PREGĂTIRE PENTRU

GRADUL DIDACTIC II

EDUCABILITATEA

Conf.univ.dr. Adriana NICU,

Centrul de perfecționare al DPPD, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
 CONCEPTUL DE EDUCABILITATE

❑ Educabilitatea reprezintă potenţialul de formare umană

sub influenţa factorilor de mediu și/sau educaţionali.

Ereditatea

Temperament Aptitudini Caracter

Mediul și/sau educația

adaptat după Modrea, M., 1998

 CONCEPTUL DE EDUCABILITATE

❑ Perspective de abordare a educabilităţii:

▪ biologică - disponibilitatea genotipului uman în favoarea
formării fenotipice individuale;
▪ filosofică - libertatea individului de a se forma, aproape
nelimitat, dar conştient de perisabilitatea sa individuală;
▪ pedagogică - ansamblul posibilităţilor de a influenţa cu
mijloace educative formarea personalităţii fiecărui individ
uman.
 EDUCABILITATEA
se manifestă în relaţia:
Educator
✓ competenţe general umane:
echilibru biopsihic, însuşiri
de personalitate, experienţă
de cunoaştere şi de viaţă,
disponibilitate de a
comunica
✓ competenţe profesionale:
cultură generală, cultură de
specialitate
✓ competenţe didactice: tact
pedagogic, stil didactic
Educat
✓ competenţe general umane
echilibru biopsihic,
capacităţi cognitive,
afective şi volitive;
experienţă de cunoaştere
în curs de constituire;
disponibilitatea de a
comunica şi de a răspunde
solicitărilor; capacitatea de
a recepţiona, prelucra şi
integra experienţa
transmisă
Factorii educabilităţii
emoții climă
sol
fenotip
relief

faună
Ereditatea Mediul
biotic floră
genotip
uman:
socio-
cultural

Educația
distal
formală
 Teorii privind educabilitatea
▪ Raportul înnăscut - dobândit, problemă
fundamentală a psihologiei dezvoltării
Teoriile ereditariste Teoriile ambientaliste
(ineiste) ▪ teoriile behavioriste
▪ teoria preformaţionistă
▪ teoria „criminalului
înnăscut” (C. Lombroso)

Teoria dublei determinări

▪ teoria constructivismului
 Epigenetismul piagetian
◼ Epigeneza - (epi=după; geneza=naștere, formare – lb.
gr.) - concepție biologică după care embrionul se
formează treptat, prin diferențieri succesive de părți noi,
pe baza informației genetice.
◼ Epigenetica - ramură a geneticii care studiază
mecanismele de manifestare sau de exprimare în
fenotip a efectelor determinate de genele din genotip;
„care se produc ulterior”.
◼ Epigenetism - „mecanism structural-organic care
reglează procesele de creştere şi dezvoltare la nivelul
interacţiunilor dintre individ şi mediu”. (C. Wolff, 1775 –
fondatorul embriologiei).
 Epigenetismul piagetian
◼ Epigenetismul piagetian – studiile de psihologie
genetică ale școlii de la Geneva, în special ale lui
Jean Piaget, au demonstrat că interacţiunea dintre
ereditate şi mediu generează fenotipul, care redă
exprimarea particulară a genotipului şi a
potenţialului epigenetic în condiţii concrete de
mediu.
Din „jocul“ acestor factori se formează şi dezvoltă
personalităţi care se pot adapta social, se pot
integra în mediul lor.
Psihogenetica este ramura psihologiei care studiază
dezvoltarea psihică a copilului.
 Stadiile dezvoltării
psihogenetice
Înțelegerea educabilității presupune corelarea stadiilor
dezvoltării ontogenetice cu stadiile dezvoltării
psihogenetice:
◼Stadiul inteligenţei senzorio-motorii (0-2 ani);

◼Stadiul preoperator al gândirii intuitive (2-7 ani);

◼Stadiul operaţiilor concrete (7-12 ani);

◼Stadiul operaţiilor formale (logico-matematice) -

12-19/20 ani.
Condiţiile interne și externe ale educabilității nu pot fi
separate: ele se combină, se întrepătrund.
Ereditatea îşi manifestă predispoziţiile numai în condiţii
concrete, externe ei: mediul (natural și socio-cultural) și
educația.
 Importanța educabilității
pentru profesori
◼ De la naştere la maturitate copilul trece printr-un proces
de creştere şi maturizare, prin etape succesive şi
coerente, în funcţie de anumite legi ale devenirii umane:
• legea ontogenezei (dezvoltarea organismului individual
repetă evoluţia speciei umane);
• legea umanizării (copilul devine om dacă este învăţat să
fie om, prin mecanismul transmiterii și asimilării valorilor
culturii şi civilizației;
• legea interacţiunii biopsihice (dezvoltarea fiziologică şi
psihică a copilului este o dezvoltare interdependentă);
• legea socializării sau a adaptării (comportamentul uman
se adaptează la schimbările de mediu);
• legea autonomiei conştiinţei umane ş.a.
 „Modul în care şcolilor le pasă de
Mediile copii este reflectat în felul în care le
educaţionale pasă de familiile lor. Dacă educatorii
îi privesc pe copii ca pe nişte simpli
elevi, e probabil să considere familia
ca fiind separată de şcoală. De
aceea, familia este aşteptată să-şi
Familia facă treaba şi să lase şcolii
educarea copiilor. Dacă, însă, îi
privesc ca pe nişte copii, e posibil să
Mass- Școala vadă atât familia, cât şi comunitatea,
media
Medii ca parteneri ai şcolii în dezvoltarea
educaționale şi educaţia copiilor. Partenerii
recunosc interesele lor comune şi
responsabilităţile faţă de copii şi
Instituții lucrează împreună pentru a crea
Biserica programe mai bune şi oportunităţi
culturale
pentru elevi” (Joyce Epstein,1995).
 APLICAȚII
❑ Realizaţi un organizator grafic pentru a structura
componentele educabilităţii.
❑ Alegeţi trei medii educaţionale şi ierarhizaţi-le în funcţie
de posibilitatea educatorului de a controla influenţele
educative emise de aceste medii.
❑ Stabiliţi trei elemente comune pentru mediu şi educaţie.
Indicaţi ce influenţă pot avea aceste elemente comune
asupra formării şi dezvoltării personalităţii.
❑ Indicaţi cel puţin trei consecinţe negative asupra formării
şi dezvoltării personalităţii, derivate din neconcordanţa
influenţelor educative emise de şcoală cu cele emise de
familie/cerc de prieteni sau un alt mediu. Ilustraţi această
situaţie prin câte un exemplu.
 APLICAȚII

❑ Pe baza suportului de curs, a bibliografiei, precum şi a

experienţei proprii, enunţaţi cel puţin 5 cauze posibile
ale rezultatelor şcolare nesatisfăcătoare obţinute de unii
elevi în învăţarea disciplinei pe care o predaţi. Propuneţi
un plan de acţiune pentru remedierea unei/unor
asemenea situaţii.

❑ Numiţi şi alţi factori care pot contribui la formarea și

perfecţionarea fiinţei umane.
 APLICAȚII

◼ Un profesor vă spune că propriul dvs. copil „nu

este născut” pentru disciplina școlară pe care
acesta o predă și de aceea copilul va obține
mereu note slabe la materia respectivă. Ce-i
veți explica?

◼ Există o ereditate psihică? Argumentați.

◼ Caracterul și performanțele școlare sunt

condiționate de mediul social de proveniență al
elevului? Explicați.
 APLICAȚII

◼ Un coleg de catedră se plânge că în clasa la

care predă el au fost grupaţi copii care provin
în totalitate din medii defavorizate, în vreme ce
toţi copiii de intelectuali au fost repartizaţi la
clasa altui coleg, protejat de director. Are
motive să fie nemulţumit? Argumentaţi.

◼ Ati trăit vreodată sentimentul ca nu puteți

învăţa cu succes o disciplina şcolară, oricâte
eforturi aţi fi făcut? Cum priviţi acum acest
sentiment?
 BIBLIOGRAFIE

▪ Antonesei, L., (1996), Paideia. Fundamentele culturale ale

educaţiei, Iaşi, Editura Polirom.
▪ Birch, A., Hayward, S., (1999), Diferenţe interindividuale,
Bucureşti, Editura Tehnică
▪ Cucoş, C., (2002), Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom.
▪ Epstein, J. L. ș.a. (2009). School, family, and community
partnerships, Thousand Oaks, CA: Corwin Press.
▪ Iacob, L.,(1998), Repere psihogenetice. Caracterizarea
vârstelor şcolare, în Cosmovici, A., Iacob, L. (coord.),
Psihologie şcolară, Iaşi, Editura Polirom.
 BIBLIOGRAFIE

▪ Modrea, Margareta, Psihologia în exemple și modele

explicate, 1998. Editura Aliter, Focşani.
▪ Negreţ, Ion, Educabilitatea. Factorii dezvoltării
personalităţii, în: Jinga, I., Istrate, E., (1998), Manual de
pedagogie, Bucureşti, Editura All.
▪ Nicola, Ioan, (1996), Tratat de pedagogie şcolară,
Bucureşti, E.D.P.
▪ Păun, Emil, (1988), Educabilitatea, în Cerghit, I.,
Vlăsceanu, L. (coord.), Curs de pedagogie, Bucureşti,
Tipografia Universităţii.