
Va V1
ε= = (6.3)
Vo V2
• raportul de creşterea al presiunii în timpul arderii la presiune constantă:

p3
λ= (6.4)
p2
• raportul de injecţie în timpul arderii la volum constant:

V4
ρ= (6.5)
V3
Randamentul termic al acestui ciclu se poate determina cu formula generală:

Q0
ηt = 1 − . (6.6)
Q
în care:
Q - căldura primită de la sursa caldă;
Q0 - căldura cedată sursei reci (luată în valoare absolută, deoarece conform
convenţiei de semne este negativă).
Pentru ciclul dat:
Q5 −1
ηt = 1 − . (6.7)
Q2 − 3 + Q3 − 4
Exprimând cantităţile de căldură ce apar în relaţia (6.7) după formulele

corespunzătoare unor schimburi de căldură ce apar în timpul transformărilor izocore şi
izobare, se obţine:
6
Q2 − 3 = mcv (T3 − T2 ) . (6.8)

Q3 − 4 = mc p (T4 − T3 ) . (6.9)
Q5 −1 = mcv (T1 − T5 ) sau Q5 −1 = mcv (T5 − T1 ) . (6.10)
Înlocuind în expresia randamentului rezultă:
mcv (T5 − T1 ) T5 − T1
ηt = 1 − =1 − . (6.11)
mcv (T3 − T2 ) + mc p (T4 − T3 ) (T3 − T2 ) + κ (T4 − T3 )
Exprimarea temperaturilor, ce apar în relaţia randamentului, se pot determina din
transformările ce compun ciclul, în funcţie de temperatura T1 , astfel:
− din adiabata 1-2:
T1V1k −1 = T2V2k −1 ; (6.12)
şi deci:
k −1
V 
T2 = T1  1  = T1ε k −1 . (6.13)
 V2 
− din izocora 2-3:

T3 p3
= =λ; (6.14)
T2 p2
în care:
T3 = λT2 = λε k −1T1 . (6.15)
− din izobara 3-4:

T4 V4
= =ρ; (6.16)
T3 V3
în care:
T4 = ρT3 = ρλε k −1T1 . (6.17)

k −1 k −1 k −1
T5  V4  V V V  ρ
=  ; T5 = T4  4 3 2  = T4   = λρ kT1 . (6.18)
T4  V5   V3 V2 V1  ε 
Înlocuind valorile astfel găsite se obţine pentru randament expresia:

λρ k − 1
ηt = 1 −
(
ε k −1 (λ − 1) + κλ ρ κ − ε κ −1 ) (6.19)
Lucrul mecanic produs de motor, L , este diferenţa între cantitatea de căldură

introdusă în ciclu Q2 − 3 + Q3 − 4 şi cea evacuată Q5 −1 , adică:
L = Q2 − 3 + Q3 − 4 − Q5 −1 . (6.20)
sau ţinând seama de expresiile (6.8), (6.9) şi (6.10) rezultă:
7
L = mcv (T3 − T2 ) + mc p (T4 − T3 ) − mcv (T5 − T1 ) = mcv (T3 − T2 + κT4 − κT3 − T5 + T1 ) =
=m
κ −1
R
(
T1 λε x −1 − ε x −1 + κλρ κ − κε κ −1 λ − λρ κ + 1 )
=
p1V1
κ −1
[ε κ −1
(λ − 1) + κλ (ρ κ )
− 1 ε κ −1 − λρ κ + 1 =] (6.21)
p1Vs ε
κ −1 ε −1
[ (
ε κ −1 (λ − 1) + κλ ρ κ − 1 ε κ −1 − λρ κ + 1 ) ]
6.3.2.Ciclul teoretic al motorului cu ardere la volum constant

Ciclul teoretic al motorului cu ardere la volum constant este compus din
următoarele transformări:
− 2-3 arderea izocoră;
p 3 T
3
Q2-3
Q2-3
2 Q=0 4
L
4 Q
2
Q=0
Q4-1
Q4-1
0 1 1
V S
V0 Vs
Va
Reprezentarea motorului cu ardere la volum constant în diagramele p-V şi T-S
Parametrii caracteristici ai acestui ciclu, sunt:

Vm V1
ε= = . (6.30)
Vc V2
• raportul de creşterea al presiunii în timpul arderii la volum constant:

p3
λ= . (6.31)
p2
Randamentul termic al acestui ciclu se poate determina cu formula generală:
8
Q0
ηt = 1 − . (6.32)
Q
în care:
Q - căldura primită de la sursa caldă;
Q0 - căldura cedată sursei reci (luată în valoare absolută, deoarece conform
convenţiei de semne este negativă).
Pentru ciclul dat:
Q4 −1
ηt = 1 − . (6.33)
Q2 − 3
Exprimând cantităţile de căldură ce apar în relaţia (6.33) după formulele

corespunzătoare unor schimburi de căldură ce apar în timpul unor transformări izocore se
obţine:
Q2 − 3 = mcv (T3 − T2 ) . (6.34)
Q4 −1 = mcv (T1 − T4 ) sau Q4 −1 = mcv (T4 − T1 ) . (6.35)
Înlocuind în expresia randamentului rezultă:
mcv (T4 − T1 ) T − T1
ηt = 1 − =1 − 4 . (6.36)
mcv (T3 − T2 ) T3 − T2
Temperaturile se pot determina din transformările ce compun ciclul, în funcţie de

temperatura T1 , astfel:
T1V1k −1 = T2 V2k −1 ; (6.37)
sau
k −1
V 
T2 = T1  2  = T1ε k −1 . (6.38)
 V1 
− din izocora 2-3:

T3 p3
= =λ; (6.39)
T2 p2
şi
T3 = λT2 = λε k −1T1 . (6.40)

T3 V3k −1 = T4 V4k −1 ; (6.41)
sau
9
k −1 k −1
V  V  T
T4 = T3  3  = T3  2  = k3−1 = λT1 . (6.42)
 V4   V1  ε
Prin înlocuirea temperaturilor, în expresia randamentului se obţine:
λT1 − T1 1
ηt = 1 − k −1k −1
= 1 − k −1 . (6.44)
λε T1 − ε T1 ε
Lucrul mecanic produs de motor, L , este diferenţa între cantitatea de căldură

introdusă în ciclu Q2 − 3 şi cea evacuată Q4 −1 , adică:
L = Q2 − 3 − Q4 −1 . (6.45)
sau ţinând seama de expresiile (6.33) şi (6.34) rezultă:
L = mcv (T3 − T2 ) − mc v (T4 − T1 ) = mcv (T3 − T2 − T4 + T1 ) =
=m
p
x −1
( )
pV
T1 λ ε x −1 − ε x −1 − λ + 1 = 1 1 (λ − 1) ε x −1 − 1
x −1
( ) (6.46)
Volumul V1 se poate exprima în funcţie de cilindree VS şi raportul de comprimare,

din sistemul de relaţii:
 V1
ε = ;
 V2 (6.47)
V = V + V .
 1 2 s
obţinându-se:
εVs
V1 = . (6.48)
ε −1
şi deci lucrul mecanic va fi:
L=
p1Vs ε
κ −1ε −1
(λ − 1) ε x −1 − 1 . ( ) (6.49)
Randamentul exergetic se calculează cu relaţia:

EQ0
ηe = 1 − . (6.50)
EQ
unde:
T1 = T0 ; (6.51)
0
EQ0 = θ m Q0 = (λ − 1 − lnλ )m
& cv T0 ; (6.52)
0 T0 lnλ
θm =1 − =1 − ; (6.53)
0
Tm λ −1
0 Q0 Q41 λ −1
Tm = = = T0 ; (6.54)
∆S 0 ∆S41 lnλ
∆S41 = m& cv lnλ ; (6.55)

şi
10
[
EQ = θ m Q = ε x −1 (λ − 1) − lnλ m ]
& cv T0 ; (6.56)
T0 lnλ
θm = 1 − = 1 − x −1 ; (6.57)
Tm ε (λ − 1)
Q Q ε x −1 (λ − 1)
Tm = = 23 = T0 ; (6.58)
∆S ∆S23 lnλ
∆S23 = m& cv lnλ ; (6.59)

După înlocuiri şi calcule se obţine:
ηe =
(λ − 1)(ε x −1 − 1) ;
(6.60)
ε x −1 (λ − 1) − lnλ
6.3.3. Ciclul teoretic al motorului cu ardere la presiune constantă

Ciclul teoretic al motorului în patru timpi cu ardere la presiune constantă este
compus din următoarele transformări:
− 2-3 arderea izobară;
Q2-3
p T
2 3 3
2 -3
Q
Q=0 4
L
Q=0
4 2 Q
Q4-1
Q4-1
0 1 1
V S
V0 Vs
Va
Reprezentarea motorului cu ardere la presiune constantă în diagramele p-V şi T-S
Mărimile caracteristice ale acestui ciclu, sunt:

11
Va V1
ε= = ; (6.61)
V0 V2
• raportul de injecţie:
V3
ρ= ; (6.62)
V2
Randamentul termic al acestui ciclu va fi:

Q0 Q4 −1
ηt = 1 − =1 − ; (6.63)
Q Q2 − 3
în care:
Q2 − 3 = mc p (T3 − T2 ) ; (6.64)
şi
Q4 −1 = mcv (T4 − T1 ) . (6.65)
Deci:
mcv (T4 − T1 ) T − T1
ηt = 1 − =1 − 4 . (6.66)
mc p (T3 − T2 ) k (T3 − T2 )
unde:
k : exponent adiabatic.
Exprimarea temperaturilor, ce apar în relaţia randamentului se face în mod analog
cu ciclul motorului cu ardere la volum constant, astfel :
T1V1k −1 = T2V2k −1 ; (6.67)
şi deci:
k −1
V 
T2 = T1  1  = T1ε k −1 . (6.68)
 V2 
− din izobara 2-3:

T3 V3
= = ρ; (6.69)
T2 V2
în care:
T3 = ρT2 = ρε k −1T1 . (6.70)

k −1 k −1 k −1
V  V V  ρ
T4 = T3  3  = T3  3 2  = T3   = ρ kT1 . (6.71)
 V4   V2 V4  ε 
12
Înlocuind valorile astfel găsite se obţine pentru randament expresia:

ρk −1
ηt = 1 − . (6.72)
kε k −1 (ρ − 1)
Lucrul mecanic produs de un motor ce funcţionează după un astfel de ciclu este:

L = Q2 − 3 − Q4 −1 = mc p (T3 − T2 ) − mcv (T4 − T1 ) = mcv (kT3 − kT2 − T4 + T1 ) =
=m
R
k −1
( )
pV
[
T1 k ρε k −1 − kε k −1 − ρ k + 1 = 1 1 kε k −1 (ρ − 1) − ρ k − 1 .
k −1
( )] (6.73)
Procedând analog ca la motorul cu ardere la V = const . obţinem:

(
EQ0 = ρ k − 1 − ln ρ k m
& cv T0 . ) (6.74)
0 k ln ρ
θm =1 − . (6.75)
ρk −1
0 ρk −1
Tm = T0 . (6.76)
k ln ρ
∆S41 = ∆S23 = k m& cv ln ρ . (6.77)

şi
[
EQ = E k −1 (ρ − 1) − ln ρ k m
& cv T0 . ] (6.78)
ln ρ
θm = 1 − . (6.79)
ε k −1
(ρ − 1)
ε k −1 (ρ − 1)
Tm = T0 . (6.80)
ln ρ
Cu acestea, randamentul exergetic devine :
ηe =
k ε k −1 (ρ − 1) − ρ k − 1( ). (6.81)
kε k −1
(ρ − 1) − k ln ρ
13
Principiul al doilea al termodinamicii
5. PRINCIPIUL AL DOILEA AL TERMODINAMICII
5.1. Cicluri termodinamice. Randament termic. Eficienţă termică.

Se numeşte ciclu termodinamic o succesiune de p
Q
transformări în urma cărora sistemul termodinamic
2
revine la starea iniţială fără a trece de mai multe ori a
prin aceleaşi stări intermediare.

b
1
În diagrama p −V un ciclu termodinamic se
Q0
reprezintă printr-o curbă închisă. V
În funcţie de sensul de parcurgere al ciclului, se deosebesc:
■ Cicluri directe sau motoare în care sensul de parcurgere este cel al acelor de
ceasornic. Aceste cicluri produc lucru mecanic (cedează lucru mecanic spre
exterior) de unde şi denumirea de motoare.
■ Cicluri indirecte, inversate sau generatoare în care sensul de parcurgere este cel
trigonometric sau în sens invers acelor de ceasornic. Aceste cicluri sunt
consumatoare de lucru mecanic (primeşte lucru mecanic din exterior).
p p
Q3-4 Q2-3
3 4 3 2
Q2-3
2 dQ=0 Lc dQ=0
Lc dQ=0
dQ=0 5
Q5-1 4 1
1
Q4-1
V V
Ciclu direct. Ciclu inversat.
Conform primului principiu al termodinamicii δQ = dU + δL , prin integrare rezultă:
∫ δQ = ∫ dU + ∫ δL (5.1)
Deoarece energia internă este o mărime de stare, variaţia ei pentru o transformare
închisă este nulă, deci:
∫ dU = ∫ mcv dT = 0 (5.2)
Prin urmare, rezultă:
1
∫ δQ = ∫ δL = L (5.3)
Dacă se notează cu Q căldura primită de ciclu pe porţiunea 1 − a − 2 şi cu
Q0 căldura cedată de ciclu pe porţiunea 2 − b − 1 , rezultă:
∫ δQ = Q − Q0 (5.4)
şi
L = Q − Q0 (5.5)
Se numeşte randament termic al ciclului, ηt , raportul dintre lucru mecanic produs
şi căldura introdusă în ciclul motor, adică:
L Q − Q0 Q0
ηt = = =1− (5.6)
Q primit Q Q
În cazul parcurgerii ciclului în sens opus, adică în cazul unui generator, încălzirea
agentului de lucru se efectuează de la sursa rece, pe porţiunea b − 2 − a , iar răcirea are
loc pe porţiunea 1 − a − 2 căldura fiind cedată spre sursa caldă. Este cazul maşinilor
frigorifice. Aspectul economic al funcţionării unei astfel de maşini se exprimă prin
eficienţa frigorifică, ε f , care se defineşte prin raportul dintre căldura cedată şi lucru
mecanic consumat.
Q0
εf = (5.7)
L
În cazul pompelor termice, eficienţa se defineşte astfel:

Q
ε p.c = (5.8)
L
5.2. Ciclul Carnot

Valoarea randamentului termic depinde de transformările din care se compune
ciclul.
Ciclul cu randament maxim a fost imaginat de către Sadi Carnot şi este compus
din două adiabate şi două izoterme. Agentul de lucru primeşte căldura Q în timpul
destinderii izoterme 1 − 2 şi cedează căldura Q0 în timpul comprimării izoterme 3 − 4 .
Se poate scrie:
V p
Q = Q12 = mRT ln 2 (5.9) 1 Q1-2
V1
V V dQ=0 2 T=ct.
Q0 = Q34 = mRT0 ln 4 = −mRT0 ln 3 (5.10)
V3 V4
V V 4 dQ=0
mRT0 ln 3 T0 ln 3 T0=ct.
Q V4 V4
ηt = 1 − 0 = 1 − =1 − (5.11) Q3-4 3
Q V V
mRT ln 2 T ln 2 V
V1 V1
2
Ţinând seama că punctul 1 şi 4 respectiv 2 şi 3 se găsesc pe transformări adiabate, se

pot scrie:
T1V1κ −1 = T4V4κ −1 = cons tan t ;
(5.9)
κ −1 κ −1
T2V2 = T3V3 = cons tan t
sau
1 1
V4  T1  κ −1  T  κ −1
=  =   ;
V1  T4   T0  (5.10)
1 1
V3  T2  κ −1  T  κ −1
=  =  
V2  T3   T0 
de unde rezultă:
V4 V3 V V
= sau 3 = 2 (5.11)
V1 V2 V4 V1
ceea ce permite simplificarea expresiei randamentului termic:
T0 (5.12)
ηt = 1 −
T
5.3. Entropia
Indicarea sensului preferat al fenomenelor nu este posibilă pe baza primului
principiu al termodinamicii. Principiul al doilea al termodinamicii va da răspuns la
această problemă arătând că în cadru unui sistem închis desfăşurarea proceselor au
loc în sensul în care se produce creşterea entropiei. De asemenea, principiul al doilea
stabileşte şi condiţiile în care căldura se transformă în lucru mecanic.
Se introduce o nouă mărime de stare, entropia, definită prin expresia:
δQ δq (5.13)
dS = şi ds = .
T T
Expresia matematică a principiului al doilea al termodinamicii este:
δQ  J  (5.14)
dS ≥ K  ,
T  
semnul egal referindu-se la procese reversibile, iar semnul inegalităţii la procese
ireversibile
Funcţia S este o mărime de stare şi variaţia ei nu depinde de drumul parcurs, ci
numai de starea finală şi iniţială.
2 2
δQ (5.15)
∫T = S2 − S1 sau δQ = TdS sau Q12 = ∫ TdS
1 1
Procesele reale, ireversibile, se desfăşoară în sensul creşterii entropiei, adică:
S2 − S1 > 0 . (5.16)
Pentru gaze ideale, se pot scrie următoarele relaţii:
3
δQ dU + δL mcv dT + pdV dT p dV dT dV (5.17)
dS = = = = mcv + = mcv + mR
T T T T T V T V
p mR V mR
Din ecuaţia de stare pV = mRT rezultă = respectiv = . Astfel variaţia
T V T p
entropiei, devine:
T V
S2 − S1 = mcv ln 2 + mR ln 2 (5.18)
T1 V1
Printr-un raţionament analog, folosind cea de-a doua expresie a primului
principiu a termodinamicii, se obţine:
δQ dH + δLt mc pdT − Vdp dT V dp dT dp (5.19)
dS = = = = mc p − = mc p − mR
T T T T T p T p
sau
T p
S2 − S1 = mc p ln 2 − mR ln 2 (5.20)
T1 p1
În general:
δQ mcn dT (5.21)
dS = =
T T
sau
T n − κ T2
S2 − S1 = mc n ln 2 = mcv ln (5.22)
T1 n − 1 T1
unde:
cn : căldură specifică politropică.
5.4. Diagrame entropice

Deoarece entropia este o mărime de stare ea poate fi utilizată pentru întocmirea
diagramelor termodinamice.
Diagramele la care una din coordonate este entropia se numeşte diagrama
entropică. Dintre acestea o largă utilizare o are diagrama temperatură – entropie, T − S .
Orice transformare de stare reversibilă reprezentată în diagrama p − V poate fi
transpusă în diagrama T − S .
Dacă în diagrama p − V aria de sub curbă reprezintă lucru mecanic schimbat de
gaz, în diagrama T − S aria de sub curbă reprezintă schimbul de căldură în timpul
transformării respective.
4
Reprezentarea transformării politope în diagrama T − S T 1<n<k 0<n<

Conform principiului al doilea al termodinamicii:
δQ dU + δL dH + δLt (5.26)
dS = = =
T T T A
În cazul transformării politrope:
T
δQ = mcn dT (5.27) pol
C Stg B S
Prin urmare:
δQ mcn dT (5.28)
dS = =
T T
dT dT T
tgα pol = = =
dS mc n dT mc n
n −κ (5.23)
T Stg = mc n = mcv
AC T n −1
tgα pol = =
BC Stg
Prin particularizarea indicelui politropic n se obţin celelalte transformări simple:

- n = 0 - transformare izobară (p = const .) ⇒ Stg , p = mcV κ = mc p ; în diagrama T − S ,
transformarea izobară se reprezintă printr-o curbă exponenţială.

- n → ±∞ - transformare izocoră (V = const .) ⇒ Stg ,V = mcV < mc p = m(cV + R ) = Stg ,p ; în
diagrama T − S , transformarea izocoră se reprezintă printr-o curbă mai înclinată decât

cea a transformării izobare.
- n =1 - transformare izotermă (T = const .) ⇒ Stg ,T = ∞ ; în diagrama T −S,
transformarea izotermă se reprezintă printr-o paralele la abcisa S (axa 0 s ).

- n = κ - transformare adiabată (dQ = 0.) ⇒ Stg ,Q = 0 ; în diagrama T − S , transformarea
adiabată se reprezintă printr-o paralele la ordonata T (axa 0T ).
T dQ=0 dV=0
dp=0
n=1
dT=0
n=0
n=
n=k
5
Reprezentarea ciclului Carnot în diagrama T − S
Ciclul Carnot fiind compus din două
T
1 2 adiabate şi două izoterme, în diagrama T − s , se
T
transformă într-un dreptunghi, astfel:
Q- Q0 Randamentul termic al ciclului este:
T0 L Q − Q0 T (s2 − s1 ) − T0 (s2 − s1 )
4 3 ηt = = =
Q Q T (s2 − s1 )
T − T0 T (5.24)
S1=S4 S2=S3 S = =1 − 0
T T
5.5. Formulări ale principiului al doilea al termodinamicii

Principiul al doilea al termodinamicii constituie ca şi primul principiu o lege a
naturii.
Prima formulare a principiului al doilea al termodinamicii a fost dată de către Sadi
Carnot:
a O maşină termică nu poate produce în mod continuu lucru mecanic, decât dacă
agentul termic schimbă căldură cu două surse de căldură, cu temperaturi diferite.
Din această primă formulare rezultă imposibilitatea transformării integrale a căldurii
în lucru mecanic (în mod continuu).
A doua formulare a celui de al doilea principiu al termodinamicii a fost dată de către
Rudolf Clausius, în 1850:
a Căldura nu poate trece de la sine (în mod natural) de la un corp cu temperatură
scăzută la un corp cu temperatură mai ridicată.
Din acest enunţ nu se exclude posibilitatea trecerii de la un corp rece la un corp
cald. Dar acest proces nu se produce de la sine în natură, şi numai printr-un consum de
lucru mecanic din exterior, deci în urma unor modificări ale condiţiilor exterioare (cazul
pompelor de căldură şi al instalaţiilor frigorifice).
A treia formulare a principiului al doilea aparţine lui W. Thomson:
a Un perpetuum mobile de speţa a–II-a este imposibil.
Din formulările lui Carnot şi Clausius rezultă că într-o maşină termică, căldura nu se
poate transforma integral în lucru mecanic. În cazul maşinilor şi instalaţiilor termice
aprecierea, din acest punct de vedere, se face prin randamentul termic. Acesta însă nu
ţine seama de o serie de factori cum ar fi starea sistemului, natura energiei consumate,
ireversibilitatea proceselor şi starea mediului ambiant, motive pentru care se introduc
noţiunea de exergie şi anergie.
6
5.6. Exergie şi anergie

Valoarea de utilizare a unei energii depinde nu numai de cantitatea acesteia ci şi
de gradul de transformabilitate într-o altă formă de energie.
Exergia, E , este cantitatea maximă de energie care, pentru o stare dată a
mediului ambiant, în condiţii de reversibilitate totală a proceselor, se poate transforma în
oricare altă formă de energie.
Anergia, A , este energia care, chiar în condiţiile de reversibilitate totală a
proceselor, pentru o stare dată a mediului ambiant, nu se poate transforma în exergie,
nici măcar parţial.
Energia, W , poate fi deci considerată ca fiind formată din exergie şi anergie.
În aceste condiţii primul principiu al termodinamicii se poate formula astfel:
a Într-un sistem închis suma dintre exergie şi anergie este constantă:
W = E + A = const . (5.25)
Al doilea principiu al termodinamicii este :
a Este imposibilă transformarea anergiei în exergie, sau, în procesele ireversibile
exergia se transformă în anergie.
Deoarece în procesele din maşinile termice interesează transformarea căldurii în
lucru mecanic, se definesc:
- exergia căldurii, EQ :
 T 
EQ = 1 − 0  ⋅ Q , (5.26)
 T 
- anergia căldurii, AQ :
T (5.27)
AQ = 0 ⋅ Q ,
T
deci,
Q = EQ + AQ . (5.28)
unde:
T şi T0 : temperaturile absolute ale sursei calde, respectiv reci.
7
4. TRANSFORMĂRI DE STARE SIMPLE,
DESCHISE ALE GAZELOR IDEALE
Transformarea de stare simplă deschisă reprezintă procesul termodinamic în

cursul căruia variaţia parametrilor de stare se face după o aceeaşi lege, neschimbată,
din starea iniţială până în starea finală, diferită de cea iniţială.
Ecuaţia caracteristică de stare este satisfăcută pe tot parcursul transformării.
Analiza transformărilor simple înseamnă stabilirea ecuaţiilor transformării, deter-
minarea lucrului mecanic, lucrului tehnic şi a schimbului de căldură.
4.1. Transformarea izocoră

Transformarea izocoră este transformarea în timpul căreia volumul rămâne
constant, adică:
V = const . şi dV = 0 . (4.1)
În acest caz, lucrul mecanic exterior este nul. Căldura schimbată într-un astfel de
proces este transformată în întregime în variaţia de energie internă a sistemului,
materializată prin variaţia presiunii şi temperaturii sistemului. Un exemplu de astfel de
sistem este un vas închis încălzit.
Utilizând ecuaţia termică de stare rezultă:
p mR (4.2)
= = const .
T V
2
L12 = ∫1 pdV = 0 ; (4.3)
Lt12 = − ∫1 Vdp = V (p1 − p2 ) = A122′1′ ; (4.4)

2
2 2
Q12 = ∫1 dU − ∫1 dL = U 2 − U1 = mcv (T2 − T1 ) = A122′1′′ . (4.5)
Variaţia de entropie:
T p
S2 − S1 = mcv ln 2 = mcv ln 2 , (4.6)
T1 p1
sau
S = mcv ln T + const . (4.7)
Ecuaţiile (4.1) şi (4.7) permit reprezentările transformării în coordonate p − V şi respectiv
T −S.
1
p 1
T
1’ 1
Lt1-2
2
2’ 2 Q1-2
V1 = V2 V 2’ 1’ S
Fig. 4.1. Reprezentarea transformării izocore Fig. 4.2. Reprezentarea transformării izocore
în diagrame p-V în diagrama T-S
4.2. Transformarea izobară

O transformare izobară are loc la presiune constantă:
p = const . şi dp = 0 . (4.8)
Ţinând seama de ecuaţia caracteristică de stare rezultă:
V mR (4.9)
= = const .
T p
L12 = ∫1 pdV = p(V2 − V1 ) = A122′1′ ; (4.10)
2
2
Lt12 = − ∫1 Vdp = 0 ; (4.11)
Q12 = ∫1 dH + ∫1 δLt = H 2 − H1 = mc p (T2 − T1 ) = A122′1′ . (4.12)

2 2
Variaţia de entropie, rezultă:

T V (4.13)
S2 − S1 = mc p ln 2 = mc p ln 2 ,
T1 V1
sau:
S = m ⋅ c p ln T + const. , (4.14)
ceea ce în coordonate T − S este tot o curbă logaritmică.
p T
1 2
p1 = p2
1
L1-2
2
Q1-2
1’ 2’ V 2’ 1’ S
Fig. 4.3. Reprezentarea transformării izobare Fig. 4.4. Reprezentarea transformării izobare
Reprezentările grafice în cele două diagrame rezultă din relaţiile (4.9) şi (4.14),
redate în figurile 4.3 şi 4.4.
2
În diagrama T − S atât izocora cât şi izobara sunt curbe logaritmice având
pantele proporţionale cu căldurile specifice.
4.3. Transformarea izotermă

Conform definiţiei, parametrul care se menţine constant este temperatura, deci:
T = const . şi dT = 0 . (4.15)
Un exemplu de astfel de transformare apare într-un cilindru închis în contact
termic perfect cu mediul ambiant. Lucrul mecanic produs de piston este obţinut din
căldură, care este primită din mediul ambiant, temperatura rămânând constantă.
O altă ecuaţie se obţine cu ajutorul ecuaţiei caracteristice de stare şi este:
pV = mRT = const . (4.16)
ceea ce în coordonatele p − V înseamnă o hiperbolă echivalentă, care are ca asimptote
axele de coordonate.
2 2 mRT V p
L12 = ∫1 pdV = ∫1 d V = mRT ln 2 = mRT ln 1 = A12 2 ′1
v V1 p2
; (4.17)
2 dV 2 V p
L12 = ∫1 pdV = p1V1 ∫1 = p1V1 ln 2 = p1V1 ln 1
v V1 p2
2 2 mRT p p V
Lt12 = − ∫1 Vdp = − ∫1 dp = −mRT ln 2 = mRT ln 1 = mRT ln 2 = L12 = A122′′1′′ ; (4.18)
p p1 p2 V1
( Lt12 = L12 deoarce hiperbola este echilateră);
2 2 2 2
Q12 = ∫ dU + ∫ δL =L12 = Lt12 = A1221 , ( ∫ dU = ∫ mcV dT = 0 ) (4.19)
1 1 1 1
( ∆U şi ∆H în relaţiile primului principiu al termodinamicii sunt zero).
Din principiul al doilea al termodinamicii:
Q12 = ∫1 TdS = T (S2 − S1 ) .

2 (4.20)
Variaţia de entropie se obţine :
V p (4.21)
S2 − S1 = mR ln 2 = mR ln 1 .
V1 p2
Reprezentările grafice ale transformării izoterme sunt date în fig.4.5 şi fig.4.6.
p
1 T
1” 1 2
T1 =T2
Lt1-2
Q1-2
2
2”
L1-2
1’ 2’ V S
1’ 2’
Fig. 4.5. Reprezentarea transformării izoterme Fig. 4.6. Reprezentarea transformării izoterme
3
4.4. Transformarea adiabată

Transformarea adiabată se defineşte ca transformarea pe parcursul căreia nu se
efectuează schimb de căldură cu exteriorul:
Q12 = 0 şi dQ = 0 . (4.22)
Un exemplu de astfel de transformare apare într-un cilindru închis izolat din
punct de vedere termic cu mediul ambiant. Lucrul mecanic produs de piston este obţinut
din energia internă a sistemului.
Din ecuaţiile primului principiu al termodinamicii împreună cu ecuaţiile calorice de
stare, rezultă:
δQ = mcV dT + pdV

δQ = mc p dT − Vdp
respectiv
cp V dp dV dp
k= =− ⇒ kpdV + Vdp = 0 ⇒ k + = 0 ⇒ k ln V + ln p = const . ,
cV p dV V p
Rezultă
pV κ = const. , (4.23)
unde:
k : exponentul adiabatic.
Utilizând ecuaţia caracteristică de stare se obţine:
p1V1V1κ −1 = p2V2V2 κ −1 (4.24)
sau
mRT1V1κ −1 = mRT2V2κ −1 (4.24’)
Rezultă,
κ −1 (4.25)
T2  V1 
=  sau T ⋅ V κ −1 = const .
T1  V2 
respectiv
1 κ −1
V2  p1  κ T p  κ T
=  ⇒ 2 =  2  sau = const . (4.26)
V1  p2  T1  p1  κ −1
p κ
V1k p1V1k
( )
2 2
2 k dV
L12 = ∫1 pdV = ∫ p1 k
dV = p1 1 ∫ κ
V = V2− k +1 − V1− k +1 =
1 V 1V − k + 1
=
1
− k +1
(
p2V2 kV2− k +1 − p1V1kV1− k +1 = ) (4.27)
1   
= (p1V1 − p2V2 ) = 1 (p1V1 − p2V2 ) = mR (T1 − T2 ) = p1V1 1 −  p2  = A122 ′1′
k −1 κ −1 κ −1 κ − 1   p1 
4
2
Lt12 = − ∫1 Vdp = κL12 = A122′′1′′ ; (4.28)
Q12 = 0 . (4.29)
Reprezentarea grafică în coordonate p − V este dată în figura 4.7 şi este o
hiperbolă neechilateră, iar în coordonate T − S ecuaţia adiabatei este:
dS = 0 şi S = const . (4.30)
ceea ce în figura 4.8 înseamnă o dreaptă verticală.
p
1 T
1”
1
Lt1-2
2 2
2”
L1-2
1’ 2’ V
S1 = S2 S
Fig. 4.7. Reprezentarea transformării adiabate Fig. 4.8. Reprezentarea transformării adiabate
4.5. Transformarea politropă

Este cazul general al unei transformări de stare simple, pe parcursul căreia se
modifică simultan parametrii fundamentali de stare şi se schimbă energie sub formă de
căldură şi lucru mecanic cu mediul exterior.
Ecuaţiile transformării politrope sunt asemănătoare cu cele ale adiabatei, şi
anume:
pV n = const . ; (4.31)
T ⋅ V n −1 = const . ; (4.32)
T
= const . , (4.33)
n −1
p n
în care exponentul politropic n este definit prin:
cn − c p (4.34)
n= ,
cn − cv
c fiind căldura specifică în transformarea politropă.
Formulele pentru lucrul mecanic şi lucrul mecanic tehnic se obţin din (4.27) şi
(4.28) înlocuind exponentul adiabatic k cu exponentul politropic n , deci:
 n −1

1 mR p1V   p2  n
=A
L12 = (p1V1 − p2V2 ) = (T1 − T2 ) = 1−  122′1′ ,
(4.35)
n −1 n −1 n − 1   p1 

 
şi:
5
Lt12 = nL12 = A122′′1′′ . (4.36)
Schimbul de căldură se obţine din:
n −κ (4.37)
cv (T2 − T1 ) = A122′1′ .
2
Q12 = ∫1 mcdT = m
n −1
Legătura între schimbul de căldură şi lucrul mecanic este:
k −n (4.38
Q12 = L12 .
k −1
p
T
1
1” 2
Lt1-2
2” 2 1
L1-2 Q1-2
1’ 2’ V 1’ 2’ S
Fig. 4.9. Reprezentarea transformării politrope Fig. 4.10. Reprezentarea transformării
în diagrame p-V politrope în diagrama T-S
În maşinile termice se întâlnesc politrope cu 1 < n < κ (figurile 4.9 şi 4.10).

Particularizări: pV n = const .
- n = 0 ⇒ pV n = pV 0 ⇒ p = const . transformare izobară, c n = c p ;
- n = 1 ⇒ pV n = pV 1 ⇒ pV = const . transformare izotermă c n = ∞ ;
- n = k ⇒ pV n = pV κ ⇒ pV k = const . transformare adiabată c n = 0 ;

1 1
- n = ∞ ⇒ pV n = pV ∞ ⇒ V = const . sau p nV = p ∞V = p0V ⇒ V = const . transformare
izocoră c n = cV .
T n=k n=
8
p n=k
n=1 n= n=0
8
n=1 dT=0
n=0 dp=0
dp=0
dT=0
dV=0 dQ=0
dV=0 dQ=0
S
V
Fig. 4.11. Reprezentarea celor patru Fig. 4.12. Reprezentarea celor patru
transformari simple în diagrama p-V transformari simple în diagrama T-S
6
Gaze ideale
3. GAZE IDEALE
Gazul perfect reprezinta o stare ideala (ipotetica) de care gazele din natura se apropie cu
cât presiunea lor este mai mica si cu cât temperatura lor este mai mare.
Gazul perfect este definit prin urmatoarele ipoteze:
• moleculele sunt perfect sferice si perfect elastice;
• volumul propriu al moleculelor este neglijabil în raport cu volumul total ocupat de gaz;
• fortele de interactiune intermoleculara sunt nule.
Tinând seama de aceste ipoteze se obtin o serie de legi care se pot utiliza în calcule
aproximative pentru gazele reale.
3.1.1. Legile gazelor ideale

Legea Boyle – Mariotte sau transformarii izoterme (T = const ) . Robert Boyle a aratat cu
buna aproximatie, în 1661, ca pentru o cantitate de gaz aflata la o temperatura constanta,

presiunea si volumul sunt constante:
pV = f (T ) = const . sau p1V1 = p2V2 (3.1)
Legea lui Gay – Lussac sau transformarii izobare. J. L. Gay-Lussac a studiat efectul
temperaturii asupra unei probe de gaz mentinuta la o presiune constanta si a observat ca volumul
si temperatura ramân constante:
V V V
= f ( p ) = const. sau 1 = 2 ; (3.2)
T T1 T2
Variatia de volum ∆V a gazului între stare initiala V1 la temperatura t1 = 0 o C si stare finala
V2 la temperatura t este:
∆V = V2 − V1 = V1α t (3.3)
unde α =
1
273 .15
[ ]
= 0.003661 K −1 este coeficientul de dilatare izobara.
Legea lui Charles sau transformarii izocore. Louis Charles a studiat efectul temperaturii
asupra unei probe de gaz mentinuta la un volum constant si a observat ca presiunea si
temperatura ramân constante:
p p p
= f (V ) = const. sau 1 = 2 . (3.4)
T T1 T2
În mod analog, variatia de presiune dintre starea finala si initiala este data de relatia:
1
Termodinamica
∆p = p2 − p1 = V1 β t (3.5)
[ ]
unde β = α = 0 .003661 K −1 este coeficientul de compresibilitate izocora.
Explicatia moleculara a legii lui Charles consta în faptul ca prin ridicarea temperaturii unui
gaz creste viteza medie a moleculelor sale, acestea se ciocnesc mai frecvent de peretii vasului si
au astfel un impact mai puternic, astfel creste presiunea efectuata de moleculele gazului asupra
acestora.
Legea lui Avogadro arata ca la presiune si temperatura date, volumele molare ale tuturor
gazelor sunt aproximativ aceleasi, iar pentru gazul ideal sunt identice:
V
= const. ; n – numarul de moli. (3.6)
n
Formularea moderna a legii formulate de Avogadro: volume egale de gaz la aceeasi
presiune si temperatura contin acelasi numar de molecule.
Ecuatia termica de stare sau legea lui Clapeyron - Mendeleev
Ecuatia termica de stare a gazelor perfecte exprima legatura între marimile de stare p,V si
T.
Se considera un kmol de gaz perfect, aflat initial la starea normala fizica p0 = 101325 [Pa],
T0 = 273.15 [K] si V0 care trece în starea finala p,V,T.
Prin înmultirea relatiilor (3.1), (3.2) si (3.4) pentru cele doua stari, se obtine:
V p V p
pV ⋅ ⋅ = p0V0 ⋅ 0 ⋅ 0 = const. (3.7)
T T T0 T0
respectiv
pV p0V0
= = const. (3.8)
T T0
p0V0
Pentru stare fizica normala = RM , unde RM reprezinta constanta universala a gazelor
T0
perfecte. Valoare sa se obtine astfel:
 m3 
101325 [Pa] ⋅ 22 .414  
p0V0  kmol   J  (3.9)
RM = = = 8314 .4  
T0 273 .15 [K ]  kmol K 
Pentru o masa m de gaz ce corespunde unui numar ν kmoli de gaz, ecuatia termica de
stare are forma:
m
pV = νRMT = RMT . (3.10)
M
unde M [kg/kmol] este masa molara a gazului.
Pentru o masa m de gaz, ecuatia devine:
pV = mRT . (3.11)
2
Gaze ideale
RM  J 
unde R = este constanta caracteristica pentru gaze reale; ca semnificatie fizica
M  kg K 
reprezinta lucrul mecanic efectuat de 1 kg de gaz, când acesta se încalzeste cu un grad la

presiune constanta.
Tabelul 1.
Gazul Masa Constanta
Nr.
Formula moleculara caracteristica
crt. Denumire
chimica M [kg/kmol] R [J/kgK]
1. Acetilena C2H2 26.038 319.35
2. Aer - 28.964 287.14
3. Amoniac NH3 17.031 488.18
4. Argon Ar 39.944 808.19
5. Azot N2 28.016 296.78
6. Clorura de metil CH3Cl 50.49 164.70
7. Dioxid de carbon CO2 44.01 188.92
8. Dioxid de sulf SO2 64.06 129.80
9. Etan C2H6 30.07 276.53
10. Etilena C2H4 28.054 296.40
11. Heliu He 4.003 2077.1
12. Hidrogen H2 2.016 4124.4
13. Hidrogen sulfurat H2S 34.08 243.9
14. Kripton Kr 83.80 99.22
15. Metan CH4 16.043 518.31
16. Neon Ne 20.183 411.97
17. Oxid de carbon CO 28.011 296.84
18. Oxid de azot NO 30.008 279.16
19. Oxigen O2 32.00 259.83
20. Protoxid de azot N2O 44.016 188.90
21. Xenon Xe 131.30 63.326
Ecuatia de stare devine pentru 1 kg de gaz perfect:

pv = RT sau p = ρRT (3.12)
V  m3  1  kg 
unde v =   si ρ =  3  sunt volumul specific respectiv densitatea gazului.
m  kg  v m 
Prin diferentierea relatiei (3.12), rezulta relatia între parametrii de stare în cazul echilibrului
termic al gazului perfect sau forma explicita a ecuatiei termice de stare.
pdv + vdp = RdT (3.13)
3
Termodinamica
sau
dp dv dT
+ = (3.14)
p v T
3.1.2. Amestecuri de gaze perfecte

În cele mai multe aplicatii tehnice, agentii termici gazosi sunt formati din amestecuri de
gaze, ca de exemplu:
- aerul este un amestec de gaze, format din azot, oxigen, bioxid de carbon si alte gaze
precum argon, xenon, neon, radon, toron;
- gazele de ardere contin dioxid de carbon, vapori de apa, dioxid de sulf, azot, oxigen,
oxid de carbon.
Proprietatile amestecului de gaze sunt studiate în ipoteza ca între componenti nu intervin
reactii chimice, astfel încât compozitia amestecului nu se modifica si, de asemenea, se bazeaza pe
doua legi principale:
Legea lui Dalton
Considerând un amestec de gaze care nu reactioneaza între ele, proprietatile amestecului
se manifesta prin ecuatii similare cu cele ale unui singur gaz, deoarece fiecare gaz respecta
ecuatia termica de stare.
În secolul XIX, John Dalton afirma ca într-un amestec de gaze fiecare gaz component se
raspândeste în întregul volum ocupat de amestec, iar presiunea totala a amestecului este egala cu
suma presiunilor partiale ale gazelor componente:
n
p = ∑ pi (3.15)
i =1
Legea lui Amagat – volumul ocupat de un amestec de gaze este egal cu suma volumelor
partiale ocupate de gazele componente, considerate la presiunea si temperatura amestecului.
Formula de calcul a legii lui Amagat pentru un amestec de gaze este:
n
V = ∑Vi (3.16)
i =1
3.1.2.1. Participatiile masice si volumice ale gazelor componente

Se considera un amestec de format din gazele A, B si C.
A + B +C A B C
VA = VB = VC = V pA = pB = pC =p
TA = TB = TC = T T A = TB = TC = T
Fig. 3.1. Amestecuri de gaze perfecte
4
Gaze ideale
În acest caz, masa totala a amestecului este egala cu suma maselor gazelor componente.
m = m A + mB + mC (3.17)
Daca se împarte relatia (3.17) cu m am, rezulta:
mA mB mC
+ + =1 (3.18)
m m m
mA m m
Notând cu g A = , g B = B si g C = C se obtin participatiile masice ale gazelor
m m m
componente.
În general, pentru un amestec de gaze cu n componenti, rezulta:
mi n
si ∑ g i = 1
gi = (3.19)
m i =1
Din relatia (3.17) se poate observa ca valoarea participatiilor este subunitara, iar suma lor
este egala cu unitatea.
Daca gazele componente se gasesc la aceeasi presiune si temperatura ca si amestecul,
volumul total al amestecului este:
V = VA + VB + VC (3.20)
Scriind ecuatia de stare pentru fiecare component înainte de separatie, adica
 p AV = mA R AT

 pBV = mBR BT (3.21)
p V = m R T
 C C C
prin însumare se obtine:

(p A + pB + pC )V = (m A R A + mB RB + mC RC )T (3.22)
si tinând seama de legea lui Dalton, rezulta:
pV = (m A R A + mB RB + mC RC )T (3.23)
Dupa separarea componentilor:
 pVA = m AR AT

 pVB = mB RBT (3.24)
 pV = m R T
 C C C
Prin însumare, se obtine:

p(VA + VB + VC ) = (m A R A + mB RB + mC RC )T (3.25)
Tinând seama de legea lui Amagat, rezulta:
pV = (m A R A + mB RB + mC RC )T (3.26)
Daca relatia (3.20) se împarte cu volumul amestecului, se obtine:
VA VB VC
+ + =1 (3.27)
V V V
5
Termodinamica
VA V VC
Notând cu rA = , rB = B si rC = se obtin participatiile volumice ale gazelor
V V V
componente.
Ca si în cazul participatiilor masice, valoarea acestora este subunitara, iar suma lor este
egala cu unitatea.
Vi n
ri = si ∑ ri = 1 (3.30)
V i =1
3.1.2.2. Masa specifica a amestecului

Prin definitie masa specifica a amestecului este:
m mA + mB + ... + mi + mn
ρ= = (3.31)
V V
Stiind ca
mi
ρi = ⇒ m i = ρ iVi (3.32)
Vi
rezulta,
VA V V V
ρ = ρA + ρ B B + ... + ρ i i + ... + ρ n n = ρ A rA + ρB rB (3.33)
V V V V
sau
n
∑ ρ iVi n
(3.34)
ρ= i =1
= ∑ ρ i ri
V i =1
3.1.2.3. Volumul specific a amestecului

Prin definitie se poate scrie pentru volumul specific al amestecului relatia:
Stiind ca,
Vi
vi = ⇒ Vi = m i v i (3.35)
mi
rezulta
mA m m m
v= v A + B v B + ... + i v i + ... + n v n (3.36)
m m m m
adica,
n
v = g Av A + .. + g nv n sau v = ∑ g i v i (3.37)
i =1
Legatura între participatiile masice si cele volumice.

Pentru componentul i se poate scrie:
mi Vi ρi ρ
gi = = = ri i (3.38)
m V ρ ρ
sau tinând seama de relatia (3.34),
ri ρ i M i ri gi Mi
gi = n
= n
sau ri = n
(3.39)
∑ ri ρi ∑ M i ri ∑ gi Mi
i =1 i =1 i =1
6
Gaze ideale
3.1.2.4. Constanta caracteristica aparenta a amestecului

Considerând amestecul ca un gaz perfect se poate scrie ecuatia termica de stare sub
forma
pV = mRT (3.39)
si tinând seama de relatiile (3.23) si (3.26)
pV = (mA RA + mBR B + ... + mnR n )T
(3.40)
rezulta,
m AR A + mB RB + ... + mi Ri + ... + mn Rm
mR = (3.41)
m
sau
n
R = g A RA + g B RB ... + g i Ri + ... + gn Rn = ∑ g i Ri (3.42)
i =1
3.1.2.5. Masa molara aparenta a amestecului

Masa molara aparenta a unui amestec de gaze reprezinta o marime conventionala de
calcul.
Daca se considera gazele componente la aceeasi presiune p si temperatura T ca si
amestecul, masele specifice ale componentilor pot fi exprimate astfel:
p p
ρi = = M (3.43)
RiT RMT
Înlocuind în relatia (3.34), se obtine:
n
M = ∑ M i ri (3.44)
i =1
3.1.2.6. Presiunile partiale ale gazelor componente

Pentru determinare presiunii partiale a unui component, ecuatia termica de stare se
exprima astfel:
- la volumul V si temperatura T: piV = mi R iT
- la presiunea p si temperatura T: pVi = m i R iT ;
Facând raportul acestor relatii, se obtine:
pi V V
= 1 ⇒ pi = i p (3.45)
p Vi V
sau
pi = ri p (3.46)
O alta modalitate de obtinere a relatiei de calcul pentru presiunile partiale ale componetilor
este urmatoarea:
- se scrie ecuatia termica de stare pentru un component la starea amestecului:
pi = ri p (3.47)
7
Termodinamica
piV = mi R iT (3.48)
- si ecuatia de stare pentru amestec:
pV = mRT (3.49)
Prin Impartire, rezulta:
pi mi Ri R gR
= ⇒ pi = pg i i = n i i p
p m R R (3.50)
∑ gi Ri
i =1
3.1.2.7. Temperatura amestecului

Se considera cele trei gaze A, B si C, având masele m A, m B si m C, caldurile specifice c A, c B
si c D si temperaturile TA, TB si TC. De asemenea, se mai presupune ca echilibrul se stabileste la o
valoare T cuprinsa între TA , TB si TC, astfel:
TA< T<TB <TC (3.51)
Din bilantul de caldura , rezulta
m Ac A (TB − T ) = mB c B (T − TB ) + mC cC (T − TC ) (3.52)
sau
(m A c A + mB cB + mC cC )T = m Ac ATA + mB c BTB + mCcCTC (3.53)
sau
m A c ATA + mB c BTB + mC cCTC
T = (3.54)
m Ac A + m Bc B + mCc C
Pentru un amestec format din mai multi componenti:
n
∑ mi c iTi
T = i =1
n (3.55)
∑ mi ci
i =1
8
2. PRINCIPIUL ÎNTÂI AL TERMODINAMICII
Termodinamica se bazeaza pe doua legi generale, numite principii, legi care nu se pot
demonstra pe cale matematica, acestea reprezentând rezultatul experientei acumulate
în studiul proceselor practice.
Primul principiu al termodinamicii este legea conservarii si transformarii energiei
aplicata în cazul sistemelor termodinamice. Pentru a putea enunta aceasta lege este
necesara definirea urmatoarelor notiuni: lucrul mecanic, L ; lucrul mecanic de dislocare,
Ld ; lucrul mecanic tehnic, Lt ; energia interna, U ; entalpia, H si caldura, Q .
Principiul întâi al termodinamicii pentru sisteme închise

2.1. Lucrul mecanic al variatiei de volum
Lucrul mecanic reprezinta efectul actiunii unor forte perpendiculare pe conturul
sistemului închis în repaus si care produc o modificare a starii interioare a sistemului ca
urmare a deplasarii suprafetei de control (fig.2.1).
Lucrul mecanic este o marime care caracterizeaza din
punct de vedere al schimbului energetic, o interactiune
mecanica. Acesta reprezinta deci energia schimbata între
sistem si mediul exterior în cursul interactiunii mecanice
(element mobil – gaz).
Se considera un sistem închis format dintr-un gaz aflat într-
un cilindru cu piston. La o deplasare elementara a
pistonului dx , volumul gazului aflat la presiunea p se va
Fig. 2.1. Diagrama p-V.
modifica cu dV Lucrul mecanic elementar efectuat de
piston va fi:
πd 2 (2.1)
δL = F ⋅ dx = pAdx = p dx = p ⋅ dV .
4
si se reprezinta în diagrama p − V prin suprafata elementara cu baza dV si înaltimea p .
Pentru o masa de 1 kg, lucrul mecanic specific este:
pdV (2.2)
δl = = pdv .
m
Între doua stari de echilibru 1 si 2, lucrul mecanic se obtine prin integrare:
1
2
(2.3)
∫
2
L12 =
1
pdV sau l12 = ∫ 1
pdv .
si este reprezentat în diagrama p − V prin aria 122’ l’ .
Valoarea lucrului mecanic depinde de transformarea care are loc în sistem, ca urmare
este o marime de proces si nu una de stare.
S-a convenit sa se considere lucrul mecanic pozitiv atunci când este produs de sistem
si negativ atunci când este consumat de catre acesta.
Lucrul mecanic este o forma de schimb de energie.
2.2. Lucrul mecanic de dislocare

Lucrul mecanic de dislocare este lucrul mecanic necesar
pentru deplasarea unui volum V de fluid într-o conducta
dintr-o pozitie data I pâna în pozitia urmatoare II, în
conditii de presiune constanta (fig.2.2).
Ld = Fx = pAx = pV , (2.4)
Fig. 2.2. Lucrul mecanic de iar pentru cazul m = 1 kg:

dislocare
l d = pv . (2.5)
Spre deosebire de lucrul mecanic, lucrul mecanic de dislocare este o marime de stare.
2.3. Lucrul mecanic tehnic
Se considera o masina termica producatoare de lucru

mecanic. Prin aceasta circula un agent termic (gaz) de
masa m cu parametrii p1, V1 si T1. Dupa ce agentul
termic este admis în masina acesta sufera o
transformare termodinamica în urma careia ajunge din
Fig. 2.3. Lucrul mecanic tehnic
starea 1 în starea 2. La evacuarea din masina, masa de
agent termic are parametrii p2, V2 si T2.
Lucrul mecanic total pe care îl dezvolta agentul termic
se compune din lucrul mecanic produs în evolutia de la
starea 1 la starea 2 cât si lucrurile mecanice de
dislocare la admisia si respectiv evacuarea agentului
termic (fig.2.3):
Lt1−2 = L1− 2 + p1V1 − p2V2 (2.6)
Fig. 2.4. Interpretarea grafica a
lucrului mecanic tehnic
sau
2
Lt1−2 = L1−2 − ( p2V2 − p1V1 ) (2.7)
sau
2 2 2 (2.8)
Lt1 − 2 = ∫ pdV − ∫ d ( pV ) = − ∫ Vdp
1 1 1
Pentru m=1Kg, lucru mecanic tehnic se calculeaza cu urmatoarea relatie:

2 (2.9)
dl t = −vdp si l t12 = − ∫ vdp.
1
Interpretarea grafica în coordonate p − V este redata în figura 2.4, fiind echivalentul

ariei 122”1”.
Lucrul mecanic tehnic apare în instalatiile si masinile termice la care peretii sunt mobili.
2.4. Energia interna

Energia interna este o marime de stare care reprezinta energia termica a unui corp, într-
o stare termodinamica oarecare. Ea se noteaza cu U si se masoara în Jouli [J ].
Energia interna raportata la 1 kg de substanta se numeste energie interna specifica si se
J 
noteaza cu u   .
 kg 
Pentru un corp a carui masa este m , energia interna se exprima prin produsul U = u ⋅ m .
Apelând la cunostintele din teoria cinetico-moleculare, energia interna se defineste
astfel:
U = Ucin + Upot + U0 [J ] (2.10)
unde: U cin - suma energiilor cinetice moleculare corespunzatoare miscarilor de

translatie, rotatie si vibratie;
U pot - suma energiilor potentiale datorate fortelor de interactiune dintre
molecule;
U0 - suma energiilor din interiorul moleculelor sau atomilor.
Nu face parte din energia interna:
v energia cinetica datorate miscarii sistemului (corpului) în întregime, fata de mediul
ambiant;
v energia potentiala a sistemului privit ca un întreg aflat într-un câmp de forte
exterioare (de exemplu, un corp în câmp gravitational al Pamântului).
Energia interna este o marime de stare extensiva care depinde de parametrii de stare ai
sistemului. În calculele termodinamice nu intereseaza valoarea absoluta a energiei
interne, ci numai variatia sa atunci când sistemul trece dintr-o stare în alta.
3
Într-un proces termodinamic variatia energiei interne, ∆U , este:
∆U = U 2 − U1 si ∆u = u2 − u1 [J ]. (2.11)
unde: U2 - energia interna a sistemului în stare finala;

U1 - energia interna a sistemului în stare initiala.
Pentru un corp sau un sistem dat, componenta U 0 este o constanta si de aceea, la
trecerea sistemului dintr-o stare termodinamica într-o alta stare, variaza doar energia
interna sensibila constituita din energia cinetica si cea potentiala a moleculelor:
∆U = ∆Ucin + ∆U pot = ∆Usens [J ] (2.12)
2.5. Entalpia
Entalpia, ca si energia interna, este o marime de stare ce caracterizeaza nivelul
energetic al unui sistem termodinamic si reprezinta suma între energia interna si lucrul
mecanic de dislocare:
H = U + pV
[J ]sau h = u + pv  J 
(2.13)

 ∆H = mcP ∆T  kg 
2.6. Caldura
Caldura reprezinta forma de schimb de energie care poate traversa conturul unui sistem
neadiabatic pus în evidenta prin modificarea temperaturii sistemului. Experimental s-a
stabilit ca energia schimbata pe aceasta cale este proportionala cu masa sistemului,
caldura specifica c si diferenta de temperatura.
Într-un proces termodinamic elementar:
δQ = mcdT si δq = cdT , (2.14)
iar pentru o variatie finita a temperaturii:
2 2
(2.15)
Q12 = ∫1 mcd T si q12 = ∫1 cdT .
Caldura, ca si lucrul mecanic, este o marime de proces. S-a convenit sa se considere

pozitiva caldura primita de sistem si negativa cea cedata.
Valoarea caldurii specifice a gazelor depinde de modul în care se desfasoara procesul
de încalzire sau de racire adica de natura procesului termodinamic:
• caldura specifica la volum constant:
1 ∂Q (2.16)
cv = ( )V ;
m ∂T
• caldura specifica la presiunea constanta:
1 ∂Q (2.17)
cp = ( )p .
m ∂T
4
Tinând seama de aceasta se poate gasi dependenta între marimile calorice de stare,
energie interna, entalpie si temperatura, denumite ecuatii calorice de stare :
dU = mc v dT si du = cv dT , (2.18)
dH = mcp dT respectiv dh = c p dT , (2.19)
prin integrarea carora obtinem:
U 2 − U1 = mc v ( T2 − T1 ) si u2 − u1 = cv (T2 − T1 ) , (2.20)
H2 − H1 = mc p (T2 − T1 ) respectiv h2 − h1 = c p (T2 − T1 ) . (2.21)
Legatura între c p si cv este:
c p − cv = R (2.22)
unde:
R : constanta caracteristica a gazului.
Se numeste exponent adiabatic raportul

cp (2.23)
κ= ,
cV
Din (2.22) si (2.23), rezulta:

κR R
cp = respectiv cV =
κ −1 κ −1
2.7. Expresii matematice ale primului principiu al termodinamicii

Variatia energiei interne a unui sistem termodinamic la trecerea dintr-o stare initiala data
într-o stare finala nu depinde de starile intermediare ale sistemului, deci depinde doare
de starile finala si initiala, adica ∆U = U 2 − U1 .
Într-un proces elementar variatia energiei interne este :
dU = δ Q − δL si du = δq − δl , (2.24)
sau tinând seama de relatiile (2.1) si (2.14):

dQ = mc v dT + pdV si dq = c v dT + pdV , (2.25)
iar pentru un proces finit:

2 2 (2.26)
Q12 = mcv ( T2 − T1 ) + ∫ pdV si q12 = c v (T2 − T1 ) + ∫ pdV .
1 1
În mod asemanator utilizând notiunea de entalpie:

dH = δ Q − dLt si dh = dq − dl t , (2.27)
respectiv, tinând seama de relatiile (2.6) si (2.19):

dQ = mcpdT − Vdp si dq = c pdT − vdp . (2.28)
5
Sub forma integrata:
2 2 (2.29)
Q12 = mcp (T2 − T1 ) − ∫Vdp si q12 = c p (T2 − T1 ) − ∫ vdp .
1 1
2.8. Formularile primului principiu al termodinamicii

Primul principi al termodinamicii, care exprima legea conservarii si transformarii energiei
în procesele termice cunoaste mai multe formulari.
a O prima enuntare restrânsa a echivalentei între caldura si lucru mecanic (ca forme
de transfer de energie) este urmatoarea:
Caldura poate fi produsa din lucru mecanic si se poate transforma în lucru
mecanic, totdeauna în baza aceluiasi raport de echivalenta.
1kcal = 427 kgfm = 427 ⋅ 9.81Nm
a Într-un mod mai general, primul principiu al termodinamicii exprima conservarea

energiei, sub forma:
Energia unui sistem izolat se mentine constanta.
a Nu se poate realiza o masina termica care sa produca lucru mecanic fara a
consuma o cantitate echivalenta de caldura.
O astfel de masina care ar produce lucru mecanic continuu, fara sa consume caldura în
cantitate echivalenta se numeste perpetuum mobile de speta I.
a Perpetuum mobile de speta I este imposibil.
Au urmat, pe baza experientei din celalalte domenii ale fizicii si tehnicii urmatoarele
enunturi mai generale:
a Nu se poate realiza o masina care sa produca energie de o anumita forma fara a
consuma o cantitate echivalenta de energie de o alta forma.
Acest enunt afirma de fapt imposibilitatea crearii energiei.
a Nu se poate realiza o masina care sa consume energie fara a ceda în exterior o
cantitate echivalenta de alta forma de energie.
Exprimarea matematica a primului principiu al termodinamicii pentru sisteme deschise

Se considera o masina termica în care, de exemplu, agentul termic primeste caldura si
produce lucru mecanic.
6
Q1-2 Lt1-2 p2,V2,T2
p1,V1,T1 w2
w1 M.T.
2 z2
z1
1
Fig. 2.5. Sistem termodinamic deschis
Sistemul este deschis deoarece prin masina trece în permanenta un fluid de lucru
(agent de lucru).
Conform legii generale a conservarii energiei, notând cu E1 energia agentului la intrarea
în
sistem si cu E2 energia agentului la iesirea din sistem, suma energiilor schimbate cu
mediul exterior Es , se poate scrie:
Es = E2 − E1
La intrare, agentul primeste Ld = p1V1 de la fluidul care circula prin conducta de admisie,
iar la iesirea din conducta el cedeaza Ld = p2V2 fluidului din conducta de evacuare; în
evolutia lui agentul efectueaza lucru mecanic tehnic.

Energia totala a agentului, fie la intrare, fie la iesirea din sistem este formata din suma
energiilor pe care le poseda agentul în punctele caracteristice: energia cinetica, energia
potentiala si energia interna:
mw 2 (2.30)
Es = EC + EP + U = + mgz + U [J ]
2
Prin urmare,
Es = Q1 −2 − Lt1 −2 + (p1V1 − p2V2 ) [J ] (2.31)
sau
Q1− 2 − Lt1− 2 = Es + (p2V2 − p1V1 ) [J ] (2.32)
Rezulta, astfel:
w 2  w 2  (2.33)
Q1− 2 − Lt1− 2 = m  2 + gz 2 + u2 + p2V2  - m  1 + gz1 + u1 + p1V1  [J ]
 2   2 
Pentru m =1kg de agent termic care trece prin masina:
w 22 − w12 (2.34)
q1 −2 − l t1− 2 = (u2 − u1 ) + (p2v 2 − p1v1 ) + g (z2 − z1 ) + [J / kg ]
2
7
Introducând entalpia h = u + pv , rezulta:
w 22 − w12 (2.35)
q1 −2 − l t1− 2 = (h2 − h1 ) + g (z2 − z1 ) + [J / kg ]
2

Curs Termodinamica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Termodinamica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

NOTIUNI GENERALE DE TERMODINAMICA

Termotehnica sau termodinamica tehnica studiaza procesele care se desfasoara în

Sistem termodinamic. Stare de echilibru termodinamic. Parametrii termodinamici

1.1. Sistem termodinamic

1.2. Stare de echilibru termodinamic

Relatiile sunt valabile pentru toate marimile de stare.

A SE CONTINUA CU PARAMETRII DE STARE PRESIUNE SI TEMPERATURA

10. SCHIMBATOARE DE CALDURA

10.1. Calsificarea schimbatoarelor de caldura

- în functie de modul de realizare a transferului de caldura, se deosebesc:

Fig. 1 - Schimbator de caldura de tip teava în teava.

Fig. 2 - Schimbator de caldura de tip Fig. 3 - Schimbator de caldura de tip

Fig. 4 - Schimbator de caldura cu strat fluidizat.

- în functie de tipul constructiv:

TUBULARE PLANE CU SUPRAFETE EXTINSE

TEAVA IN CU TEAVA CU SERPENTINE CU PLACI SPIRALE LAMELARE CU TEVI CU PLACI

CU UMPLUTURA FIXA CU UMPLUTURA MOBILA

ROTATIVE CU STRAT MOBIL CU STRAT FLUIDIZAT

Fig. 7 – Clasificarea schimbatoarelor de caldura.

- în functie de starea de agregare a agentilor termici:

- în functie de compactitatea aparatului:

Prin compactitatea unui schimbator de caldura se întelege raportul dintre suprafata de

Fig. 8 – Scheme de curgere a agentilor termici

10.2. Calculul termic al schimbatoarelor de caldura

în care: Q&1 - fluxul de caldura cedat de agentul cald;

Q& 2 - fluxul de caldura primit de agentul rece;

Q& p - pierderile de caldura ale aparatului în mediul ambiant.

Se defineste coeficientul de retinere a caldurii în aparat ηr ca raport între fluxul de caldura

C2 = m& 2 c p 2 [W/K ] - capacitatea termica a agentului rece;

- ecuatia transferului de caldura în aparat:

Q& = k s S∆Tmed = k l L∆Tmed (6)

- diferenta medie de temperatura

dQ& = −m& 1c p1dT1 = ±m& 2 c p2 dT2

intrare si iesirea din aparat.

Fig. 9 - Variatia temperaturii întru-un schimbator de caldura.

Aparate cu curgere încrucisata si mixta

∆Tmed = F∆Tmedcc (11)

Criteriul P reprezinta raportul dintre gradul de încalzire a agentului secundar în aparat si

INSTALATII DE TURBINE CU GAZE

Avantajele turbinelor cu gaze:

Dintre dezavantajele instalatiilor de turbine cu gaze se pot mentiona:

- dupa existenta sau nu a recuperatorului de caldura:

unde: p2 - presiunea la intrarea în turbina;

Gaze de ardere p Q2-3 T

Fig. 1. Schema instalatiei de turbine Fig.2. Ciclul de functionare al instalatiei de turbine cu

Functionarea instalatiei de tubine cu gaze la presiune constanta:

Înlocuind în relatia (1), rezulta:

Rezulta ca, randamentul termic al instalatiei creste cu marirea raportului de crestere al

2. Ciclul teoretic al instalatiei de turbine cu gaze la volum constant fara recuperarea

Fig. 3. Schema instalatiei de turbine cu Fig.4. Ciclul de functionare al instalatiei de turbine cu

Principala caracteristica a instalatiilor de turbine cu gaze cu ardere la volum constant, o

Randamentul termic al instalatiei de turbine cu gaze se calculeaza astfel:

Înlocuind în relatia (1), rezulta:

3. Ciclul teoretic al instalatiei de turbine cu gaze cu ardere la presiune constanta si

Fig. 5. Schema instalatiei de turbine cu Fig.6. Ciclul de functionare al instalatiei de turbine

Marirea randamentului instalatiilor de tubine cu gaze se face prin preîncalzirea aerului ce

Functionarea instalatiilor de turbine cu gaze cu recuperarea caldurii

Tinând seama de relatia (19), ecuatia bilantului termic al schimbatorului de caldura

9.1. Conductia termica

Se numeste gradient de temperatura:

Ecuatia conductiei termica este ecuatia lui Fourier:

9.1.1. Conductia termica prin pereti plani

Peretele plan neomogen